comentarii

viata fara iubire


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
viata... ca iubire pura! - de dinisor la: 09/09/2004 20:27:10
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
ascult The Bangles! si citesc inca odata subiectul propus de tine. Si imi pun intrebari...

viata ... ca iubire pura! hm...incerc sa nu imi aud gandurile. Aminteai de implicarea totala a fiintei,a celor doua jumatati ...prin formarea unui tot...atunci poti iubi si poti sa te daruiesti iubind. ce faci insa cand nu intalnesti cea de-a doua jumatate in drumurile tale? cand cautarile te ratacesc... cand imaginea jumatatii se oglindeste in fete mincinoase...cand pierzi puterea de a porni din nou la drum...iar daca o faci pasii te poarta in directie opusa...cand esti aproape de destinatie dar nu stii, si din teama te indepartezi mai mult... cand refuzi sa privesti in jur pentru ca esti satul sa vezi fete ascunse...?

tu spui ca ai trait viata... ca iubire pura... eu zic ca ai avut sansa, binecuvantarea. ma intreb insa, cati dintre pamanteni primesc acest dar?

viata noastra isi are dimensiunele ei...timpul ne este daruit. din prima clipa ca fiinte. cu trairi , stari sufletesti, dorinti. timpul e un dar. il primim si il putem darui. este cel mai pretios dar ce-l putem darui...

_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
Marea iubire - de doctors la: 09/04/2006 16:39:42
(la: Indispensabili sau intersanjabili?)
Cred ca marea iubire apare doar o data in viata,oricate iubiri ar aparea.
si totusi, iubirea... - de casandra_radu la: 17/07/2006 18:12:53
(la: iubire? acum serios vorbind...)
Alex, ce subiect, oare il vom epuiza vreodata? Nu cred.
Trebuie sa fim atenti cand folosim cuvintele. Atat de usor ne putem pierde in semnatica si astfel nu ne intelegem intre noi.
Daca un singur om poate iubi, toti oamenii pot iubi. Venim toti din aceeasi sursa, suntem alcatuiti din acelasi "material". Nu cred ca exista oameni care nu pot iubi, ci doar oameni care nu vor sa iubeasca. Oameni care aleg sa traieasca in minte, rational, care se lasa condusi de ratiune fie tot timpul fie in mare parte. Oameni care de cate ori iau o decizie, chiar daca e o decizie de "suflet", o iau cu capul. Ce trist. Am observat ca asemenea oameni nu realizeaza ce fac, sunt poate chiar convinsi ca fac foarte bine, poate unii se simt superiori fiindca isi asculta vocea ratiunii? Dar viata este sensibilitate. Cum sa traiesti o viata sub tirania mintii?! Aceea nu este viata.
Subsemnata se simte bine singura la fel cum se simte bine in compania altor persoane. Nu as renunta nici la singuratate si nici la ceilalti. Nu vad de ce ar trebui. Asa cum inspiri si expiri, asa esti singur si apoi esti cu altii, intr-o succesiune.
Sa nu fie iubirea pentru toti oamenii? Dar ce faci cu o parte din ei? Ii "condamni" intelectualiceste la o viata fara iubire, le negi posibilitatea de a iubi? De unde sti tu ca ei nu pot iubi? Poate ca fiecare iubeste pe cineva sau macar iubeste ceva. Unul iubeste banul, altul faima, altul puterea...acum nu ca acesta iubire ar fi ceva inaltator, dar e o iubire...
Iubiri sunt multe. Iubirea autentica este una singura. Dar este o varietate rara. Multe lucruri exista sub numele de iubire, noi le dam acest nume. Dar orice nume ar purta, acel lucru este ceea ce este si nu denumirea sa. Astfel, in marea majoritate a situatiilor spunem ca este iubire, dar este doar ideea de iubire.
iubirea bat o focul... - de miyrella la: 01/05/2008 16:27:45
(la: Ce e iubirea????)
is it love?cat as vrea sa fiu in stare de sacrificii in numele iubirii,sa iubesc din nou cu pasiune....am devenit de gheata....sunt instabila in sentimente....oare o sa pot rezista toata viata (din iubire)cu cineva?vreau sa iubesc!
#307195 (raspuns la: #275212) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iubirea... - de impreuna2006 la: 31/08/2008 11:28:14
(la: Literatura de iubire – un subprodus al mintii omenesti?)
paradoxul trecerii prin viata...

simbioza iubirii..produs al ratacirii?

sau poate,un dialog surd si personal al tristetii sau fericirii,al singuraratii sau neimplinirii...venit din suflet,trup si minte si daruit prin poezii si proza...

sau poate...un dialog intre EA si EL,o imbinare a gandurilor din minti ce par a fi venite de pe astrii diferiti..si plantati cu grija pentru eternitate in fiinta si mintea planetei pe care bantuim....

ECOU ........"tu crezi c-a fost iubire-adevarata?"...ar zice Minulescu......
viata fara iubire..isi pierde sensul - de Layla la: 24/11/2008 09:58:43
(la: Exercitiu de imaginatie)
Iubirea, aceasta mare necunoscuta...Sensul ei? Nu-l stie nimeni
iubirea? imbraca mai multe forme...nu as spune ca este o necunoscuta...un sens il gasesesti de ex.auzind rasul unor copilasi,trilul unei pasari,adierea vantului,valsul fulgilor de nea,frumusetea florilor..exemple mii...

Eu am iubit un om zece ani si nu a stiut niciodata.Sensul acestei iubiri?

da..n-are sens daca el nu a stiut!
asa pot sa-l iubesc pe Anthony Hopkins si el sa nu stie:))
cred ca sinceritatea,naturaletea si deschiderea conteaza in iubire...daca iubesti,spui..ce ai de spus,chiar daca te izbesti de un "multumesc"sec..sau "esti minunata dar nu-ti pot darui la fel"...macar stii ca ti-ai exteriorizat sentimentele si nu te minti pe tine insuti:)
#365598 (raspuns la: #365581) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu nu cred in casatorie eu cr - de cresida la: 04/05/2004 09:37:22
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
eu nu cred in casatorie eu cred doar in iubire !!!!!!!!!!casatoria este inamicul iubirii !!!!!nu exista persoana ideala pt o casatorie pt ca in decursul vietii te indragostesti de atitea ori!!!!!!!!oamenii nu sunt inca pregatiti sau facuti pentru casatorie pt ca ea distruge toata frumusetea iubirii.oamenii sunt fericiti atunci cind sunt liberi ,atunci cind iubesc neconditionat si eu cred ca in viitor nici nu vor mai exista casatorii .nu exista unicul care te poate face fericita pt fiecare barbat iubeste diferit si daruieste diferit !!!!linga un barbat te simti bine o perioada ,doar la inceput atunci cind e indragostit de tine si nu stie ce sa faca ca sa te cucereasca dar dupa ce ai devenit a lui deja nu mai gaseste nimic interesant la tine si porneste in cucerirea altor "cetati"si pot spune ca si noi femeile la fel facem cautam o viata intreaga iubirea si citeodata nici macar nu ne dam seama ca ea de fapt se afla linga noi dar nu am avut ochi sa o vedem nici inima sa o simtim .si vreau sa intilnesc macar un om care sa-mi spuna ca e fericit dupa casatorie macar unul !!!!!!!!nu cred ca exista asa ceva!!!!!!!!
Pt. cresida - de Paianjenul la: 22/05/2004 00:57:41
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Comentariul tau plin de afirmatii contradictorii sau false este un exemplu de monumentala IMATURITATE afectiva. Sa-ti exemplific:


"casatoria este inamicul iubirii !!!!!"

- FALS! Eu cunosc nenumarate cupluri casatorite care traiesc fericite si a caror iubire reciproca, ramine mereu proaspata!...

"nu exista persoana ideala pt o casatorie"

- BA DA, exista. Nu oricine va avea norocul s-o intilneasca, dar EXISTA!

"ea distruge toata frumusetea iubirii."

- FALS! Nu casatoria ca institutie distruge frumusetea iubirii, ci casatoria cu persoana nepotrivita!

"oamenii sunt fericiti atunci cind sunt liberi, atunci cind iubesc neconditionat"

- Te CONTRAZICI! Renuntarea la LIBERTATE de dragul unui om poate sa constituie dovada cea mai elocventa a unei iubiri NECONDITIONATE!

"linga un barbat te simti bine o perioada ,doar la inceput atunci cind e indragostit de tine si nu stie ce sa faca ca sa te cucereasca dar dupa ce ai devenit a lui deja nu mai gaseste nimic interesant la tine si porneste in cucerirea altor "cetati"si pot spune ca si noi femeile la fel facem cautam o viata intreaga iubirea si citeodata nici macar nu ne dam seama ca ea de fapt se afla linga noi dar nu am avut ochi sa o vedem nici inima sa o simtim"

- Din pacate, ce afirmi mai sus este adevarat in destule cazuri, dar cei care pastreaza o asemenea atitudine si mai tirziu in viata, sint persoane incapabile sa treaca de faza de... adolescenti... faza in care DORINTA de a poseda o persoana de sex opus este confundata cu IUBIREA...

"si vreau sa intilnesc macar un om care sa-mi spuna ca e fericit dupa casatorie macar unul !!!!!!!!nu cred ca exista asa ceva!!!"

- Iti GARANTEZ eu ca EXISTA! I-am intilnit PERSONAL, si la virsta de 70+ afectiunea lor reciproca stirnea invidia admirativa a unor cupluri mai tinere!...

#15736 (raspuns la: #14971) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Thanks! pentru precizari...dinisor, - de DESTIN la: 09/09/2004 23:34:44
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Nu stiu daca ai citit continuarea la subiectul meu?acolo vei gasi raspunsuri la intrebarile tale...
Citez din memorie:"daca nu gasesti jumatatea..."

Raspunde-mi daca ai citit...daca nu citeste-l si comentam,ok?

"viata ... ca iubire pura! hm...incerc sa nu imi aud gandurile. Aminteai de implicarea totala a fiintei,a celor doua jumatati ...prin formarea unui tot...atunci poti iubi si poti sa te daruiesti iubind. ce faci insa cand nu intalnesti cea de-a doua jumatate in drumurile tale? cand cautarile te ratacesc... cand imaginea jumatatii se oglindeste in fete mincinoase...cand pierzi puterea de a porni din nou la drum...iar daca o faci pasii te poarta in directie opusa...cand esti aproape de destinatie dar nu stii, si din teama te indepartezi mai mult... cand refuzi sa privesti in jur pentru ca esti satul sa vezi fete ascunse...?

tu spui ca ai trait viata... ca iubire pura... eu zic ca ai avut sansa, binecuvantarea. ma intreb insa, cati dintre pamanteni primesc acest dar?

viata noastra isi are dimensiunele ei...timpul ne este daruit. din prima clipa ca fiinte. cu trairi , stari sufletesti, dorinti. timpul e un dar. il primim si il putem darui. este cel mai pretios dar ce-l putem darui..."

Te astept,_______________________________________________________

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21571 (raspuns la: #21569) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daniela - de carapiscum la: 09/10/2004 19:58:01
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Din cele multe pe care le-ai scris, si sper sa nu te supere asta, deduc faptul ca esti una dintre nefericitele care au trait pe propria piele aceste experiente nefaste alaturi de un barbat roman. S-ar putea sa gresesc. Oricum, iti dau dreptate in multe privinte. Pe de alta parte insa trebuie sa ramanem obiectivi si sa nu vedem numai partea goala a paharului din care beau barbatii. Spune o vorba cam asa: "optimistul vede covrigul, pesimistul vede golul din covrig iar realistul il infuleca". O sa cam faca ceva valuri acest subiect, ai sa vezi. Si stii de ce? Fiindca aici isi vor da intalnire optimistii cu pesimistii si cu realistii.

Tin sa-ti spun din start ca am avut la randul meu anumite experiente nefaste care m-au facut sa cred ca pe lumea asta nu exista femei sincere in totalitate, sau daca exista atunci isi cauta de cele mai multe ori numai dreptatea lor si nu le mai intereseaza opinia barbatului- ca de cand s-a inventat miscarea feminista toate femeile vor sa inlocuiasca pe barbatii lor la toate, daca se poate chiar si la sex. Ce denota aceasta stare de lucruri? Ca femeile si barbatii nu isi mai satisfac unii altora acele lucruri care sa-i atraga si sa-i determine sa se iubeasca neconditionat, asa dupa cum nici nu se mai sinchisesc sa aiba alta grija decat de ei insisi. Egoismul barbatilor este copiat intocmai la ora actuala de majoritatea femeilor, fie ca recunoastem, fie ca nu. Sigur, problema este mai mult decat delicata. Sa vedem putin niste parti interesante ale acesteia.

Admitem ca barbatul roman este asa cum l-ai caracterizat tu. Prin ce se deosebeste el de barbatul strain? In primul rand prin banii pe care-i castiga- ce-as mai vrea eu sa-l vad pe un strain cum isi duce viata in Romania macar vreo doua luni de zile, si impreuna cu el pe romancuta care l-a momit (probabil) s-o scape din iadul romanesc! (Apropo, am observat ca ai folosit exprimarea "partenerul meu" referindu-te la cel cu care traiesti actualmente; iti este sot sau ibovnic?- pt. ca, vezi tu, multi dintre romanii plecati prin cele strainataturi renunta la morala si cultura de acasa pe motive ca cele expuse de tine). Cu ce e mai bun un barbat strain decat unul roman? Cu nimic, ca n-are nici doua capete si nici doua perechi de...scule, si chiar de-ar avea tot i-ar rugini de la o varsta. Atunci care-i explicatia, de ce o romanca prefera sa aiba sot un strain decat unul din neamul ei? Cred ca e vorba despre acest aspect: un strain are obligatia (pe care si-o indeplineste de obicei) de-a sustine familia dpdv financiar, ori asta inseamna ca munceste pe rupte pana cade pe branci si nu mai e bun decat de zeama oualor. Asa ca fleoscait cum este nu mai poate "tine in hamuri" femeia care pe deasupra a mai ajuns si sa constientizeze: ca este mai puternica decat credea; ca legile o sustin mai mult pe ea decat pe barbat; ca are prioritate inaintea barbatilor pt. ca altfel se numeste hartuiala (nu-i asa?); ca daca se supara cumva barbatul ei pe faptul ca ea nu-si da deloc interesul pt. familie se cheama ca vrea sa-i ingradeasca libertatea; ca daca nu-i da poalele-n cap in fiecare zi (si daca se poate de mai multe ori in aceeasi zi) inseamna ori ca e impotent, ori ca are pe altcineva, ori e homo, ori sunt nepotriviti sexual; ca daca nu si-a cultivat inca din tinerete respectul pt. "deschisul usii masinii" de ori de cate ori coboara sau urca ea, atunci inseamna ca e un mitocan; ca daca prefera sa se uite la un meci de fotbal pe un alt canal al aceluiasi televizor cumparat pe banii lui, asta in timp ce ruleaza serialul de lung KILOmetraj "tanar si ne-a linistit" pe care ea il urmareste zi de zi, inseamna ca ea, saraca, nici un drept nu mai are in casa... Si cate n-ar fi de spus?

Femeia s-a emancipat f. mult, asta e sigur. Dar ce inseamna emancipare sau/si cum ar trebui ea inteleasa? Chiar sunt curios sa aflu raspunsul tau. Tin sa precizez ca nu iau apararea nici unui barbat, candva chiar am fost "demascat" ca as fi feminist si ca nu tin cu barbatii- culmea, o femeie mi-a zis asta! Si sa mai vedem cateva aspecte interesante. Daca femeia nu trebuie sa faca de mancare in casa, atunci cine sa faca? Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!! Da, asta e tristul adevar scumpa femeie: voi nu trebuie sa stiti niciodata ca va iubim, sau in orice caz sa vi se impartaseasca iubirea cu lingurita, nu cu polonicul. Pt. ca odata ce ne-ati prins slabiciunea aceasta noi devenim uneltele voastre si sclavii vostri. Ce-ati mai vrea atunci de la noi? Sa va lasam libere si independente ca sa va faceti de cap iar noi sa va asteptam cuminti acasa in timp ce va intoarceti de pe cine stie unde?

Stiu ce-o sa spuneti acuma despre mine: auzi la frustratul asta...! Dar, hei, frustrarile n-au venit din partea mea ci din partea unei exponente a feminismului. Si cand mai aud expresia aia ce ma umple de dezgust: "sexul frumos"... Parca Dumnezeu a creat sexe, nu oameni. Si parca sexul barbatesc nu e la fel de frumos pt. ele... Ah, dar stai ca la asta i se spune "sexul tare"... Insa am auzit ca sunt femei cu sex mai tare decat al barbatilor.

Si totusi sa revin. Ce trebuie reinventat intr-o casnicie/relatie care sa dureze? Eu cred ca respectul pt. celalalt, asta in primul rand. Am cunoscut femei care se simteau dezapreciate daca eram atent si le deschideam usa, le ajutam sa urce sau sa coboare, le faceam surprize dandu-le flori in cele mai neasteptate momente, daca eram galant (intr-un cuvant). Parca le-as fi jignit cu ceva, nu alta. Si atunci mi-am mai pus o intrebare: cine si cum le mai multumeste vreodata? Daca esti bun inseamna ca esti vazut ca pampalau; daca esti rau si te porti in stil tiganesc iti castigi respectul altora. Cum poti sa le impaci pe toate? Va spun eu: nu poti! Stresul e degeaba.

Apoi am mai vazut o serie de madame care si-au facut din devenirea lor masculina scopul vietii lor. Si-au pierdut feminitatea in favoarea castigarii muschilor, a banilor, a renumelui, a pozitiei pe scara ierarhica s.a.m.d. Sigur ca tot isi pierd feminitatea si daca ajung slugi la...stapan, dar asta nu scuza cu nimic atitudinea unora fata de sotii sau iubitii lor. La urma urmelor depinde slugile cui sau a ce vrem sa fim: ale sotilor nostri sau ale ambitiilor noastre nelimitate?
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Marea a inceput sa existe din - de maan la: 13/01/2005 09:33:03
(la: Cautatorul de suflete)
Marea a inceput sa existe din momentul cand eu am vazut-o intaiasi data, iar suflete vor exista abia atunci cand le vom intalni noi, nu-i asa?
Iata o mare gresala, sa credem ca ceva nu e doar fiindca am cautat dar n-am gasit.
Iata marea trufie!
Sa nu ne gandim niciodata ca poate n-am stiut unde sa cautam, sau, mai rau, nu stim pur si simplu s-o facem!


“viata este o bucurie doar pt cei ce fie nu o inteleg,fie se prefac orbi,surzi si muti “???
viata e o bucurie daca atunci cand pornesti in ‘cautarea de suflete’ incepi ma intai cu al tau.
Nici un altul n-are sa-ti vorbeasca daca tu nu te stii recunoaste.
Viata va deveni atunci o bucurie prin cautarea-insasi!

Daca te privesti in oglinda si-ti spui ca n-ai nevoie de suflete, asta nu inseamna ca intr-adevar nu ai ci ca poruncesti oglinzii sa-ti arate ce vrei.
Sfatul tau, Ice Queen, e un indemn catre egoism si narcisism, cred ca stii…e un indemn la o viata fara iubire!
Dar sper ca stii deja ca nu te poti iubi decat atunci cand esti iubit; restul se numeste doar respect de sine iar acesta se pierde, asa cum se consuma benzina dintr-un motor.

Am gasit intodeauna suflete si-am suferit cand nu le-am inteles, mai rau decat atunci cand n-a fost priceput al meu.
Am indurat dezamagiri pe care le-am pus intotdeauna pe seama neputintei proprii de-a concepe viata si relatiile inter-umane.
Daca perfectiunea nu-i unul din atributele mele (nici macar unul spre care sa tind), de ce m-as hazarda atunci sa spun ca “oamenii nu au suficiente merite”???
Si ne miram apoi ca oglinzile in care ne privim nu arata mai niciodata ce dorim sa vedem!
De-aia ma uit in fiecare zi in oglinda, de-aceea ma inspaimant atunci cand nu-mi doresc (de teama) sa ma privesc in
oglinda: oglinzile nu stiu minti, ca oamenii, ele nu fac niciodata compromisuri.

Parerea mea, cosmina, e ca drumurile batatorite nu sunt intotdeauna nici cele mai scurte, nici cele mai profitabile si uneori nu-s nici macar drumuri adevarate.
Sfatul meu, e sa crezi in ce-ti spune sufletul si sa-i asculti vocea, fiindca astfel nu te vei pierde niciodata de tine si, cine stie, poate vei avea surpriza sa te gaseasca ele pe tine, acele suflete pe care spui ca le cauti …
Va trebui insa sa deosebesti vocea sufletului de cea a demonului care ne locuieste si ne livreaza placeri minuscule, ca sa ne-abata din drum, hranindu-se din sperante si lumina, pana cand, golasi, ajungem sa ne mintim ca fericirea nu exista.

Nu, nu poti trai fericit cu ochii scosi, Ice Queen!!!

#33286 (raspuns la: #33129) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Exista? - de Xandra la: 16/02/2005 20:05:02
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Cred ca tu iubesti mai mult ideea in sine si incerci sa o pui intr-o lumina aparte..Iubirea pura? iubirea pura nu exista! oamenii se nasc ca fiinte idealiste si isi doresc pe cat posibil sa traiasca macar odata in viata o iubire numai a lor,o iubire ideala, o iubire deosebita si daca s-ar putea sa fie pentru totdeauna..dar gandindu-ma la cat de mult viseaza si cat de altfel e realitatea..imi dau seama ca adevaratele iubiri sunt rare daca nu chiar imposibile..de atins.Iubirea e un sentiment trait diferit de la un om la altul...este o stare sublima dar precum un foc...se stinge sau isi diminueaza din intensitate..cu vremea.Iubirea e un sentiment aparte si trait mereu,in alte forme si cu altii oamenii...daca intr-adevar ar exista o iubire pura..nu ar fi specifica oamenilor....oamenii nu pot iubi pur,atata timp cat ei nu sunt demni de aceasta puritate..
Prin urmare ce spui tu e interesant...desi e doar o iluzie..
alte ganduri...:) - de Rallia la: 13/04/2005 11:31:43
(la: ganduri...)
...As vrea sa uit macar pentru o clipa ca oamenii sunt rai...., ca stelele cad..., ca lacrimile curg si se pravalesc peste neantul neiubirii ca si cand ar vrea sa dezmosteneasca tot ce avem mai pur si mai frumos in sufletul nostru..., iar noi ne agatam ca niste orbi de liana din sufletul palmei celui(ei) pe care il(o) iubim....si...cersim doar...atat...iubire.
Si am intins o viata palma....palma cu anii cu care am asteptat....atat...sa iubesc cu tot ce am mai frumos in suflet...cu tot ce am eu mai bun in sufletul meu atat de coplesit de bolta surasului, a copilariei, a increderii in oameni si in viata...., a iubirii ..., am intins palma cu care am asteptat sa fiu iubita...si in schimb astept ca inima aceea duioasa si blanda...sfioasa care ma face sa ma infior de fiecare data...sa imi intinda palma sufletului sau sa i-o sarut cu tot sufletul meu ... si sa visez ca ramanem asa...numai noi doi...pierduti de timp, pierduti de ploi, de oameni si de viata..poate asa voi avea timpul...locul si toate clipele din Univers ca sa pot sa ii arat cat de minunat este....si cat de minunat m-a invatat ca iubirea...nu doare...nu loveste...nu e egoista...ea doar exista, iar eu...voi ramane vesnic plina de gratitudine fata de viata si de D-zeu ca...exista...


Rallia,
eu cea care m-am nascut in sufletul...LUI !!!
Da - de Lascar Barca la: 02/02/2006 01:28:15
(la: Va considerati norocosi?)
ma consider norocos in primul rind pentru ca sunt contemporan cu mine insumi.:))Ii multumesc lui Dumnezeu ca am avut in viata satisfactia iubirii,a banului si a importantei.Acum ii multumesc ca ma tine sanatos...De restul am grija si singur.
casatoria este facuta pentru - de jeniffer la: 05/05/2006 15:50:38
(la: Secretele unei casnicii reusite)
casatoria este facuta pentru cuplurile reusite,cind acestia isi doresc copii si o relatie stabilita si dureaza atita timp cit cuplul dureaza.casatoria permite cuplurilor sa creeze familii,deci trebuie vazuta ca ceva dat in cinstea perechi reusite,nu ca un contract pe viata al iubirii.divortul permite deci sa dam importanta iubirii.
...sau iubim ideea de OM? Da' - de relax la: 14/05/2006 07:48:00
(la: Iubim oamenii sau ideea de iubire?)
...sau iubim ideea de OM? Da' important e ca iubim, nu? Va dati seama ce alb/negru matematic ne-ar fi fost viata fara iubire, inzestrati fiind totusi cu ratiune? brrr...ma trec fiori!
Chiar vrei un sfat? Ai fi - de Alexandros la: 07/06/2006 07:29:14
(la: SINUCIDEREA...am nevoie de ajutor !!!!)
Chiar vrei un sfat?
Ai fi putut avea un pseudonim, ceva, acolo.
Nu stiu daca tu poti primi din afara ta ajutorul. De ce nu ai mai vrut sa inveti?
De ce crezi tu ca incepe si se termina lumea cu breackdance-ul?
Sa stii ca o prietenie nu se bazeaza pe aspectul fizic.
Priveste in jurul tau cati oameni care arata mult mai rau decat tine duc o viata normala. Tu probabil nu vrei sa fi o persoana de succes pentru ca altfel ai lupta nu ai abandona asa. Ai varsta sinuciderii? Nu exista o astfel de varsta. Si decat sa citesti sute de articole despre sinucidere mai bine citesti sute de articole despre viata, despre iubire, despre cultura, despre Dumnezeu....
Incearca sa vezi altfel lucrurile...


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
Experienta - de sattwa la: 07/08/2006 15:23:38
(la: ATEISM)
>A crede sau nu in Dumnezeu ascunde acceasi atitudine(a credintei).
>Eu banuiesc ca nici unul dintre cei care se declara atei nu a experimentat realitatea inexistentei lui Dumnezeu ci doar ca nu a experimentat inca realitatea existentei Sale. Din acest punct de vedere a propovadui ateismul este echivalent cu a adopta o atitudine religioasa si a propovadui o dogma sterila.
>Si nu uitati: Moda a fost facuta pentru cei lipsiti de bun gust, Bunele maniere au fost facute pentru cei lipsiti de bun simt si Religia a fost creata pentru cei lipsiti de credinta.
>CONCLUZIE/SFAT:
A crede sau nu in Dumnezeu ascunde acceasi atitudine. Totul este sa ramaneti cu inima deschisa, sa nu acceaptati niciodata dogma fara a o fi experimentat in prealabil, manifestati-va mereu autentic adica fiti mereu voi insiva, in viata cautati iubirea, folositi ca etalon al actiunilor voastre fericirea si multumirea pe care ele o produc. Si astfel , pe nesimtite veti ajunge la Dumnezeu.

Pentru cei pe care expunerea mea nu i-a plictisit inca am o poveste:
>Inainte eram ateu.
Si imi spuneam ca dupa moarte ajungi in tarana si ca numai sufletele slabe au nevoie de sperante desarte in viata de dupa moarte in recompensarea care vine prin accesul in rai...etc. Totul imi parea un mare sistem guvernat de cateva legi fizice care se manifestau mereu cu aceeasi exactitate.
>De asemenea eram convins ca nici un argument de ordin religios nu ma poate convinge pentru ca cele doua lumi, cea ATEE si cea RELIGIOASA imi pareau tangential disjuncte.(nimic dintr-una nu reprezinta argument in cealalta). In plus eram convins ca nu are rost sa ma manifest in mod fals ca si credincios atat timp cat inima mea nu simtea aceasa nevoie, insa imi spuneam ca atunci cand acel argument care ma va convinge de existenta lui Dumnezeu va veni atunci nu voi fi Toma necredinciosul.
>Si intr-o zi acest argument a venit ca o experienta directa.
>Si de atunci sunt CONVINS ca Dumnezeu exista iar aceasta transformare mi-a oferit o alta perspectiva de a privi lumea: un orizont in care Dumnezeu este in/prin toate lucrurile.Nu pot spune ca sunt mai bun, ca sunt mai destept, mai increzator in fortele proprii..etc,insa raceala, angoasa si obsesiile intelectuale(de tip Cioran), tristetile mele metafizice au disparut si au fost inlocuite pe alocuri de sentimentul iubirii , al inefabilului si al bucuriei ca uneori il simt pe Dumnezeu si pe Gratia Sa, si consider ca a fost un mare noroc si o mare gratie ca s-a intamplat astfel.De asemenea modul meu strict determnist de a explica lumea s-a nuantat, am ajuns la informatii si trairi noi, mi-am explicat unele intuitiii mai vechi. Si cel mai important am inceput sa devin mai des eu insumi.
Va urez cu drag numai bine.
prajitura cu frisca - de Dumitru Hritac la: 09/08/2006 20:13:57
(la: ...din prima seara?)
De buna seama ca multe fete cad "din prima seara" in bratele partenerului...ca asa sunt ele...Insa unii au parte de multe dezamagiri si s-ar putea ca relatia sa se rupa imediat.
Mai tarziu, daca de ambele parti exista intelegere, ambii stiu ce au de facut si nu vor mai gresi.
Dar intrebarea cred e pusa de si pentru fetele asa zis :prostute, care se mira si sunt ca de obicei "la prima (lor) intalnire".
Am avut norocul de o pilda pe care mi-a dat-o chiar o colega de liceu ...sunt ani de atunci ...si cred ca e bine s-o stiti si voi:
Ca orice tanar plin de viata la 18 ani, la terminarea liceului (pe vremea lui Ceasca) ieseam si eu cu prieteni si colegi de-o seama...La incercarile (puerile) de a-mi arata si eu iubirea(Doamne, ce copii eram!...) fetele, ,cred, mai mature decat noi ne indepartau incet si cu tact.
Una din ele insa m-a luat de mana si am plecat la o cofetarie din centru (una era atunci, azi sunt o groaza)....Eu, lacom de viata , de iubire si , flamand am infulecat prajitura cu totul. Ea...in schimb lua lingurita cu lingurita calma, savurand incet fiecare clipa de placere...Eu am ramas cu ochii mari (holbati) la ea, de placere si bucurie ca voia sa stea cu mine si mai ales ca stia sa savureze prajitura de-mi venea si mie sa mai iau inca o tava plina.M-am ridicat sa mai luam o portie, dar m-a oprit si mi-a spus:
"Omule, inchipuieste-ti ca prajitura asta e viata ta...Tu ti-ai trait-o rapid(ai mancat rapid), dar eu intarzii cat mai mult clipa de sfarsit si toate clipele le traiesc cat mai mult"...
Multi ani am meditat la vorbele ei...pacat ca nu mai stiu nimic de ea (cred ca a plecat in vest pentru totdeauna)...dar mesajul ei ma urmareste si acum.
Iata de ce e bine sa prelungim clipele de placere cat mai mult, pentru ca viata e scurta si ne trezim maine cu gheb si oase grele, boli si fara dinti, etc...
Toate lucrurile trebuie facute la timpul lor, dar acestea sa dureze...
Fetele trebuie sa invete sa guste cu mare placere din viata(ca pe-o prajitura), dar sa n-o infulece cum am facut eu...Adica sa-l pastreze cu tact si pricepere pe alesul lor, dar sa nu le dea totul din prima seara, adica sa-i mai amane, sa joace cu armele lor, astfel baietii vor veni cu mare avant.
Un baiat va fugi sau se va separa de o fata care cedeaza "din prima", nesocotind-o de incredere. In mintea lui e ideea ca fata asta face la fel si cu altii...De asta fetele sufera...
Deci un sfat fetelor (desi nu-mi place sa dau sfaturi): "Prelungiti o relatie cat mai mult..."asa cum a facut colega mea cu prajitura...Doar voi stiti mai bine sa aplicati metoda cea mai buna sa fie langa voi, si...uneori nici nu trebuie sa te culci prea repede cu el.
Daca nu veti reusi sa va abtineti cu pricepere ,veti ajunge sa mancati toata prajitura dintr-o data si veti spala pelincile la 3-4 copii nedoriti, fara sa fi simtit nimic din viata asta...
Cu bine, ...ganditi-va mai ales la ciresica din varf..
PS.Vedeti sa nu dati in diabet!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...