comentarii

viata nu are sens


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Nu am altenative la solutia emigrarii - de (anonim) la: 02/02/2004 02:47:20
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Am 25 de ani si pana in urma cu 6 luni eram ferm hotarat sa reusesc in viata in Romania. Dar acum, mi-am stabilit ca tel ca pana pe 30 august 2004 sa fiu in Italia. Mi-am gasit o profesoara de Italiana si peste cateva zile voi incepe lectiile, am stabilit contacte (pe internet) cu romani din Italia (corespondez cu ei si aflu informatii despre legislatie, preturi, salarii, etc.) In tot acest plan al meu exista multe necunoscute (de exemplu, inca nu stiu de unde voi face rost de banii de plecare), dar stiu ca voi face tot ceea ce este posibil ca sa plec. Nu mai exista cale de intoarcere.
Doresc sa am o viata normala, sa-mi intemeiez o familie si sa nu depind de sarmanii mei parinti.
Romania este locul care mi-a oferit 25 de ani de suferinta, de viata lipsita de sens si mai ales, de multa, multa umilinta.
Pentru dl. Goldis - de Hypatia la: 23/02/2004 15:04:19
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
Ambele D-voastra mesaje nu fac altceva decat sa explice cu alte cuvine, ceea ce incerc si eu sa spun. Numai ca eu atrag atentia unui lucru cutremurator. Il reiau sub forma unor interogatii:1. De ce intelectualii nu deschid ochii romanilor de randin privinta manipularii politicienilor, a dezastrului economic si lipsei de perspectiva din politica romaneasca? In perioada interbelica existau nenumarate dezbateri publice intre intelectuai, care se straduiau sa deschida mintile oamenilor. Astazi, cu sau fara Dilema, asta nu se mai intampla. De ce? Iau cazul dilemei: multe arrticole sunt tendentioase, se vadeste de la o posta partizanatul politic si un elitism greu de acceptat de popor. poporului trebuie sa-i scrii pe intelesul lui si nu de sus, daca vrei sa inteleaga.
2.De ce atati de multi intelectuali sprijina partide care ne fac de rusine ca neam, nu numai afara, ci si intre noi vorbind? exempole sunt aici cate vreti!
3. De ce sunt atat de multe partide in Romania?
4. De ce romanii sunt atat de dezbinati?
5. Mai au, oare, romanii un ideal national? Mai are viata romanului vreun sens, afara de animalica tendinta spre mancare si tot ceea ce cade sub simturi?
6.Mai este poporul acesta in stare sa se sacrifice pentru a progresa, ori pune deja mainile incrucisate pe piept, intr-un sicriu colectiv, numit tranzitie, asteptand sa fie ingropat definitiv de mizerie, imoralitate, nedreptate, necredinta si cate altele?
Chiar daca unii s-au imbogatit peste timp, josnicia, delasarea, nepasarea, ascunderea sub fusta istoriei impopotonata de comunisti, nu va aduce nimic bun neamului pe termen lung!
Mai stiti vreun neam din Europa geografica ce se imputineaza vazand cu ochii? Cum e posibil ca in zece ani sa fim mai putin cu aprox. cinci milioane, cand celelalte popoare cresc , demografic vorbind?
Sunt multe intrebari, dar prea putine sperante de raspunsuri constructive pentru viitor.
Hypatia
#10387 (raspuns la: #10385) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Inherit the wind" - de Little Eagle la: 09/05/2004 18:38:01
(la: Evoluam?)
Frederic March versus Spencer Tracy...un film vechi dar puternic in mesaj.

Dear Aida,inca si azi iti pui o astfel de intrebare?Crezi ca am evoluat de la Adam si Eva?Dovezi ale evolutiei speciei umane exista de sute de ani,te rog sa urmaresti programe la tv pe canalele Discovery si Animal planet chiar ori chiar CNN si atitea altele.Cu istoria nu te poti lupta si s-o consideri falsa,prea multe descoperiri s-au facut si inca se fac legate de evolutia speciei umane pe
pamint.
Dovezile sint de netagaduit.Nu are sens sa te mai intrebi.

De scapat de ura si violenta,invidie...niciodata,pt. ca din pacate sintem nascuti cu ele in noi fiecare si fiecare are felul lui sau ei de a si le manifesta.Ideal ar fi
sa nu le avem,dar sint f. putini capabili de asta,si ori ii numim sfinti ori avatari sau mesia,ei isi au rolul lor de a reveni intre noi pt. a ne ridica spiritualiceste dar din pacate,putini vor fi acestia,insa important e ca si ei exista si prin exemplul lor creaza un impact in lume,o schimba.
As numi astfel de real oameni pe Mahatma Ghandi,Martin Luther King,chiar J.F.
Kennedy
Iar pe marii avatari ai acestui ciclu universal,pe Zoroastru,Rama,Krishna,Buddha,Iisus,Mohamed,Meher Baba.
Exemplul lor de a gindi,a trai si intelepciunea lor exemplifica realitatea ca este posibil pt. fiacare sa scape de ura,violenta si invidie.
Ramine pt. noi sa decidem calea ce vrem sa urmam,a face o diferenta intre religii,deja observi unde ne-a adus si nu vorbesc doar de prezent acum.

In spatele prejudecatilor si tabuurilor zace in esenta ...religia pt. ca omul a creat-o si din ea s-a nascut un razboi aici,altul in alta parte,o invidie,o prejudecata,o lege,alta etc....
Ne-a schimbat si dezmembrat in opinii si gindire,unii am ajuns la polul opus extremist,nu ne mai intelegem intre noi si nici nu ne-am inteles vreodata ci ne-am prefacut doar.De aici...minciuna care e asa de mare si puternica incit
submineaza total adevarul.
Am ajuns la vorbele lui Nietzsche,pe care le traim zilnic in orice domeniu posibil:" Adevarul este o minciuna".

Comunicam unii cu altii pe baza de flatari si minciuni,mai mici ori mari ,depinde de situatii,uneori mai spunem si adevarul,dar oare chiar credem in el?Uneori ne e frica sa-l spunem pt. ca ne-am pierde slujba ori pozitia sociala si nu vrem sa facem pe cei dragi sa sufere,atunci mintim.
Unii spun adevarul si sint torturati si uitati in vreo inchisoare si pusi la zid,caci adevarul...supara!
Unii mint de placere si fac din minciunile lor si mai mari minciuni si chiar ajung sa creada in ele,pt. ei devin...adevaruri!

dar viata continua in sensul ei ghidat de noi,ne folosim unii pe altii pt. a ne satisface anume scopuri si teluri care in final sint de fapt...o iluzie!
Imi pare rau ca par atit de pesimistic scriind astea,dar este sau nu adevarat in ceea ce am spus?

Tu vei decide si nimeni altul(a).
Eu zic sa fim onesti cu noi insine mai intii si apoi cu cei din jur si oricind e necesar sa fim calmi si sa creeam un exemplu pozitiv si sa incercam sa iubim
pt. ca daca iubesti ,oricine simte asta si aduci o mica schimbare in el ea ce nu va uita.
Intoarce si celalalt obraz si incearca sa devii adevarul,chiar daca vei suferi pt. el,nu pt. tine.Eu m-am schimbat f. mult de cum eram de cind am descoperit pe Meher Baba si am devenit un alt om.Fiecare isi are o anume cale si o karma a lui doar,nu este ceva general,si daca fiecare isi poarta propria cruce,apoi este soarta ce ai si drumul tau doar,este ceva personal,dar aici mi-am exprimat opinia proprie si cele invatate din experienta mea.nu indemn pe nimeni sa creada in Meher Baba de ex.fiecare credeti in cine vreti voi,important e sa incercam sa fim in viata un exemplu si sa traim din adevar si nu din minciuna.

I love you all,God bless you,
Love&peace,
Ozzy



























































For -my brother- Ozzy - de NiceSmil3 la: 18/05/2004 08:27:26
(la: Trecut si viitor, amintiri si lacrimi)
In mare sunt de acord cu tot ce ai scris. Insa zilele trecute ma gandeam la toata povestea asta cu frica de moarte. Mie nu mi-e teama, absolut deloc, insa ma apasa gandul ca, in urma mea voi lasa multa suferinta in inimile celor dragi. As fi atat de fericita daca cei din jurul meu ar realiza ca nu e nimic extraordinar de tragic in a parasi acesta lume...poate acolo chiar e mai bine. Nu cer indiferenta si nici bucurie in ceea ce priveste acest "eveniment" nu cer abtinerea de la varsarea lacrimilor...dar cei de azi se consuma atat de mult.
"Lacrimile nu sunt arzatoare decat in singuratate. Toti aceia cere se vor inconjurati in agonie de prieteni o fac dintr-o imposibilitate de a suporta momentul final. Ei vor sa-si uite, in momentul capital, de moart. De ce nu au un eroism infinit, de ce nu incuie usa ca sa suporte senzatiile acelea nebune cu o luciditate si o teama dincolo de orice limita?"'
Cititind "Pe culmile disperarii" de Emil Cioran am realizat aproximativ aceleai intrebari si necunoscute si in opera lui.
Sincer, daca ar fi sa iei de bune, toate vorbele acestuia, nu ti-ai mai dorii sa traiesti mult, dar are o intelepciune aparte.
Viata e atat de frumoasa, iar frumusetea nu sta in destrabalare, petreceri sau mai stiu eu ce. Cele mai pretioase bucuri ale vietii tot cele marunte, aparent lipsite de importanta raman. De ele iti vei aminti cu cea mai mare placere. Si da...imi place sa privesc albastul cerului si infinitatea marii...pentru lucrurile astea "marunte" viata mea are sens si rost...
Regards,
Catalina/NiceSmil3
#15556 (raspuns la: #15528) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Poate DESTINUL are sa-ma invete..." Pentru Pisicutza, - de DESTIN la: 04/08/2004 03:41:31
(la: Pisicutza in dilema...)
DESTIN in dialog(imaginar) cu Pisicutza

(DESTIN)-Unde cauti tu, nimeni nu iti poate auzi vocea sufletului, caci vocea lumii e mult mai puternica.
-Fiecare om are locul lui in lume, si sufletul tau, e doar unul intre alte miliarde.

-Vocea sufletului e in fiecare om, si este instinctul. Tot ce trebuie sa faci este sa iti asculti instinctul...
-Nu vei putea auzi vocea sufletului pentru ca lumea e sufletul tau, si tu esti sufletul lumii... Fiecare om e lumea, si lumea e in el.

" ... caci Dumnezeu a pus in inimile oamenilor Eterinitatea fara ca ei sa o inteleaga..."

(Pisicutza)-Vechile mele invataturi, abia acum prindeau contur, deveneau pline de sens in fata acestor cuvinte ce le gaseam atat de adevarate.

-Fiecare viata are un sens, fiecare viata e o cautare, si in acelasi timp un antrenament. Cauti de fiecare data o noua limita, o noua valoare a existentei.
-Fiecare clipa in viata, te aduce intr-un punct in care trebuie sa iti asculti instinctul!

(DESTIN) -Ai dreptate,asculta-l si cu fiecare clipa din viata traita vei fi mai aproape de spiritul lumii, de o constiinta transcedentala a eternitatii, de Creatorul lumii...

(Pisicutza)-De cand am ajuns in "dilema"imi ascult instinctul ,vocea ma indemna, dar eu o cautam prea mult, de aceea nu am auzit-o.
-Ce paradox ciudat! De la inceputul vietii imi spunea acelasi lucru. Au fost semne, au fost ganduri, dar eu nu le dadeam ascultare.

(DESTIN) -Ehee!!!DESTINUL...

(Pisicutza)-Nimic nu ma multumise in viata, caci pana acum am simtit si am trait totul, in alte viati, dar ceva lipsea… si ceva-ul acela ma chema, si acum il auzeam...este DESTINUL.


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#18943 (raspuns la: #18860) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...frumosul de care aminteam.pentru dinisor, - de DESTIN la: 06/09/2004 00:36:17
(la: Despre prietenie)


DESTIN in dialog(imaginar) cu dinisor

(DESTIN)-Unde cauti tu, nimeni nu iti poate auzi vocea sufletului, caci vocea lumii e mult mai puternica.
-Fiecare om are locul lui in lume, si sufletul tau, e doar unul intre alte miliarde.

-Vocea sufletului e in fiecare om, si este instinctul. Tot ce trebuie sa faci este sa iti asculti instinctul...
-Nu vei putea auzi vocea sufletului pentru ca lumea e sufletul tau, si tu esti sufletul lumii... Fiecare om e lumea, si lumea e in el.

" ... caci Dumnezeu a pus in inimile oamenilor Eterinitatea fara ca ei sa o inteleaga..."

(dinisor)-Vechile mele invataturi, abia acum prindeau contur, deveneau pline de sens in fata acestor cuvinte ce le gaseam atat de adevarate.

-Fiecare viata are un sens, fiecare viata e o cautare, si in acelasi timp un antrenament. Cauti de fiecare data o noua limita, o noua valoare a existentei.
-Fiecare clipa in viata, te aduce intr-un punct in care trebuie sa iti asculti instinctul!

(DESTIN) -Ai dreptate,asculta-l si cu fiecare clipa din viata traita vei fi mai aproape de spiritul lumii, de o constiinta transcedentala a eternitatii, de Creatorul lumii...

(dinisor)-De cand am ajuns in "dilema"imi ascult instinctul ,vocea ma indemna, dar eu o cautam prea mult, de aceea nu am auzit-o.
-Ce paradox ciudat! De la inceputul vietii imi spunea acelasi lucru. Au fost semne, au fost ganduri, dar eu nu le dadeam ascultare.

(DESTIN) -Ehee!!!DESTINUL...

(dinisor)-Nimic nu ma multumise in viata, caci pana acum am simtit si am trait totul, in alte viati, dar ceva lipsea… si ceva-ul acela ma chema, si acum il auzeam...este DESTINUL.



PS ...frumosul de care aminteam.

'nu este o cedare,priveste-o ca un dar al sexului puternic catre o reprezentanta a sexul frumos.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

popix - de rodi la: 21/05/2005 21:53:19
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
poate nu ti-am dat un exemplu pe intelesul tau. Poftim atunci altul. Infertilitatea genetica. Unii se nasc cu asta, nu mori din asta, si nici nu-ti afecteaza sanatatea in vreun fel. Este insa considerata o boala in momentul in care iti afecteaza calitatea vietii. De exemplu daca nu te simti pe deplin implinit fiindca nu ai copii, daca simti ca viata n-are sens fara un copil, pe care din pacate nu-l poti avea.
Ai inteles acum? Homosexualitatea la fel, este considerata o boala daca afecteaza calitatea vietii homosexualului. De exemplu daca in copilarie, ca baiat, tatal te-a obligat sa te prostituezi, asa cum am vazut intr-un reportaj pe CNN. Era vorba despre baieti romani veniti in Italia cu tatii lor, iar acestia ii vindeau pe strada trecatorilor pedofili (si vreau sa-ti spun ca era mare cerere). Oare care crezi tu ca va fi evolutia mintala, sexuala a unui astfel de copil? Si daca sfarsesc prin a fi homosexuali, cum e cazul deseori, consideri homosexualitatea in acest caz o boala sau nu? Are dreptul acel copil sa se vindece sau nu? popix!
vita brevis est.. - de Paggy la: 14/07/2005 12:50:02
(la: ULTIMA PERIOADA A VIETII)
Nu conteaza deloc cati ani traiesti;40 de ani sau 90 sunt oricum prea putini ca sa poata face diferenta...prea putini continua sa "traiasca" in memoria colectiva dupa moarte, si asta nu se datoreaza duratei existentei lor ci a rezultatelor obtinute.......o viata inutila este o moarte timpurie.
Sa stii ca esti pe moarte, si ca mai ai cateva zile/saptamani/luni e cel mai rau lucru posibil; orice activitate ai mai desfasura ar parea fortzata, artificiala, la fel ca atitudinea tuturor celor care iti cunosc situatia... practic ultimele zile sunt pierdute, ultima zi de viata in adevaratul sens al cuvantului e cea in care aflii cat mai ai de trait....trist.
#59527 (raspuns la: #59072) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cassandra - de om la: 26/07/2005 21:09:46
(la: Demnitatea vietii, demnitatea mortii)
sincer sa fiu nu am dat prea mare importanta cazului la vremea respectiva, dar sunt de accord ca este de o complexitatea bogata atingand diferite topici: religie, medical, psihologic, etc. NU am citit cartea lui, dar din citatele date de tine...gandul m-a dus la Hellen Keller (muta, surda, oarba) si scrierile ei. O mare diferenta dintre ei, se vede si prin ce au scris, este faptul ca Ramon a "gustat" din viata mai mult decat Hellen (doar 1 an si ceva de normalitate). Moartea este vazuta ca o izbavire...pentru ca fara frumusetea vietii, doar moartea mai are un sens. Frumusetea vietii....hm...cam subiectiv...ma duce gandul la un citat-nu mai stiu unde l-am citit: "in functie de cum traiesti, asa este pregatit pentru moarte".
in fine, caut sa fiu coerent si la subiect:
-dpdv medical...nu as fi de accord cu eutanasierea; trebuie sa experimentezi ca sa poti sa vindeci altii in viitor. Unde s-ar ajunge daca cineva ar avea HIV si doctorii ar spune ai HIV, este letal ...deci eutanasiere!
-dpdv religios-crestin...viata nu are sens fara Dumnezeu, iar Dumnezeu nu este indepartat de un accident. UNde este Dzeu este FERICIRE si viata...Concluzia, nu vad sensul eutanasierii!
-dpdv uman...daca mi-ar fi aproape si nu as crede in Dzeu si progresul stiintei....l-as eutanasia eu insumi daca mi-ar cere!

Cred in faptul ca asa cum traiesti asa mori!
Bilantul pe 2005.... hhmm... - de laura_ la: 21/12/2005 10:55:53
(la: Bilanţ 2005)
Bilantul pe 2005.... hhmm... greu...

Material vorbind.... anul a inceput cu "succese" marete.... sfarseste cu datorii imense...
Sentimental vorbind.... anul a inceput in "vechea" ... sau..." mai vechea formula"... si sfarseste intr-o singuratate deplina....
Profesional... este singurul capitol la care am pus anul asta... +..... mi-am schimbat jobul... si sunt multumita profesional...

Bilantul daca trag linie...concret... este ... un mare minus....

Sunt o persoana care vede intotdeauna jumatatea plina a paharului... si ma gandesc ca toate-n viata au un sens... ca un sut in fund... poate fi un pas inainte....speranta moare ultima....
Mi-am dorit mai mult decat am realizat.... am mai putin decat mi-am propus.... dar sunt multumita ca ... am ce-i mai important ca sa ma consider o persoana fericita:sanatate,tinerete si speranta!
vezi tu, eu sunt acel smecher - de Dinu Lazar la: 16/03/2006 22:43:00
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"La faza cu o mie de euro sau cat spuneai: primesc in fiecare zi
e-mail-uri de la diversi fotografi care pentru vreo 120 de euro
scot 100 de fotografii."

Eu il cred cind spune asta.
Asta e cultura economica la noi.
Ca ce poze sunt alea, nu are nici o importanta; multi vede, putini pricepe.

Daca tot veni vorba despre marketing sa va povestesc stimati cafegii
finalul economic al pozelor facute de mine cu litoralul inghetat.

Dupa socoteala mea, au circulat in milioane de mailuri
in ultimele 3 luni, au fost coperta la Fotomagazin, si au fost
luate de pe situl meu de 12.000 de insi in mai putin de 4 zile;
dupa asta am inchis situl pentru ca oricum a explodat serverul.

Au fost prezentate - pe de-a moaca dar cu aprobare - la
Antena 1 in prime time, si au aparut in citeva reviste ilustrate
romanesti si straine.

Tragind linia: audienta uriasa, venituri zero - nimeni nu a spus
mai nene cumpar io imaginea asta ca imi place sau
chestii d`astea.

Costurile au fost importante; mers cu masina, hotel si masa doua zile,
si ochelarii sparti pe gheata, plus amortizarea sculelor...

Vreo 4-5 toarashi au scris mailuri de felicitare, au spus bravo stimabile,
stam aici in Congo sau in Americi si am vazut ce mai e pe acasa.

Atit. Deci audienta uriasa, venituri ciuciu.

Sigur, poate erau si proaste fotografiile, cred ca asta e la urma urmei,
nu se compara cu operele de arta de pe situl de care vorbim.

Deci, pentru un fotograf, cea mai perdanta cale e sa dea imagini moca
in speranta ca va avea succes si va putea trai din asta vreodata.

De fapt in general asa cit vad eu fotograful roman standard e unu`
care nu vrea o viata normala, in sensul ca nu se gindeste ca din fotografie
sa isi faca o casa, sa intretina o familie, sa aiba o masina si un concediu,
pe ansamblu e un ciubucar nenorocit care nu da bani pe aparate, programe,
computere, are totul pe de-a moaca sau furate, si nu se gindeste
cum sa faca sa plateasca si impozitele si asigurari sociale si
cheltuieli de pensie.

Fotograful roman profesionist si cult si mai ales bun
fiind absent cu panseuri economice si sfaturi din comunitate,
este normal ca locul sa fie luat de
niste neica nimeni care sa vrea sa ia 120 de euroi 100 de poze.

De fapt nu exista comunitate fotografica romaneasca, si
ce vedem este numai o mica parte a dezastrului financiar
sortit celor 99% din oamenii de treaba care ar face imagini
exceptionale dar nu le pot vinde pentru ca piata e prabusita,
in lipsa oricarei culturi economice in domeniu.

Si atunci ajungi sa dai o imagine pe oricit, sau moca,
decit sa o tii si sa te uiti numai tu la ea, ca nimeni nu
da bani pe fotografie la noi.
Eu inteleg aceste lucruri si imi pare cumplit de rau ca se intimpla asta.
Orice ciumpalac care profita de situatia asta e de inteles, la urma urmei.
#111839 (raspuns la: #111707) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de picky la: 04/06/2006 20:49:49
(la: Dacă există Dumnezeu?!)
Adrian Fuchs :

Prezent sigur avem. Viitor, nu stiu. Vom vedea.

Daca nu exista Dumnezeire, atunci prezentul e o iluzue ? Mai sa fie !

Deci fara Zeu, viata n-are sens ? Nu mai facem o casa, nu mai sadim un pom ? Propun atunci, sa zacem si sa vegetam. Si intre doua fotosinteze, mai inaltam o ruga ...

Si daca exista si e doar un mic sefuletz, acolo sus si are alti sefi mai mari deasupra lui ...

Textul tau e ca o tombola ... de exorcizare ...
OMG oamenilor ! - de live_2day la: 27/06/2006 07:16:13
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
OMG oameniilor.

Va recomand un obiect de studiu. E un fel de carte sau ceva de
genul: Conceptii despre lume si viata. De Iosif Ton (cu tz).
E adevarat ca exista mai multe feluri de oameni:
- cei care cred in Dumnezeu
- cei care traiesc cu Dumnezeu
- cei care sustin ca nu cred in Dumnezeu
- cei carora nu le pasa, dar in mod sigur au auzit de Dumnezeu
Hai sa luam un exemplu banal.
Priviti stiinta de la Newton incoace (cand defapt au inceput
aproape toate), si toate conceptiile ei, toate argumentariile ei
... si o sa vedeti cum aproape totul s'a schimbat. Cum am spus si
inainte, intotdeauna o sa luam ceea ce ne avantajeaza punctul de
vedere ... => adevarul pe jumatate => minciuna.
Observam deci ca, stiinta, ceea ce unii oameni luau ca si adevar
adevarat, s'a schimbat de mai multe ori !!! Interesant, nu? Eu ma
intreb cum poate aparea din nimic totul? Ma intreb cum de a
innebunit Nietzche? Ma intreb cum de Cioran recunoaste existenta
unui Dumnezeu Atotprezent? Ma intreb cum de VOI, evolutionistilor,
puteti spune ca acesta e farmecul vietii, a descoperii stiu eu ce
... originea omului si etc. Ce rost mai are atunci viata ???
Stiu ca poate sunt putin rau aici, dar ma uit la voi toti care
sustineti evolutionismul, probabil oameni care ati realizat ceva in
viata, oameni cu o sete de cultura deosebita. Oameni ce au iesit in
evidenta. Oameni care se pun singuri pe un piedestal, si in acelasi
timp se uita in oglinda... Ma intreb ... veti gasi vreodata ceea ce
cautati? Sau voua doar va place nebunia de placul nebuniei ?
Sustineti ca a crede in Dumnezeu e pueril. E la mintea unuia de 10
ani ... WRONG ! Aveti voi de unde sa stiti? Parca spuneati ca nu
credeti ... nu? Deci nu aveti experienta aici, va dati doar cu
presupusul. Inca ceva legat la nivelul vostru de "cultura" ... cate
studii ati realizat in legatura cu lumea si viata? Sau sunt doar
chsestii luate de pe net ?? WOW ... inca o chestie super.
Faza e ca m'am cam enervat un pic.
Adica voi veniti si'mi spuneti ca eu sa ma sinucid ! Ceva de genul.
Viata nu are sens. Daca nu exista Dumnezeu, eu sunt 100% pro
Nietzsche, doar ca eu m'as sinucide in momentul in care ash
innebuni. Voi veniti si'mi spuneti ca nu exista un Dumnezeu, un
Tata si un fiu, Isus, care ne'a iertat toate pacatele, ale mele si
ale voastre, un om, fiindca a fost om si el ca noi, care a murit si
inviat ! Si stiti o chestie ciudata? Faptul ca el a suferit pe
pamant toate lucrurile prin care trece orice om ... Poate nu sunt
eu in persoana sa va explic toate astea, dar va pot spune despre
ele. De exemplu faptul ca a fost hartuit sexual in timp ce era
intemnitat. Obicei roman. Sau o groaza de alte chestii...
Tocmai asta e una din probleme, ca citit Biblia cu spirit critic,
in loc sa fiti obiectivi. Sa nu spuneti nimic si sa nu aveti o
parere anticipata... "Inceputul intelepciunii e frica de Domnul"
... interesant ... nu vi se pare ca intelepciunea asta lumeasca, pe
care va bazati voi atata innebuneste? Cel putin, toti cei pe care
i'am vazut erau pierduti in "intelepciunea" lor si a lumii. Plus ca
Eliade spunea ca nu ai cum sa "intelegi" lucrurile spirituale prin
filosofie, legi fizice, chimice, etc (nu stiu exact formularea).
Oare de ce? Fiindca trebuie sa ai inima...
Poate veti gasi multe greseli la mine sau ma veti contra argumenta
cu multe lucruri. Dar asta nu va schimba ceea ce cred. Pur si
simplu vreau sa va mai ganditi odata la ceea ce spuneti.
Inca un lucru, daca din start plecam de la premiza ca luptam pentru
ceea ce credem (noi in crestinism, voi in faptul ca tot ceea ce
credem noi sta la mintea unuia de 10 ani), atunci vom ramane tot cu
a noastra. Si e tot aia. Eventual ii putem spune
"experienta_de_viata ++" pentru ce'i ce se stiu cu programarea :).
Alegerea e autodeterminism.
Nu stiu sigur unde voi ajunge. Nu prea depinde de mine. Am viata
incredintata in mana lui Isus fiindca asa cred si asa vreau,
fiindca am incredintat'o Lui. Nu stiu ce probleme voi avea in
viata, dar stiu ca toate lucrurile lucreaza in folosul celor ce il
iubesc pe El. S'ar putea sa ma leapad de credinta la un moment dat,
s'ar putea multe lucruri. Dar, cum stiu ca durerea te face sa
apreciezi fericirea, asa si disperarea si nebunia te face sa
iubesti credinta si siguranta !
ps: sunt cam de acord cu proletarul ... s'a cam stricat aerul pe aici ... pacat de scris ...

live 2day like u'R going 2 die 2morrow
raspunsuri... - de casandra_radu la: 03/08/2006 20:58:10
(la: ATEISM)
pentru razvyq

In momentul in care primesc aprobari, incep sa-mi fac griji ca bat campii :))
Cat despre “a adopta aceasta pozitie de bun simt”, care ar putea reprezenta o stare de echilibru sau de haos...Aici e necesara o mica precizare. Nu e vorba ca eu as fi ales, rational sa cred ca Dumnezeu nici nu exista, nici exista, este vorba ca am realizat ca nu stiu cum stau lucrurile. Este ceea ce simt eu, nu ceea ce gandesc. In aceste conditii, resimt o stare de echilibru. Probabil ca daca alegi rational sa te situezi la nijloc, asta ar genera o stare de haos, poate te-ai simti pierdut.
Avem nevoie de o baza, da...si baza aceea trebuie gasita in tine insuti, nu in tot felul de concepte mai mult sau mai putin atragatoare, rafinate, spoite. De ce l-as cauta pe Dumnezeu in ceruri sau oriunde altundeva, cand eu sunt creatia lui si pot incepe sa-l caut in mine?
Daca ai ajunge sa stii, daca ai ajunge la adevar, nu ai fi trist, nu ai avea cum. Ai avut vreodata momente de fericire totala? Poate ca da..ai simtit atunci ca existenta e beatifica? Ce e trist in existenta? Numai omul...
Cat despre sensul vietii, poate ca viata insasi este sensul. Iar intr-un alt sens :) ...poate ca fiecare trebuie sa dea un sens propriei vieti, adica nu sa astepte sa gaseasca un sens sau sa preia sensul insuflat de altii, ci sa-si creeze propriul sens, al propriei sale vieti. Asemenea lui Dumnezeu. El se pare ca si-a dat singur sensul, devenind tot ceea ce ne inconjoara si chiar si noi, oamenii. Dumnezeu este creatia sa, creatia sa este Dumnezeu, nu poti separa pe creator de creatia sa ori invers. Materia nu exista fara spirit, iar spiritul fara materie nu are...sens.

pentru cattallin2002
Ca spusele mele ar fi influentate de conceptele filozofiei si religiei orientale este pur si simplu perceptia ta. In mod obiectiv ar fi greu, daca nu imposibil sa fie asa, intrucat nu sunt familiarizata cu filozofia si religia orientala, nu am citit nimic in acest sens. Doar am mai auzit unele chestii de la diverse persoane. Am fost crescuta in religia crestina. Toto astfel, se poate spune ca cei care au crescut asa sunt influentati de conceptele crestine. Nu sunt influentata de nici un concept. Le-am dat naibii de concepte si am inceput sa caut pe cont propriu.
Habar nu am de curentul New Age, ce sa comentez. Am auzit ca Enigma e muzica New Age..imi place, ce sa zic mai mult.
In ce priveste subiectul Osho, hai sa-l lasam la conferinta cu pricina.
“Un ateu cunaoste ceea ce vede.” :) Ok..sa zicem ca 4 atei se uita la o femeie. Unul zice ca e frumoasa, altul ca e urata, unul ca e draguta, altul e indiferent. Toti o vad, ce cunoasc ei despre ea? Hm?
De spus se poate spune absolut orice. Realitatea e doar una, insa.
Nu stiu daca “crede si nu cerceta” se aplica budismului, stiu insa ca este un principiu fundamental al crestinismului. Ma feresc sa cred, cel care crede nu mai cauta fiindca e convins ca a gasit deja.

pentru barbu liliana rodica
Faceti vorbire despre crez si apoi amintiti de iubire. Daca ati fi citit mai atent ce am scris..nu v-ati fi oprit la aceea ca eu nu cred in Dumnezeu, ci ati fi observat ca amintesc de a-l simti pe Dumnezeu, nu de a-l gandi, in viziunea mea, Dumnezeu neputand fi cunoscut cu mintea, ci eventual cu inima.
Da, cam toti cred in ceva. Este un apanaj. Este un confort si o usurare sa crezi ca exista o divitate si sa i te rogi. Sau sa crezi in roice altceva, precum banii, sa faci multi bani si astfel sa te simti protejat. Aceste supape sunt menite a atenua ori chiar elimina frica, depinde cat de habotnic e cineva.
Nu cred in nimic. Uite ca se poate. Omul are resurse nebanuite. Am vazut ca a crede nu te conduce la nimic. De exemplu, de ce as crede in iubire? Iubirea o simt cu inima, o simt si atat. De ce trebuie sa fac din ea un concept, cand este o stare, ceva deasupra mintii? Nu cred in iubire, o simt. E un mister, vine, pleaca, nu poate fi controlata...ce sa cred?!
Cat despre negarea existentei de muritor...cum ziceam, omul are nevoie sa creada in ceva. Dar aceasta nevoie poate fi depasita cand realizezi ca este o prostie. Existenta nu are nici o legatura cu crezurile. Necrezand in nimic, nu ma neg, ci poate imi deschid calea pe care intr-o zi...cine stie, voi ajunge la adevar.
Da..asa am fost si eu crescuta si invatata. Numai ca nu am inghitit aceste invataturi. Am refuzat sa inglobez in mine ceva artificial, provenind din exterior, din mintile altor oameni. Am sete de adevar, nu de scripturi.
Cat priveste recomandarea cu evangheliile gnostice, care sunt “bune pentru atei” nu stiu de ce ar fi bine sa le citesc. Nu am nici un sentiment ca as fi interesata de orice evanghelie, de altfel.
Nu stiu daca exista minuni. Poate ca adevarata minune nu este nici mare, nici rasunatoare, nici zguduitoare. Este atat de mareata in simplitatea ei, incat tocmai de aceasta nu este vazuta. Indraznesc sa afirm ca iubirea este o minune, dar poate ca uneori e zguduitoare. Pentru mine clipa este o minune, cantecul pasarelelor, cerut insorit sau instelat, viata.

pentru Cassandra
Nu stiu care sunt inexactitatile. Am observat ca sunt contradictorie, dar e firesc sa fiu.
Da, ateismul implica nihilismul, negarea, aceeasi gandire dar care in loc sa spuna da, spune nu. Esti atee? Eu nu sunt, nu stiu cum isi traiesc viata aceste persoane.Pot sa-mi imaginez, iar in acest sens probabil ca sunt hedonisti, savureaza placerile corpului si ale intelectului. Poate ca se simt pe undeva totusi neimpliniti, si e firesc, daca isi neaga spiritul.
Ceea ce simti niciodata nu este ceea ce gandesti si viceversa. Daca un ateu simte iubire si totusi neaga existenta divinului, probabil are o mare problema. Aceea ca habar nu are propria persoana.
Exprimarea mea a lasat de dorit cand am zis ca ateismul este o dogma. Nu e atat de complex, in acest sens. Intr-adevar e doar ideea ca il neaga pe Dumnezeu. Crede ca nu exista si in rest crede in orice altceva. Deci si ateul, ca si credinciosul crede diverse chestii.
Nu stiu cati..dar am auzit ceva de Nietzsche...si in concret, am vazut cateva persoane care negau existenta lui Dumnezeu, dar cand au dat de necaz au inceput sa se roage.
Fireste ca poti avea o viata “lunga, productiva si foarte inspirata” fie ca crezi in Dumnezeu , fie ca nu crezi...dovada ca orice crez nu are nici o legatura cu viata. Viata e traire, sensibilitate, crezul este o idee, si ca orice idee apare in minte. Poti trai crezand una sau alta, dar asa cum daca crezi in Dumnezeu nu esti in mod automat fericit, nici daca nu crezi nu esti in mod automat nefericit. Fericirea nu are legatura cu ideile. Poate ca nimic nu are legatura cu ideile.

cri cri - de Homo Stultus la: 01/10/2007 16:41:56 Modificat la: 01/10/2007 16:58:55
(la: gandul cautarii)
Antinomie, paradox, util - nu contradictie in sensuri.

Am amintit in text modul in care se raporteaza diversi oameni la adevar. Adevarul obiect ni-l reprezentam (pentru ca de avut nu-l avem niciodata) ca pe ceva ce putem contine. Cautam sa continem si prin asta terfelim. Facem din adevar o curva, un obiect, o componenta a limitelor noastre. Nestiute dar nu inexistente. Aducem Adevarul in cadrul noetic si prin asta il imobilizam in carne si in sange, in imanent sau, in mod ilegitim (acelasi Tutea) in transcendent.

Iar daca exista un adevar pe care nu il putem intelege atunci ar fi ridicol sa il cautam. Nu? Atunci tot ridicol este sa ne cautam si sa cautam pe altul.

Numai daca aceasta cautare se face si altfel. Adica o cautare al carei sens este dinainte asumat ca permanent dinamic. Chiar si in acest caz, intelectul este fara putere.

Am mai discutat de perspectiva unui Adevar - persoana absoluta, izvor al fiintei si fiinta cea mai presus de fiinta. Acest adevar se lasa cautat si, intr-o masura incomensurabil mai mare, se face cunoscut. In loc de adevarul continut avem de-a face (cel putin la nivel de predictie, de posibilitate, de potenta, de ipoteza) cu un Adevar care contine. Care ne contine.

Tot Tutea (caci pentru nelamuririle mele in ceea ce-l priveste am deschis acest subiect) vorbeste despre Adevarul revelat. Omul poate sa banuiasca, sa intuiasca dar rareori sa stie.

Sfarsitul cautarilor nu vine decat in superficial, pentru ca lumea si omul sunt infinit pasibili de cunoastere. Omul poate progresa la infinit (in planul eshatologic) iar lumea si universul se pot descoperi la infinit. Oricat de transparenta ar fi relatia taina subzista.

In cazul cel mai la indemana, intre doi oameni - taina ramane taina oricat de mult ai accede la celalalt si la tine insuti. Viata este dinamica. Intrebarea incearca sa surprinda viata. In acest sens raspunsul nu poate sa fie decat dinamic. Numai omul mort (spiritual) poate avea certitudini. De aceea cautarea e un obicei atat de obositor. De aceea ieri nu inseamna nimic, maine e potenta. Ceea ce ne ramane este o redescoperire punctuala a lumii. O redescoperire permanenta a noastra. Zi de zi, clipa de clipa. Deocamdata in singurul orizont de fiintare pe care il stim - Acesta.

Nu ma tem de un sfarsit al cautarii pentru ca eu nu sunt acelasi. "Eu-ul" de maine va intreba altfel si raspunsul, mereu altfel, il va privi pe el, asta doar in secunda in care poate spune: "sunt". Si poate spune asta in masura in care abisul insondabil din fire poate sa fie banuit, intuit dar nu cert.
#238781 (raspuns la: #238444) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
crist - de Horia D la: 17/12/2007 12:53:52
(la: Filme indiene)
Un cinefil ADEVARAT nu critica ce film vede ci il traieste..
Lasa ca eu traiesc filme indiene in fiecare zi:)
adevarul e ca astia au o conceptie cam ushchita despre viata, si un sens al umorului tare copilaros (crede-ma sunt fortat sa traiesc aici pentru o perioada). Deci cine nu intelege modul de a gandi al indienilor, nu prea are cum sa inteleaga filmele, iar cum modul lor de a gandi e $&#%, asa si filmele.
#266203 (raspuns la: #266058) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tiganii,aurul si diamantele-24* agate - de sami_paris75 la: 12/03/2008 14:08:58
(la: tiganii,aurul si diamantele)
Wu Lin a invitat-o pe Franklin la Nisa.
As fi divortat si-as fi plecat in Romania sa-mi iau copilul pe Robert.
Am plecat cu un tren T.g.v.,in vateva ore am ajuns la Nisa.
San Tao,ma avertizase ca nu este prea indicat sa mai stau la Paris,just pana la rezolvarea problemei cu Nicolaescu.
Am crezut ca sant in varful Everest,acolo sus, impreuna cu Franklin,dar nu este asa.
Ne-am rostogolit pana la poalele muntelui.
Wu Lin,a incercat sa-i explice ca fara copii viata este fara sens.
Franklin ma vrea doar pe mine,fara Vasi si Mihaela,iar despre Robert nici n-a vrut sa auda!
Ce sant obligata eu,sa-ti cresc copii tai!
Cine crezi ca esti, Charles Pascua?
Asta, o sa va dea pe toti afara din Franta.
Cioara este mai rasista decat un francez!o accept pana cand o sa primesc cetatenia de francez.
Daca exista altcineva in viata ta,spune-mi!Te iubesc Sami,te iubesc.
Insa ,daca in dragoste exista suspiciuni si gelozie,atunci nu mai este dragoste.Ci ura.
Sami,ma urasti?
Nu stiu.Insa trebuie sa spunem adevarul macar o data in viata.
Franklin se ingrasase putin.
Sant insarcinata.
Ce?
O sa am un copil Sami!
In cate luni?
Patru.
Pai noi nu mai santem impreuna de sase luni!
Trebuia sa-ti spun !o data tot ai fi aflat.
Eu n-am nevoie de copii tai ,o sa am copilul meu.
Bruneta mea arata foarte draguta.
O indemnam sa mergem in larg,ai placea sa inoate.
Am ajuns-o din urma,s-a tras langa pieptul meu.
Un val de mare ne-a ridicat pe amandoi.
Iti plac sanii mei?
Sami,nu-i asa ca am sanii prea mari?
O sa-ti spun la noapte,nu acum.
M-am scufundat si m-am uitat putin in adancuri.Am iesit la suprafata si-am sarutat-o usor pe brate.
Ai simt mari si vreau sa-i saruti.
In curand o sa-mi creasca burta si o sa vreau sa ma vada toata lumea ca voi avea o fetita.
E viata.Vreau s-o simt in mine .
Sami,Sami...daca ai sa ma ajuti s-o cresc,am sa te ajut si eu sa-ti cresti copilul ,pe Robert al tau.

#292578 (raspuns la: #292521) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruder - de INSULA ALTUIA la: 14/07/2008 12:27:21
(la: transfuzie)
Cind credeam ca viata-i fara sens,
Mi-ai batut in suflet dragoste tirzie
Miai adus doar stropi de roua
Fericire, soare,si-un fior curat de viata noua.
Dulce ca o primavara
Astazi simt c-am inflorit.

Scuze cu erotismul ,mai tirziu sa fiu confirmata,dac-o sa fiu.:))))))))))))
#325125 (raspuns la: #324920) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Constructori si gradinari - de Areal la: 16/12/2008 15:14:32
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
…fiecare om, de-a lungul vietii, poate sa aiba doua atitudini: sa construiasca sau sa planteze.
Constructorii pot petrece ani intregi lucrand la proiectele lor, insa intr-o zi vor termina ceea ce fac. Atunci se opresc si se simt limitati de propriii pereti.
Viata isi pierde sensul atunci cand constructia s-a realizat.
Dar mai sunt si cei care planteaza. Uneori ei au de suferit din cauza furtunilor, a anotimpurilor, si rareori au odihna. Spre deosebire de o cladire, gradina creste necontenit si insusi faptul ca are nevoie de grija gradinarului face ca, pentru el, viata sa fie o mare aventura.
Gradinarii se vor recunoaste intre ei, fiindca stiu ca in povestea fiecarei plante sta cresterea intregii planete Terra.

Paolo COELHO – Brida
#373611 (raspuns la: #372377) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru ce suntem aici? - de Areal la: 29/12/2008 15:55:55
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
Multi cred ca au descoperit raspunsurile in religiile lor sau in materialismul lor. Altii dispera si isi irosesc viata si averea incercand sa inteleaga sensul vietii. Foarte putini accepta ca aceasta intrebare sa ramana in alb, traind clipa, fara sa-si faca griji pentru urmari sau consecinte. Numai curajosii si cei care cunosc Traditia Soarelui si pe cea a Lunii cunosc singurul raspuns posibil la aceasta intrebare: NU STIU. La inceput, asta te poate speria si te poate face sa te simti parasit in fata lumii, a lucrului lumii, si chiar in fata sensului existentei tale. Totusi, dupa ce treci de prima sperietura, putin cate putin te obisnuiesti cu singura solutie posibila: sa-ti urmezi visele. Sa ai curajul sa faci mereu pasii pe care ti-i doresti e singurul fel de a arata ca te increzi in Dumnezeu. Odata ce acceptam acest adevar, viata capata un sens sfant si ne incearca aceeasi emotie pe care a simtit-o Fecioara Maria, intr-o dupa-amiaza oarecare a existentei sale obisnuite, a aparut un strain si i-a facut o oferta. “Faca-se voia ta”, i-a spus Fecioara. Pentru ca ea a inteles ca cea mai inalta forma de maretie pe care o fiinta umana o poate trai este acceptarea Misterului.

Paolo COELHO – Brida
#379018 (raspuns la: #377225) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...