comentarii

viata implinita


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
de ce nu emigrez - de (anonim) la: 14/03/2004 08:52:31
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
as putea s-0 fac oricand, fratele meu este cetatean canadian, cetatean care se bucura de drepturi depline si o viata implinita in plan personal si profesional. eu nu am ales aceasta cale, pentru a avea o alta viata, lupt din interior sa se schimbe ceva, sa nu-mi mai dea fratele replay : e dureros,nu l-am aprobat cand a plecat hoteste, am aflat ca pleaca cand il coonduceam la aeroport, crezand ca face o excursie. sunt legata de soapta marii, de mirosul rasinoaselor, de gigantul Ceahlau, ...de multe...de tot ce misca in tara asta, vorba lui eminescu, care, si el m-a legat,cu-a lui lupt impotriva nedreptatii pana-n panzele albe, impotriva carcotasilor, promovez cultura noastra afara si ma laud ca sunt pui de dac. de aceea nu plec, sa ajut la edificarea unei alte lumi,necorupta, si atunci,voi dormi linistita ,ca unicul si iubitul meu fiu, nu va pleca in exil, iar inteligenta lui si calitatile de om adevarat, le va pune in slujba romaniei, ca nu se va vinde pentru 10000usd.trebuie sa am insa ce alternatva sa-i oer, petu a putea alege, asta depinde de min, de voi toti.nu uitati codrii mari de brazi ...!
#12011 (raspuns la: #9748) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Hypatia - de Paianjenul la: 14/05/2004 13:05:11
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
"Parintele spune ca singuratatea in doi e penibila, fara nici un inteles. dar cat de des se instaleaza in cuplurile moderne, care nu doresc sa aiba copii, care nu inteleg ca implinirea cuplului este copilul/copiii."



- INDIFERENT daca existenta omului este rezultatul creatiei sau al evolutiei, dorinta unui cuplu de a avea copii este, cu certitudine, fireasca... si, incontestabil, prezenta copiilor POATE sa ofere un sentiment de implinire.

DE CE totusi unii oameni care si-au dorit cu disperare copii, dupa ce ii au, se trezesc ca percep prezenta/existenta lor ca pe o povara nedorita... ei devenind, mai devreme sau mai tirziu, parinti care cu greu isi mai merita calificativul de parinti?...

DE CE, altii in care sentimentul maternitatii sau al paternitatii LIPSESTE CU DESAVIRSIRE, duc totusi o viata de casnicie FERICITA, o viata pe care respectivii o percep ca pe o viata IMPLINITA, chiar si in absenta copiilor?
(REMARCA: nu arareori cupluri din aceasta a doua categorie, devin - printr-un concurs sau altul de imprejurari - EXCELENTI parinti adoptivi, de care copii adoptati devin si ramin puternic ATASATI pentru tot restul vietii lor...)...
#15402 (raspuns la: #12179) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intrebarea era "de ce ai deci - de nasi la: 06/10/2004 02:16:44
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
intrebarea era "de ce ai decis sa nu emigrezi". eu am emigrat, e adevarat, dar la a doua "tentativa", ca sa spun asa. prima ocazie pe care am avut-o eram la studii. si cum am calcat pe meleag strain am si ramas cu gura cascata. jos palaria la capitolul civilizatie si servicii si mentalitatea pozitiva a oamenilor. in primele luni de zile abia asteptam sa termin cursurile ca s-o iau la picior sa cunosc orasul si apoi tara...m-am minunat cit am putut, mi-au placut oamenii si mi-am facut prieteni.

mi-a trecut prin cap chiar si ideea ca as putea trai bine-mersi si fericita acolo, numai ca uite, timpul a trecut incet si mai aveam vreo 2 luni pina la treminarea studiilor, dar nu ma puteam gindi la altceva decit cum sa fac sa ma intorc acasa cit mai repede. mi-era dor. si-apoi ce era sa fac daca nu aveam pe nimeni acolo sa ma tina de minutza neconditionat si sa ma ajute sa-mi rezolv problemele? nici mamica nici tatica nici amica... oricum in romania stateam la casa mea nu cu ai mei, dar cel putin erau acolo aproape sa imi asculte ofurile, sa-mi dea un sfat - si la departare telefoanele sunt mai rare pt ca sunt si mai scumpe, ca sa ne vedem nu mai spun....

n-am mai vrut sa emigrez pt ca deodata m-am simtit singura pe lume si a nimanui, si ca orice copil nascut in comunism si crescut in ruinele acestuia - intentii aveam bune, visuri mari, dar nu ma invatase societatea sa gindesc cu propriul cap, si nici cum sa "make things happen". asa ca mi s-a parut mult mai bine si caldut in romania. de aia am hotarit atunci sa nu emigrez.

decizia am regretat-o amarnic din clipa in care am pus piciorul pe aeroport. incepind cu nemernicii care stateau cu mina intinsa sa le dai 10 lei pt un carucior de bagaje (serviciu gratuit peste tot in lume, dar nu la otopeni unde personalul isi suplimenta astfel venitul lunar). asta s-a schimbat intre timp
taximetristii - hoti la drumul mare, taxeaza o mina si-un picior pt citiva km de la aeroport, asta numai pt ca ai venit din afara, deci inseamna ca trebuie sa ai bani kklau. asta nu s-a schimbat nici in ziua de azi. primul drum cu metroul - am incremenit. si asta nu pt ca as fi uitat mizeria, peretii jegosi, aerul infect si mutrele acre. ci pentru ca primul gest INSTINCTIV a fost sa-mi string bine barele posetei cu amindoua miinile de frica hotilor din aglomeratie - exact in aceeasi clipa am constientizat ca gestul acela nu-l mai facusem timp de cind am fost plecata - asta m-a pietrificat. nici asta nu s-a schimbat intre timp in romania.

si as mai continua cu acel vesnic "nu se poate" sau "nu stiu" care ti se trinteste in fata la orice ghiseu doar pt a masca rea-vointa. sau vinzatoarele de la alimentara care, daca le ceri o alta piine pt ca cea pe care ti-au dat-o e mucegaita, se uita strimb de parca ar trebui sa fie clientul la cheremul lor si nu invers. notiunea de "customer service" e considerata o subversiune capitalista menita sa saboteze suprematia acriturilor abrutizate, cu citeva clase, care hotarasc cine poate cumpara azi ulei si miine zahar... aici e drept, se mai schimba lucrurile, dar nici in ziua de azi nu vezi in romania servicii, si atitudine "customer oriented" decit in magazinele cu marfa scumpa (chiar daca nu intotdeauna de cea mai buna calitate) unde patronii au inteles ca nu poti sa bruschezi clientul daca vrei sa cumpere de la tine.

si lista n-o mai continui pt ca ar fi interminabila si oricum toti o cunoastem. toate astea au fost motivele care m-au facut sa regret ca m-am intors in romania. toate astea le stiam oricum dinainte de a pleca. dar au fost cu atit mai evidente si mai dureroase cu cit avusesem ocazia de a gusta o viata mai buna, ceea ce numesc eu civilizatie. experienta m-a schimbat ca om, ca mentalitate, si cum viata nu mi-a oferit a doua oara aceeasi sansa am muncit citiva ani de zile pe brinci si mi-am facut singura sansa. am strins bani, mi-am depus actele de emigrare, mi-a fost aprobata rezidenta in tara in care traiesc acum, si am plecat fara nici un fel de regrete.

nu o sa uit niciodata ca sunt romanca si nici n-o sa-mi fie rusine de asta. daca mai apare citeodata cite o stire nasoala despre romania - de obicei se refera la tigani - si oamenii ma intreaba, am grija sa le explic ca tiganii nu sunt romani si lucrurile nu trebuiesc amestecate. imi respect datinile de craciun si de pasti. nu merg la biserica pt ca pur si simplu nu e genul meu - rar mergeam si in romania - dar tin la traditii. imi pun varza la murat si fac sarmale, mai ales de craciun. fac oua rosii de pasti. nu tin post pt ca personal nu-i vad rostul, prefer sa am o dieta echilibrata zi de zi. prietenii de aici, majoritatea au invatat sa faca muraturi - pt ca au gustat la masa mea si le-au placut tare mult. la capitolul civilizatie nu ridic sus codita pt ca stiu ca romania lasa de dorit. la capitolul cultura stiu ca ii avem pe tonitza, brincusi, eminescu (tradus in atitea limbi straine), fac parte din "my heritage" de care sint mindra. dar nu incerc sa minimizez importanta altor genii artistice si literare din alte tari, doar pt ca a avut si romania citeva la vremea ei. tin legatura cu prietenii din romania fara sa-i judec si fara sa ma judece. parintii ii vad foarte rar - drum de 2 zile cu avionul.... dar vorbim la telefon sau pe e-mail. imi e dor de ei dar am crescut, m-am maturizat si am invatat ca nu se termina lumea din cauza asta. sint fericita aici, am o viata implinita. n-o sa regret niciodata ca am plecat din romania, si mai ales n-o sa uit DE CE.












cind ma intorc in romania ma - de nasi la: 06/10/2004 02:56:27
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
cind ma intorc in romania ma simt bine. imi revad parintii, familia, prietenii. ma bucur sa-i vad sanatosi sau ma intristeaza necazurile lor. ne simtim bine. in rest, simt un gust amar ca trece vremea si lucrurile merg spre bine mai incet ca melcul, vad aceleasi lucruri care m-au determinat sa plec. mizerie, saracie, rautate, invidie.... dac-as sta mai mult mi s-ar face greata. asa ca prefer sa vin doar o saptamina 2. am o viata implinita in tara de adoptie, de ce sa mi-o amarasc singura? de aia vin in romania "mai rarutz ca-i mai bunutz". si de obicei romania este doar o oprire scurta in traseul de vacanta.
PT CA NICI NU SE COMPARA !!! - de nasi la: 06/10/2004 04:57:23
(la: De ce nu vrem inapoi, desi ne e dor?)
nu vreau inapoi pt ca:

1. aici cistig incomparabil mai bine, iar din salariu - dupa ce am scazut chiria, lumina, apa, telefonul, mincarea, benzina si citeva articole de imbracaminte rezonabile/ sau de-ale casei - imi ramin destui bani sa ies in oras la distractie, sa plec in weekend sa ma relaxez, nu trebuie sa string cureaua ca sa maninc din cind in cind la restaurant sau sa merg la un concert si pot sa pun deoparte pt o vacanta in insule o data pe an.

2. societatea romana nu imi place. este dominata de rautate gratuita, rea-vointa, invidie, megalomanie nejustificata, se calca pe cadavre, se injunghe pe la spate, nu exista respect pt cei din jur etc, etc, etc... si mi se face sila cind aud de mitul romanilor primitori. ROMANII NU SINT PRIMITORI, sunt doar fatarnici (in marea majoritate, trebuie sa clarific asta ca sa nu fiu inteleasa gresit) majoritatea te primesc cu bratele deschise atita timp cit cred ca pot beneficia cu ceva de pe urma ta. imi place societatea in care traiesc pentru ca este opusa celei din romania. exista si aici citeva din relele pe care le-am enumerat mai sus, dar intr-o proportie extrem de mica (in comparatie cu romania). intr-adevar padure fara uscaturi nu exista, dar facind aceasta comparatie societatea din romania este o padure uscata aproape total. noroc de citiva lastari tineri - din nefericire majoritatea se ofilesc, fiind sufocati de predominantele uscaturi.

3. in romania lumea e cu susu-n jos. e o scara de valori total rasturnata. exemplu: omul de rind se ploconeste in fata politicianului pe care nici in $%# (cot) nu-l doare de opinia publica. aici politicienii depind de oamenii care i-au ales si lucrul asta se reflecta in economie si sistemul de justitie. in romania cind vorbesti cu vreo secretara a nu stiu cui, se poarta ca si cum l-ar fi prins pe Dumnezeu de un picior si trebuie sa te prezinti la ea cu buchetul de flori si mica atentie. daca "atentia" nu e de proportii corespunzatoare ti se spune "nu se poate" sau "nu stiu". aici este invers. nu te lovesti de secretare ca de un zid, sint amabile si helpful, iar daca vii ca prostul cu flori sau atentii se uita mirate la tine si se intreaba oare pe ce planeta traiesti.

in romania cind intri in magazin, daca ai noroc esti ignorat, in cel mai bun caz. daca esti obraznic si vrei sa cumperi ceva (le deranjezi pe vinzatoare) se uita strimb la tine. iar daca esti chiar asa de nesimtit incit sa mai ai si intrebari despre produsul pe care vrei sa-l cumperi, sau tocmai inainte de a iesi pe usa observi ca atirna vreo ata din mineca, tocul are o zgirietura, sau conserva e expirata si vrei sa-l schimbi - sa te tii atunci! ti se trinteste ostentativ obiectul cumparat pe tejghea sau ti se scrisneste printre dinti ca n-ai decit sa cumperi din alta parte daca nu-ti convine, ce-i aia refund???? ai innebunit? de zici mersi ca macar nu te-au luat cu matura de goana. aici daca intri in orice magazin ti se zimbeste, vinzatorii sunt prietenosi, iar daca ceva nu e in regula, stiu sa-si ceara scuze ca nu au observat din timp ca item-ul e sub standard ca sa-l trimita inapoi la producator si sa ceara sa fie inlocuit, bineinteles ca ti se da altul in schimb, iar daca intimplarea face sa nu mai fie unul exact la fel in stoc, sau pur si simplu te-ai razgindit in ultimul moment atunci iti dau banii inapoi, numai sa nu pleci suparat din magazinul lor si sa le faci reclama proasta. si mai ales toate serviciile sint de calitate.

4. sistemul de invatamint. in romania de regula trebuie sa ai ochelari de cal si sa te conformezi cu "programa" - de multe ori stupida si nefolositoare. sa luam de exemplu studiul libilor straine. nu intereseaza pe nimeni de ce vrei sa inveti la facultate asa ceva? ca sa fii traducator de specialitate? ca sa fii translator? ca sa fii profesor? sau medicina: vrei sa fii pediatru? sau chirurg? sau geriatru? genetician? sau la constructii - vrei sa construiesti poduri, sau drumuri, sau case, sau cladiri de birouri?in toata facultatea nu ti se ofera cursuri special menite sa faca din tine un bun profesionist. o gramada de cursuri de umplutura. la liceu? HA! la virsta asta tinerii deja au o idee spre ce se orienteaza, si cele de baza din alte domenii le-au acumulat deja, ce le mai trebuie atita umplutura? sa-mi spuna si mie cineva cu ce beneficiaza un tinar de liceu care vrea sa devina avocat si se pregateste pt asta, daca pina in clasa a 12-a i se baga pe git matematici avansate si alte minuni pe care NU LE VA FOLOSI NICIODATA! ridicol. dar sa fereasca cel de sus ca un student sa fie mai bun la materia respectiva decit profesorul: este bullied, este amenintat cu picarea examenelor (mai mult sau mai putin explicit), nu am auzit niciodata in romania de un profesor care sa nu se simta amenintat de studentii exceptionali. ASTA E REALITATEA. am avut sansa sa cunosc si invatamintul de aici. studentii sint tratati cu respect si profesorii la fel. se acorda importanta cuvenita materiei care trebuie predata, dar se pune accentul pe "approach" si asta de multe ori inseamna thinking outside the box. cind voi avea copii sub nici o forma nu doresc sa fie educati in sistemul de invatamint romanesc.

5. felul cum esti tratat la locul de munca. in romania trebuie "sa ai spate". neamuri si prieteni influenti care sa te sustina ca sa nu stai cu frica pierderii locului de munca. daca nu ai spate, atunci trebuie sa muncesti cit 10, sa faci treaba colegilor si eventual si a sefilor. astfel le devii necesar, ca doar n-or fi fraieri sa te dea afara si dupa aia sa trebuiasca sa mai munceasca si ei. aici, dimpotriva, fiecare angajat are un job description, nu asteapta nimeni de la tine sa faci mai mult decit ti se cere, iar daca o faci totusi, atunci esti apreciat: ti se spune in fata, si de fata cu alti colegi "well done, good job!", se vede in marirea de salariu si cu timpul in avansarea in posturi de conducere. pe merit si fara sa fii slugarnic! rudele si cunostintele nu conteaza decit intr-o singura situatie: si anume nu toti angajatorii publica la ziar sau pe net cind apare un job vacant in compania lor, ci intreaba angajatii daca nu cunosc pe cineva care e capabil pt jobul respectiv. asta e SINGURA situatie in care cunostintele conteaza.

6. sistemul medical. aici muncesc, am un salariu, imi platesc impozitele la stat si beneficiez de servicii medicale gratuite (nu ca in romania, gratuite doar cu numele). daca am nevoie de medicamente, pe acestea le platesc, dar doctorii nu m-au tinut niciodata la usa si nu au asteptat niciodata "darul". asta la clinicile si spitatele de stat. cele particulare iti cer o taxa de consultatie (aici este intre 15-30$) si la ele paelezi daca sint mai aproape de casa sau de serviciu. dar peste tot iti faci programare si asta se respecta cu sfintenie! pe un om bolnav nu il face nimeni sa astepte in fata usii. in romania, daca ai nevoie sa te vada un doctor specialist, in primul rind trebuie sa ai cunostinte care sa te ajute sa ajungi la el, sau sa dai obolul asistentei sau altui doctor ca sa iti faca trimitere. si odata ajuns la maria-sa trebuie sa ii platesti si lui cotizatia. la policlinicile cu plata, iti iau banii, se uita putin la tine, dar asta nu ca sa vada ce nu e in regula ci in primul rind sa gaseasca un motiv sa te stoarca de ceva mai multi bani.

7. si ar mai fi si 8 si 9 si 10, 11, 12, multe... dar nu mai intru in detalii ca deja m-am saturat sa imi mai amintesc. dar nu-i nimic, fiecaruia ii face bine sa isi aminteasca motivele pt care a luat deciziea.

sunt romanca, nu imi e rusine de asta, dar nici nu consider ca e un motiv de asa mare mindrie, ca sa stam acuma cu coditza tzantzos ridicata ca suntem mai grozavi ca altii doar pt ca sintem romani. este pur si simplu un dat. nici de uitat de unde am plecat n-o sa uit, dar n-o sa uit nici DE CE. lucrurile se vor schimba odata si-o data, numai ca problema se pune in felul urmator: eu am plecat pt ca nu era bine, asta a insemnat un efort urias de adaptare, financiar, emotional... acum am o viata implinita, am o cariera, prieteni, sunt multumita si fericita, deci in afara de parinti toata viata mea e aici. nu ma intorc in romania pt ca aici e mult mai bine. cind (si daca) in romania va fi la fel de bine ca aici eu voi fi mai batrina, voi avea mai putina energie si ar trebui sa repet efortul. intrebarea mea ar fi DE CE as face-o? sa cheltui atita energie doar ca sa dau un bine pe acelasi bine? (asta luind in calcul posibilitatea ca romania sa ajunga la un nivel EGAL economic si de civilizatie).
eu am citit in ordine inversa - de DONNA la: 28/10/2005 10:34:11
(la: Barbatii mei - capitolul 3)
insa pot spune acum, dupa ce le-am citit pe toate, ca sunt reusite si sunt clare diferentele intre ele, asa cum se simt si cele dintre cei 3 barbati..ai tai..sau ai lumii, pentru ca Ima...nimeni nu apartine nimanui, nu-i asa?
Daca mii de femei au trait experiente oarecum similare??
Daca multe avem lasitatea de a nu face decat rareori ceea ce vrem?
Daca exista relatii devoratoare si autosuficiente?
Daca suntem adesea extrem de singuri...tarziu in noapte, indiferent de capacitatea intelectuala, de posibilitatile financiare sau de frumusetea fizica??
Daca avem dreptul sa iubim cu patima si sa traim propria viata cu libertatea considerata de unii frivolitate occidentala?

ei bine, propun sa ne gandim la alternative...
Sotia mai mult sau mai putin nefericita..cu copii si cu o viata..implinita
Femeia singura, libera si ramasa fata batrana, cum se spunea inainte, ofilita de dorinte neincercate nici macar cu gandul..si de solitudine
etc...
fiecare are puterea de a alege..si eu cred ca asta e cel mai important
apreciez mult curajul si talentul tau
si a venit mosu'.... - de danaig la: 06/12/2005 20:04:33
(la: Ce doriti sa va aduca Mos Nicolae anula acesta?)
Asa mai vine mosu' cateodata : cand nu il mai astepti...
Iarna frumoasa sa iti aduca si tie mosu' si viata implinita!
#93403 (raspuns la: #93158) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Filozofand in genul”asteptand autobuzul” - de Semiramis la: 07/12/2005 20:06:11
(la: Nimic despre ...fericire.)
Nu exista suflete refuzate „la export”, există doar suflete cu cifră octanica prea mica. Vesnicia lui Dumnezeu in moarte nu-si gaseste utilitatea inchinarii la o divinitate ce, extragandu-si din oameni nemurirea, este de fapt o divinitate moarta. ???
Constientizarea unui Dumnezeu mort rezulta din recunoasterea existentei Lui, caci ce dovada mai mare de credintă in El este alta decat renegarea Lui?
Indiferinta ucide visuri si astfel, prin ele, mor sufletele. Asta consider eu nefericire.

Revenind la filozofiile serioase…
Putem privi fericirea ca pe o viata rotunda, in care nu iti uiti parintii, in care ai copii, in care iti aduci aminte de semenii tai, in care nu-ti negi originile, in care gasesti in tine resurse sa faci bine, in care nu iti uiti cuvantul, in care esti un individ moral. A regasi fericirea intr-o banala respiratie, dovedeste ingustime intelectuala, o viata traita prin bucuria lucrurilor mici, ce satisfac nevoile primare.
Prezenta unui trup sanatos este o premiza naturala si am fi usuratici in gandire sa consideram acest bun de la natura o fericire incomensurabila. Sunt miliarde de oameni ce pot „respira fericiti” dar putini sunt cei care ating adevaratul prag al fericirii: o viata implinita.
Cautarea fericirii prin indeplinirea scopurilor existentei reprezinta un meci mult mai greu de purtat decat fericirea celor 14 respiratii pe minut.

Ingaduinta este un drept ce se castiga, este parte integranta a omului moral, a omului cu viata rotunda. Egoismul este propriu omului primitiv, omului ce nu vede mai mult decat ideile furate din carti consacrate al caror sens pretinde ca-l intelege.

Si asa cuminti, cuminti, traim o viata a carei fericire suprema este urmatoarea respiratie de pe Lipscani…

Orice se intampla, se intampla cu un scop!
#93706 (raspuns la: #93408) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
filozofand in genul parasutei.... - de cuminte la: 09/12/2005 19:54:36
(la: Nimic despre ...fericire.)
......sau al centurii de siguranta, dupa cum iti este mai confortabil. M-am gandit o vreme, ce-i drept, daca meriti au ba raspunsul meu. Si uite ca ti-l dau de pe botul calului putere pentru ca-s mult prea aroganta sa astept tramvaiul.
Hai s-o luam sistematic si sa-nlaturam invalmaseala de ganduri ce-ti bantuie varful degetului...sprintar pe taste de altfel.
1) subiectul "Dumnezeu":

Tu si eu suntem doua firi atat de diferite, incat ai putea spune ca noi nu avem acelasi creator. Dar ne uneste tocmai existenta lui Dumnezeu pt ca ambele suntem doar o biata mana de lut primordial. Ne incheaga prezenta lui Dumnezeu in noi. L-am vazut pe Dumnezeu si-n ochii unui copil care cersea parale la colt de strada, si-n zambetul nonsalant al unei nurlii ce se deda placerilor, in palmele muncite ale palmasului, in aviditatea cautatorului de aur contemporan.....in tine, in mine si-n noi toti. Si, da, El e capabil sa moara-n fiecare clipa si sa renasca-n altele imediat. Moare atunci cand tu Ii barfesti existenta din mine, moare atunci cand tu crezi ca detii adevarul suprem, moare atunci cand tu nu esti pregatita sa-L vezi pretutindeni. Nasterea unui ALT "dumnezeu'' ti-ar debusola cursul vietii?! SI daca Dumnezeu a murit, traiasca Dumnezeu! Nu e blasfemie, draga mea, Dumnezeu exista dincolo de zidul ridicat de vorbe...

2) "Indiferinta ucide visuri si astfel, prin ele, mor sufletele. Asta consider eu nefericire"

Fiecare trebuie sa-si confectioneze propriul vis, nu exista un manufacturier universal de vise. Pe al meu scrie "made in ":-) Asadar, indiferenta ta nu-mi ucide nici un vis, puterea de a-i confectiona carcasa materiala e in mine. Foametea, razboaiele, ura, raspandirea bolilor, nu sunt ATATATE si SUSTINUTE de un indiferent, gresesti crezand asta. Doar un instigator ar face-o. Indiferenta e cu mult mai pasnica, cu toate ca-si are vina ei de multe ori. Poate fi considerata si ea ca o forma de agresiune.

3) "Putem privi fericirea ca pe o viata rotunda, in care nu iti uiti parintii, in care ai copii, in care iti aduci aminte de semenii tai, in care nu-ti negi originile, in care gasesti in tine resurse sa faci bine, in care nu iti uiti cuvantul, in care esti un individ moral. A regasi fericirea intr-o banala respiratie, dovedeste ingustime intelectuala, o viata traita prin bucuria lucrurilor mici, ce satisfac nevoile primare"

Citeste-ma inca o data! Si inca o data! Si mai citeste-ma o data! Era doar o metafora si mi-e prea somn si lene sa-mi bat capul cu explicatii.....poate o voi face totusi. Simplul fapt ca esti TU, ca te poti pipai in fiecare dimineata, ca te poti privi cu surpindere-n oglinda, ca poti intinde mana spre cel din patul tau, ca-i cauti trasaturile, ca-i infierbanti laptele din ceasca, ca-i zambesti unui trecator, ca te-mpiedici in asimetria pietrelor de pe macadam, ca mai injuri uneori, ca uiti s-o suni pe mama ta atunci cand i-ar face placere acest lucru, ca ai micile tale rautati, ca RESPIRI acelasi aer pe care-l respira si Dumnezeu, ar trebui sa te faca sa te simti FE-RI-CI-TA! TU RESPIRI VIATA!
Iar ingustimea mea intelectuala este direct proportionala cu largimea campului tau vizual.........priveste in jur cu mai multa atentie! Cum motto-ul tau spune, intr-adevar, nimic in lume nu este intamplator!

4) "Prezenta unui trup sanatos este o premiza naturala si am fi usuratici in gandire sa consideram acest bun de la natura o fericire incomensurabila. Sunt miliarde de oameni ce pot „respira fericiti” dar putini sunt cei care ating adevaratul prag al fericirii: o viata implinita"

De unde stii tu care-i fericirea din ei? Care-i telul lor? Poate ca fericirea mea suprema este sa desfac nodul gordian si o viata-ntreaga ma voi chinui sa-mi duc la bun sfarsit visul. E posibil ca tie sa ti se para inutil, o adevarat tampenie, dar fericirea mea depinde de asta. Nu-i judeca pe altii prin prisma doleantelor tale. Fericirea ta este cautarea ''nodului in
papura''?:-)

5) ''Cautarea fericirii prin indeplinirea scopurilor existentei reprezinta un meci mult mai greu de purtat decat fericirea celor 14 respiratii pe minut''

Eupneea poate deveni fericirea de netagaduit a cuiva........dar tu nu vrei sa accepti decat propriile rigori in cautarea fericirii. Ceea ce e foarte bine, DAR NUMAI PT TINE! Insa ai grija! Conditia de ''avion'' nu se atinge atat de usor daca n-ai mers macar o data-n viata ta in hurducaielile unui tractor!

6) ''Ingaduinta este un drept ce se castiga, este parte integranta a omului moral, a omului cu viata rotunda. Egoismul este propriu omului primitiv, omului ce nu vede mai mult decat ideile furate din carti consacrate al caror sens pretinde ca-l intelege"

Viata ta rotunda pe mine ma plictisete intr-un hal fara de hal. Imi doresc o viata pentagonala. Restul nu merita nici un raspuns.
#94136 (raspuns la: #93706) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daca tu simti ca ai pitici te - de Jozzy la: 19/03/2006 11:16:37
(la: viata pur si aimplu)
Daca tu simti ca ai pitici te-ai putea duce la un psiholog. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Consider ca iti dai seama de deosebirea dintre psihiatru si psiholog...la psiholog totul decurge sub forma unor discutii frumoase prin intermediul carora iti transmite sugestii pentru a te ajuta sa iti schimbi singura ce nu iti place. Acum depinde de tine sa fii fericita. Ai putea sa te gandesti in primul rand ca te poti bucura de orice din jurul tau...o poti lua altfel: ai o cariera, ai un sot, un copil! E o viata implinita,insa depinde de tine cum vezi lucrurile. Eu consider ca multe idei sunt preluate...practic, pur si sipmlu invatate. Suntem obligati sa gandim intr-un anume fel prin educatia parintilor, cea sociala si cea scolara care in primul rand ne impun respectarea unor reguli. Cine nu gandeste asa e considerat nebun, nu nonconformist. Aparent chestia asta nu are legatura cu viata de familie dar multe aspecte se regasesc intr-o mare masura.
#112194 (raspuns la: #111779) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cassandra - de jeniffer la: 02/05/2006 17:55:54
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
este mai putin prezanta,aici satele s-au modernizat,nu ramin multe obiceiuri,in afara de a vizita catedralele pentru frumusetea lor artistica si atmosfera de reculegere.sint unii care nu cred in religie,dar cred intr-o forma de dumnezeu,iar altii care cred in varianta stiintei si privesc religia ca o suma de legende,nu cred in existenta unui dumnezeu,care ne-ar fi facut la imaginea lui si nu cred in viata dupa moarte.nu mai au nevoie de asta pentru a-si rezolva problemele si a avea o viata implinita.
#119943 (raspuns la: #119941) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
helene,la23.06.06 - de DINU IONESCU la: 28/06/2006 20:26:40
(la: Ce ti-a daruit viata?...)
Viata mi-a daruit multe, dar cel mai important lucru ,este familia minunata pe care o am.Consider ca am o viata implinita,fiind printre putinii , care se pot lauda ,ca si-au gasit sufletul pereche,deci ma aflu pe curba ideala a vietii mele. Sigur , ca-mi mai doresc inca unele lucruri de la viata...Cand nu mai ai proiecte ,inseamna ca ti s-a terminat si viata, nu-i asa?Important este sa afli planul secret pe care-l are Dumnezeu cu tine, chiar si atunci cand nu traiesti chiar cele mai fericite momente...Trebuie , intotdeauna sa gandesti pozitiv!Singurul adevar, pe care trebuie sa-l redescoperi in viata:IUBIREA...
Caci , nu-i asa, fara dragoste , nimic nu e...
SAM
unicul - de jeniffer la: 16/07/2006 18:34:13
(la: Imi sacrific dragostea...)
femeile pe care le cunosc au o viata implinita la fel ca barbatii. nu stiu la care te referi tu, dar in franta femeiile sint la fel de bine stabilite ca barbatii, pe care ii considera egali cu ele in societatea de astazi.
#133578 (raspuns la: #133477) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bygot - de jeniffer la: 18/09/2006 22:57:18
(la: viata...dupa moarte?)
Despre unele lucruri cred ca oameni ar trebui sa fie de acord, exemplul cu de o parte cei care cred ca viata este eternela, crezind ca fara aceasta credinta nu se poate avea o viata implinita si de alta cei care se simt mai apropiati de ea cind se recunoaste realitatea ei.
#146221 (raspuns la: #146109) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de irma la: 23/05/2007 22:31:31 Modificat la: 23/05/2007 22:32:09
(la: Chiar se generalizeaza acest comportament?)
ipocrizia intregii societati, care nu vrea sa recunoasca ca scoala asa cum e conceputa azi este o totala pierdere de timp pentru 95% din elevi.

bingo! copiii de azi, cei care vor forma societatea de maine au cu totul alte prioritati si necesitati. trebuie sa acceptam faptul ca nu le mai trebuie neaparat sa stie sa rezolve integrale sau sa-l citeasca pe sadoveanu.
eu vad cu ochii mei cum plozii de liceu is mult mai destepti decat eram noi pe vremea noastra (sa n-aud ca incepeti sa-i "acuzati" ca-s agramati si inculti, ca asta nu are nimic de-a face cu capacitatea omului de a-si construi o viata implinita si fericita)
#200148 (raspuns la: #200136) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Intruder la: 28/04/2008 10:21:01
(la: Metamorfoza)
portzia de circ, vad!
asta se cheama o viata implinita, ce stim noi?
#306639 (raspuns la: #306632) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de pescadorul la: 12/10/2014 00:32:13 Modificat la: 12/10/2014 00:33:55
(la: COD ROSHU IN CAFENEAUA.COM)
Acum depinde ce inseamna pentru fiecare o viata implinita ca nu pentru toti inseamna neparat un purcoi de bani, vile, garaje cu masini si dame de companie. Degeaba privesti de la fereastra unui palat daca te doare carca de exemplu si ai prefera un acoperis de paie desupra capului numai sa fii sanatos.
Nu stiu cat de atractiv este sa-ti exprimi nadejdea despre o viata implinita, oricare ar fi telul, fericirea este chiar s-o traiesti si atunci cuvintele sunt cam de prisos... :)))))
Ati vazut Patriciu, a furat... pardon, a muncit de a strans cat pentru 10 vieti si nici cu ficat de imprunut n-a avut parte de rodul muncii. A castigat totusi ceva important, a scapat de condamnare si a plecat spre etenitate "civil".... :))))))
Pana la urma si plimbarile prin parc cu nepotii ar fi poate pentru unii fericirea suprema.
Eu imi exprim din acest punct de vedere doar nadejdea ca maine, de fapt astazi, fata mea ce mare are nunta si sunt invitat ca socru. Pana cand voi iesi cu urmasii fac antrenamente cu Mura, daca va mai aduceti aminte de ea, aici pe post de copilot... :))))))


de la cinexa cu "larga" experienta de viata... - de ufo strengaritza la: 02/01/2004 10:48:31
(la: Cumpar timp...platesc oricit...)
m-am gasit cea mai potrivita sa va sfatuiesc in probleme de legate timp..doar am muuuulta experienta... :)
daca tot e vorba de timpul asta care "Tace si trece"... va mai zic niste versuri ale mele "timpul trece pe langa noi si fara noi"... va invit sa vizitati si blogul "intelepciunea saptamanii" in care am adaugat o colectie de maxime dedicate timpului...ce ziceau vechii intelepti despre timp.
sa va intreb inca o chestie... daca nu avem timp sa ne traim viata si aceasta trece repede..de ce ne plictisim? si sa-mi zica cineva ca nu s-a plictisit niciodata ca nu il cred.
si totusi...si mie mi se pare ca trece timpul repede...cand eram mai mica...ii admiram pe cei din clasele a 7-a 8-a ...oaaa...ce mari sunt! uite ca sunt la liceu...mai am cateva zile pana la majorat si ma gandesc ca... asa de mari mi se pareau cei care implineau 18 ani... imi ziceam..uite ma ce mari sunt astia...uneori nici eu nu imi amintesc cum am trecut asa repede prin anii de scoala...
mi-a zis fratele meu cand a terminat liceul, atunci eu il incepeam...sa vezi fata ce repede trec anii de liceu...ca trenul prin gara..si acum vad ca a avut dreptate..parca ieri mi-a zis chestia aia si uite ca azi-maine termin si eu...si daca acum mi se pare ca trece repede...nu stiu ce sa zic...pentru ca parintii nostri zic ca si mai repede trec anii dupa ce vom fi mai mari...
totul se bazeaza pe perceptia noastra...imi amintesc o replica dintr-un film..nu mai stiu care...dar stiu ca Bruce Willis zice despre perceptia timpului ca : atunci cand tii in mana o cratita fierbinte, timp de o secunda,ti s-a parut ca ai tinut-o mai bine de o ora iar daca isi petrece noaptea alaturi de ceva bucatica buna, noaptea intreaga i se pare o secunda!
depinde si de perceptia fiecaruia...
dar ce mi-a placut cel mai mult din acest blog a fost lista acelei doamne,pe care ar trebui sa si-o intocmeasca fiecare!trebuie stabilite prioritatile,dupa cum ziceau mai multi,si apoi vom avea timp de toate...e ca si cum umpli un borcan...cu pietre mari,mici si nisip.nu poti baga nisip la inceput,ca nu mai intra pietrele alea mici...ce sa mai zici de alea mari!!!
harul, implinirea poruncilor si iubirea - de pr Iulian Nistea la: 25/07/2004 21:11:02
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Ioan 14 :
15. De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele.
16. Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac,
17. Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!
18. Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi.
19. Încă puţin timp şi lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veţi vedea, pentru că Eu sunt viu şi voi veţi fi vii.
20. În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi.
21. Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui.
22. I-a zis Iuda, nu Iscarioteanul: Doamne, ce este că ai să Te arăţi nouă, şi nu lumii?
23. Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el.


Acestea sunt cuvintele Domnului catre ucenicii Sai, scrise de Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, care mai apoi adauga in intaia sa Epistola, capitolul 3 :

24. Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el; şi prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi, din Duhul pe care ni L-a dat.

Intr-adevar, Domnul ne-a dat "arvuna Duhului" (2 Corinteni) in inima noastra, ne-a dat ca sa gustam deja Imparatia lui Dumnezeu in viata de aici. Ea incet-incet intra si "invadeaza" viata noastra, pe masura implinirii poruncilor. Spune Sfantul Marcu Ascetul (Despre legea duhovniceasca, in Filocalia, vol.1):

190. Domnul e ascuns in poruncile Sale. Si cei ce-L cauta pe El, il gasesc pe masura implinirii lor.
191. Nu zice: Am implinit poruncile si n-am aflat pe Domnul. Caci ai aflat adeseori cunostinta impreuna cu dreptate, cum zice Scriptura. Iar cei ce-L cauta cum se cuvine, vor afla pace.
192. Pacea este izbavirea de patimi. Dar ea nu poate fi aflata fara lucrarea Duhului Sfant.
193. Altceva e implinirea poruncii si altceva virtutea, chiar daca acestea se prilejuiesc una pe alta.
194. Implinirea poruncii sta in a implini ceea ce s-a poruncit, iar virtutea, in a placea adevarului ceea ce s-a facut.


Despre aceste "trepte" in implinirea poruncilor vorbeste si Sfantul Maxim Marturisitorul (Mistagogia XXIV), foarte clarificator:

Iar credinciosi (I), virtuosi (II) si contemplativi (III) a numit pe începãtori (I), înaintati (II) si desãvârsiti (III), care pot fi numiti si robi (I), lucrãtori cu plata (II) si fii (III), ca cele trei cete ale celor ce se mântuiesc.
(I.) Robi sau credinciosi sunt cei care împlinesc poruncile de frica amenintãrilor stãpânului si lucreazã cu bunãvointa cele încredintate.
(II.) Lucrãtori cu plata sunt cei ce poartã, de dorul bunãtãtilor fãgãduite, greutatea si arsita zilei, adicã necazul legat de viata aceasta din osânda protopãrintelui si ispitele care, din cauza ei, trebuie suportate pentru virtute. Acestia schimbã întelepteste, prin hotãrâre de bunã voie, viatã cu viatã, cea prezentã pentru cea viitoare.
(III.) Iar fii sunt cei care nici de teama amenintãrilor, nici de dorul celor fãgãduite, ci în temeiul unui mai statornic si al unei deprinderi în înclinarea si dispozitia voluntarã a sufletului spre bine, nu se despart niciodatã de Dumnezeu, ca acel fiu, cãtre care s-a zis: « Fiule, tu totdeauna esti cu mine si ale mele cu ale tale sunt » (Lc. 15, 31).
Acestia sunt prin afirmare voluntarã si prin îndumnezeire în har, atâta cât le este îngãduit oamenilor, aceea ce este si e crezut Dumnezeu dupã fire si cauzã.


Iar poruncile, le stie fiecare: "Sa va iubiti unii pe altii, precum Eu v-am iubit pe voi", adica atentia la aproapele si cele ce-i sunt legate, cum spuneam mai demult intr-un mesaj aci : http://www.cafeneaua.com/node/view/574&comment_page=2?mode=2&order=1&threshold=7&comments_per_page=90#4848 (mesajul #4848, daca linkul nu se afiseaza bine).

Toate cele bune.
Iarta lungimea raspunsului.

pr_iulian

- http://www.nistea.com (Nistea's Page)
- http://www.egliseroumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna "Sfintii Arhangheli" din Paris)
- http://www.orthodoxesaparis.org (un site des orthodoxes de toute juridiction canonique en France)
#18370 (raspuns la: #18219) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"viata insasi......este o intrega nebunie" pentru dinisor - de rodiana la: 07/09/2004 19:15:54
(la: Nebunii)
eu spun altceva si anume ca viata este o incercare pentru fiecare dintre noi, care citeodata te sileste sa faci ce nu vrei, ca asta se numeste nebunie, poate in sensul de a te surprinde pe tine insuti.
Ca nimic nu este previzibil e adevarat, dar totusi fiecare cunoscindu-se pe sine poate sti cum va reactiona intr-o anume situatie, asta daca nu despicam firul in patru. Pentru ca sunt si situatii in care spui ca "eu nu as face asa ceva pentru nimic in lume" , iar daca esti pus in faptului implinit incepi sa gindesti altfel, de aici am invatat ca niciodata sa nu spui "niciodata".
Zici tu "cu totii traim pentru a face nebunii... nu toti isi dau seama de asta, insa..." eu spun altceva ca traim sa ne cunoastem si sa ne purificam sufletele, ca traim sa invatam sa iubim, nu spun sa iubim pentru ca putin stiu sa o faca cu adevarat. Si dezamagirea mea cea mare fata de oameni este aceea ca sufletul cu tot ce inseamna el reprezinta pentru tot mai putini dintre noi o valoare.
Cu bine
#21238 (raspuns la: #21045) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: