viata de licean compromis c

Ce sa faci acum ? Ce ti-ai imaginat cu 10 ani in urma ? A fost un vis frumos care acum are doar mici 'zvacniri de primenire'! Infidelitatea in nici un caz nu este tolerata de o dragoste foarte mare pentru partenerul de viata. Daca se intoarce acasa e datorita faptului ca legal sunteti 'legati', te iubeste (lucru de neinteles), este constient ca nu mai 'poate zburda mult' si va veni vremea in care ii vei ramane doar tu. Sa renunti si sa o iei de la capat este riscant.Sa mergi inainte asa e greu de suportat si de multe ori cu greu ne mintim sentimentele iar o dragoste candva imensa, se transforma in ura. Cel mai tare uram persoanele care le-am iubit candva si ne-au inselat la un moment dat acel sentiment si acea traire sufleteasca cea mai pura . Suntem tare nemernici uneori, deopotriva barbati, femei si actionam dupa instincte animalice si uitam ca suntem oameni si avem ratiune! Curaj!

Este liceul locul cel mai potrivit in care sa astept viata? - sa o astepti? de unde? unde ti-i viata plecata? ea e cu tine inca de la prima secunda.
viata de licean e doar o etapa. frumoasa, de altfel. dar tot etapa ramane. cum o sa o traiesti, din plin sau nu, e alegerea ta.
prieteniile legate in acel timp, unele tin, altele se pierd in directiile diferite pe care pasii fiecareia dintre voi o apuca.
iubirea de atunci... nu stiu daca as chema-o chiar iubirea cea mare. este iubirea acelei varse. frumoasa, inocenta, simpla. traieste-o, dar nu te impotmoli in ea. daca doare, ocoleste-o. daca implineste, imbratiseaz-o.
in rest, bucura-te de perioada asta, de licean. nu se intoarce. si nici nu ai sa o regasesti in vreo alta perioada.
bucura-te de fiecare clipa, dar nu uita ca acum iti pui temelia adultului care vei deveni.
multa bafta :)

anii de liceu sunt atat de departe :(
Imi amintesc cu drag de acei ani .Desigur viata de licean din acea perioada difera enorm fata de cea de acum .Nu aveam libertatea de azi .Totusi in ciuda uniformelor ,a bentitelor si a matricolelor pe care eram obligati sa le purtam ,faceam nazbatii cu duiumul .
Cum sa uit ?! de " dirigu magraonul" - proful de istorie ,de "baba Pia" -profa de romana cu caietul ei de 10 ,de "bula" - proful de chimie care numai dascal nu era ,de "catastrofa dom'le" -profu' de mate ,de "Muri" -proful de sport cu "pisica lui de pe credent si borcanu de groscior" ... de toti ceilalti profesori sau colegi de liceu sau generatie ,de excursiile organizate ,de taberele scolare la munte sau mare ,de primul fum de tigara ,de primul sarut ,de fuga de la ore in grup ,de meditatiile obligatorii la mate si romana ,... de serenade ...
Nu ! categoric nu , anii de liceu nu se uita .In timp si ceea ce ne-a enervat capata o anumita savoare ,totul se schimba si nici nu s-ar putea altfel ,insa in amintire acei ani isi pastreaza savoarea .

Laura ,
iti vei aminti ceea ce traiesti in acesti ani .Prieteniile legate acum rezista peste timp si distanta .
Cel putin mie , asa mi s-a intamplat .
rolia

daca nu e El, n-are rost sa fac compromisuri.

pornind de la ce-a zis maan, credeti ca-i mai bine sa stai sa-l astepti o viata pe EL, care poa' sa nu apara niciodata, sau e preferabil sa mai faci totusi un compromis pe ici pe colo, alegand din oferta reala? poate ca relatia asta, asa cum ar fi ea, "murdarita" de compromis (apropos, eu credeam ca orice in viata e un compromis, caci rareori situatia e ideala), e mai buna decat nimic, decat incremenirea in asteptare. pana la urma, experientele, mai bune sau mai rele, te ajuta sa te dezvolti, iti largesc orizonturi sau ti le inchid, dar macar te tin in miscare. altfel, stai doar asa, incremenit si curge viata pe langa tine.

chiar am o buna prietena, asa, incremenita, are 33 de ani si has never been kissed, fiindca inca n-a aparut EL. dar ea il asteapta sa apara, fie la munca, fie pe drumul de acasa la munca, fie sa-i bata la usa la drum de seara, pentru ca altfel nu face nici un efort sa cunoasca pe cineva. zau daca nu o inteleg pe fata asta, andreea, care se duce la biserica pentru barbati. pan' la urma, poate e o solutie.

zaraza

>'Traim intr-o epoca a compromisurilor. Asa se spune. Mai mult. Toata lumea ne indeamna la compromisuri : politicieni, oameni de cultura, vedete'.

Eu nu cred ca este o epoca a compromisurile.

Lumea este intr-o continua miscare si dezvoltare si, bineinteles, ce a fost valoare in trecut azi poate nu mai este valabil.
Bineinteles ca au fost cei citiva la inceput care, poate, au fost considerati ca facind un compromis.

Ca si societatea, si eu cred ca pricipiile fiecaruia iau forme noi sa indeplineasca cerintele societatii- si vorbesc de o societate sanatoasa. Valorile, cred eu, trebuie intii sa se cristalizeze in tine insuti si cu experienta vietii devin parte din principiile dupa care iti conduci si raportezi viata. Nu poti sa ai principii de la inceput si dupa aia sa spui: De miine ma voi judeca dupa aceste...si cu asta basta.

Unde societatea este sanatoasa si nu are schimbari abrupte de valori, oameni nu sint expusi la necesitatea de a face compromisuri cu valoriile propri...decit daca sint fortati/nevoiti

De exemplu, in Romania cred ca s-au facut compromisuri dupa al doilea razboi mondial. Putem insa spune ca individul a compromis cu sine insuti in anii '80-'90 de exemplu? Eu n-am curajul.

Este destul de interesant cum fiecare dictionar defineste 'compromisul'.

In dictionarul englez actual 'compromise' are cu totul alt inteles...intelesul ca cel in romaneste nu exista, nu se poate descrie cu un cuvint- daca cineva a gasit, va rog luminati-ma.

Totusi cind am citit James Clavell- King Rat- Changi (scrisa prin '50 si ceva) 'compromise' a fost folosit pentru a descrie actiunea celor tinuti in lagar raportindu-se la viata si valorile de acasa.

Cu citva timp in urma am intrebat niste englezi daca inteleg 'compromis' ca si intelesul roman-am incercat sa le explic. Raspunsul a fost nu.

Cam atat deocamdata...ca sa nu ma compromit...:)
Florin si atat

Viata ... uneori ne da peste nas...
Zici de libertate in cuplu? Nu exista asa ceva...
Exista doar compromis.
Sunt casatorita numai de 2 ani... si fiecare zi inseamna un nou compromis...

Cred ca nu ar fi trebuit sa renunti la cel cu care te maritasei .. "de tinerica" ... Ar fi trebuit sa lupti pentru casnicia ta...
Indiferent cu cine ai fi si indiferent ce tip de relatie ai... in fiecare zi trebuie sa lupti, sa recuceresti persoana iubita ... nu sa te lasi prada dezamagirii si rutinei...

De ce nu ai luptat?
De ce renuntam asa usor?
De ce?

Totusi, duc o viata absolut normala, ies impreuna la cine si plimbari romantice, au doi copii fericiti.

Adica in minciuna si compromis. Ca lumea, nu am ce sa mai zic...sunt un cuplu "modern" cu alte cuvinte, "fara inhibitii".

si in aceste conditii de ce ar face ea asa ceva ?????!!!

de ce ar trai chinuit cand in veci nu s-a confruntat cu asa ceva si nu i s-a mai intamplat vreodata sa reactioneze asa ?
si cand POATE fi fericita? pur si simplu cand viata fara el e luminoasa?
adica sa accepte un compromis pe ce criterii ? ca sa inteleg si eu .
crede-ma, ca chiar de il iubeste ...o sa fuga cat mai departe poate .
pt ca , daca ei ii e bine fara un om care sa o chinuiasca , NIMENI nu o poate sili sa o faca . si-ar lua viata .


durerea caleste , iar de l-a iubit, el, facandu-i rau , nu a maturizat-o ci a silit-o sa il scoata din suflet sau macar sa fie convinsa ca asa e situatia . ca sa poata supravietui .

si vorbeai de idealism ? asta nu e idealism ... crede-ma .
nu poti ucide pe cineva si dupa sa te milogesti de el sa invie . iar regretele sunt inutile . viata a fost luata fara sa fie intrebata dc se doreste stinsa ... iar tu ramai cu niste regrete si mergi mai departe linistit . cine stie , poate din prea mult idealism a ajuns el aici .

Ai dreptate, iar viata trebuie traita la maximum! Si nici o decizie nu trebuie regretata pentru ca este intotdeauna cea buna!

colegul Racovitan are dreptate. si mai mult - viata trebuie traita din plin si nu regreta nimic. viata este frumoasa chiar atunci cand te impovareaza.....de ce? pentru a putea merge mai departe...

Cat adevar este in cuvintele tale;si asta ti-o spune un om cu ceva experienta ...de viata.Fiecare lovitura trebuie sa ne faca mai puternici, mai luptatori.Daca cumva ai fost invins trebuie sa-ti spui un singur lucru:"SCOALA SI LUPTA !" Numai asa va ve-ti bucura de acest miracol care este viata.

Te vei bucura de miracolul "Viata" traind-o din plin si nu necesar cu "Scoala"????? iar "Lupta" este mai mult pentru supravietuire, ca exemplu concret romanii saraciti de PSD care se "lupta" incontinuu cu foamea....

Pentru ca anonimatul reda mai usor ceea ce suntem si gandim cu adevarat. Din pacate, este destul de nociv sa poti fi identificat. Devii vulnerabil ... si poti pierde mult mai mult decat iti poti imagina. Inchipuieste-ti un bun manager la mare companie X, care filosofeaza sau scrie versuri pe un site de acest gen. Cariera sa ar putea avea suferit, in cazul in care ar fi deconspirat. "Micimea" sufleteasca a unora este atat de mica...si fac rau din plictiseala sau chiar cu o placere nebuna! Ia alt caz. O femeie careia ii place femeile. Nu incape indoiala ce repercursiuni ar avea asupra acesteia in cazul dezvauirii identitatii. Acest stil de barfa virtuala este ca un drog, ca o scoala, ca o iubita perfecta, ca o profesie plina de sastifactii, etc... Devine un stil de viata...daca nu este deja. Oare ai mai putea scrie cu atata dezinvoltura despre diverse subiecte? Este posibil sa raspunzi "DA". Dar pentru cat timp? Fiecare dintre noi are ceva de ascuns. Daca nu ai inca ceva in suflet, de care numai tu sa stii, iti garantez ca viata iti va demonstra ca am dreptate.

Cred ca,in general,ateii sunt persoane carora le este frica sa creada in ceva. Aceasta frica este generata de o dorinta bolnava de libertate. Este evident ca libertatea, fara nici o constrangere,duce la o viata fara nici un scop. In acest caz viata este privita ca o ratacire fara sens,fara finalitate-viata de apoi. Fara credinta in viata de apoi, fara Divinitate este evident ca toate instinctele primare ale omului ies la suprafata acesta devenind un animal.

Am sa va dau eu raspunsul: nu exista asa zisa "influentare" catre viata de homosexual.
Te nasti homosexual sau heterosexual.
Asa zisa influenta catre viata gay este o scuza intrebuintata de multi in a nu recunoaste ca sint homosexuali.(de fapt ei sint bi-sexuali).
Unii heterosexuali experimenteaza cu homosexualitatea dar nu vor deveni homosexuali exemplul cel mai bun ar fi John Lennon(The Beatles) care din curiozitate prin anul 1964 a avut o relatie homo cu celebrul lor manager Brian Epstein asta fiindca a fost curios iar Brian care era homosexual o "avea" in inimia pentru el.
experienta a fost dezgustatoare pentru John si a ramas atit: o Experimentare. Totusi sa fi avut John Lennon tendinte bi-sexuale ?

Dogmatic,ai perfecta dreptate!de ce trebuie sa copiem ceea ce au facut altii inaintea noastra? Critica celor din jurul nostru este cea mai buna dovada ca suntem originali.Viata trebuie traita fara prea multe prejudecati.Daca avem prea multe ganduri preconcepute s-ar putea sa ne trezim la 50 de ani fara prea multe amintiri placute!

Viata inseamna relatie cu creatorul tau - ISUS.Incepe de astazi si vei fi binecuvintata(a).Cauta mai intii o Biblie.

Parerile despre viata se pot schimba in cativa ani, ce gandeai la 20 de ani nu vei mai gandi la 30... Deh, lectiile vietii, experienta... De aici si schimbarea "viselor"...

...Cu unghiile, cu dintii...sfashshshie bucati uriase din ea intr-o incercare aproape (daca nu pe de-ntregul) pantagruelica de-a infuleca "tot ce pica",cateodata mestecand incet ganduri, altadata sucind gatul unor sentimente...
Si ce daca sangele sare de nu mai vad ceru’? Nici nu l-am vazut vreodata, de ce sa mai sper acum?
Numai ca-ncepe sa ma doara gatlejul...!
Apoi... avem alti termeni de referinta pentru "a savura". Sunt momente cand banii devin chestiune minora atunci cand viata pare sa nu mai aiba rabdare cu tine si timpul "bate tare din aripi in sus"...

Eu personal cunosc si lucrez cu homosexuali.... ce-i "judecati" si "condamnati" deja de Papadie.
Sint la fel ca noi si muncesc alaturi de mine fara nici o deosebire cot la cot. Cea ce fac ei acasa in viata lor sexuala nu-i "businessul" nostru si nici al lui Papadie sa ne bagam nasul in el.
Cea ce face acest Domn Papadie pe acest forum se cheama DISCRIMINARE la adresa unei minoritati. Mai precis discriminare impotriva persoanelor
care practica o viata sexuala diferita de a dinsului si anume homosexualii.
In tarile cu o democratie serioasa si legi serioase aceasta atitudine se pedespsete prin lege. Romania pretinde ca are si ea o lege asemanatoare votata mai recent dar se pare ca nu este aplicata impotriva celor cu "sechele" ramase din era post-decembrista.
De asemenea tot acest Domn ,Papadie face si alte afirmatii grave tot pe acest forum de genul:
"iti iau gitul...." . Adica sa credem ca stimabilul nostru se va deda la crima ca sa-si apere "fatul" care dupa cum inteleg din spusele dinsului este inca un adolescent, daca acesta din urma ar constata intr-o dimineata ca de fapt nu este heterosexual ci homosexual si nu ar vrea sa o recunoasca de frica tatalui spunindu-i ca ar fi fost "influentat" de vre-un homosexual la acest stil de viata ?
Sau sa credem ca Domnul Papadie este asa de speriat de homosexuali deoarece chiar dinsul ar putea avea inclinatii mai ascunse si pe care ar vrea dinsul sa nu ni le dezvaluie abordind aceasta ura impotriva homosexualilor care de fapt este un paravan ?