comentarii

viata e frumoasa momentele triste trebuie evitate si ascunse


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Ce trist trebuie sa fie sa aj - de mya la: 02/10/2006 20:40:57
(la: Despre prostituate)
Ce trist trebuie sa fie sa ajungi sa platesti ca sa faci amor. Cred ca oamenii astia ajung sa se simta foarte singuri. Sa nu poti sa-ti gasesti o partenera de viata e asa de trist...nu pot sa-mi imaginez cum e sa stai singur cuc de Paste, de Craciun, de ziua ta, in concediu etc.

Dar sunt si oameni care nu au probleme, se simt bine singuri, sunt. Conteaza in ultima instanta cum se simti tu cu tine insuti.
#149164 (raspuns la: #149003) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gandul este primul pas spr - de ina_undercover la: 18/07/2006 00:25:12
(la: despre fidelitate)
Gandul este primul pas spre a duce in forma consumata pacatul. Acum la drept vorbind :cine nu s a gandit intr un moment de ratacire ca ar fi ceva dc ar incerca si altceva sau.. pe altcineva? Insusi actul infidelitatii denota lipsa de respect din punctul meu de vedere si incalcarea unei promisiuni. Asadar omul care l a savarsit nu stie ce i ac respectarea unui cuvant sau a mai multora.. Spui ca iubesti, pretinzi c iubesti si el sau ea intr un moment se gandeste si chiar trece la act poate de dragul diversificarii, ca altceva nu inteleg. In fine omul care face acest lucru , batanduse cu pumnul in piept ca si arda si viata pentru fiintzaiubita, este , pentru mine, egal cu -1 nu cu 0. Eu nu am inselat niciodata si o pu\ot spune lejer pentru c nimeni nu ma cunoaste nu as av motive sa ma ascund dupa deget si aici ma refer la actul in sine si nu la gand. Pentru ca ale tale ganduri sunt egale cu vorbele iar faptele cu demonstratiile. Problema e urmatoare : iti pui intrebarea de ce sarintampla asa ceva, care i cauza unei astfel de fapte devreme ce ei cica se iubesc? Omul care iubeste cu adevarat s ar gandi numai la persona iubita si nu la altcineva , ar respecta, ar av incredere si ar sprijini pentru ca asta inseamna iubire si nu doar vorbe. In momentul in care aj sa inselam nu mai av scapare. Spuneam c nu am inselat cu fapta insa am fost inselata .De ce? Pentru ca cica asa c sa nu existe plictiseala ca el tot " acasa se intoarce" . Dar stau si ma intreb ca proasta ce casa mai este ac care fiecare o ia in directii diferite?? Cand pretentiile celuilalt nu concorda cu ale tale? Nu se merita parerea , nu se merita sa spui ca afost doar o sg data sica se va schimba, nu este adevarat, nu se va schimba deloc. Si poate problema ar putea sa existe chiar si la tine cel nevinovat de infidelitate, pentru c ducandu se la altele sau altii exista o problema. Bine, c nu tin cu cel infidel si incerc sa gas o vina o vina si celui nevinovat insa cam asa se intampla de cele mai multe ori si nici nu fac instigare la compromis; chiar sunt impotriva lor si aicima refer la compromisuri la un nivel mai ridicat. Te a inselat?? Arata i de unde venit si tu intoarce te la ale tale caci viata este frumoasa si nu trebuie sa ne pierdem increderea in noi insine prin actele altor indivizi.
nunta e un moment unic in viata!!! - de duda la: 13/04/2005 09:30:50
(la: traditi la nunta)
draga, adina, in primul rand iti urez casa de piatra si cat mai multa fericire! in al doilea rand: nunta este un moment unic in viata fiecaruia dintre noi si trebuie sa-l facem sa fie cat mai frumos si de neuitat. eu sunt casatorita de 5 ani si, initial, nici eu nu am vrut sa respect intru totul traditiile, dar pana la urma m-am razgandit! si a fost foarte frumos! sunt niste momente pe care nu le voi uita niciodata si de cate ori ma apuca nostalgia deschid albumul cu fotografii (facute de un profesionist, asa cum vrei si tu) si imi aduc aminte ce frumos a fost. anul acesta voi fi nasa. pentru a doua oara. si imi pare rau ca prima oara cand am cununat nu s-au putut respecta traditiile, pentru ca a fost o situatie mai ciudata... invitatii venisera de fapt la un botez, nu la o nunta... dar anul asta va fi frumos, sunt convinsa! viitorii mei fini isi doreau o nunta foarte restransa, fara rochie de mireasa si fara voal, fara prea multa bataie de cap... de ce? sunt atat de multe probleme de care te izbesti dupa, incat e bine ca macar sa ai de ce sa iti amintesti... asa ca viitoarea mea s-a convins pana la urma ca daca tot se marita trebuie sa poate si voal si rochie de mireasa si e chiar foarte fericita si abia asteapta momentul... asa ca respecta pe cat posibil traditiile noastre ramase din mosi stramosi, pentru ca sunt tare frumoase! si iti vei aduce aminte cu o deosebita placere de nunta ta toata viata! chiar daca vei fi obosita atunci, chiar daca vei fi stresata, chiar daca va trebui sa faci pe placul tuturor invitatilor...pana la urma, peste cativa ani, nu iti vei mai aduce aminte de micile inconveniente, ci numai de ceea ce a fost frumos... eu nu am decat un singur regret referitor la nunta mea: ca nu am fost furata! :) toata lumea a incercat sa ma fure, dar nu a reusit nimeni...am fost pazita cu strasnicie de sotul meu...:))) regret e insa, cred, un cuvant cam dur, pentru ca inclusiv de acest aspect imi aduc cu placere aminte si chiar sunt...mandra ca am avut un asa paznic...:))) asa ca... go on! si fa ca totul sa fie cat mai frumos! inca o data casa de piatra!
pentru anysya - de flavie la: 30/08/2006 19:34:48
(la: moarte timpurie-astazi am mai murit putin.)
"The truth is rarely pure and never simple".(O.Wilde)

..stiu ce vrei sa spui..
Sa-ti povestesc ceva:un om,care abia poate sa articuleze doua cuvinte,cere ceva de mancare..e obosit,murdar si injosit..a fost calcat in picioare..Cum poti sa te uiti la el si sa spui ca viata e frumoasa?!
E adevarat..uneori e sublima..dar alteori e absolut mizerabila..Chiar in momentul in care am trecut pe langa el,l-am privit si mi-am amintit de cuvintele tale:"azi am mai murit putin"..pentru ca ceva moare in tine de fiecare data cand tu suferi,esti trist sau dezamagit,dar si cand vezi ce se intampla in jurul tau..asa cum spuneai tu de cei care calca pe oameni pentru a-si atinge scopul..Viata e nedreapta..asta e adevarul,constatat si aplicat cu succes de toti cei care asta isi spun cand isi bat joc de cineva..si e trist..
Si eu ma bucur ca ai initiat conferinta asta..si ca avem ganduri comune;)
Oricum,chiar si atunci cand simti ca esti la capatul puterilor,adu-ti aminte ca,one day,o sa fie mai bine..trebuie sa fie mai bine..si adu-ti mainte ca,pe lumea asta,mai exista cineva care te intelege:)..F
#142166 (raspuns la: #141133) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
viata si viata - de daisy la: 04/09/2003 10:18:28
(la: Cei mai frumosi ani...anii de liceu)
colegul Racovitan are dreptate. si mai mult - viata trebuie traita din plin si nu regreta nimic. viata este frumoasa chiar atunci cand te impovareaza.....de ce? pentru a putea merge mai departe...
"Eu sunt in Romania si in mod - de My la: 13/02/2004 19:54:55
(la: Romani in strainatate)
"Eu sunt in Romania si in mod sigur nici nu am sa plec de aici. Si nu pentru ca nu am avut posibilitatea sa plec ci pentru ca nu am vrut sa plec."

Bine faci ca nu pleci, ti s-ar da peste cap toate socotelile cu ce credeai înainte.

"Nu pot sa cred ca ati plecat cu inima usoara! Si numai pentru faptul ca v-ati lasat parintii si prietenii la o distanta asa de mare."

Desigur ca e un moment trist sa te desparti chiar si temporar de prieteni/parinti, dar asemenea momente sunt foarte frecvente în viata, nu în asta se opreste lumea, si altfel pleci stiind ca îti vei salva parintii de la mizeria la care i-a condamnat sistemul românesc.

"Si dati-mi voie sa nu cred ca toti cei care ati plecat o duceti neaparat mai bine acolo unde sunteti decit aici."

Asta e o afirmatie cu valoare zero, sunt milioane de emigranti, milioane de destine, pe tine ce te intereseaza de fapt, sa te consolezi ca strugurii sunt acri ?

"Poate a meritat efortul pe care il faceti pentru copiii vostri, dar nu pot sa cred ca acolo ati gasit ciinii cu colaci in coada la fiecare colt de strada si ca toata lumea va pupa si fa face loc pe strada sa treceti pentru ca sunteti romani."

Mi se pare stupida presupunerea ta, un fel de mahala izvorâta dintr-o minte frustrata, daca pentru tine "a o duce mai bine" înseamna sa ti se faca loc pe strada, înseamna ca n-ai depasit înca mentalitatea de trib înapoiat care îsi merita soarta.

"Unii o duc bine, altii mai putin bine dar tuturor le e dor de “casa”, indiferent ce inseamna asta - familia, prietenii, o banca in parc sau curtea de la bunici."

Mereu omului îi va fi dor de trecut, daca ti-era dor de biberon nu înseamna ca trebuie sa sugi din biberon toata viata, daca ti-era dor de banca din parc nu înseamna ca daca te legi de ea cu sfoara, vei avea o viata îmbelsugata. E cazul ca multe amintiri sa ramâna ceea ce sunt, amintiri, altfel nu mai poti sa te bucuri de prezent si sa visezi la viitor.

"Nu pot sa cred ca unii din cei plecati se considera mai destepti decit cei ramasi – in cazul asta bine ati facut ca ati plecat, ca nu de cei ca voi este nevoie aici"

Având în vedere ca nu se da examen de calitati pentru a emigra, se poate spune ca au emigrat toate tipurile de oameni, o parte întreaga din societatea româneasca, aici intrând si capacitatile dar si cei care generau sau perpetuau sistemul malefic din tara. Dar având în vedere ca si mediul îl mai slefuieste pe om, se poate spune si ca mentalitatea dominanta a celor plecati e mai sanatoasa decât a celor ramasi. Altfel n-ar mai fi România ce e acum si ar fi altceva, nu ?

"Si apropo de “parcela nativa”, daca ai sa uiti de unde ai plecat esti “in aer “. Intreaba-I pe cei din jurul tau, de acolo de unde esti acum, ce inseamna pentru ei “origini si stramosi” si poate ai sa te luminezi."

Vorbe. E foarte fain sa nu uiti de unde ai plecat, te bucuri mult mai mult de viata când realizezi ce norocos esti ca ai scapat, apreciezi mult mai puternic un lucru banal, pe care un bastinas nici nu-l sesizeaza, dar pe tine te fericeste, pentru ca stii cum era fara el. Oricum nu se poate uita de unde ai plecat daca mai ai cei doi lobi cerebrali si nu ai Alzheimer, dar ar fi si pacat, esti mult mai fericit constientizând acest lucru. Insa acesta este un lucru personal, nicidecum treaba ta, Cati !

"Si apoi uitati-va fiecare in sufletul vostru asa cum e, mai aspru sau mai dulce, si recunoasteti ca nu ati plecat de “prea mult bine” de aici, dar ca nici acolo nu v-a fost usor."

Vad ca excelezi la declaratii fara continut. E treaba ta ce vrei de la viata, ce vrei pentru copiii tai, ce puteri ai sau nu ai ca sa realizezi ceva, dar limiteaza-te la a vorbi doar pentru tine. Stiu ca daca am începe fiecare sa ne plângem ca "ce naspa ne e aici", ti-am da un motiv de bucurie, ca ai fost desteapta si n-ai plecat, ca ai facut ce era mai bine. Eu nu o sa-ti spun nimic în acest sens, dar pentru mine prefer oricând, neconditionat, greul din strainatate, usorului din România.
#9592 (raspuns la: #9578) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
trist... - de (anonim) la: 30/04/2004 11:28:14
(la: Bocet)
mie imi plac poeziile tale!!!stiai!!! si e mare lucru sa ai talent, iar tu il ai! uite, rima...:) bvo betzivanco si ai incredere i ceea ce faci! mie imi place, dar prea trista!!!:) zau asa, viata e frumoasa!
The child in all of us - de Little Eagle la: 26/05/2004 15:03:14
(la: Viata e o joaca)
Draga si scumpa sora,

Am 48 ani,caut intelepciunea,poate uneori sunt mai matur,dar de cele mai
multe ori sunt copil,I'll Be forever un teenager.Chiar si la 70 ani,daca apuc acea varsta,depinde cum imi e scris de soarta.
Sotia mea ma considera a little boy,dar si ea se comporta ca un copil mereu si avem intre noi tot felul de vorbe si fel de comportament ca de copii si parerea mea e ca este bine.
Trebuie sa fii ceea ce esti si sa faci ceea ce simti in viata.
Cine la varsta mea umbla imbracat doar cu jeans si poarta t-shirts cu jimi Hendrix,Ozzy Osbourne,Black Sabbath sau AC/DC,sau Who??Cu par lung in plus??
Asa vad lucrurile.Ai dreptate in textul tau.
Dar desigur ca trebuie in viata sa-ti asumi anume responsabilitati care nu apartin varstei copilariei,familie etc.

Cred ca cele mai frumoase momente din viata ce am avut au fost in copilarie
,nu te gandesti decat la joaca,nu-ti pasa de plati si datorii si credit cards.
la fel si in liceu sau la colegiu ori facultate.
dar personal inca pastrez in mine copilul ce am fost mereu.Cum poti sa-l alungi din tine?Ar fi nenatural firii umane.

E bine sa fii copil,inseamna sa razi,sa te joci sa ai prima iubire,sa ai cosuri pe fata,sa crezi ca devii matur...dar de fapt nu esti inca insa crezi ca esti mare stiutor si filosof al vietii.
E parte din viata un anotimp al vietii.
Iubeste primavara vietii draga surioara,bucura-te de ea in fiecare zi,traieste clipa,a trai din amintiri uneori e bine,alteori nu este.
Ai 24 ani,am fost si eu candva 24 ani si tot copil am ramas.

Cand iti scriu acum am din nou 24 ani,nu-i asa ca life is beautiful?
Te iubesc mult si te ador,esti sora mea de suflet,

Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)



































toti oamenii au momentele lo - de kabu la: 03/11/2004 13:28:46
(la: Vedete fara fitze)
toti oamenii au momentele lor de fite dar cred ca ar trebui vorbit in special de cei care au ajuns`` vedete``peste noapte si carora li s-a urcat vedetismul la cap.eu cred ca in primul rand nu este vina lor ci a noastra care ii privim ca pe talente inascute si ei nici nu stiu sa lege doua cuvinte fara sa nu se bilbaie.
parerea mea este ca vedetele adevarate,care au ajuns sus prin munaca lor si care au intradevar talent niciodata nu vor fi cu fite si chiar daca au le merita pentru ca au ajuns acolo sus pe propriile sudori.
viata lor nu cred ca trebuie invidiata si cel mai urat mi se pare sa fie tot timpul urmariti de diversi paparati si sa se scrie despre ei prin tot felul de reviste deoarece fiecare om e liber sa faca ce vrea.si atat timp cat tu ai ales sa ai un job plictisitor in fata unui calculator sau.... ele,vedetele adevarate, muncesc de dimineata pana seara saptamani intregi.
#27484 (raspuns la: #5829) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lui valico - de (anonim) la: 04/11/2004 13:38:41
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Te-ai ambalat cam devreme - e drept nu ma asteptam. Ceea ce asteptam de la tine e sa savurezi in linistea serii un iz de adevar universal care nu e o teorie ci e o realitate - nu trebuie sa te inchidzi intr-o cutie de chibrituri sau sa-ti pui ochelarii negrii ca sa te faci ca nu vezi ce se intimpla in lume (asa a patit si tipul venit de la Paris pe ogorul ancestral cind a vazut grebla -se facea ca nu stie cum ii zice pina nu i-a sarit in nas )- nu la modul singular ci aproape la modul general. Foarte bine ca viata e frumoasa ptr tine dar asta nu inseamna ca nu vezi nu auzi si laptele e negru. Daca te mai uiti inca o data in frigider o sa-l vezi alb -asa ca nu e bine sa spui ceva inainte de a analiza, Asa cum si la birou ti s-ar cere sa faci o campanie de marketing si te arunci -aici fac o mica gluma - cu coarnele in zid- si te arunci in haul unei pietze pe care n-o cunosti sau o ignori - chiar daca toti colegii ti-au spus ca dai faliment daca investesti in ea. Ei bine -asa e si in viata -invata sa vezi ce-i in jurul tau -s-ar putea sa-ti foloseasca la un moment dat - si eu am invatat de la unii de la altii si nu mi-e rusine nici acum sa invat cite ceva -ceva ce ma poate feri de greseli. Idealismul e bun dar nu cu ochii inchisi. Stringe bani albi ptr zile negre mai spuneau batrinii. Daca e sa "umblam " un pic la simbolistica - s-ar traduce" nu lua tot ce zboara pe farfurie ca s-ar putea sa-ti ramina oase de .. peste in git" . Cred ca ai inteles - oricit te-ai incapatina sa-mi arati raiul - uitate un pic in jur si ai sa vezi ca nu e chiar asa. Hai sa ne rostogolim la poale si sa admiram peisajul asa cum e :)
Ce zici ?

Si apropo -nu e necesar sa fi trecut prin experiente -asa cum spui tu - am fost destul de intelept sa invat de la altii, Tot ce dau e gratuit (sfaturile din cele vazute) si cu zimbetul pe buze :)
Romanasul din Canada
#27623 (raspuns la: #27451) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce imi inspira Craciunul? - de (anonim) la: 21/12/2004 13:34:43
(la: Ce va inspira Craciunul?)
E greu de spus ca la 14 ani poti fi trist de Craciun chiar daca exista dezamagirea ca Mos Craciun nu exista,dar eu cred ca totusi exista!Exista in fiecare dintre noi!si oricat de prostesc pare eu cred ca daca am fi mai buni(nu doar in preajma Craciunului) poate el chiar ne-ar vizita in fiecare an.
Bradul,hmm...cred ca momentul in care impodobesti bradul alaturi de cei dragi e mirific!Atunci realizezi ca familia e un tot unitar;si da cred ca sarbatorile sunt cele mai frumoase momente din viata noastra,a copiilor si ca merita ca toti copii sa fie fericiti cel putin in noaptea de ajun!
De Craciun se spune ca totul e posibil si atunci oare de ce nu incercam sa fim mai buni incepand cu aceasta zi sfanta?
claudia (tm)14 ani
Platonismul sau romantismul.... - de (anonim) la: 02/03/2005 12:12:39
(la: Dragoste prin Internet)
Nu cred ca mai conteaza nici cine sunt si nici de unde...conteaza doar ....iubirea!!!
Da, la urma urmei tot ceea ce ne defineste cel mai bine in aceasta lume este felul in care simtim, modul in care iubim ca sa fim iubiti, modul in care din iubire invatam sa daruim.
Referitor la tema iubirii prin internet...nu trebuia sa se inventeze internetul ca sa stim cu totii ca iubirea are cele mai ciudate moduri de manifestare...o privire, un suras, o scrisoare, un biletel...un suflet!
Nu iubesti cu ochii....iubesti cu sufletul, iar acesta nu trebuie sa il vezi...nu trebuie sa fie palpabil fizic...pur si simplu...EXISTA...IL SIMTI !!!
Cati oameni oare in lumea asta de cand s-a inventat scrisul nu au iubit platonic? Cati oare nu au fost nevoiti sa traiasca langa altcineva si sa comunice doar prin biletele si scrisori cu persoana iubita???...Multi...fara numar!
Nu conteaza sa traiesti langa cineva cat conteaza ceea ce simti pentru cineva..., iar eu simt pentru iubitul meu o ....nemasurata si inimaginabila dragoste!
Profunda...dezgolita de orice inhibitii si secrete... .
Ma simt uneori asemeni unui tablou pe care el il admira...privindu-i fiecare defect, fiecare calitate, fiecare pata de culoare trista sau vesela, cunoscandu-i fiecare ondulatie .... simtindu-i mirosul de ulei si panza..., dar stiti ceva...iubesc asta! Iubesc faptul ca ma stie asa,...asa cum sunt eu si nu imi e teama!
Pentru prima data in viata nu imi este teama ca persoana care priveste nu iubeste, nu simte, nu admira!
Nu imi este teama ca nu ii place ceea ce vede, ceea ce simte, ceea ce simt...pur si simplu nu fac altceva decat raman ...asa... plina de gratitudine fata de viata si de D-zeu ca exista acest suflet acolo undeva in lume, departe de mine...este drept, dar...EXISTA si este al meu pentru totdeauna, indiferent de ce distanta ne desparte si ne va desparti, indiferent de cate piedici ne stau in cale, indiferent de faptul ca momentan este virtual...eu sunt fericita ca exista si ca ne-am gasit unul pe altul!!!
Nu ne-am vazut niciodata fata in fata si ma intreb de multe ori daca voi mai avea puterea sa imi trag aer de teama sa nu dispara, daca voi avea puterea sa plang de teama sa nu mi se prelinga odata cu lacrimile si el...daca voi mai avea puterea sa il ating, dar...tot ce imi doresc este sa ii ating...sufletul...ca sa stiu ca este el...iubitul meu ....atat!!!
Da..., dragostea exista indiferent daca ea se naste intr-o privire sau intr-o scrisoare...in doi ochii pe care ii vezi sau intr-un suflet pe care doar il simti...ea ne face viata mai frumoasa si ne defineste..restul este doar...inconsistenta !!!
Daca vrei sa fii iubit, iubeste. (Seneca)

Eu...cea care s-a nascut in sufletul...Lui !!!
#37891 (raspuns la: #37871) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Platonismul sau romantismul.... - de Rallia la: 02/03/2005 12:26:17
(la: Dragoste prin Internet)
Nu cred ca mai conteaza nici cine sunt si nici de unde...conteaza doar ....iubirea!!!
Da, la urma urmei tot ceea ce ne defineste cel mai bine in aceasta lume este felul in care simtim, modul in care iubim ca sa fim iubiti, modul in care din iubire invatam sa daruim.
Referitor la tema iubirii prin internet...nu trebuia sa se inventeze internetul ca sa stim cu totii ca iubirea are cele mai ciudate moduri de manifestare...o privire, un suras, o scrisoare, un biletel...un suflet!
Nu iubesti cu ochii....iubesti cu sufletul, iar acesta nu trebuie sa il vezi...nu trebuie sa fie palpabil fizic...pur si simplu...EXISTA...IL SIMTI !!!
Cati oameni oare in lumea asta de cand s-a inventat scrisul nu au iubit platonic? Cati oare nu au fost nevoiti sa traiasca langa altcineva si sa comunice doar prin biletele si scrisori cu persoana iubita???...Multi...fara numar!
Nu conteaza sa traiesti langa cineva cat conteaza ceea ce simti pentru cineva..., iar eu simt pentru iubitul meu o ....nemasurata si inimaginabila dragoste!
Profunda...dezgolita de orice inhibitii si secrete... .
Ma simt uneori asemeni unui tablou pe care el il admira...privindu-i fiecare defect, fiecare calitate, fiecare pata de culoare trista sau vesela, cunoscandu-i fiecare ondulatie .... simtindu-i mirosul de ulei si panza..., dar stiti ceva...iubesc asta! Iubesc faptul ca ma stie asa,...asa cum sunt eu si nu imi e teama!
Pentru prima data in viata nu imi este teama ca persoana care priveste nu iubeste, nu simte, nu admira!
Nu imi este teama ca nu ii place ceea ce vede, ceea ce simte, ceea ce simt...pur si simplu nu fac altceva decat raman ...asa... plina de gratitudine fata de viata si de D-zeu ca exista acest suflet acolo undeva in lume, departe de mine...este drept, dar...EXISTA si este al meu pentru totdeauna, indiferent de ce distanta ne desparte si ne va desparti, indiferent de cate piedici ne stau in cale, indiferent de faptul ca momentan este virtual...eu sunt fericita ca exista si ca ne-am gasit unul pe altul!!!
Nu ne-am vazut niciodata fata in fata si ma intreb de multe ori daca voi mai avea puterea sa imi trag aer de teama sa nu dispara, daca voi avea puterea sa plang de teama sa nu mi se prelinga odata cu lacrimile si el...daca voi mai avea puterea sa il ating, dar...tot ce imi doresc este sa ii ating...sufletul...ca sa stiu ca este el...iubitul meu ....atat!!!
Da..., dragostea exista indiferent daca ea se naste intr-o privire sau intr-o scrisoare...in doi ochii pe care ii vezi sau intr-un suflet pe care doar il simti...ea ne face viata mai frumoasa si ne defineste..restul este doar...inconsistenta !!!
Daca vrei sa fii iubit, iubeste. (Seneca)


Rallia,
eu cea care m-am nascut in sufletul...LUI !!!
embryo - de DIDINA la: 17/12/2005 23:27:34
(la: cum ii vedeti pe cei deprimati?)
M-au impresionat cele scrise de tine pentru ca desi poate ca nu cu aceiasi intensitate de-a lungul vietii am simtit si eu laproape tot ce descrii tu; de cit timp te simti asa? ai avut esecuri mari? poti sa o iei de la inceput sa incerci din nou? esecurile tale se datoreaza numai incapacitatii tale? nu au fost si alte circumstante care sa determine resultatul? care sint motivele nereusitei tale? Daca nu ai fi avut esecuri te-ai simti mai bine in pielea ta? Pe mine m-a ajutat faptul ca am increcat intr-un mod foarte realist sa analizez situatiile si am iteles ca de exemplu nu aveam ceea ce era considerat calitate dar era pentru ca nu eram in mediul meu; ca sa spui ca ai defecte o faci mereu ca rezultat al faptului ca te compari cu altii care tu crezi ca au calitatile de baza ale mediului in care esti; se poate sa fii intr-un mediu nepotrivit tie; cu persoane nepotrivite ;Incearca sa fii realista sa inveti sa te cunosti si sa te accepti pentru ceea ce esti , sa-ti gasesti mediul tau; toti avem defecte si unii sintem mai critici fata de noi insine iar altii desi poate au defecte mai mari le accepta si se simt bine ca ceea ce sint
Nu am sa uit niciodata ca dupa ce am vazut filmul "The Hours" l-a vazut si o colega de a mea; mi-a dat de gindit comentariul ei nu pentru virtutea lui ci pentru faptul ca reflecta atitudinea omului banal multumit cu sineinsusi care nu-si pune intrebari, cel putin nu de aceasta natura; a spus ca i s-a parut un film deosebit si cumva socant ca de fapt sint oameni care isi pun probleme de acest gen in viata; Revenind la tine incearca sa te gindesti mai mult la partile frumoase ale vietii si mai putin la cele triste si deprimante; s-ar putea sa fii deprimata intr-adevar si din cite inteleg are de a face cu chimia creierului dar nu e nimic masurabil ci se trateaza pe baza simptomelor; eu cind am fost la punctul sa decid daca sa iau antidepresive am avut senzatia ca in momentul in care asi incepe ar fi ca o resemnare in care renunt la propriul meu control asupra mea insami; Deci ce incerc sa spun este ca tu singura poti sa evaluezi daca esti nefericita din motive obiective sau nu; si daca tu te suspectezi ca te ascuzi in spatele depresiei ca sa scapi de responsabilitati probabil ca e adevarat; daca esti o mama cu un copil sanatos, ai o familie sinteti cu totii sanatosi si aveti relatii relativ normale, si totusi simti un gol poate esti nefericita profesional, si daca nu poate intradervar suferi de depresie;probabil nu e cazul tau e numai un exemplu si de fapt tot ce am scris e din propria experienta de viata; sinucidere? NU , crede-ma ori cit de grea, urita, banala, fara sens , nedreapta sau trista ti se pare viata la un moment dat e tot ce ai si totul e temporar; sint multe motive pentru care merita sa o traiesti, incearca sa gasesti partile bune din tine si din ceea ce te inconjoara.
#95704 (raspuns la: #94319) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ondine, - de oberon la: 18/01/2006 14:36:28
(la: Tehnici de resemnare)
Nu conteaza rezultatul daca "lupta" a fost frumoasa. Sa plangem pentru lucruri pierdute...Pana cand? Merita? Eu zic ca nu. Nu exista ceva liniar in viata, doar suisuri si coborasuri. Trebuie sa ai insa curaj sa privesti doar inainte, nu inapoi (scuza-ma daca ma repet).
Sunt amintiri placute pe care le pastrezi, si care o sa-ti incalzeasca inima candva. Dar nu acum, ci la varsta senectutii.
"In dragoste nu conteaza decat ultima. Restul e doar statistica".
Iar tu cu siguranta n-ai ajuns la ultima dragoste. Nu vezi cati prieteni ai alaturi? Te vor ajuta sa depasesti momentul cel greu.
#100901 (raspuns la: #100825) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
trist - de proletaru la: 21/02/2006 16:27:00
(la: Ioana si Alecu si-au ales moartea inspirati de telenovela)
ziarul prezinta una din variante, mai departe sau mai aproape de adevar. faptul insa ramane.... ci doi, indiferent de motiv, si-au incheiat socotelile.
asa cum spunea cineva aici, e crunt pentru parinti si educatori deoarece ei au ramas si se intreaba unde au gresit. poate ca nu e vina lor. ramane doar tristetea si durerea din sufletul lor. am si eu un copil si stiu ca e imposibil sa controlezi toate variabilele cu care el interactioneaza. daca ii dai libertatea de a fi el insusi, de a-si cladi personalitatea, individualitatea crezi ca faci bine pentru ca e singura cale sa ajunga autonom, independent, etc.
daca ii controlezi viata, nu e sigur ca va supravietui la maturitate.
un control, indiferent cat de superficial, trebuie sa existe, trebuie sa stiu cu cine e prieten, pe unde umbla, care sunt preocuparile lui.
stiu insa ca misiunea si responsabilitatea pentru ceea ce este imi apartine pentru ca startul e dat de acasa: valori, obiceiuri, aspiratii, nevoi, imaginea despre bine sau rau. ca exista N influente... e iar adevarat: prietenii, media, scoala, modelele de moralitate, valorile pe care le adopta pe parcurs, experientele placute si neplacute.
cine stie sarmanii doi indragostiti cum au ajuns sa creada ca viata nu e buna.
pacat... trebuiau sa cladeasca ceva mai constructiv.
nu stiu pe nimeni care sa nu fi avut momente de cadere, dezamagire, disperare. cu toate astea, "marele trib african" (familia in care am crescut) ne-a dat si reteta sa iesim din asemenea stari.
dar in fine... cine sunt eu sa comentez!

... am plecat! cheia e sub prag!
ca sa ma fac inteles! - de sarsilovici la: 27/04/2006 16:04:28
(la: Cum renuntam la vicii?)
Am dat un titlu si am trecut la altceva. La ceva care ma doare, viciile. nu vreau sa o fac pe interesantul aici pe site, da am gasit mediul in care pot macar scrie. Am plecat de la vicii pentru ca poate am alunecat inspre ele si nu e vorba de droguri. nu era o asa mare dilema pentru mine cum sa ma las in a mai gusta ci in a controla si cantitatea. din experienta mea poate destul de modesta societatea respinge ceea ce denota iresponsabilitate, teribilism, ..... am simtit asta pe propria-mi piele si am pierdut multe oportunitati din cauza asta. da ce legatura am vazut eu intre vicii si vise frumoase poate desarte? ideea de atunci, (au trecut vro 2 saptamani de cand am lansat textul) a fost ca trebuie sa renunt si la amandoua. Poate a fost un moment mai ciudatel pentru mine si ulterior am revenit asupra gandului. Cert este ca traiesc zi zi, ora de ora iar daca vreau sa schimb ceva in viata cel putin cu privire la cele 2 aspecte trebuie sa constientizez in fiecare moment ca trebuie sa nu sau trebuie sa fiu mai rezervat. daca m-ar acuza cineva ca despic firul in patru, nu-i bai .atata timp cat din raspunsurile voastre eu trag foloase si poate nu numai eu, e bine. poate nu mi-am facut o impresie gresita despre latura discutiilor vehiculate la cafenea dar cred ca este o dezbatere continua poate pe orice tema.ca mai publicam povestioare ,poezii chestii care nu dau loc la comentarii asta e altceva, dar orice text cred ca are dramul sau de frumusete si poate ceva educativ pentru noi toti. cica atunci cand se naste omul vede orizontul ca pe o linie dreapta .Odata cu dezvoltarea sa linia asta se micsoreaza si devine segment de dreapta. cand ajunge batran in pragul mortii vede doar un punct.Cica ala e punctul lui de vedere. Asa ca toti avem de invatat, toti avem vise, toti poate la un moment dat divagam de la subiect si cu totii poate scriem cu inima deschisa chestii care ne dor . am vazut un film mai demult despre viata unor oameni in inchisoare. fiecare savarsise cate fapta condamnabila.Unul dintre ei a fost insa condamnat pentru o crima pe care nu a facut-o . In inchisoare viata grea dar la un moment dat cineva spune ca dincolo de barele de fier, dincolo de brutalitatile gardienilor dincolo de zidurile groase de beton e SPERANTA, un vis care te poate inebunii acolo unde estei inchis dar in orice conditii te-ai afla iti da putere sa continui sa lupti. Pentru mine cerul albastru e speranta si razele soarelui intr-o dimineata de vara si florile campului mangaiate de raze si chipurile senine... Viciul e ceva odios si o frana in a fi noi insine. Nu de otravurii avem noi nevoie, ci de vise frumoase ... Iubim sa fim iubiti........
Iubiti viata - de zaraza sc la: 17/06/2006 12:24:46
(la: poate ca e o problema veche de cand lumea dar unde e finalul ei)
Imi pare rau ca trebuie sa te contrazic, dar omul este creat pentru fericire...trebuie doar sa stim sa o vedem...luind hotariri intelepte ne vom asigura ca nu vom avea necazuri atit de mari...judecind realitatea la rece vom vedea ca nu le putem avea pe toate (sau pe toti, dupa caz...:)) )...dupa ploaie vine soare si omului cind ii este bine isi face singur probleme...sper ca mai tirziu imi vei da dreptate...

viata este ceea ce conteaza...traiti viata si nu cautati fericirea IN VIATA, viata este fericirea...momentele grele sint inerente si ele te duc catre celelalte momente fericite...

cere si ti se va da
#128402 (raspuns la: #127841) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
in lipsa inspiratiei,o sa scriu la titlu banalul:" raspuns".. - de flavie la: 28/07/2006 19:28:44
(la: Ora de introspectie)
"The truth is rarely pure and never simple".(O.Wilde)

..probabil ca aveti dreptate in legatura cu atitudinea pozitiva pe care trebuie sa o adopti daca vrei sa ai o viata frumoasa..numai ca uneori e atat de greu..dar,cum se spune,daca nu incerci,nu reusesti..asa si cu mine..uneori,chiar iubesc viata,dar am momente in care ma intreb de ce traiesc..uneori,mi se pare absurda aceasta gandire a mea,dar n-am ce-i face..multumesc de sfaturi..si aveti dreptate..sunt foarte tanara..F
#136040 (raspuns la: #135958) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rayro - de Cri Cri la: 17/08/2006 01:19:04
(la: Despre ID-uri in chip de ingeri.*)
Cam tarziu am gasit..
Hmm.. asta facem pe net? Ne varsam naduful? Crunta perspectiva. Problema e ca eu cam vorbesc in scris asa cum vorbesc in realitate. Imi "vars frustrarile" la fel, daca ti se pare mai nimerita formularea. De aici si multe neintelegeri provenite din nesesizarea tonului, a mimicii, etc.
Fatza de ceea ce scrii tu aici, eu am obiectii. Tocmai fiindca "ingerul" nu mi-a dat voie sa plang pe umarul lui (de fapt, nu mi-a mai dat voie sa plang deloc:)). Si nici eu nu m-am apucat sa-mi pun viata pe tapet. Nici nu cred c-ar fi avut rabdare sa ma urmareasca. :)))
M-a scos din starea aceea de "blue", dar nu cu compatimiri, batai pe umar, impartasiri (eventual reciproce) de "trairi comparate", sau chestii dintr-astea. Spui tu ca, poate, nu observam pe cei din jur? Dar.. nu-i asa ca uneori ei n-au solutii? Doar te compatimesc, eventual te imbratiseaza. Nu asa ceva imi trebuia mie. Daca provoc mila, deja ma simt mai rau ca inainte.
In fine.. ca sa n-o lungim: a gasit pur si simplu calea de a-mi arata ca viata e frumoasa, fara a "diseca" substratul depresiei. Pur si simplu.
Transpus in real, ar fi prietenul acela care, cand te gaseste trist, nu te intreaba "de ce?". Te ia, chit ca ai chef ori ba (cu forta, daca e nevoie), intr-o excursie, la munte. Ai tendinta intai sa-l crezi insensibil.. dar, cand revii acasa cu o noua pofta de viata, mai conteaza?
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...