comentarii

viata mea in localitate


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ce sa fac cu viata mea?... - de fractal116 la: 24/08/2004 23:06:22
(la: Ce fac cu viata mea)
Viata este o succesiune (finita din pacate) de prezenturi la care trecutul reprezinta pur si simplu rezultatul experientelor tale prezente. Totul pare a fi un imens castel din carti de joc la care fiecare carte adaugata trebuie sa fie foarte precis pusa in locul cel mai potrivit pentru a nu darima totul. Ca si idee fraza : "Fiecare om are exact viata pe care o merita" mi se pare a exprima in cel mai clar mod raspunsul la intrebarea care te framinta. Sa realizezi ca trebuie sa faci ceva cu viata ta e un lucru bun dar nu si suficient. Trebuie sa si FACI ceva pentru ca viata sa prinda forma pe care o consideri potrivita tie. Partea proasta este ca avem o multime de oameni al naibi de destepti care muncesc pe rupte sa ne convinga pe fiecare in parte ce trebuie sa facem in viata pentru a fi de folos ... societatii, patriei, lor....si dupa cum nu-i greu de realizat ultimul lucru la care "ei" se gindesc este cum sa-ti fie tie bine. Nu cred ca a neglija latura materiala a existentei, pe motiv ca oricum nu luam nimic cu noi cind predam inventarul, este o cale rezonabila din punct de vedere al respectului de sine. O conditie esentiala a vietii este dupa mine respectul fata de propria-ti persoana. Constiinta faptului ca esti o parte din Divinitate trebuie sa te faca sa-ti dai importanta cuvenita (nu mai mult). Cred ca in final ceea ce faci cu viata ta este raspunsul la intrebarea :"ce sa fac cu viata mea?" Cuvintele au limitele lor!
cea mai frumoasa zi din viata mea - de oanalaur la: 25/09/2005 07:18:47
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
concurs international de creatie pe vremea lui ceausescu pe tema cea mai frumoasa zi din viata mea. se anunta premiul III care se acorda britanicului john smith, se citesc cateva randuri din compunere: "era o superba zi de vara, nu mai ploua asa de mult, stateam la gura focului pentru ca totusi era destul de frig, cand bate cineva la usa. ma ridic, deschid, era un valet cu o scrisoare in mana: sir, maine sunteti invitat la dineu la regina. a fost cea mai frumoasa zi din viata mea."
premiul II se acorda americanului john johnson, sa ascultam cateva randuri din compunerea lui:"era o zi superba de vara eram la picnic cu familia, ne imbuibam cu hot dogi si coca cola, cand se apropie doi domni cu un plic in mana: hi, john. maine esti invitat cu familia sa iei masa cu presedintele. a fost cea mai frumoasa zi din viata mea."
premiul I se acorda romanului ion ionescu, sa-i citim compunerea:"era o zi cumplita de toamna, eram cu totii acasa, cu ligheane in maini incercand sa oprim plaia care curgea prin tavan, nu era lumina si caldura, cand deodata bate cineva la usa. ma uit pe vizor, doi domni imbracati in costume, in spatele lor doi militieni, in spatele lor doi caini polititisti. intreb:
-cine-i?
-militia. aici locuieste vasile vasilescu?
-nu. aici sta ion ionescu.
a fost cea mai frumoasa zi din viata mea.
Desi viata mea e acum aici, d - de Honey in the Sunshine la: 01/10/2005 20:20:34
(la: Romania)
Desi viata mea e acum aici, desi iubesc tara in care ma aflu de la cultura ei, la peisaje, la traditii, desi am prieteni aici... Stiu ca locul fiecaruia e la el acasa. Si "acasa" mea :) nu e aici.
Suntem, calatori, intr-adevar, dar pana la urma orice aventurier oboseste.Asa ca stiu ca intr-o zi "imi voi pune rucsacul in cui". Probabil va fi o decizie spontana, aparuta in cine stie ce perioada grea in care o sa ma intreb pentru a mia oara "cine dracu' esti?", uitandu-ma in oglinda.
Dar va veni si ziua aceea, nu m-am indoit niciodata.
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.
#76162 (raspuns la: #76064) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In ultima vreme viata mea s-a - de rotsin la: 25/10/2005 23:59:35
(la: Sunteti optimisti sau pesimisti?)
In ultima vreme viata mea s-a desfasurat pe cu totul alte coordonate - cred ca atunci cand iti umpli existenta cu tot felul de activitati - dispare clasificarea asta - pesimism sau optimism - in general privesc inainte si asta probabil deja spune mult despre mine...si sincer de mult ori depresiile mele sunt doar moment in care imi trag energiile pentru "worst case scenarios"
Viata mea imi apartine si nu - de mya la: 29/04/2006 03:07:03
(la: Cat din viata noastra ne apartine?)
Viata mea imi apartine si nu cred ca ma imbrac sau machiez pentru cei din jur ci pentru confortul si imaginea mea personala.

Ma imbrac decent, curat in primul rand, ma machiez discret, imi dau foarte rar cu parfum si nu cu cel mai scump ci cu cel care imi place cum miroase, indiferent de pret. Am parfumul meu preferat si de ani de zile nu l-am schimbat. Nu vreau sa am cea mai "tare" masina fiindca nu ma pasioneaza chestiunea in cauza, daca merge bine e in regula. Nu vreau o casa mai mare decat am nevoie fiindca nu-mi trebuie efectiv. Nu vreau sa muncesc ca un caine ca sa-mi platesc chestii de lux, e o tampenie. Mai bine am mai mult timp liber ca sa ma ocup de hobby-urile mele. Nu ma intereseaza luxul, de felul meu sunt o tipa strangatoare, prefer sa am ceva bani stransi la ciorap decat sa arunc cu ei pe nu stiu ce geanta de firma. Imi e mila de persoanele care se duc la shopping ca sa-si umple golul din suflet.

Nu ma gandesc cand fac ceva ca o fac ca sa produc invidie. Asta e cea mai mare tampenie pe care am citit-o, fara suparare. Sunt multi oameni care gandesc asa din pacate. Am observat treaba asta mai ales la cei de la tara. Daca isi lua unul o Dacie, murea vecinul de invidie si isi lua si el una. Daca primul isi lua a doua Dacie, se chinuia vecinul sa-si ia si el a doua masina desi nu avea nevoie pur si simplu de ea. Ce prostie!

Daca as fi izolata undeva, probabil ca as face cam 90% din ce fac acuma. M-as purta la fel. Mi-ar lipsi sala de fitness si concertele de muzica. In rest m-as adapta destul de repede.
"viata mea" - de daria89 la: 25/05/2006 21:03:41
(la: Ultima carte proasta/ plictisitoare/ dezamagitoare citita)
Imi place sa citesc si carti autobiografice sau biografii ale diverselor personalitati. Asa am pus mana si pe cartea d-lui Bill Clinton: "Viata mea". Dupa ce ca m-a costat o mica avere , nu am avut puterea sa o duc pana la capat , desi omul a trait o viata cu adevarat tumultoasa, dar catrea contine atat de multe detalii si inflorituri ca mi-ar lua o viata sa o termin! De ce oare nu a fost mai succint dl. fost presedinte american si sa fi lasat putin la o parte abureala diplomatica?
In toata viata mea, singurele - de Honey in the Sunshine la: 20/06/2006 14:36:19
(la: Oameni buni....ce aveti cu tiganii?!)
In toata viata mea, singurele persoane care m-au amenintat, scuipat, injurat fara absolut nici un motiv, au fost tiganii si marocanii. Cassandra are dreptate, dupa mai multe evenimente de acest gen iti este greu sa mai dai prezumtia de nevinovatie.
________________________________________________________
What if nothing exists and we're all in somebody's dream? Or what's worse, what if only that fat guy in the third row exists? - W. Allen
#128944 (raspuns la: #128874) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
oameni din viata mea de anisia - de motanelul la: 16/07/2008 20:06:40
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/16087/oameni-din-viata-mea/1

are mai multe parti, am trecut numai primul link
Cri cri, sunetele sunt, insusi, viata mea. - de Muresh la: 08/06/2007 04:04:22 Modificat la: 08/06/2007 04:07:51
(la: Sounds)
Exista la mine o asociatie "sunatoare" pentru tot ce mi se intimpla.
De exemplu, ultima polemica aici pe forumel a ramas in memoria mea ca sunetul uni cutit de fier care taie ceva cu scrishnet, pe o farfurie de portelan.
O floare e un sunet. O femeie, urita sau nu, tinara sau nu - sunet.
La astea se adauga si mirosul.
La Galati eram noi, studenti veniti din Iasi la practica acolo. Ne intreceam care mai de care in "acte de bravura".
Unul din ele era sa traversam linia ferata inaintea trenului care se apropia de statie. Dupa multe "experiente", miza crescuse.
Ultimul coleg aproape ca fuse "mingaiat" de locomotiva.
Vine si rindul meu.
Ma uit eu la fetele colegilor si stiu: viata cu onor sau moartea.
Taaare mai eram timpiti cu totii si eu in frunte.
Locomotiva m-a atins si am "zburat" vreo zece metrii, cazind in afara terasamentului, bafta mea, pe un stog de paie proaspat cosite.
Miros de pamint reavan, de iarba suculenta, praf in nari si muzica...
Daca nu auzeam cintecul ala tempit/languros - "Lalele, lalele, frumoasele mele lalele,...", as fi auzit altul, venit din sufletul meu.
Parca nici nu am nevoie de YouTube. Le am pe ale mele.
Sursele mele de informatie, Anita, sunt.. - de JCC la: 19/11/2003 08:46:51
(la: ZIDUL RUSINII)
Anita, sursele mele de informatie vin din "Vocea Comunitatii israeliene din Franta", :))
Am sa-ti dau la sfarsit linkurile, la sfarsitul fiecarui articol ai si trimiterea la alte linkuri, tot evreiesti..
In afara de linkurile date , mai sunt multe, plimba-te prin sit si gasesti toate detaliile.. lectura placuta!

Nu vorbeam despre tarile vecine, vorbeam doar despre Israel, incerc sa ramanem in subiect, dar daca vrei putem sa discutam alta data si despre celelalte tari , in subiecte apropriate.

Toate informatiile de sume, bani, cifre, le gasesti acolo, n-are rost sa le copi, eu facusem un rezumat din memoria celor citite :)

Nu discut despre obiceiuri locale,pentru a-mi fi necesara o sedere in Israel,
La asta nu-ti raspund, ca este viata mea privata :) , dar asta nu ne impiedica sa discutam si sa schimbam opinii...

Stii ce spunea PAPA? "Locurile sfinte nu au nevoie de construirea de ziduri, ci de punti"

« Vocea comunitatii evreiesti din Franta »

http://www.col.fr/rubrique-5

Articol « Comisia pt. copilaria in pericol »
http://www.col.fr/breve-592.html

Articol “Sharon: Israelul trece printr-o grava criza economica”
http://www.col.fr/breve-561.html

Articol: “18% din familiile israielite dedesuptul pragului de saracie”
http://www.col.fr/breve-551.html

Articol « 1800 salariati din high-tech licentiati in 3 luni”
http://www.col.fr/breve-553.html
#4721 (raspuns la: #4608) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Josif C. Drãgan - de SB_one la: 20/12/2003 13:31:05
(la: Romani in strainatate)
Josif C. Drãgan:

Este cel mai bogat român, dar spune cã nu a stat niciodatã sã îsi numere banii. S-a stabilit încã din tinerete în Italia, a fost considerat, mult timp, apatrid, dar spune cã, în sufletul lui, nu a pãrãsit niciodatã România. Într-un interviu „Verde-n fatã” cu Marius Tucã, Josif Constantin Drãgan a explicat de ce se stie atât de putin despre el în tara natalã si cine ar fi, în opinia sa, „vinovatii”.

▪ Marius Tucã: Vã amintiti cum ati fãcut primul milion de dolari?
Josif Constantin Drãgan: Nu-mi amintesc pentru cã nu l-am numãrat, nu am stat sã numãr banii, ci am vrut sã stiu cã se realizeazã, ca o confirmare a succesului, a împlinirii datoriei muncii în societatea din care fac parte.
▪ Sunt corecte aprecierile si evaluãrile publicate?
Tot timpul s-a vorbit de bani, pentru mine nu a fost important sã am bani si sã-i folosesc pentru scopuri personale; am avut o viatã normalã si aspiratiile mele în acest domeniu au fost pe mãsurã. Bani, bani, bani, nu se vorbeste decât de bani.
Aprecierile au fost fãcute pe anumite criterii si ca atare si rezultatele au o valabilitate relativã pentru cã sunt din puncte de vedere diferite. Se vorbeste de bogãtia cuiva, într-o tarã, într-un moment în care problema de bazã este sãrãcia, o tarã unde oamenii sunt la limitã, dacã nu sub limita existentei, ajungând sã fim sãraci într-o tarã bogatã.
Despre afaceri
▪ Ce credeti cã face diferenta dintre dumneavoastrã si urmãtorii clasati în topul celor mai bogati români?
În primul rând, cred cã putem vorbi aici despre întinderea europeanã si nu numai a Grupului Multinational Drãgan, apoi despre soliditatea lui clãditã în aproape 60 de ani de existentã, care cred cã-i dau o dimensiune aparte în peisajul economic actual.
▪ Cu câti dintre românii din top 10 vã cunoasteti personal?
Îi cunosc personal doar pe câtiva dintre ei, pentru cã dezvoltarea Grupului Multinational Drãgan m-a tinut mult timp departe de tarã.
▪ Vã gânditi sã vã implicati în privatizarea companiilor de gaze din România?
Nu, pentru cã în privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor. Continuarea privatizãrii cu insistentã este o diminuare a propriilor capacitãti, fiind o declaratie de incapacitate. În 1996 am preluat de la stat o societate Petrom pe care-am dezvoltat-o si unde am devenit actionarul principal.
▪ Cum apreciati estimarea cã stocurile de gaze din tarã se vor epuiza pânã în 2005?
În aceastã perspectivã, dezvoltarea sectorului GPL (principalul obiectiv de activitate al grupului Butan Gas) devine o prioritate în România. Acest tip de „energie mobilã” este rezultatul unor resurse care nu se epuizeazã la fel de usor, constituind o alternativã viabilã si în viitor.
▪ Ati fost nevoit sã dati vreodatã spagã în România?
Eu nici nu cunosc cuvântul „spagã”, a trebuit sã întreb ce e spaga? Mi s-au cerut mici atentii, în diferite ocazii, pentru a mi se face anumite comisioane. Este o metodã total dezagreabilã si descalificantã, nu am apelat la ea si nici nu am încurajat, în tot ceea ce am fãcut, acest mijloc de a obtine avantaje de pozitie sau diverse facilitãti. Tot ceea ce am obtinut, de-a lungul vietii, este exclusiv rodul dedicãrii, intuitiei, pasiunii si muncii mele. Spun acestea rãspicat, cu toate cã, deseori, inexplicabil, am întâmpinat piedici în concretizarea unor initiative economice sau culturale, de altfel benefice pentru societatea româneascã.
▪Domeniile dumneavoastrã de afaceri sunt foarte variate. Cum se explicã diversitatea lor?
Am fost si sunt interesat de cât mai multe si diferite domenii. Am o imaginatie efervescentã si dorinta de a acoperi suprafete întinse de activitate. Omul este produsul societãtii si are o datorie fatã de ea: sã munceascã. Munca este o obligatie.
Asa am importat si exportat tesãturi si fibre din Italia în România pentru pânzele de avion din care se realizau aripile avioanelor la IAR Sibiu. Am gândit afaceri cu banalele, dar utilele mãturi. Am fãcut marketing în pietele de desfacere din Elvetia, Belgia si Anglia fãcând comert cu produse alimentare, am afaceri imobiliare... O afacere nu se naste decât dintr-o mare cunoastere a pietei si din dorinta de activitate.
Despre cartierul Josif C-tin Drãgan
▪ E adevãrat cã detineti o stradã în Italia?
Da, existã la Venetia o stradã care se numeste Calea Draga, unde de altfel si locuim, stradã care existã cu acest nume de prin 1600. E o purã întâmplare....
Dar în Grecia existã o localitate lângã Teba, Dragania, onoare pe care statul grec mi-a conferit-o pentru cã aici am creat prima zonã industrialã din Grecia.
▪ Domnule profesor, haideti sã revenim putin. Spuneti-mi si mie cum ati plecat din România.
Am plecat cu trenul... si cu bursa de studii pentru un an – de 6.000 de lire – oferitã de Guvernul italian, prin Institutul Italian de Culturã. Cu acesti bani îmi plãteam locuinta, întretinerea si câteodatã mici aventuri de tinerete. Îmi amintesc cã am cunoscut o cântãreatã la Biserica Greco-Catolicã de la Roma si îmi permiteam sã o invit câteodatã la cinematograf. Îmi completam bugetul cu 100 de lire lunar, tinând contabilitatea domnului Rossi, vânzãtor de alimente.
▪ Care este povestea cartierului Josif Constantin Drãgan din Lugoj?
Povestea cartierului ce-mi poartã numele, în Lugoj, este una extrem de simplã. Am primit o solicitare din partea municipalitãtii si a locuitorilor acelui cartier – unde se aflã, pozitionat si sediul Butan Gas International – de a contribui, financiar, la eliminarea datoriilor pe care oamenii din aceastã zonã a Lugojului le aveau cãtre regiile locale, respectiv întretinere, gaze si altele. La vremea când a fost fãcutã solicitarea, adicã anul 2000, suma pe care am alocat-o era destul de importantã. Astfel, am ajutat comunitatea respectivã si, drept recompensã, acestia au hotãrât ca acest cartier al Lugojului sã poarte numele meu. De altminteri, mai este o piatã, chiar în centrul orasului, pe care am reamenajat-o integral, contribuind cu aproape 200.000 de dolari, si care îmi poartã numele. Alãturi se aflã si Catedrala Greco-Catolicã „Coborârea Sfântului Spirit”, la repictarea cãreia am contribuit. Nu mai putin o creatie a mea, la care tin cu deosebire, este Universitatea Europeanã Drãgan, la Lugoj si Brasov, cetate a spiritului si mintii românesti, de talie europeanã si, de curând, acreditatã.
Clãdirea Universitãtii din Lugoj este opera unui arhitect din Timisoara, Radoslov, proiect care a fost premiat la Venetia si care a pãstrat multe dintre doleantele si indicatiile mele de a îmbina vechiul cu modernul, de a continua ideea de cetate medievalã, viitoare Cetate a Stiintei.
Despre politicã
▪ Care politician din România v-ar convinge sã îl votati?
Nu am fost niciodatã implicat în viata politicã. Acest lucru nu a fãcut si nu face parte dintre preocupãrile mele. Cred însã cã unul dintre politicienii cãruia i-as acorda, fãrã ezitare, votul meu ar fi unul care ar sesiza rolul pe care România l-ar putea ocupa, prin ceea ce reprezintã ca potential, în rândul natiunilor lumii.
▪ Ce simpatii politice aveti?
Nu am simpatii politice care sã mã determine sã apreciez, mai mult sau mai putin, un oarecare partid sau om politic. Am încercat, în toate contactele si relatiile avute cu politicienii români sau strãini, sã pun mai presus de toate interesele tãrii mele, fie ele economice sau de altã naturã. Asta apreciez la orice om politic sau formatiune de guvernãmânt.
▪ Ce credeti despre alianta PNL-PD?
Nu-mi exprim nici o opinie.
Despre investitiile în presa din România
▪ Cât de implicat sunteti în presa din România?
Implicat nu este cuvântul cel mai potrivit. Am fondat o serie de publicatii în România, si mã refer la cotidianul „Natiunea”, „Renasterea Bãnãteanã” din Timisoara, sãptãmânalul „Redesteptarea” din Lugoj, „Buletinul European”. De asemenea, am investit în televiziune si radio, având propriile posturi la Lugoj, anume Europa Nova. Editãm, la Bucuresti, în cadrul tipografiei „Fed Print”, diverse publicatii cu caracter cultural, ziare, reviste, carte si multe altele. O implicare de naturã pãrtinitoare, politicã sau de altã naturã, nu am avut si nu avem. Dar am considerat cã presa poate constitui, pentru spiritul românesc, letargic acum, un vehicul valabil prin care sã poatã deveni din nou treaz. De asemenea, aceste initiative legate de presã au potentat toate actiunile Fundatiei Europene Drãgan, contribuind la rãspândirea culturii si a românismului în tarã si în Europa. În plus, am contribuit si la configurarea postului de radio Vocea Basarabiei, din Moldova, pentru a da posibilitatea românilor de acolo sã se exprime alãturi de semenii lor din tara româneascã. Si, sincer, nu a fost usor sã se concretizeze acest lucru.
▪ Fundatia Europeanã Drãgan a editat „Istoria Literaturii Române” a lui Cãlinescu. Cum ajungea aceastã carte în România?
Neexistând în România de foarte multã vreme „Istoria Literaturii Române” a lui George Cãlinescu, aceastã fiind deja epuizatã, dar necesarã pentru cunoasterea mai de aproape a literaturii române, am considerat necesarã reeditarea sa în limba românã si în limba englezã. Aceastã carte am trimis-o în 135 de exemplare tuturor autoritãtilor, începând cu presedintele Ceausescu, iar apoi, profitând de organizarea unui Congres Cultural la Bucuresti, cu posibilitatea de a introduce orice publicatie, având autorizatia organizatorilor, am introdus 5.000 de exemplare nelegate, pentru a fi distribuite si folosite în scoli.
▪ Cum de unele dintre cãrtile dumneavoastrã ajungeau sã fie editate în România?
Diverse edituri, de exemplu Cartea Româneascã, primeau autorizatiile necesare de la sectia culturalã în raporturile cu strãinãtatea si astfel ajungeau sã fie editate în România cãrtile mele.
Despre pasiunea pentru istorie
▪ De unde pasiunea dumneavoastrã pentru istorie?
Nevoia proprie de a cunoaste ca român istoria neamului în care m-am nãscut, a Tãrii Românesti si a altora din Europa si din întreaga lume. Aceastã pasiune pentru cunoasterea istoriei era stimulatã de stabilirea mea în Italia, pe care o consider a doua patrie, si de faptul cã, 30 de ani dupã plecarea din România, nu am putut sã revin în tarã din cauza unui decret dat de Ana Pauker, în care se prevedea pierderea cetãteniei românilor care nu se întorceau în tarã în termen de 60 de zile. Am fost considerat mult timp apatrid.
▪ Ce credeti despre scandalul Holocaustului, declansat în urmã cu câteva luni la noi?
Cred cã este vorba despre lipsa de cunoastere a prim-ministrului nostru, care a adoptat atitudinea Asociatiei evreilor de a fi despãgubiti si care au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri de beneficii condamnatã de însusi profesorul universitar Normal Finkelstein în lucrarea sa „The Holocaust Industry”, lucrare tradusã în multe tãri din lume. Nu a fost Holocaust în România.
▪ În opinia dumneavoastrã, ce înseamnã sã fii bun român?
Sã fii bun român înseamnã împlinirea datoriei de a-ti iubi propria tarã, sã-ti cinstesti neamul cu credintã, oriunde te-ai afla, si de a-ti îndeplini îndatorirea de a munci.
Despre maresalul Antonescu
▪ Se spune cã aveti un cult pentru maresalul Antonescu. De unde vi se trage aceastã admiratie?
Cum am mai spus, maresalul Antonescu este o figurã marcantã a istoriei, este eroul si martirul neamului românesc. În împrejurãri dramatice pentru tarã, a avut o comportare exemplarã, a fost animat de un înalt patriotism si spirit de sacrificiu. A purtat un rãzboi just de întregire a frontierelor, impus de vecini agresivi, si de apãrare a evreilor din România si din tãrile vecine, ocupate de nazisti, falsificându-le chiar cu pasapoarte plecarea, de la Constanta cãtre Palestina. Simt o profundã durere la nerecunoasterea acestor merite ale sale, ca si atunci când a fost acuzat, condamnat si ucis cu acceptul fostului rege Mihai. Pãcat cã, repet, din oportunism politic sau pentru obtinerea de avantaje pasagere, denigrãm un ROMÂN, fãcându-l dusman al tãrii.
▪ De ce românii stiu atât de putine lucruri despre „personajul” Josif C-tin Drãgan? V-ati ascuns vreodatã de presã?
Îmi doresc ca oamenii sã stie cât mai multe despre realizãrile mele, nu despre mine, dar nu refuz niciodatã sã mã fac cunoscut. Tot ceea ce am fãcut pentru tara mea, inclusiv lobby-ul fãcut pentru afirmarea valorilor sale în Europa si în lume, de exemplu statuia lui Antonescu, tipãrirea „Istoriei Literaturii Române” a lui Cãlinescu, Fundatia Europeanã Drãgan, Butan Gas-ul, Capul lui Decebal de la Orsova, cea mai mare sculpturã a lumii, înainte de statuile celor patru presedinti ai Americii de la Muntele Rushmore chiar, actele mele de mecenat, de caritate, de bunãvointã fatã de societatea româneascã au fost, în general, trecute cu vederea de mass-media româneascã sau au fost minimizate ca importantã.
▪ Cam câte interviuri acordati într-un an?
Destul de putine.
Despre familie
▪ Cât de des îsi vede familia cel mai bogat român?
Nouã ani, sotia mea a stat alãturi de mine zi de zi. Pãstrãm traditia si ideea de familie prin prezenta celor trei copii: Stefan Constantin de 4 ani si gemenii Alexandru Eugen si Tudor Sebastian de 2 ani, pentru care, de exemplu, masa de prânz este sfântã. Tot timpul suntem împreunã, îmi desfãsor viata alãturi de ei si sunt parte nelipsitã din viata mea, suport activ al acesteia.
Despre patriotism
▪ În anul 2003 al Europei mai existã patriotism?
Trebuie sã existe. E un sentiment firesc si o datorie de onoare, un sentiment care, din fericire, va exista chiar dacã, în timp, frontierele vor dispãrea.
▪ Cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, profilul românului si cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, România actualã?
Este împovãrat de greutãti si totusi optimist si încrezãtor într-un viitor mai bun. România zilelor noastre este încã marcatã de frisoanele tranzitiei. Este însã foarte atasatã idealurilor europene, pe care si le poate apropia prin integrarea în UE, proces care în nici un caz nu trebuie ratat.
▪ Ce-ati putea sã comentati legat de Revolutia din 1989?
În anul 1989 consider cã nu a avut loc o revolutie, ci o loviturã de stat pentru înlãturarea presedintelui Ceausescu si a regimului comunist, cu consecintele de rigoare. Istoria va demonstra ceea ce nu mai e de demonstrat: adevÃrul.
▪ Care este opinia dumneavoastrã legat de fenomenul globalizãrii?
Globalizarea a devenit fireascã.
▪ Ce v-a determinat si care au fost conditiile plecãrii din România?
Bursa de studii care mi-a oferit posibilitatea de a mã realiza cu succes.
▪ Ati reusit sã impuneti cultura româneascã prin ceea ce ati fãcut în Italia?
Cu prisosintã. Aceasta a fost una dintre principalele mele preocupãri. Am creat Fundatia Europeanã Drãgan, reprezentatã în marile capitale europene, am editat încã din anii ’50 „Buletinul European”, care apare si în zilele noastre, am înfiintat Editura Nagard, Universitatea Golden Age, Centrul European de Cercetãri Istorice de la Venetia si multe altele. Am fost considerat promotorul Europei Unite de astãzi.
▪ Cum ati încadra în istoria României miscarea legionarã?
O miscare politicã fireascã pentru epoca respectivã, de apãrare a intereselor nationale.
▪ Vã veti întoarce vreodatã definitiv în România?
Vã pot spune cã nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar în perioada când am fost plecat din tarã. Am purtat-o mereu în suflet, cu atât mai mult acum, când mare parte a timpului meu se desfãsoarã în tarã, pot spune cã sunt, am fost, definitiv acasã. Pãmântul natal te atrage sã te întorci acolo unde ai fost zãmislit.
▪ Nu vã temeti cã fiii dumneavoastrã ar putea fi, la un moment dat, „striviti” de povara averii dumneavoastrã?
Povara aceasta se va împãrti si va deveni, probabil, „suportabilã”. Ideea bogãtiei nu o suport, e ceva extravagant si nu trebuie folositã ca atare de viitoarele generatii. Atât timp cât eu am o viatã normalã si copiii mei vor urma acelasi model: o mãsurã în toate.

Josif Constantin Drãgan
DATE PERSONALE:
Data si locul nasterii: 20 iunie 1917, Lugoj
STUDII:
1938: licentiat al Facultãtii de Drept, Universitatea din Bucuresti
- licentiat în Stiinte Economice si Politice, Universitatea din Roma
- doctor în Drept, Universitatea din Roma
AFACERI:
1941: se orienteazã spre domeniul petrolier, exportând petrol din România cãtre Italia
1948: formeazã societatea Butan Gas SA, care se ocupã cu îmbutelierea si distribuirea gazului
ALTE TITLURI:
1966-1976: Presedinte al
Federatiei Internationale de Marketing
1973: Membru al Camerei de Comert italo-române
Doctor Honoris Causa al Universitãtilor din Craiova si Timisoara
Cetãtean de onoare al oraselor Lugoj si Cluj-Napoca si al comunei Spãtaru (judetul Buzãu)
IMPLICARE ÎN ÎNVÃTÃMÂNTUL ROMÂNESC:
1967: Ia fiintã, în Italia, Fundatia Europeanã Drãgan
1990: Înfiinteazã, la Bucuresti, „Drãgan European Business School”
1991: Pune bazele, la Lugoj, Universitãtii Europene Drãgan
VOLUME PUBLICATE:
1985: The World Mission of the International Marketing Federation
1987-1989: Geoclimate and History
1995: Bazele Cognitive ale Cercetãrilor de Marketing (în colaborare cu prof. M.C. Demetrescu)
1976: Istoria milenarã a tracilor
1985: Imperiul milenar al Daciei
1996: Istoria românilor
1996: Adevãrata istorie a românilor

Nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar când am fost plecat din tarã.
Nu am stat niciodatã sã numãr banii.
În privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor.
Am fãcut afaceri cu mãturi.
La Venetia locuim pe Calea Dragan.
Evreii au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri si beneficii.
Am fost considerat promotorul Europei Unite de azi.
Am o viatã normalã si o mãsurã în toate.

Note:


#7014 (raspuns la: #6999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rugaciunea Mea - de LMC la: 02/07/2004 21:50:17
(la: PUTEREA RUGACIUNII)
Doamne,

Fa-ma un instrument al dragostei Tale. Ajuta-ma sa vad fiecare circumstanta din viata mea ca o oportunitate pentru a creste in iubirea Ta. Ajuta-ma sa vad lumea din jurul meu ca un loc de-a creste in dragostea Ta.

Ajuta-ma prin dragostea Ta sa fiu pentru alti oamnei o cale catre Tine.
Cind sint nerabdatoare ajuta-ma sa am rabdare.
Cind sint ispitita de-a fi rautacioasa, ajuta-ma sa fiu plina de bunatate.
Cind gelozia ma copleseste, ajuta-ma sa am toleranta.
Cind incep sa ma laud si sa ma mindresc, ajuta-ma sa Te glorific pe Tine.
Cind obraznicia si egoismul isi fac loc in mine, da-mi Doamne darul blindetei si-al duiosiei.
Cind vreau sa ma razbun, ajuta-ma sa uit.
Cind sint tentata la minie, da-mi darul iertarii.
Cind sint nemultumita, da-mi puterea sa iubesc.

Doamne, ajuta-ma sa nu-mi gasesc placerea in a critica pe altii, dar ca sa vad bunatatea din ei, asa cum si Tu o vezi. Cind incep sa ma uit la greselile si falimentele altora, da-mi curajul sa le laud realizarile. Ajuta-ma sa fiu credincioasa si devotata celor care ii aduci in viata mea sa ii iubesc. Ajuta-ma sa am incredere in ei chiar si atunci cind ei sint descurajati, sa astept ce-i mai bun de la ei, dar sa accept bunul ce-l pot da ei mai bine. Ajuta-ma sa-i apar, precum si Tu intotdeauna ma aperi pe mine.

Toate darurile si puterile vin de la tine Doamne. Toate lucrurile vor avea un sfirsit. Doar darul dragostei va ramine. Doamne, cind am fost copil am gindit ca un copil, m-am comportat ca un copil, am inteles ca un copil. Acum dau drumul lucrurilor copilaresti caci vreau sa cresc in Tine si in dragostea Ta.

Amin.


#17208 (raspuns la: #17163) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Examplu, din experienta mea - de Daniel Racovitan la: 15/09/2004 15:05:51
(la: Un maghiar presedinte in Romania???)
"Examplu, din experienta mea in localitati cu majoritate maghiara:
un turist se opreste la un magazin alimentar din centrul unui orasel in jud. Mures. Intra, da buna ziua si cere o sticla de apa minerala (in limba româna). Vanzatoarea refuza sa il serveasca pe motivul ca nu intelege. Turistul incearca si in engleza, si in limbajul semnelor (ii arata cu degetul sticla pe care o vrea). Vanzatoarea o continua pe a ei 'nem tudom'. Adica 'daca nu vorbesti ungureste poti sa mori de sete'. Daca aceeasi scena s-ar fi petrecut in Ungaria, ai fi obtinut ce-ai vrut (banii sunt bani si setea e sete). Nu cred ca un astfel de comportament ar fi tolerat (de ex.) in Franta."


Nu numai ca nu e tolerat, dar daca respectivul vanzator e dat in judecata poaet face pana si cativa ani de puscarie.

Zilele trecute, o individa din sud, care nu a vrut sa vanda cuiva un teren pe motiv ca era de origine araba, a incasat cateva luni de pirnaie, plus zeci de mii de euro amenda, plus obligatia de a-i vinde respectivului terenul (yesss!!).

Aviz amatorilor.

___________________________________________________
"nobody is perfect; I'm nobody"
#22370 (raspuns la: #22210) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Comunitatile romanesti din strainatate! - de (anonim) la: 06/02/2005 23:39:58
(la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)
Sint de 15 ani in Australia, am plecat imediat dupa asa zisa "revolutie". Dupa ani de zile de asteptare si presiune din partea securitatii am reusit sa obtin pasaportul sa plec.
Cind am ajuns in Australia, primul contact cu comunitatea romana a fost la biserica ortodoxa din Melbourne.
Ajuns acolo, am vazut o multime de oameni in fata portii si altii care se strecurau incercind sa intre inautru printre scuipaturi, injuraturi si juigniri... M-am intrebat cu mirare:... Ce-i asta frate?.
La inceput am crezut ca "all of a sudden" am inceput sa inteleg engleza din care la vremea aia nu stiam nici un cuvint... dar mi se parea ca inteleg tot ce striga multimea din fata portii bisericii... Cuvinte ca "porcule", "curvo", "fainarule", "uritule"... sunau foarte cunoscut...
Dupa citeva minute de nedumerire mi-am dat seama ca de fapt vorbeau romaneste...
Mi s-a facut rusine! Ma intrebam daca este un vis urit sau printr-o minune m-am intors inapoi in Romania... Am intrebat pe un roman de culoare indoielnica, imbracat cu un costum stralucitor de celofibra (mai tirziu am aflat ca se furau usor de la supermagazin)... si care tragea cu spor dintr-o tigara cu miros dubios...
- Hey, nene ce se intimpla aici?
- Aaaa, da de unde esti ba tzica? Cum nu stii ca popa Gaina a fost securist de-al lui Ceausescu??? Si acum vrem sa-l dam afara din biserica. Facem demonstratii in fiecare duminica pina ce s-o hotari sa plece?
- Si cei care intra in biserica? am intrbat eu in necunostinzta de cauza...
- Aaaaa, pai astia sint cei care sint de partea popii... Astia sint din cei care au vindut "faina" (heroina) pentru el si pentru guvernul roman... si spunind asta s-a intrerup ca sa strige dupa o femeie destul de eleganta care incerca sa intre in biserica: "Huooo, uite-o si pe curva popii....!!!"
- AAAAUUUUU! - Am ziu eu - Unde am ajuns Doamne??? Eram aici numai de trei zile si primul contact cu comunitatea romana a fost cea mai mare deziluzie din viata mea.

Asta era Comunitatea Romana din Melbourne in 1990!

Acum s-au schimbat treburile. Dupa aproape un an de scandaluri si interventii, Patriarhia de la Bucuresti a deis sa-l retraga pe popa Gaina si sa trimita un preot cumsecade. Comunitatea s-a adunat in jurul bisericii si s-a schimbat si reputatia. Dupa 1990, au inceput sa vina tot mai multi romani cu calificari superioare si cei cu "costume stralucitoare de celofibra" au inceput sa dispara. S-au retras pentru ca se simteau out of place...

Avem contacte cu guvernul local si cu cel federal. S-a construit un club al comunitatii. Ambasadorii si oficialii romani au inceout sa se implice in viata comunitatii si sa participe la tot felul de activitati.
Oricum, prin imbunatatirea calitatii oamenilor s-a imbunatatit si calitatea si prestigiul comuntatii. La zilele importante sintem onorati de prezenta persoanelor oficiale din Guvernul Australian, carora a inceput sa le placa mincarea si bautura romanesaca.

La ora actuala comunitatea romana este bine vazuta, avem romani specialisti recunoscuti in toate domeniile si in conducerea unor companii mari. Nu mai este o rusine sa spui ca esti roman. Si numele de roman nu mai este asociat cu traficantii de droguri si tiganii.
Cei care vor sa vina in Australia se pot bucura de sprijinul comunitatii, nu in sensul ca iti va cumpara masina si casa sau iti va da de lucru... Ci in sensul ca te poate indruma si pune pe calea cea buna. Cum se spune: "decit sa-i dai cuiva un peste mai bine il inveti cum sa-l prinda".

George C.
#35525 (raspuns la: #32995) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
viata... - de rembrandt la: 10/04/2005 15:38:14
(la: cum percepeti viata?)

viata. cand spun cuvantul... sau cand il aud... imi vine o imagine... lejera in minte : ma vad sarind cu parasuta undeva, deasupra oceanului. si totul e nou in jurul meu si de un albastru care nu exista nici macar la Omer De Serres :) si, desi totul e atat de nou in jurul meu, un deja vu ma loveste direct in stomac. un deja vu atat de... palpabil, incat imi dau seama ca deja traiesc intr-un trecut care de fapt n-a trecut niciodata. si apoi, in vartejul asta de idei, niste cuvinte spuse de nu-mai-stiu-cine imi rasuna in creier : 'atunci cand nu voi mai fi, nu voi fi fost niciodata.' Asta e imaginea mea despre viata, deocamdata. Libertate. Mereu am visat sa/ca zbor (dar asta e alta poveste).

am si eu o vorba... pe care multi mi-au... 'refuzat-o', sa zicem... - viata e facuta ca sa curga dulce. si sunt convins de asta. e adevarat, sunt... un copil care n-a trecut prin viata inca, un copil care, dupa cum spun unii, inca n-a inceput sa traiasca. Dar am invatat.
Am invatat sa savurez fiecare placere minuscula, fiecare 'abia astept' care de multe ori a ramas doar un... 'abia astept'. Am invatat sa ma educ si sa impun gandurilor urate din mine sa dispara sau sa se metamorfozeze in ceva... frumos. Am invatat sa fiu un optimist mare si inalt cat primavara. Am invatat sa... gust, sa iubesc, sa fiu cine vreau sa fiu, dar sa nu ma pierd; am invatat ca un om nobil isi face bine mai mult lui decat celui cu care este nobil. Am invatat ca orice om, atunci cand face ceva, este determinat de lucrul x sau y. Am invatat sa fiu sincer... pentru mine. Am invatat sa invat si sa astept. Am invatat sa nu reprosez, ci mai degraba sa intorc spatele si sa plec... pentru ca, uneori, tacerea are o putere mai mare decat orice repros. Am invatat sa ascult vocea, sa privesc ochii si gandurile si fiecare gest... pentru ca de multe ori cuvintele, pentru oameni, sunt doar... un prilej pentru minciuna... in plus. Si am mai invatat ceva ciudat : sa ma cert singur, sa imi vorbesc interior... sa port conversatii ca intre doua persoane :) am invatat sa am o constiinta care, atunci cand vreau sa imi incalc regulile, sa imi 'traga o palma peste ceafa'. Am invatat... teorii.
Viata este ceea ce vrem noi sa fie. Pe scurt, viata mea pentru moment este... cautarea unui drum... inspre Paris :)
Un parc sunt...


________
keep it simple...
Despartirile sau viata pe segmente... - de my angel la: 28/05/2005 22:02:55
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
"Hai sa-ti povestesc ce am visat azi-noapte. Am visat ca era noapte, eram pe plaja si erau multe case albe... Iar eu stateam intr-o casuta alba. Stii ca mereu mi-am dorit sa stau intr-o casa pe plaja... Sunt convinsa ca asa va fi. O sa fiu fericita acolo. Si tu stii adevarul. Uita-te la mine si spune-mi, macar tu spune-mi..." Astea sunt singurele cuvinte pe care mi le amintesc. Ani de zile am facut eforturi sa-mi amintesc si altceva, mi-am dorit s-o visez, sa-mi aduc aminte conversatiile cu ea... Mai am in minte doar imaginea ei cu cateva minute inainte de a muri. Durerea a fost atat de mare, suferinta celor din jur atat de puternica, incat mi-au disparut toate amintirile si n-a ramas decat un mare gol. Stiam de mult si tot n-am fost pregatita. Multa vreme dupa moartea ei am sperat ca va invia, ca se va intampla un miracol... Si n-a fost asa. Il invinovateam pe Dumnezeu, imi pierdusem credinta. Cand a murit, am primit o scrisoare de la ea, in care era o poezie si erau cateva randuri scrise de ea, care sa-mi fie calauza. Poezia si acele cuvinte mi-au fost mereu alaturi, in cele mai grele clipe...
"Despartirea" asta a fost prima din viata mea si, dintr-un anumit punct de vedere, cea mai grea. In toate celelalte despartiri stii macar ca celalalt traieste, indiferent ca e plecat peste mari si tari, indiferent ca e un fost iubit; stii ca ai totusi posibilitatea sa-l revezi pe celalalt, sa-i mai auzi vocea, sa-i mai vezi chipul...
de la Lazarescu citire...(fragmente) - de Intruder la: 13/08/2005 22:36:56
(la: "Academia Cafeavencu")
cele redate mai jos, nu sunt ''critici''...nici nu mi-as permite sa critic texte din acest site sau de aiurea...ceea ce unii ar considera ''critica'' facuta de Intruder, este de fapt zeflemea nevinovata, fara intentia de a fi eu mai catolic decat papa...
(asta ca paranteza la postarile mele anterioare)

cititi sa va amuzati...textul e super si autorul talentat...;)

Jurnal intim
Publicat de lazarescu la 12/02/2004 - 06:03 la Eseuri


Împărţeam cu doi tineri căsătoriţi o căsuţă cu două camere, un hol, o bucătărie, o baie, cîţiva şoareci şi mii de furnici.

în curte există un cîine-lup (blînd, pîinea-lui-Dumnezeu), care nu latră decît la mine. Dimineaţă am ieşit în vîrful picioarelor, privind în stînga şi în dreapta, şi am rupt-o la fugă spre poartă. A ieşit naiba ştie de unde şi a năvălit după mine, lătrînd înnebunit. Azi nu m-a prins.
Pe cîine îl cheama Lucky. De ce l-o fi chemînd aşa, treaba lui. Şi eu m-am simţit "lucky". De ieri dimineaţă nu l-am mai văzut. Am înţeles că noaptea doarme în casă. Treaba lui.

Aseară, în timp ce umblam bezmetic printr-o alimentară, memoria afectivă mi-a fost brusc deşteptată de imaginea unei banane verzi. Mi-am amintit cum, în copilărie, am aşteptat să se coacă o banană. O cumpărase tata, după vreo doua ore de stat la coadă. Mi-a explicat că, de fapt, bananele sunt galbene şi că-s mai bune coapte. Am pus-o pe fereastră şi o cercetam cu sufletul la gură de cîteva ori pe zi. Singura evoluţie a fost că s-a veştejit.

Azi, cînd am ieşit din editură ca să-mi cumpăr ţigări, am văzut o veveriţă care trecea strada pe zebră. Semn că nu mai există veveriţele de-altădată. Nu se mai sperie de aglomeraţie. În plus, au şi un comportament civilizat.

Muntele Rarău, ajunul Revelionului 2002, pe o cărăruie aflată la 15 km distanţă de civilizaţie. Mă opresc să-mi aprind o ţigară. Apare de niciunde un aurolac: "Da si mie un ban". Hai, că la restaurant, pe strada, mai înţeleg. În creierii munţilor nu-mi pot imagina ce căuta un aurolac.

Astă vară, mă plimbam cu iubita şi a venit un aurolac la noi, cu celebrele cuvinte: "Dă şi mie un ban". Eram amîndoi lefteri. Fumător înrăit, m-am gîndit să-i ofer totuşi ceva: "Ia nişte ţigări". "Mersi, nu fumez", a venit prompt răspunsul lui.

Printr-un concurs de împrejurări greu de închipuit, am ajuns cu cîţiva ani în urmă să-l colind pe regele Mihai. Venise pentru a sărbători Crăciunul la Iaşi, invitat de primar la o petrecere cu VIP-uri locale.
(...)
Ne dusesem în gaşcă să-l colindăm pe directorul căminului şi ne-am trezit la masa regelui.
(...)
Mă rog, era acolo toată eticheta de care n-aveam habar decît din cărţi, o etichetă pe care am călcat-o în picioare cu inocenţă, ciocnind cu regele, apoi cu bodyguarzii şi pe urmă cu regina şi membrii familiei.

În primul rînd am slăbit. Aşa spun ceilalţi. Ar mai fi un semn faptul că toţi cunoscuţii la care mă duc în vizită mă întreabă în primul rînd dacă nu vreau ceva de mîncare. Se şi exagerează. Tata exclamă de fiecare dată cînd mă vede: "Bă, da' ce-ai mai slăbit!".

Aşadar, 29 de ani. O vîrstă frumoasă, respectabilă. Cea mai frumoasă vîrstă pe care mi-o închipui este la 30 de ani. Suficient de tînăr ca să nu-ţi fi pierdut entuziasmul, acea inconştienţă de a crede că frumuseţea vieţii tale e abia la început, destul de matur ca să dai în mă-sa toate lucrurile care nu merită.

Emoţionante mesaje de felicitare de la adminul unor situri pe care am cont. Mi se oferă cadou liste cu tipe născute în aceeaşi zi cu mine, reduceri la schiuri, o carte de credit gratis la una din băncile din sudul Americii... Într-adevăr emoţionant mi se pare următorul mesaj de pe situl meu:
''situl e fain realizat,simplu si la obiect,imi place mai ales explicatia din jpegul de mai sus ( eu ---> ) e super.. la viata mea am citit numai carti de colorat(volumul 1,volumul2,trilogii etc..) si pot spune ca,referitor la continut,situl tau ma incanta din nou...pana acu ai 2 bile albe!! oricum sa nu te-astepti sa-ti cumpar cartea..sunt lefter :)'' . Semnat: un gigel oarecare

Produceam clorofilă. Vegetam. Am stins lumina şi am încercat să adorm. Nimic. Gînduri şi imagini de toate felurile - banale, extrem de banale - au început să-mi apară: golul Danemarcei marcat de la 40 de metri, faze din camera Big Brother, o mîţă care mi-a tăiat calea, lista cu lansările pentru Bookarest, corzile de chitară pe care le-am primit cadou etc. etc. Toate aceste gînduri-imagini au început să circule în viteză, ca nişte maşini pe o autostradă cu mai multe benzi. Vehicule care respectă regulile de circulaţie, supravegheate de sus de elicopterul poliţiei. Apoi, brusc, o asemenea maşină derapează de-a curmezişul autostrăzii, provocînd o coliziune în lanţ: şutul tras de danez la poarta noastră sparge un geam de la casa Big Brother, mîţa apare năucă în mijlocul autostrăzii, maşinile explodează pentru că a căzut peste ele elicopterul poliţiei.

Dracilor din Pateric li se potriveşte perfect zicala românească: "nimic nu fac, dar nici nu stau degeaba".

Aseară fumam lîngă magazinul Billa. Prin faţa mea, trei aurolaci se trăgeau cu cărucioarele de la supermarket, transformate în trotinete. Unul - după ce mi-a cerut "măcar" o mie de lei - a plecat voios, cu un picior pe cărucior, cu celălalt, făcîndu-şi vînt. Cînta într-un amestec de ritm gospel şi hip-hop: Dumnezeuuu/ Taatăl nostruuu/ Iisus Hristooos!. Partea cu "Iisus Hristooos!" cădea ca un refren, un soi de "Check it up!". Probabil că peste zi, în timpul "serviciului", îşi cînta versurile pe altă melodie. Acum, se distra. Îşi permitea să improvizeze.

Bunică-mea a rămas văduvă cînd avea tata 15 ani. Habar n-am cum era pe vremea cînd trăia bunicul, dar sînt convins că s-a făcut mai rea după moartea lui. Avea o casă retrasă, pe malul unei rîpe. Nu suporta pe nimeni, se certa cu toată lumea. Dacă stau şi mă gîndesc bine, avea două aşa-zise prietene (Mariţa şi Floarea, parcă) cu care se întîlnea duminicile, bîrfea lumea din sat şi toate neamurile (mama fiind cap de listă). Nu reţin din discuţiile lor decît două ticuri verbale: "Am păţit ca 'ceala!" (Bunica) şi "Fac ca cîntecu'!" (Floarea). Mariţa vorbea mai puţin. Prefera să tragă cîte o duşcă dintr-o sticlă cu ţuică şi să intervină atunci cînd mirosea că e rost de sfadă, turnînd gaz pe foc. Discuţiile se terminau într-un vacarn generalizat, în care toate blestemau şi nimeni nu mai asculta pe nimeni, ca la Tucă-show sau la Procesul etapei. Se despărţeau jurîndu-se vă nu vor să se mai vadă niciodată, pentru a se întîlni o săptămînă mai tîrziu. Nu de puţine ori eu deveneam subiectul dicuţiei: că de ce umblu în chiloţi (de fapt, pantaloni scurţi) în Sfînta Duminică, de ce bolovănesc cîinele, de ce umblu aşa murdar. "Apăi, da, e murdar, că nu-l spală mă-sa", prindea bunica prilejul să se lege de mama. "Da' taci, ţaţă, ce-ai cu mă-sa! Mă-sa îl spală, faci ca cîntecu', el e drac împieliţat", sărea Florea. Mariţa scrîşnea dezaprobator din cei trei-patru dinţi rămaşi în gură, trăgea un gît de ţuică şi spunea ca pentru sine: "Eu n-aş înghiţi una ca asta!". Apoi bunica uita că ea se pornise pe mama şi întorcea vorba ca şi cum celelalte s-ar fi legat de noră-sa. Şi dă-i ceartă.

Cel mai nasol lucru pe care i l-am făcut
(bunicii- n.b). a fost odată cînd mi-a dat să mănînc nişte vişine scoase din ţuică. M-am îmbătat şi eu, şi porcul (cu care am împărţit vişinele). Porcul s-a îmbătat mai rău, stătea lat în curte, dar eu m-am comportat mai urît: am luat o cană şi am pocnit-o în cap, fără vreun motiv anume, pe bunica. Îmi amintesc că era o cană de marmură şi că am rămas cu toarta în mînă. Mă rog, e lucru scuzabil, avînd în vedere că vorbesc despre prima mea beţie.


sursa: http://www.cafeneaua.com/node/view/1018


noua viata - de laurentiudiegis la: 24/09/2005 21:13:17
(la: Care e cea mai veche amintire din viata voastra?)
Cea mai veche amintire din viata mea este sarutul dulce uscat cu care mi/am botezat noua viata, in urma cu doi ani... Intr/o toamna usoara, in fata unui magazin care, ciudat, se numea... Caminul, am sarutat o fata cu acelasi nume ca al meu. O fata pe care am iubit/o din prima clipa si cu care am trecut prin multe clipe frumoase sau grele. Cea mai veche amintire e cea care conteaza. Iar sarutul acela face cat o noua viata la care nu vreau sa renunt nici in mijlocul celui mai mare uragan.
Copil fiind maica-mea imi s - de Sunday la: 20/10/2005 17:57:57
(la: Bunul simt si bunul gust)
Copil fiind maica-mea imi spunea ca este extrem de nepoliticos sa suni pe cineva la telefon simbata - duminica intre orele 1-5 in timpul siestei. Traiesc de multi ani peste hotare si inca mai urmez sfatul ei ( nu sint sigura insa ca cineva apreciaza sau nu).
Cit despre nesimtirea unora din prestarile de servicii romane..aici s-ar putea discuta o gramada. Am apelat la serviciile unui taximetrist in vara asta din urbea mea natala, si pot sa spun ca a fost cea mai neplacuta experienta traita. Individul s-a luat in gura cu un alt sofer la un stop, urlete, insulte, injuraturi fiindca individul nu a semnalizat. M-am facut mica, mica de tot pe scaunul din spate convinsa fiind ca se va lasa cu bataie. Dupa ce s-a calmat cit de cit, a inceput comentariile de mahala la adresa "bunoacelor" de pe trotouare, din cauza carora a trebuit sa frineze brusc de citeva ori. Credeti ca s-a scuzat ca m-am dat cu capul de scaunul din fata? A fost cea mai lunga experienta "taximetrista" din viata mea. La sfirsit, nu am lasat nici un leu bacsis si pe desupra i-am spus ca a fost cel mai neprofesional sofer intilnit (i-am dat exemple)
Sa-i fi vazut fata. Individul a fost atit de socat si de uimit. Nu cred ca pina tunci cineva avusese "curaj" sa-i spuna asa ceva.
dupa parerea mea, - de anisia la: 30/10/2005 13:06:44
(la: Oana Pellea in conflict cu Gigi Becali !)
gigi becali este de o mojicie crasa!!! nu am intalnit in viata mea o astfel de persoana lipsita de orice fel de scrupule.
___________________________________________________
"daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit..."



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...