comentarii

viata de emigrant


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Daniel R. - de carapiscum la: 29/08/2004 09:20:55
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
In primul rand mi se pare ca intrebarea initiala a fost pusa oarecum gresit (e doar opinia mea). Cred ca suna mai bine asa: am/ati avut de ales intre a emigra si a ramane acasa?

Cea de-a doua intrebare pe care ai pus-o suna mai mult ca un rechizitoriu, zau asa. "De ce nu ne restabilim in Romania?" Cine zice ca nu, sau cine poate sti cu certitudine ce se va intampla maine, ca sa nu mai intreb ce va fi peste nu stiu cati ani? Daca vrei sa faci un sondaj de opinie cu referire la cati dintre romanii din diaspora sunt dispusi sa revina dupa un timp in tara, ai posibilitatea pe cafeneaua. Vrei sa stii si cauzele pt. care am face sau nu asta? Eu cred ca le stiai deja, ai vrut poate sa vezi daca mai este ceva nou de descoperit in materie de emigrare. Iti spun eu, insa, "toate-s vechi si noua toate". Romanii sunt singura natie de pe pamantul asta care stiu absolut totul despre emigrare. Au devenit rafinati si s-au specializat destul cat sa poata depasi limitele legii fara a fi prinsi degraba.

In ce ma priveste, eu personal stau si acum deseori si ma intreb de ce am plecat. Sentimentele sunt atat de contradictorii incat daca m-as lasa prins de ele, apoi ori m-as strica de cap, ori as uita pur si simplu de unde am venit. Insa nu se intampla niciuna si nici cealalta. E o permanenta chestionare interioara la care gasesc sau nu raspunsuri, in functie de starea de moment sau de dorintele mele. De aceea nu pot da raspunsuri concrete la astfel de intrebari, ci doar evazive. Si astea s-au fumat deja de altii inaintea mea.

In opinia mea, chestiunea legata de emigrare si cauzele pt. care am recurs la ea sunt pur subiective si tin de fiecare dintre noi, de felul nostru de a fi si de a vedea viata. Uneori emigrarea nu e o optiune, ci o cerinta imperios necesara. Dar te gandesti dupa un timp daca nu cumva existau unele optiuni in acele momente si tu n-ai vrut sa le vezi, ai fost orbit la ochii sufletului din dorintele desarte pe care le-ai urmarit. Atunci totul ti se da peste cap si ceea ce credeai mai inainte ca fiind batut in cuie, definitiv, dispare ca ceata in fata soarelui. Si tocmai aceasta lupta interioara cu noi insine si cu propriul sistem de gandire (filosofic, moral, religios, socio-uman...) se rasfrange in mod extrem de clar in ceea ce scriem aici si in felul cum discutam unii cu altii pe forum. Eu cred ca asta este castigul cel mai mare pt. noi, cei ce ne gasim la masa si sorbim cate un "pahar de vorba", ca ne ajutam unii pe altii sa intelegem unde si ce suntem acum, dupa plecarea din tara sau dupa decizia de a ramane desi am avut oportunitati de a o parasi. Important sa ne stim valorile proprii si sa nu le parasim. Un om fara valori proprii, sau cu unele numai artificiale, nu poate avea el insusi valoare autentica. Ori eu tocmai asta caut aici si pretutindeni, inclusiv in tara de adoptie: oameni de calitate! Ah, si tare greu mai sunt de gasit. Dar eu sunt de calitate? Eh, doar nu va asteptati sa va dau si raspunsul. Nu v-am zis ca ma pasc contrastele? :}

So far, so good.
cit despre mine, eu si casa m - de jo la: 19/06/2005 09:14:22
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului

tot ceeace s-a scris despre canada e adevarat. nu oricine se poate adapta emigrarii si vietii de emigrant, am observat si eu in cei 24 de ani de cind am emigrat

cercetatorii romani si cei supra specializati nu trebuie sa paraseasca tara fara un contract de munca asigurat daca nu vor sa se aventureze in necunoscut

doctorii, inginerii si cei cu phd care spala pe jos sau lucreaza sub nivelul lor de calificare sunt sau delasatori sau nu vor sa mai dea examene sa invete si sa astepte prilejul, de aceea se multumesc sa faca orice si nu se mai straduiesc sa ajunga la pozitia la care au fost

cercetatorii in ale emigratiei spun ca unui emigrant ai trebuiesc intre 5-8 ani sa ajunga la acelasi standard de la care a plecat sau chiar la un standard mai bun

dar noi oameni suntem si unora nu le mai arde sa dea examene, sa invete si sa se lupte sa ajunga la standardul dorit

mai exista si efectul pendulului, pendulum effect, care se manifesta la unii emigranti si anume oscileaza dintr-o tara in alta si nu le mai place niciunde sau nu-si mai gasesc locul ptr ca atunci cind au emigrat si-au pierdut identitatea

eu cred ca daca pleci din tara trebuie sa pleci cu gindul ca te poti astepta la orice si ca trebuie sa nu dai inapoi de la nimic ca sa poti sa ajungi la o pozitie similara cu cea pe care ai avut-o sau mai buna

mai conteaza enorm si cu cine pleci si ce fel de caracter ai de felul tau

daca vezi numai nedreptate peste tot, te simti superior sau vrei neaparat sa fi acceptat in cercurile si cluburile bastinasilor sau crezi ca poti face ilegalitati ca sa faci bani fara consecinte, mai bine sa stai pe loc si sa nu pleci nicaieri

daca crezi ca viata inafara e la fel ca cea din romania, cu concedii lungi, prieteni pe care te poti baza, cercuri in care esti cineva si nu poti sa traiesti fara acestea atunci iarasi e mai bine sa stai pe loc

depinde cit de prietenos esti, cit de pregatit esti sa faci primul pas in relatiile cu oamenii, daca poti sa traiesti fara prejudecati, fara sa-i judeci pe altii, ce ai de oferit si daca esti multumit cu putin cind nu ai si cu mult cind ai si esti in general multumit

am citit comentariul unora care si-au facut afacerea lor, e ok, dar asta presupune talent la asa ceva, munca pe brinci, relatii pe care sa le cultivi, cunoasterea la perfectie a legilor a pietii etc. nu oricine poate sa faca afaceri profitabile sau sa treaca de la una la alta cu flexibilitate si s-o tot ia de la inceput

eu am vazut ca viata de emigrant este incomparabil mai grea si mai daunatoare decit cea a romanilor care stau in ro

nu vreau sa descurajez pe nimeni dar cred ca trebuie sa te analizezi bine inainte de a face acest pas iar daca l-ai facut sa nu te lasi si sa lupti cu viata oriunde te afli

dintre cei pe care i-am intilnit eu, si am intilnit foarte multi in 24 de ani, in 3 tari, numai barbatii crestini au ramas intregi la cap, femeile suporta emigratia mai bine decit barbatii si copii de emigranti de cele mai multe ori nu se mai considera romani si se identifica cu societatea in care traiesc

ps in australia s-a dat o lege in ianuarie 2005 in care esti primit cu rezidenta permanenta si toate drepturile daca stii limba engleza si ai o meserie cautata in australia (au ei o lista la ambasada)

odata venit, diplomele de profesori sunt recunoscute, ceilalti trebuiesc sa mai dea niste examene si posturi se gasesc, nu te pune nimeni la munca de jos

inalta societate si cluburile lor nu le-am frecventat dar nici nu le simt lipsa, nu m-au interesat

in toate orasele mari din australia exista comunitati romanesti mari cu care daca vi in contact poti afla multe lucruri de folos si care te pot ajuta la inceput daca esti om cinstit

in rest cu concediile si cu felul de viata trebuie sa te pregatesti sufleteste sa te adaptezi unui mod de viata complect diferit cu cel in care ai trait inainte de a emigra
Haideti sa ne jucam un pic si - de gabriel.serbescu la: 02/07/2005 00:09:52
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
Haideti sa ne jucam un pic si sa inversam rolurile.
Romaniei ii va merge in caest joc al nostru atat de bine, incat pe buzele tuturora se aude susurat, a usurare pentru mai vechile generatii, a indiferenta pentru cele noi, ¨ ce bine-i merge Romaniei¨.

La presiunile continue ale unei piete globale unde China isi triplica veniturile in fiecare an, aflata intr-o alianta economica europeana, Romaniei nu-i va mai ramane decat sa reduca numarul somerilor si a neintegratilor sociali.

Insa ce faci cu avalansa de emigranti asiatici si africani?
Ii poti integra? Ii poti asimila? La ce conditii ii vei supune pentyru a accepta modelul romanesc de viata, fara a-l contesta si fara a-l critica ca si ultimi veniti, pentru ca un emigrant nu trebuie sa-si impuna cultura din care a irumpt pe pamant, ci din contra.

Aici e problema.

Cazul canadian e asemanator cazului spaniol, american francez, de aici sau de aiurea, si in viata unui emigrant apar 3-4 etape clare.

1. in functie de statul social ocupat in tara de origine, va avea anumite asteptari. In general va incerca sa-si reproduca sau cel putin sa-i fie reproduse aceleasi conditii/standarde de trai. Lucru, evident imposibil.
E momentul critic, in care emigrantul compara, compara si analizeaza necontenit, rau face, insa continua: lucrul asta e asa, stramb din nas la celalalt, uite si la astia, dar ce spui de ceilalti etc.

2. cum orice emigratie presupune o dezradacinare, efectele resimtite sunt angustia, anxietatea. Dintr-o data ceilalti devin infernul, si de obicei acesti ceilalti sunt de obicei indigenii, care au drepturi mai multe ca tine, sau cel putin aparent, sunt mai protejati de un sistem care pe tine, in schimb, te striveste.

3. atunci te apuci sa strigi, sa comunici, sa eseizezi pe teme deloc fluide. Ramai blocat intr-un moment, ¨and you can get out of it¨
Nu experimentezi nimic nou, ci viata si experientele ei sunt o continua confirmare a raului zilnic. Cand necazurile tale nu-ti mai sunt de ajuns, te hranesti cu nefericirea altora.

O a patra etapa e momentul in care tot ceea ce ai lasat pana atunci, e imaginarul, e recuperarea nostalgica a ceea ce ai lasat. Intr-un fel subconstientul nostru suprasaturat, supraviolentat, se pacaleste cu un corn al abundentei pe care-l lasase canda in spate. Insa din rusine, sau din imposibilitate nu poate reveni, si ramane blocat definitiv in acelasi moment, pe care cei de la U2 il fredonau atat de ironic, si pe care eu l-am inganat la randu-mi de nenumarate ori, recunoscand cat se poate de sincer ca nu intodeauna viata, schimbul si noua existenta, cea de emigrant, nu mi-a priit.


Danila, personal te inteleg foarte bine, insa nu pot fi deacord. De altfel propozitia asta mi se pare chiar inoportuna: ¨De ce oamenii cu educatie si ani de experienta trebuie sa lucreze in sevicii inumane si degradante numai pentru ca nu s-au nascut in Canada?¨ spui tu, referindu-te la titratii Romaniei care sint transformati intr-un instant in ¨carnea de tun¨ai societatii canadiene.¨In emigratia spala wc-urile, imi amintesc ca majoritatea cazuse de acord ca nici o meserie nu e degradanta, (desi eu am banuiala ca ar fi una, cea de senior copywriter, dar ar fi alta discutie), si este asa doar din perspectivele tale de ins cu pretentii intelectuale, ranit in cel mai sensibil punct al ego-ului.

Politica unui stat care primeste emigranti e una transanta. E dureroasa ca oricare alta politica, pentru ca opereaza direct cu coeficienti economici si procente sociale. In spatele cifrelor nu mai e nimic. O eventuala bunastare generala sau nici macar asta, o conservare a pozitiei in lume, ca tara.
Altfel se asteapta o asimilare a emigrantilor si o integrare fara rezistenta a acestora.

Nu te ajuta cu nimic apologia unui rau canadian, ba dimpotriva. Conserva-te si tine minte ca din pacate traiesti intr-o lume individualista, liberala, pragmatica si rece. Unii canadieni sunt atat de reci pentru ca nu invatat sa fie altfel, si probabil ca nici in fata propriilor probleme nu asteapta vreo reactie de la cineva.

In fine, nu mai lungesc textul ca p-orma Belle nu-l mai citeste. Insa nu te mai consuma atat
Referitor la "dezradacinare" - de catcri la: 02/02/2006 15:12:29
(la: Romanii din tzara vs. diaspora)
Idea legata de "dezradacinare" vehiculata de ooanna i-mi aminteste de ceea ce mi-a spus securistul institutului unde lucram (in ro) cind ma pregateam sa plec definitiv din tara: "AI SA FI CONSIDERATA TOATA VIATA UN EMIGRANT, RADACINILE TALE SUNT AICI SI AICI VOR RAMINE"...
mariaa - de proletaru la: 25/03/2009 13:21:11
(la: televizorul - o cutie cu maimute)
nu cred ca ar trebui sa plecam de aici. viata de emigrant poate fi mult mai crunta cum poate fi nesperat de frumoasa.
#420593 (raspuns la: #420568) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de nyx la: 14/04/2011 16:19:02 Modificat la: 14/04/2011 16:21:24
(la: In strainatate, vorbesti romaneste stricat;unii te ataca;e OK?)
nu.
am frecventat multi ani un forum de diasporeni si am discutat multa vreme despre asta.
(am si citit o carte faina a unei evreice poloneze, eva hoffaman, o viata intr-o alta limba, care isi povesteste viata de emigranta in State, exclusiv prin prisma barierelor lingvistice.)
mi s-a spus ca gandesc asa cum le cere situatia de comunicare.
daca interlocutorul e roman, creierul 'comuta' imediat pe romaneste.

apropo de asta, prietena mea din germania, a plecat din tara cu cel mic, in varsta de cateva luni.
plodul a invatat sa vorbeasca simultan romana si germana.
mi s-a povestit ca, fara sa-i sugereze cineva acest lucru, marius le raspundea romanilor in romaneste chiar daca acestia i se adresau in germana.

revenind, cred ca nu e vorba atat de varsta cat de nivelul de dezvoltare emotionala pe care l-ai atins, la plecare.
un creier bine lucrat, capabil sa exprime emotii complicate, nu cred ca e in stare sa uite limba-n care a aflat lucruri esentiale despre sine.
#608592 (raspuns la: #608584) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Când am emigrat împreuna cu - de My la: 22/12/2003 21:48:01
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Când am emigrat împreuna cu sotia, am facut-o constienti ca nu exista drum de întoarcere. Folosim din ce în ce mai rar limba materna, foarte mult pe cea locala si altele internationale, mi-e greu chiar sa fac o fraza corect în româneste.
Acum nu avem copii dar daca vom avea, nu voi acorda o prioritate limbii mele materne. Sunt o fire relativista si care nu se omoara dupa prejudecati, patriotismul nu face doi bani pentru mine, indiferent pe ce latitudine/longitudine m-as fi nascut sau m-as afla. Sunt o fire practica, nu am motiv real sa învat copiii o limba inutila, atunci când în locul acesteia îi pot învata una mai utila (internationala) în plus. Desigur ca va fi ok daca din dialogurile familiale (purtate înca în româna deocamdata) vor prinde si notiuni de româna, iar daca vreunul din ei se va arata interesat de a o aprofunda, nu voi ezita sa-l ajut. Insa ca prioritate, nu. Ei nu vor avea prea multe de împartit cu România decât o ascendenta. Nationalitatea nu se transmite genetic. Despre istoria si cultura României se poate citi si în engleza, cum la fel de bine se poate citi si despre Congo si Burkina Faso fara sa stii africana. Subiecte de cultura sunt pe lumea asta mai multe decât poti prinde într-o viata. De doi ani de când am plecat nu m-am întors în tara, si nici nu o voi face curând. Nu sunt masochist, mi-a ajuns cât am stat. Bunici nu sunt, si oricum pentru o conversatie de 5 minute la 5 ani nu merita sa tai o limba internationala de pe lista în favoarea uneia locale. Plus ca bunicii ar fi vorbit fara probleme în franceza/engleza. Iar daca vor dori sa viziteze vreodata România când se vor face mari, va asigur ca se descurca cu limba engleza fara nici o problema. Cam asta e situatia, sunt mai pragmatic si privesc în viitor si nu în trecut, si oricum vad în jurul meu cum se chinuie cunostinte sa pastreze vie limba materna pentru copiii lor, iar acestia nu stiu cum sa se enerveze ca la ce le foloseste, iar mai târziu nepotii chiar nu vor mai avea nici în clin nici în mâneca cu aceasta limba. Spre ciuda si disperarea parintilor care s-au chinuit fix degeaba. Sa nu-mi spuneti ca acel copil s-ar putea sa vrea sa se duca în România definitiv, ca nu sunt multi cetateni francezi care emigreaza în România. Si chiar si asa, limba tarii de destinatie a emigrarii o poti învata, daca e cu rost se face.
Motive de emigrare - de Florin Firimita la: 07/01/2004 20:16:00
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Nu pot sa stiu daca majoritatea oamenilor emigreaza pentru bani..."pentru bani" e o afirmatie destul de generala, poate "pentru o viata mai buna"? Am mai spus inainte, emigrarea e o experienta grea, personala. In 1989 erau alte motive decit in 2004.
Nu pot sti daca sint mai bogati sau mai fericiti, pentru ca nu am contact cu romanii expatriati de aici. Nu cred ca un concept atit de complex ca fericirea e neaparat legat de geografie. Pot sa vorbesc doar pentru mine: sint mai bogat spiritual, aici, si mult mai fericit, si nu am nici un fel de regrete pentru ca am plecat. Cred ca a fost cea mai importanta decizie a vietii mele, si sint fericit ca am avut sansa de a face pasul.
#7777 (raspuns la: #7730) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hello. Am emigrat dintr-o mi - de My la: 07/01/2004 21:48:25
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Hello.
Am emigrat dintr-o mie de motive, cred ca deja sunt clasice: viata mai buna, pentru copii, pentru ca nu se mai putea, etc etc. As putea scrie doua pagini de motive dar nu cred ca ati citi ceva nou.
De fapt am emigrat pentru ca mi se parea firesc.
Sutul definitiv în fund l-am primit în clipa în care au iesit parintii la pensie. Nu am mai putut sa ne descurcam, familie de doi tineri medici, cu doua salarii, sa platim o chirie de garsoniera confort II si întretinerea si mâncarea, fara ajutor. Asa ca am fost obligati sa trecem peste frica si incertitudinea viitorului necunoscut care ne astepta printre straini, si sa plecam. Alternativa ar fi fost sa locuim sub pod sau sa începem sa luam spaga. Din fericire am putut pleca...

De la bun început am stiut ca plecarea este definitiva.
De întors nu poate fi vorba. Nu e vorba numai de banii care nu-i aveam pentru supravietuire, e vorba de toate principiile si cerintele pe care le are un om de la viata, de la societate, de la el. Acum avem tot ce am putut visa vreodata, ne bucuram de viata si ne consideram cei mai mari norocosi ca am putut scapa din România. N-a fost simplu, nici acum dupa aproape doi ani nu e simplu, dar rasplata este pe masura eforturilor si nu ne zgârcim la eforturi.
Ne-am integrat foarte bine printre straini, iar centrul universului, casa noastra, este de acum aici. Nu ma tenteaza deloc sa emigrez în România, motivele care m-au alungat de acolo sunt la fel de dominante si în prezent. Cu tristete a trebuit sa remarc faptul ca un stat strain te respecta mai mult decât statul al carui cetatean esti, iar locuitorii din alta tara sunt mai saritori si mai respectuosi fata de un strain decât proprii mei conationali.
Si apoi, de ce sa emigrez, daca am casa mea, prietenii mei, meseria mea, regiunea mea în care sunt atât de bucuros ca traiesc ? Trecutul e trecut, eu privesc în viitor. Viata mea si aspiratiile mele se afla în Franta.
Nu a fost un motiv de emigrare, am urmat pur si simplu o cale - de (anonim) la: 10/01/2004 17:48:07
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Eram tinara, plina de visuri si sperante, mi-i s-a oferit sansa intr-un moment oportun sa intilnesc pe un roman care era plecat in strainate si dorea sa inceapa o familie.Mi-a placut de el si am sperat ca ne vom intelege bine si vom reusi sa facem mai multe decit am facut in Romania ( cum visau multi de altfel).Nu aveam nici o idee la ce sa ma astept, si cu toate ca nu mi-am pus sperante mari, in scurt timp pe tarim strain am devenit foarte dezamagita: trebuia sa invat o limba noua, o cultura noua ( daca se poate numi cultura un amestec de peste o suta de natii), trebuia sa invat legi noi, obiceiuri noi.Le-am invatat pe toate pina la urma, a durat ani, dar am reusit cumva sa ma "integrez", si singurul lucru ce am realizat aici ce poate nu as fii reusit in ROmania a fost studiile ce le-am terminat alturi de cei de aici.Casa mea nu am inca, tot in chirie stau, si multe nu am realizat pe plan financiar in scurt timp, cum visau multi romani venind afara, si inca viseaza multi romani care sint in Romania si spera sa ajunga in strainatate sa se "realizeze".Viata e grea si dificila peste tot, si am observat ca multi s-au realizat in scurt timp doar pe cai necinstite (nimic diferit de viata din Romania) sau prin ajutor reciproc in familii mari ( ceea ce intilnesti si in ROmania).

Acum m-am cam obisnuit aici, am facut prieteni noi, relatii noi, ca oriunde, sintem oameni, avem nevoie sa ne atasam, se face peste tot fara importanta in diferenta culturii sau a limbii.Majoritatea lucrurilor ce am facut aici puteam face si in ROmania, poate nu in aceeasi maniera sau pe aceeasi cale, dar nu era imposibil.

De ce nu ma intorc inapoi in ROmania????Pentru ca am ajuns la concluzia ca am pierdut mult din viata Romaniei, este ca si cum m-as intoarce din morti, sau din trecut, de fiecare data cind merg in Romania in vizita este un soc pentru mine sa vad ce diferita este aceeasi tara de fiecare data (unele spre bine, altele spre rau).Am ajuns la concluzia ca toti cei care emigram am devenit niste hibrizi intre doua natii, nu vom avea liniste sufleteasca oriunde am fii si imi pare rau ca am ales sa plec vreodata din Romania pentru a cunoaste si alta viata.Nu vom fii niciodata linistiti si impacati sufleteste este ca si cum am pacatuit si am muscat un fruct din pomul cunoasterii si nu mai este cale de intors, trebuie sa suferim consecintele.
Am ales sa emigrez pentru ca... - de (anonim) la: 11/01/2004 08:56:46
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Am ales sa emigrez pentru ca Romania nu imi poate oferi un viitor, nici macar modest. Pentru ca mama mi-a spus:" Nu-ti fa sperante, ca n-am bani de facultate." Pentru ca nu pot supravietui cu doua milioane pe luna. Pentru ca nu m-am putut casatori cu persoana iubita din lipsa banilor. Pentru ca ma indigneaza superioritatea functionarilor. Pentru ca mi-e frica de cainii vagabonzi si de tigani. Pentru ca am fost furata. Pentru ca mi-e frica sa ajung pe paturile unui spital romanesc, unde as muri daca n-as da mita si unde circula gandacii. Pentru ca sistemul de invatamant este prost. Pentru ca majoritatea oamenilor inca mai gandesc in stil comunist. Ca mi-e rusine de rusinea celor care "canta", artistii care se nasc peste noapte si largesc prostitutia muzicala. Pentru ca n-am putut fura, cum fac multi altii. Pentru ca vreau sa traiesc decent. Pentru ca vreau sa le ofer copiilor buni o viata cu o copilarie mai buna decat am avut eu. E suficient?
emigrant - de (anonim) la: 14/01/2004 03:40:41
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
ma numesc George, si parerea mea este ca in momentul de fata emigrarea este o solutie care este dificil de luat, trebuie gandita bine inainte de a se actiona in vreun fel, si consecintele trebuie suportate, indiferent de decizie! eu, pana in 2000, nici nu ma gandeam sa plec din tara! eram student, aveam o viata frumoasa, si plecat din tara nu am fost decat in 1990, pana in Bulgaria! apoi m-am angajat la o firma nemteasca, si am fost trimis in Germania de 3 ori, la specializare. atunci am vazut cu ochii mei cum e dincolo, si bune, si rele. in 2003, am plecat in Franta, la prietena mea care era colo la un Master, si am stat turist 6 luni (3 luni acolo, veneam in tara, iar plecam 3 luni). atunci am vazut cum e sa stai si sa te descurci singur, si am zis ca e OK. cand sa plecam iar, in toamna lui 2003, ca studenti, a intervenit o viza pentru SUA, si am lasat Franta, indreptandu-ne spre "pamantul fagaduintei". de 3 luni suntem aici, si ne e inca greu cu adaptatul, cu oamenii. adevarul e ca stam si in New York, unde gasesti toate natiile si culturile de pe glob! si ceea ce este curios, nu ne lipseste atat Romania, cat ne lipseste Franta! dar hotararea a fost luata, ne-am gandit mult la asta, si acum nu avem decat sa ne luptam pe frontul de aici, unde ne sunt interesele. un factor important in emigrare a fost si faptul ca din prietenii mei, mai mult de jumatate au plecat din Romania! nu pentru ca m-au impulsionat ei, dar pentru ca legatura cu ei e mai simplu de luat de aici (SUA)! in fiecare zi ne gandim si la ce o sa facem, si la ce am fi facut in tara, si ceea ce ne impinge sa mergem mai departe este si faptul ca dupa 5 ani, dupa ce avem cetatenia americana, ne sunt portile deschise aproape peste tot in lume, si ne putem stabili unde ne este mai drag (inclusiv in Romania!). dar pana atunci... mai este! la revedere, sa ne citim cu bine
a emigra nu e in firea lucrurilor - de (anonim) la: 17/01/2004 13:58:21
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Bun gasit!A emigra, e ruptura de generatii,deturnare de seve.Circumstante,inconstientze,spirit de aventura..si uneori plan de viata.Curaj?Al disperarii?Si exista cu siguranta patrioti in diaspora (care au grija sa transmita o limba corecta si bogata, bucataria traditionala...copiilor lor).Nu e doar Romania un sat ci globul e un sat global.Nu cred, si asum ,ca trebuie sa ne vedem nici superioritati intelectuale(irealist)nici neputinte sociale si economice(termenii de comparatie-criteriile, mai bine zis....)
Inima buna si emigratia nu e oricum o solutie nationala ci individuala. Poate crestem copiii cu o alta mentalitate...mai justitie sociala, munca de echipa...si ne intaorcem acasa, unii dintre noi.Din dorinta de a regasi paucii scalciati de la gura sobei, vechi, cam mirositori ca toate amintirile neaerisite, dar ai tai.Poate de a ajuta la stabilirea unor noi conceptii, structuri sociale...fara sa confundam, in nostalgii lacramoase, tineretea, idealismul si vibratia altei varste cu tara in sine.
Gata acum,lunga viata in echilibru.

Alina Dumitrescu, mama a doi zmei care cresc in Canada
alidar_ca@yahoo.ca
#8166 (raspuns la: #8115) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lasitatea este pe primul loc la emigrantul roman - de nadia la: 28/03/2004 18:27:51
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
lasitatea este pe primul loc la emigrantul roman... Cuvintele unui anonim, care probabil n-a plecat de langa fusta mamei, de cand s-a nascut. Spui ca de 4 ani traiesti intr-o alta tara, ca astepti cetatenia, ca ai vazut toata lumea. Stii ceva? Nu cred ca macar un singur cititor al cafenelei crede tampeniile ce le scrii... Daca intr-adevar ai fii plecat din tara, ai stii ca, de fapt, iti trebuieste muuuuuuuuult curaj sa pleci, sa iei viata de la capat intr-o tara straina, unde nu cunosti, practic, pe nimeni, unde te roade stomacul de foame daca n-ai banii tai sa-ti cumperi mancare, ca nu vine nici mama, nici bunica si nici vreo alta matusa sau vreun prieten sa-ti dea... Lasitate? Cred ca nici macar n-ai habar ce inseamna "lasitate" sau "curaj"! Te sfatuiesc sa iei un dictionar sa studiezi bine termenii, sa iesi vreo luna-doua, macar din tara si apoi mai vorbim. Si poate vrei sa te si inregistrezi. Nu vorbi sub anonimat, ca lasii!
#12963 (raspuns la: #5845) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu am emigrat acum 3 ani si p - de nasi la: 05/09/2004 09:30:54
(la: Emigratia spala WC-urile (?))
eu am emigrat acum 3 ani si pot sa spun sincer ca nu a fost usor. dar stiu mult prea bine de ce am facut pasul asta. "fie piinea cit de rea, tot mai buna-i in tara mea" - prostii! dar daca asa rea cum e, nici farima aceea amarita nu o ai, atunci cu ce zicala inteleapta te mai amagesti? in Romania aveam serviciu foarte bun (ceea ce se chiama un statut social de invidiat) si salariu peste medie, dar in fiecare an imi era groaza de venirea iernii, cind stiam ca ma voi ingloda din nou in datorii pentru ca nu-mi ajungea salariul (acela "bun") sa imi platesc intretinerea la bloc. si nu mai vorbesc de toate cele ELEMENTARE traiului decent.

am terminat facultatea cu media 9,80 (la stat) am muncit pe brinci citiva ani si uite ca tot cu nimic nu m-am ales. ce sa fac intr-o tara in care de regula prostii sint in functii de conducere pe care le apara cu unghiile si cu dintii inconjurindu-se de neamuri la fel de incompetente? ei isi umfla burtile de pe urma muncii mele si a altora ca mine. dar eu? dar voi? si pentru mine a fost destul. am dat tot ce era mai bun in mine unei tari care nu a facut nimic pentru mine in schimb si cu stadiul decrepit in care se afla societatea si politica romaneasca am stiut ca nici in viitor nu avea sa-mi fie mai bine pe plaiurile mioritice. (exceptind cazul in care m-as fi "dat pe brazda" si m-as fi transformat intr-unul din coruptii cu care ai de-a face la tot pasul si as fi acceptat prostitutia morala pe care acestia o propovaduiesc.

astea au fost motivele pentru care am hotarit sa o iau de la inceput. si nu regret. chiar daca a trebuit sa o iau de la pragul de jos al noii societati care m-a primit in rindurile ei.

nu regret faptul ca pentru a-mi cistiga piinea zilnica, la inceput a trebuit sa fiu baby sitter (spune asta unui roman si il vezi cum strimba din nas deh, jobul n-are prestigiu). nu regret faptul ca am facut cleaning in scoli si firme - se increteste nasul romanului mai ceva ca al unui ciine turbat, ce-i aia femeie de serviciu? nu regret faptul ca am fost infirmiera la un azil de batrini - PFUIIIII! "esti spalatoare de cururi la batrini!"

dar daca toate astea sunt atit de dezgustatoare in opinia "societatii romanesti", cum se face atunci ca tuturor le plac copiii si e tam-tam mare cu natalitatea la ora actuala si ii vezi pe tinerii parinti mindri de oracaiturile progeniturilor mai ceva decit daca ar fi primit premiul Nobel. cum se face atunci ca visul tinerelor romance e sa nu trebuiasca sa lucreze si li se pare ca ar fi bine chiar si sa stea acasa sa faca curat toata ziua si sa isi aranjeze cuibul. cum se face ca in ipocrizia lor romanii tipa in stinga si-n dreapta ca "cine nu are batrini sa-si cumpere" (dar stim toti cum ii trateaza atunci cind ii au). mai bine sa fim ipocriti si sa ne amagim cu titluri goale si cu functii importante, doar-doar s-o ivi ocazia sa ne inavutim pe shest si sa pretindem ca am atins standardele de cililizatie occidentala? DA! ASTA E MENTALITATEA MAJORITATII ROMANILOR! si cine spune ca nu-i asa, hm! "lupul moralist".

greu a fost pentru mine in primul an, mai ales cu acomodarea, dar si lupta cu prejudecatile stupide pe care mai toti le avem in bagaj. dar uite ca dupa 3 ani de zile de munca si sacrificii am un serviciu la fel de bun ca in Romania. pentru prima data de cind am parasit bancile facultatii cu visuri mari, citeva le-am realizat deja si stiu ca si restul le pot realiza in tara mea de adoptie. toate eforturile si sacrificiile pe care le-am facut acum 2 ani au meritat, iar acum pot vedea roadele muncii mele (si nu numai in faptul ca nu am grija zile de miine sau ca imi pot permite absolut toate cele de care am nevoie)

eeeei, multe ar mai fi de spus, dar concluzia e ca STRUGURII SUNT ACRI si atunci cind da de greu, romanul cere ajutorul ipocriziei si fricii - aliati traditionali. de ce sa te bucuri pentru cineva care a renuntat la munca de birou si a trecut la pus umarul, atunci cind stii ca prin sacrificiul sau o duce oricum mai bine decit tine? de ce sa te bucuri pentru cineva care a reusit in viata indiferent daca a emigrat sau nu - din pacate asta e un sindrom romanesc (vezi - "sa moara si capra vecinului")? iar cind strugurii sint evident mai dulci, atunci romanul uita peste noapte de orice frica, "da vitejeste ipocrizia la o parte" si... ghici! devine cel mai bun prieten al tau: intotdauna a stiut ca o sa reusesti, iar acum iti ofera sprijinul sau moral neconditionat, aplauze si urale, numai sa-i arunci si tu colo, cite o firmitura de mai bine (poate de craciun, poate de pasti, poate de ziua de nastere, sau cine stie, poate chiar cu o "chemare" in noua ta tara de resedinta - si daca tot iei posibilitatea asta in consideratie, doar n-ai sa fii atit de ingrat incit sa nu ii oferi casa, masa si bani de buzunar pina s-o hotari el sa isi miste posteriorul amortit si sa se mai ajute si singur!

eu continui sa sper ca in Romania va fi mai bine, dar din pacate cred ca trebuie sa asteptam citeva generatii. si cu tristete, imi vad parerea confirmata de fiecare data cind citesc pe net presa romaneasca si aud ce se intimpla in Romania.
Multor emigranti le vine greu - de mya la: 10/10/2004 15:26:53
(la: O noua limba de circulatie internationala)
Multor emigranti le vine greu sa invete limba noii tari. Nu toti oamenii au talent la limbi straine (uite Iliescu!), iti trebuie ureche muzicala si rabdare si perseverenta ca sa ajungi sa comunici fluent intr-o limba total noua. Mai conteaza si varsta in multe cazuri, la 60 de ani e mai greu sa inveti franceza sa zicem...decat la 20. Depinde. Unii pot, altii nu. Totul e sa vorbesti corect si sa te faci inteles. Slefuirea accentului se face pe urma, in timp (daca se mai face...) da´nu e musai in fond.

Marea majoritate a oamenilor au retineri la inceput sa-si dea drumul la conversatie intr-o limba straina, indiferent daca o stiu mai bine sau mai prost. Cei mai dezinvolti au de castigat, chiar daca vorbesc mai prost (cu greseli multe) insa vorbesc! Cu timpul mai prind. O data ce-ti dai drumul mai repede la conversatie ai mai multe sanse sa comunici, sa te integrezi, sa-ti gasesti de lucru, etc. Daca taci ca sa nu gresesti e cel mai prost. Iar daca incerci sa vorbesti din prima mai destept, cu exprimari mai elevate dar nu-ti iese/te balbai...iar e prost.

Putini dintre imigrantii (romani sau neromani) cu care am avut de-a face au pus efectiv mana pe manuale de gramatica si studiat sistematic noua limba a tarii de emigratie (zilnic, ani la rand). Nu mai vorbesc de casete sau CD-uri speciale pentru pronuntie si accent. Marea masa ramane cu nivelul conversatiei cam la acelasi treapta (cea initiala) - pana la moarte. Oamenii gasesc de lucru si cu asta basta, se mai prinde limba de ei in timp, in ani. Da, se prinde! Unii insa raman cu carente in exprimare, cu greseli de gramatica si cu formulari nefiresti (traduc din limba lor nativa in cea noua si nu merge mereu!).

Daca esti foarte bun in meserie ti se iarta toate astea, daca insa esti la nivel mediu...si vrei sa avansezi intr-o firma sa zicem...trebuie sa ai o exprimare ceva mai desteapta/sa ai vocabular mai bogat. Tre´sa pui osul la treaba si sa-ti perfectionezi limbajul, conversatia, exprimarea. Musai!

Despre romanii care emigreaza si vorbesc intre ei in rogleza...sau chinezii in chinoengleza etc....nu am de zis decat ca nu fac bine. Ajung sa se invarta pana la urma numai in comunitati de romani, chinezi, etc....si nu se integreaza cu adevarat in noua societate/lume. De aici apar frustrarile inerente.

Cat despre schimbarea numelor din Marghioala in Maggie sau Ion in John...fiecare face ce-i pofteste inima. Oamenii sunt liberi sa aleaga precum vor, e viata lor.

Mie personal nu-mi plac aia care sunt plecati din tara lor de bastina de scurt timp si "uita" multe cuvinte din limba materna printr-o amnezie subita atunci cand vorbesc/isi scriu cu rude sau prieteni din tara (pe forumuri, la telefon, etc.). Aia sunt cu adevarat ridicoli, parerea mea.

Eu sunt plecata de ceva timp din Romania si inca nu am avut "amnezii" de acest tip. Am schimbat ceva tari si totusi cand vorbesc romaneste nu "condimentez" cu nimic strain. Mi se intampla insa sa uit cate un cuvant (in conversatia rapida) si sa-mi vina in schimb altul in alta limba. Asta tine cam 2 secunde, pana fac conexiunea in creier si dau drumul la gura zicand cuvantul in romaneste (daca mi-a venit in creier) sau schimb exprimarea si cu asta basta.

Sunt cuvinte care intr-o limba exprima mai clar o stare si care in romaneste nu exista (sunt sub forma de expresii lungi). Asa este. La astea am dificultati de regula. Dar se poate controla treaba.

Pentru cei care insa au parteneri neromani si cu care nu discuta in romaneste - e mai greu. In timp isi uita limba materna, mai mult sau mai putin. Asta e adevarul, asa e viata...dupa formula "Ochii care nu se vad - se uita!"

Hai ciaaaao si la mai biiiig! Sanatate multa si sehhhhr viel plaisirrrr!

De ce ai decis sa emigrezi? - de Coriolan Pomposu la: 24/10/2004 23:02:49
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Salutare!!

Cred ca toti baietii si fetele plecate sunt prea departe.Bani, majoritatea dintre voi n aveti ca de n ati facut in Ro nu faceti voi nici acolo si vorba asta a spus o unu de acolo din vest nu din Ro (ma refer exclusiv la emigranti !) Eu am o mare ciuda pe astia care v-au pacalit ! I as toca daca as putea,pentru ca voi prosti nu sunteti si pe deasupra ati plecat si cu bani ca fara ei nu va primea nimeni! Ati vandut casele care le ati avut si poate majoritatea dintre voi nici macar sa si le recapete inapoi nu mai pot ca preturile au explodat! Ce pot eu sa zic? Eu am prieteni si in Canada si in Noua Zeelanda,sincer vorbind nici unu n o duce pe roze,si domnule nu cred ca unu care ajunsese asistent la facultate era prost!
Sunt sigur ca majoritatea din cei care ati plecat puteati sa faceti o treaba meseriasa aici si sa aveti bani,ca scopul asta a fost ,BANU.Sa nu mi spuna mie unu ca nu se putea realiza in Romania profesional ,da poate unu doi dar voi sunteti cu miile.Majoritatea ati fost naivi ,ma uit pe aici multi sunt singuri dezastre! Imi pare sincer rau ca oameni capabili ca voi sunt sclavii altora .Nu aveti nici un drept nimic toti de acolo va vad ca niste emigranti,ce civilizatie e aia de la voi ? Rahat pe bat ,vorbe in vant ma baieti .Am visat la jeep si mi l am luat .Dupa ce l am luat imediat mi s a uscat de el ,nici o chestie ,mare scofala.Si l am luat aici in Ro nu pe furaciune nu pe alte mijmasuri.Impreuna cu baieti ca voi pe care i am convins sa nu plece cum le spun altii de acolo ! Si acu culmea sunt mai bogati si mai fericiti decat colegii lor de dincolo,oare cum se poate?
Fara viata sociala esti mort ! Voi acolo n aveti parte de asa ceva si romanu e mai deosebit asa,ce pot sa va zic fratilor ? Pacat ca s a ales prafu de tot! V ati dus ca fata aia frumoasa , desteapta si bogata la maritat cu tiganu din sat.Daca vrei sa faci bani azi ,nu conteaza unde esti daca stii cum sa i faci.Ori ca esti la Roma la Berlin la Tokio sau New York or la Bucuresti e acelasi lucru,dar putini stiu.
Nota :au invatat si romaniii tineri sa faca bani! si cinstit domnule ,la ei acasa impreuna cu nevestele lor frumoase!!!!
Si Alexandru cel Mare a vrut sa "emigreze"... - de ondine la: 11/01/2005 17:40:33
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
In paranteza, lansez si eu o intrebare : Daca "1984" a fost visul urat al comunismului, din pacate asa aproape de realitate, poate ca in ziua de azi si in lumea occidentala, e mai de actualitate ca niciodata "Minunata lume noua" a lui Huxley. Ce parere aveti si ce ati alege?
Si poate ca tranzitia e fel de iluzie a "minunatei lumi noi", creata cu mijloace nu prea mult schimbate de la "1984".
Eu nu stiu cat de mare e diferenta, si aduc acest fapt ca pe un argument ca, dpdv al minusurilor de o parte si de alta, poate ca nici nu merita sa emigrezi...
Insa nu cred ca un astfel de punct de vedere e viabil pentru un om care inca isi construieste propria viata. Pe de alta parte, ramane un argument pentru cat de putin relevanta ar putea fi, in sens negativ, plecarea dintr-o tara in alta.

In ce priveste partea pozitiva a lucrurilor, mai degraba m-as intreba asupra intrebarii : la urma urmelor, de ce sa fie o trauma asa de mare sau un eveniment asa de important sa treci una sau mai multe granite? Oameni sunt peste tot, si buni si rai, si prieteni si straini, si apartenenta la un anume spatiu nu ii incadreaza automat intr-o categorie sau alta. Omul trebuie sa fie liber sa aleaga incotro merge, dar e oare atat de importanta determinanta spatiala intr-o astfel de alegere? Daca vrei sa mergi la cele mai bune scoli, sau sa ai job-ul visat, sau sa realizezi ceva de anvergura, sau pur si simplu sa cunosti, sa vezi, de ce sa-ti limitezi comparatia la interiorul unor frontiere? Mai ales in lumea de azi, unde granitele devin ceva tot mai abstract...

Ce s-ar fi intamplat daca Alexandru cel Mare ar fi gandit cu tot atatea limitari?

Eu cred ca visele noastre nu trebuie sa se impiedice de frontierele trasate de altii...

Si, fie intr-o viziune negativa, fie intr-o viziune pozitiva, concluzia ar fi cam aceeasi : ca trebuie sa ne consideram liberi sa mergem pana la capatul lumii, daca de acolo putem privi lumea cu ochi mai limpezi...

Eu imi traiesc viata in strai - de dacia1300 la: 20/01/2005 07:11:38
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Eu imi traiesc viata in strainatate din lipsa de oportunitati in RO. Eu am emigrat, am luat cetatenia germana iar prin '97 m-am intors plin de avint si incredere acasa(in Bucuresti). Nu am asteptat niciodata sa traiesc la nivelul din Germania, ci doar sa traiesc o viata cit de cit normala. Dupa ce am incercat diferite modalitati de a-mi cistiga existenta si m-am dat cu capul de toti peretii, am intins-o din RO cu parere de rau.
Eu am emigrat prin casatorie. - de mya la: 14/11/2006 02:27:31
(la: De ce ai decis sa emigrezi?)
Eu am emigrat prin casatorie. Sotul meu, desi nascut in Romania nu are parinti puri romani, nici unul (desi el zice ca e roman :P). Fara alte amanunte. Cum el traia de multi ani in vestul Europei atunci cand ne-am casatorit, am decis de comun acord sa ma mut cu el, normal.

Prima tara in care am emigrat a fost Germania. Ce am simtit? La inceput nu prea mi-a placut sa fiu sincera dar in cateva luni m-am obisnuit (cursuri de limba, etc. etc.). E foarte usor sa te obisnuiesti cu ceva mai bun, zau.

Pana acuma nu pot sa zic ca au existat dezamagiri, din contra. Am emigrat in mai multe tari in ultimii 6-7 ani si m-am adaptat destul de repede in fiecare. Cred ca au fost cei mai ca lumea ani din viata mea, sincer. Am vazut atatea locuri noi am cunoscut atatia oameni noi, am trecut prin multe experiente de viata interesante si nu in ultimul rand am invatat atatea chestii noi ca...nu regret nimic. Ba din contra, faptul ca am plecat din tara a fost cel mai bun lucru pe care l-am putut face. Mi s-a deschis un orizont foarte larg.

Da, imi e dor de Romania insa adevarul e ca nu au trecut niciodata mai mult de 6 luni fara sa ma duc acolo. Acum e prima data cand nu am mai fost in tara de vreun an si se cam simte. Cum se stinge dorul? De regula cand mi se face dor mai rau, ma apuc si citesc in amanunt ziarele romanesti de pe internet si imi cam trece dorul cand citesc despre coruptie si alte porcarii de acolo. Prietenii si familia cu care comunic saptamanal prin mesaje si cu care ma aud si vad prin webcam imi mai sting din dor. Tot ei imi povestesc cum se chinuie sa traiasca acolo, unii au cate doua servicii, altii fac afaceri si sunt scarbiti de birocratie si faptul ca trebuie sa-i unga pe toti ca sa le mearga treaba. Am atatea exemple cu politisti corupti, nume de personalitati, pana si ministri care pretind spaga ca ... mai bine ma opresc aici ca sa nu va stric ziua de tot.

M-am gandit daca as putea vreodata sa ma mai intorc in Romania si sa traiesc acolo, pentru o perioada mai lunga de timp. Nu cred ca as putea. Sau poate as trai ceva de genul cateva luni pe an si atat. Oricum as prefera un sat de munte, retras, in liniste si pace. Diferentele dintre lumea occidentala si Romania sunt uriase. E vorba de civilizatie, de bun simt, de cultura muncii, de relatiile inter-umane, de dialog, de curatenie, de potentialul pe care poti sa ti-l dezvolti, de mentalitati, de faptul ca oamenii in vest sunt mult mai relaxati, mai deschisi si mai neinchistati. Nu stiu cum sa explic. Are si Romania parti bune, nu zic ca nu are, insa e departe de lumea civilizata occidentala. E ca si cum as face comparatie intre Cucuietii din Deal si Bucuresti. Sau intre Bucuresti si New York. Nu se compara, diferentele sunt uriase.

E greu ca dupa ce ai trait chiar si numai cativa ani intr-o lume normala (care are si chestii negative, nu zic ca nu are...dar intr-o mult mai mica masura) sa te intorci de unde ai plecat. Nu prea mai merge, oricat ai vrea. Asta este.

Si inca o mica chestiune, accesul la informatie de ultima ora aici e traznet. Pe cand in tara e minim. Un exemplu ar fi chiar si numai stirile de la tv care sunt prezentate acolo. De cate ori vin in Romania, ce vad la stiri e un mizilic. Tara parca e rupta de realitatea globala. Nu mai zic de accestul la reviste de specialitate si multe altele. Noroc cu internetul insa cati au acces la el? In lumea vestica si cei mai amarati isi permit un abonament lunar la internet, pretul e minor si accesul nelimitat. Asta a fost doar un exemplu.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...