comentarii

viata oamenilor in anii '50


Hei, cum stai la mate? Testeaza-te online!
Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Honey in the Sunshine - nu stiu acum ar arata.... - de Dr Evil la: 22/03/2005 07:48:40
(la: Ce fac romanii pentru imaginea Romaniei in strainatate)
mierea lasata la soare:-))) ... dar imi place cum scrii.
Imaginea proasta a Romaniei in strainatate nu este cauzata numai de hotii, tiganii si vinzatorii de droguri, ci si de ignoranta si lipsa de cultura generala a marii majoritati a oamenilor din "lumea vestica".
Daca noi am studiat la scoala Geografia Lumii, si am invatat destul de amanuntit despre toate tarile din lume, nu conteaza cit de mari sau cit de bogate, multi dintre americani abia daca stiu care le este capitala.
Si asta este valabila si pentru alte popoare.

Imi amintesc unul din discursurile lui Bill Clinton, cind justifica agresiunea impotriva Yugoslaviei: "multi dintre noi nici nu stiau sa arata pe harta Kosovo inainte ca noi sa mergem acolo si sa-l eliberam". Ciudat mod de a invata geografie, nu-i asa?!... hahaha...

Well, ce facem noi ca sa imbunatatim imaginea Romaniei? Cred ca fiecare dintre noi care depune un efort sa-si recunoasca calificarile si sa devina cetatean cinstit si respectat al tarii in care a emigrat ajuta pentru o imagine buna a Romaniei.
Pina in anii 1990, in Australia, erau foarte putin romani cu calificari superioare si eram foarte putin cunoscuti. In numai 15 ani, situatia s-a schimbat dramatic. La ora actuala nu cred ca exista companie mare unde sa nu fie macar un roman in functie de conducere. Capacitatea noastra de a invata si bagajul solid de cunostinte acumulat in scoala ne ajuta sa razbatem si sa demonstram ca nu sintem cu nimic inferiori altor natii.
Prin intermediul bisericii ortodexe am reusit sa tinem contactul cu oficialitatile locale si federale. Sa ii avem in mijlocul nostru la sarbatori mai deosebite si mai recent Ambasada Romaniei se implica tot mai mult in viata comunitatii. Asta face ca imaginea noastra sa apara in culori mai vii si sa nu ne fie rusine sa spunem ca sintem romani.

"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul..."
oare? - de alura la: 22/03/2005 12:35:50
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
Eu nu sunt de aceeasi parere Tudor. O diferenta de 7-8 ani mi se pare irelevanta, depinde insa si de etapa de varsta in care se gasesc cei doi. Potrivit experientei mele de viata, cand oamenii ajung sa se iubeasca cu adevarat, cand se respecta si se simt impliniti impreuna, trec peste astfel de prejudecati sau obstacole sociale. As zice ca, de obicei, altele sunt motivele indepartarii. Totusi, nu pot nega ca intr-o oarecare masura ai dreptate, din ambele puncte de vedere, dar nu mi se pare corect sa generalizezi. Sunt convinsa ca exista multe relatii reusite care te contrazic. Si eu am trait o poveste de dragoste minunata cu un barbat mai mare cu 10 ani, insa nu diferenta de varsta ne-a indepartat, ci distanta. Ma surprinde totusi faptul ca tu gandesti asa!
Comunismul de vina pentru caracterul romanilor?DA! - de Honey in the Sunshine la: 22/03/2005 22:13:07
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
Dupa 50 de ani in care unii au trait cu spaima-n san, altii au trebuit sa-si nege toate convingerile pentru a fi siguri ca familiile lor nu vor avea de suferit, iar altii pentru mici "facilitati" si-au tradat prieteni si rude securitatii...nu stiu cum ar fi putut sa nu se schimbe caracterul tuturor.
Brecht a spus ca razboiul "distruge case, distruge guvernari, dar mai ales distruge oameni".Acelasi lucru si despre comunism!
If Jesus paid for our misstakes, let's make his money worth!
ce se poate spune despre subiect - de carapiscum la: 23/03/2005 04:53:30
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
Ar fi f. multe de spus pe marginea acestei teme si cred ca eu sunt in masura sa dau unele raspunsuri la unele intrebari (nu la toate) deoarece "din intamplare" am fost casatorit cu o femeie mult mai in varsta decat mine, cam cu vreo 14 ani. Asta s-a intamplat nu de mult, unii dintre voi deja ati aflat de problemele mele. Din pacate pt. amandoi, adica atat pt. mine cat si pt. sotia mea, am ajuns in final sa spun ca "n-a fost sa fie", sau ceva de genul asta. Oricat am incercat eu si ea sa ne potrivim si sa ne completam reciproc, oricat ne-am iubit noi la inceput, diferentele mari in mentalitati, in gandire si in felul de a privi viata in general au fost insurmontabile. Ceea ce spun aici nu se vrea a fi un fel de manual bun de citit in cazuri ca al meu, nu consider ca preferintele, experientele sau cunostintele acumulate de unii sau de altii pot fi un suport destul de temeinic care trebuie insusit 100%. Este o vorba: "fiecare caz cu necazul lui".
Am putea pleca in aceasta dezbatere de la ceea ce-si doresc cei doi la inceputul sau chiar inainte de inceputul relatiei lor caci mi se pare a fi extrem de important aspectul asta. Daca cei doi n-au dorinte, idealuri si principii comune, mi se pare ca e extrem de dificil (daca nu chiar imposibil) de realizat ceva trainic si de lunga durata. Mai devreme sau mai tarziu ies la iveala refularile pt. neimpliniri, pt. idealurile naruite si desigur pt. principiile personale incalcate in numele unei iubiri pe care oricum n-o poti intelege. Cred ca a fi onest cu tine insuti, inainte de a lua decizia casatoriei cu cineva mai in varsta decat tine, este capital. Daca nu te minti din start gandindu-te ca poate o sa fie bine chiar daca trebuie sa treci/calci peste principiile proprii, atunci pastrezi o sansa reala de a nu forta lucrurile pana acolo incat sa-ti para rau mai tarziu pt. decizia ta. Insa asa cum se stie, de cele mai multe ori nu tinem cont de absolut nimic atunci cand vine vorba de persoana pe care o iubim. Suntem in stare de orice, ne dam "rotunzi" si a-toate-stiutori, ajungem chiar sa credem ca tot ce zboara se mananca (inclusiv vreun boeing de nu stiu cate milioane de $) si in final nu mai vedem fata reala a relatiei pe care o s-o intemeiem, ci un fel de proiectie a mintii noastre. Asta inseamna insa nu numai ca te minti pe tine insuti, dar si pe persoana careia i se adreseaza sentimentele si trairile tale, ceea ce este extrem de grav oricum am intoarce-o noi.
In privinta interesului de care vorbea gazda acestui subiect, eu consider (si cred ca pe buna dreptate) ca inca nu s-a nascut pe acest pamant vreun om care sa nu aiba un anumit interes vis-a-vis de consoarta: fie ca e vorba de returnarea iubirii prin gesturi, vorbe si acte de tot felul- vorbesc de impartasirea iubirii; fie ca e vorba de egoismul uman care cere fara a da la fel inapoi; fie ca e vorba de sentimentul de stabilitate sau de forta oferit de celalalt; fie ca e vorba de dorinta de manifestare a puterii fata de o persoana mai slaba; fie ca e vorba de a procrea; fie ca e vorba de a avea pe cineva alaturi pt. a nu duce o viata in singuratate; fie ca e vorba de "intr-ajutorare"; fie ca e vorba de placerile sexuale; fie ca e vorba de atingerea unor scopuri materiale; toata lumea "VREA CEVA ANUME" atunci cand se casatoreste! Prin urmare nu cred ca se poate vorbi de relatie dezinteresata in nici un caz anume. Ca sa stam si sa calculam acuma daca persoanele ce o fac dintr-un anumit scop sunt sau nu indreptatite, sau daca este scuzabila purtarea lor privit prin prisma iubirii pe care ele insele aceste persoane cred ca o manifesta, nu stiu in ce masura este relevant. Poate par un pic negativist si desigur ca o sa mi se puna in vedere faptul ca am trecut (inca mai trec) printr-un proces care mi-a afectat serios modul de abordare a vietii la plural, insa ce vreau sa va asigur ca n-am nici un fel de resentimente fata de nimeni si inca nu m-am demoralizat si nu m-am schimbat intru atat incat sa nu mai accept iubirea ca sentiment unic si desavarsit. NU, ce vreau sa spun e ca iubirea manifestata interuman este o copie infidela a iubirii divine manifestata fata de noi. Diferenta consta in faptul ca iubirea lui Dumnezeu este creatoare, in timp ce iubirea omului fata de om este de multe ori distructiva- asta pt. ca, asa cum am spus mai sus, primeaza interesul. Da, recunosc ca si eu la randul meu am urmarit anumite interesuri cand m-am casatorit cu o femeie mai in varsta decat mine, altele decat cele materiale dar interesuri. La fel si ea a urmarit anumite scopuri cand s-a casatorit cu mine, ca daca n-ar fi avut nimic de urmarit inseamna ca nici nu s-ar fi casatorit cu mine. Vreau sa scot in evidenta doar esenta, asa cum spuneam nu are o mare relevanta ce anume a dorit unul sau celalalt. Spunea un scriitor francez, al carui nume nu mi-l amintesc acum, ca iubirea e una singura dar exista mii de copii diferite. Inclin sa-i dau dreptate, sentimentul de iubire socotit/judecat la modul absolut este unul singur, difera doar modul in care acesta este pus in practica de la caz la caz si de la persoana la persoana.
In ce priveste diferentele intelectuale..., sa avem pardon dar in opinia mea cine se crede superior pe motiv ca are mai multa scoala decat altii n-o sa-si gaseasca niciodata locul intre semeni. Generalizez fiindca e o chestiune care nu se refera exclusiv la problemele familiale. Diferentele acestea "de pregatire, de educatie, de medii din care provin cei doi" sunt create artificial in momentul in care unul sau altul tine sa domine. Am intalnit profesori universitari care stateau de vorba cu intelectuali la fel si cu opincari, oameni pe care nivelul de cultura acumulat i-a facut sa inteleaga esenta vietii, anume "curatenia" sufletului unui om indiferent de patura sociala din care provine. Si cred ca cu asta am spus totul. Cine invatat fiind inca n-a inteles importanta curateniei spirituale/sufletesti a omului, atunci si-a capatat diplomele pe ochi frumosi. Revin, si cu asta inchei, exista la noi la romani anumite retineri legate de ceea ce spunea gazda forumului, retineri manifestate ca urmare a impamantenirii ideilor preconcepute, asa cum bine remarca cineva inaintea mea. Cine uzeaza de ele creaza aceste diferente artificial, adica "face din tantar armasar".
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
serie noua... - de sanjuro la: 25/03/2005 14:25:05
(la: Femeia)
Corectidudinea femeilor :
Femeile cred ca daca o pisica fuge de acasa este din cauza lipsei de
afectiune oferite.
Femeile cred ca daca un caine fuge de acasa este din cauza lipsei de
afectiune oferite.
Femeile cred ca daca o femeie fuge de acasa este din cauza lipsei de
afectiune oferite.
Femeile cred ca daca un barbat fuge de acasa este din cauza ca barbatii
sunt porci.



Exista 70 de metode de a face o femeie fericita.
Una este de a o lua la cumparaturi. Cealalta este 69.


Jack si Betty sarbatoresc 50 de ani de casatorie.
- Betty, ma întrebam, m-ai înselat vreodata?
- Oh Jack, dar de ce îmi pui o asemenea
întrebare tocmai acum? Nu vrei sa afli raspunsul...
- Ba da Betty, chiar vreau sa stiu. Te rog.
- Bine, fie. Da de 3 ori.
- Trei? si când s-au întâmplat?
- Pai îti aduci aminte când aveai 35 de ani si vroiai neaparat
sa-ti începi propria afacere si nici o banca nu-ti dadea un
împrumut? Îti aduci aminte cum într-o zi chiar presedintele bancii
a venit la noi acasa si a semnat hârtiile pentru împrumut fara a
pune nici o întrebare?
-Oh, Betty, ai facut-o pentru mine! Te respect acum mai mult ca
niciodata! si numarul 2?
- Pai, îti aduci aminte ca la ultimul infarct aveai nevoie de o
operatie si chirurgul nu vroia sa se atinga de tine? Îti aduci
aminte cum profesorul Damkey a venit pâna aici ca sa te opereze
personal si apoi ti-ai revenit?
- Nu pot sa cred! Betty, ai facut tu asta pentru mine, ca sa-mi
salvezi viata? Nu exista o alta sotie ca tine. Asta îmi dovedeste ca
ma iubesti foarte mult. Îti sunt recunoscator. si numarul 3?
- Pai, îti amintesti ca acum câtiva ani, când vroiai neaparat sa fii
presedintele clubului de golf, aveai nevoie de înca 17 voturi?


Ion se plimba pe strada. Maria îl vede, deschide repede geamul si îi striga:
- Ioane, vino sus la mine!
- Vin când o sa fii singura!
- Dar nu-i nimeni acasa.
- Nu acasa ... pe Pamânt!


La o expozitie de pictura, un vizitator indignat se adreseaza custodelui:
- Inteleg ca pictorii moderni pun operelor lor titluri ciudate, dar la
tabloul asta, care prezinta clar o partida de sex, titlul "Lenin la Praga"
este complet nejustificat.
- Va explic imediat. Stiti cine este doamna din tablou?
- Habar n-am.
- Este sotia lui Lenin.
- De acord, insa partenerul ei nu este Lenin.
- Ati gasit singur explicatia. Lenin este la Praga...
#40748 (raspuns la: #40711) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspunsuri pt ZARAZA - de giocondel la: 26/03/2005 05:48:58
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
vreau sa-mi spui frumoasa zaraza..cu ce te-aaaaam shucarit??:):)

Ceea ce aduce regres spiritual nu este atractia catre persoane de acelasi sex ci angajarea in relatii sexuale cu ele.

Zaraza: cum vezi tu aura, stimata giocondel? si daca prin absurd sa zicem ca ai aceste capacitati paranormale, te asigur ca muritorul de rand nu le are. deci e inutil ceea ce ne recomanzi, noi astia "nespiritualizatii" nu vedem aura. de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.. .

GIO:aura este energia aceea ce inconjoara fiece fiinta si ce poate fi perceputa foarte usor de orice om doritor de a vedea dincolo de aparente. Un om nervos sau suparat sau fericit, sau bolnav, va manifesta un alt gen de energie in jurul sau, pe care cu totii o putem percepe.Homosexualii,mai exact, au un Look nesanatos, atat de evident ca acuma eu cred ca dumneavoastra faceti misto de mine. Este ceva semi-fandosit, fake, fals, nelalocul lui si nepotrivit in fiece gest al unui homosexual.

Se numeste ca am un soi de sensibilitate spirituala, atata tot… adica canalele mele energetice, pt moment, sunt mai purificate decat ale dumitale .de exemplu cand am fost in vacanta anul trecut in canada, am vizitat o familie si de cand am pus piciorul in casa lor m-am simtit ingrozitor si nu am putut sa il sufar pe capul familiei, cand toti ceilalti din grupul meu l-au placut mama-mama. Si timp de o saptamana le-am zis ca e ceva foarte rau venind din partea lui, o energie ingrozitoare, ca imi vine sa il scuip in fata ( foarte surprinzator pentru felul meu de a fi) si
s-au creat asa de multe discutii pe tema asta incat aproape ni se stricase vacanta. Pentru ca eu manifestam un soi d e incapatanare si vedeam ceea ce ceilalti nu puteau vedea si toata lumea a fost surprinsa pentru ca eu sunt genul de om pacifist, care ii impaca pe toti. Cand atmosfera a devenit insuportabila, unul din prietenii nostri, care era de fapt nepotul individului respectiv, mi-a dat dreptate spunand tuturor clar si raspicat ca omul cu pricina este o pramatie de individ care si-a abuzat sexual fata cea mica timp de 10 ani, inca de pe cand ea avea numai 7 ani dar ca el nu a vrut sa spuna nimic grupului pentru ca eram in casa "aceluia" ca sa isi revada el(prietenul) parintii dupa 17 ani si nu a vrut sa creeze o atmosfera ciudata.

ZARAZA:repet intrebarea: cate cupluri de homosexuali cunosti?

GIO:Cunosc cateva cupluri de homosexuali, oameni foarte rafinati si inteligenti si in acelasi timp foarte confuzi.cunosc mai multi homosexuali individuali, fara parteneri stabili.

ZARAZA:si inca o curiozitate mica si te-am lasat in pace: cati copii ai?

GIO:Cand am spus ca scopul casniciei este aducere pe lume a unui alt suflet nu am spus ca de cate ori faci sex trebuie sa si procreezi, dar daca te casatoresti, ideal este sa ai copii caci ei sunt scopul principal al existentei acestei celule unitare a familiei ce reprezinta un mediu sanatos si echilibrat pentru hranirea unui nou suflet.NU am copii dar cu siguranta am sa am intr-o zi.doi, sper, gemeni, baiat si fata.

ZARAZA: imi permit sa-ti recomand sa mai citesti odata lista cu homosexualii celebri, mari valori are artei si literaturii. by the way, Gioconda n-ar fi existat fara Da Vinci, alt homosexual cu sufletul bolnav si in vizibil regres spiritual, dupa cum foarte pertinent ne povestesti.

GIO: Leonardo da Vinci nu a fost homosexual, este o speculatie de prost gust. Michelangelo, in schimb, da semne mai clare ca ar fi fost. Dar, nu va fie cu suparare, ce legatura are capra cu varza? Faptul ca oameni celebri au avut manifestari sexuale nesanatoase nu ma va face niciodata sa consider actiunile respective ca demne de admirat sau nici macar normale.Una este partea artistica si creativa a unui individ, ce tine mai mult de inspiratie si nu ii este datorata in intregime si alta este alegerea lui sexuala si evolutia spirituala.Din cate stiu eu, lumea artistica este ea interesanta dar promiscuitatea este accentuata in randul artistilor, pentru ca ei chipurile au ganduri marete si isi permit sa se desprinda de vulg…hai sa fim seriosi..cati artisti nu au fost divini in creatia lor si vulgari si oameni de doi lei in viata de zi cu zi?

ZARAZA:serios? sa intelegem ca nazistii si comunistii care au avut percepte foarte "morale" in ceea ce priveste homosexualii, au contribuit intens la ridicarea nivelului spiritual al societatii, cultivand adevaratele valori?

GIO:stimata Zaraza, desigur puteti intelege ce vreti dumneavoastra. unde dai si unde crapa!!..vi se pare ca eu am instigat la rascoala impotriva homosexualilor, ca vreau sa le iau pielea pe bat si sa ii trag in tzeapa??nicidecum. Simpatizez cu ei, le inteleg oful dar in acelasi timp imi mentin pozitia, caci a tolera nu inseamna a incuraja,a sa cum am mai spus..Nazistii si comunistii au fost niste extreme, si ca orice extreme au devenit boli otravitoare.

atat deocamdata,numai bine.

GIO


"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

#40822 (raspuns la: #40225) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Terri Schiavo nu era intr-o stare atat de proasta - de (anonim) la: 26/03/2005 20:42:13
(la: Terri Schiavo , eutanasia pro sau contra?)
Putini insa stiu, desi au fost destule marturii, inclusiv a 14 doctori, si destule videouri au circulat pe Internet, ca Theresa Schiavo nu era intr-o stare vegetativa.
Starea ei s-a deteriorat in decursul anilor, dupa ce sotul ei a fortat-o legal intr-o camaruta mica unde stau de obicei oamenii in coma care se asteapta sa moara in cel mult 6 saptamani. Ea a trait acolo peste 10 ani! Terri respira singura, ar fi putut bea apa singura, ar fi putut fi hranita cu mancaruri moi. Sotul ei a hotarat sa simplifice, in loc sa lase pe parintii si fratii ei sa o hraneasca, si sa ii puna un tub. A interzis orice terapie vocala, desi Terri putea spune "mama", "ajutor, "ma doare" si "eu".
Miscarea bratelor Theresei se imbunatatise la inceput, cu terapie intensiva, repede, asa ca sotul ei a oprit brusc terapia. Sotul ei are alta nevasta, copii, alta familie, i s-a ingaduit totusi sa nu o lase pe Terri sa plece acasa cu ai sai, care isi doresc sa aiba grija de ea. Ati vazut ce persoana minunata este Terri? Ati vazut ce luminoasa, constienta, ce frumoasa, ce copilaroasa arata cand reactioneaza in imaginile video (care au fost interzise si cat s-au zbatut toti sa le faca sa dispara)? Desigur ca si persoane in coma au revenit la familiile lor si la viata.
Dar nu inteleg de ce aceasta minciuna, Terri nici nu era o "leguma", ci doar o persoana handicapata sever de un accident.
Theresei i s-a interzis Sfanta Impartasanie. Chiar si ultima Impartasanie. Trupul ei nu va fi dat parintilor pentru o inmormantare. Va fi ars, iar o autopsie este interzisa.
De 2 saptamani Terri este fara apa, ochii si nasul ii sangereaza, au fost arestati copii care au incercat sa se strecoare in "spitalul" inconjurat de politie sa ii dea apa.
Inteleg ca "accidentul" lui Terri este ciudat si exista suspiciunea ca sotul este de vina, inteleg ca a obtinut bani "pentru Terri" pe care i-a cheltuit apoi prin judecati incercand s-o omoare, inteleg ca avocatul lui este unul din pricipalii directori ai "spitalului" de bolnavi terminali, inteleg ca judecatorului i-au fost "donati" bani de catre avocatul sotului.
Ce nu inteleg este cum legislatura americana poate permite o crima atat de usor, atat de legal, impotriva intregii opinii publice si a intregii evidente. De ce este atat de "politic", atat de important, atat de interesant sa o lase pe Terri sa moara. Terri nu este vazuta ca un om, ci ca o piesa pe o tabla de sah. Evident, victoria este mare. Moartea bietei Terri va fi un inceput. Dar inceputul a ce?



petringenar@yahoo.com
Runa Petringenaru, Los Angeles
Faptul ca ne-am nascut in aceeasi tara nu este o - de Dr Evil la: 27/03/2005 00:47:32
(la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)
Anonimule,

Faptul ca ne-am nascut in aceeasi tara nu este o garantie de "prietenie",
dar organizarea si participarea la activitati comunitare poate sa ajute la imbunatatirea imaginii comunitatii respective si la imbunatatirea imaginii Romaniei in lume.

Nu trebuie sa uitam de faptul ca inainte de '90 ambasadele si misiunile diplomatice ale Romaniei aveau misiunea de a dezbina comunitatile din "diaspora" si de a spiona pe romanii plecati, ca nu cumva sa se angajeze in actiuni subversive guvernului comunist.
Asta a facut ca unitatea dintre membrii comunitatii sa nu fie prea grozava si sa ne suspectam unii pe altii.

Acum misiunea ambasadelor este de a uni comunitatile, spre beneficiul Romaniei, si au devenit usor de colaborat si cu personal ceva mai politicos.

Am cunoscut personal citiva Ambasadori ai Romaniei, din tarile vestice, si trebuie sa spun ca sint cu totul diferiti de "garda veche". Sint oameni cumsecade si profesionali. Se confrunta cu aceleasi probleme, lipsa de suport financiar de la Guvernul Roman, ambasadele nu arata prea grozav, masinile de corp diplomatic sint mici si ieftine si toate astea nu contribuie la o imagine prea grozava. Daca guvernantii din Romania au de unde fura milioane de dollari si isi petrec vacantele in Florida si pe Coasta de Azur... reprezentantele oficiale si misiunile diplomatice ar trebui sa fie mai bine sustinute. Pentru ca ele sint prima imagine a tarii.

Nu pot sa agreez cu tine la idea ca:

** Omeni buni ! Nu poti fi alt om in afara fata de cum ai fost acasa.***

Este pacat sa traiesti intr-o tara civilizata si sa nu incerci sa te schimbi, in bine. Sa nu inveti cultura tarii in care traiesti si sa evoluezi pe scara sociala.
Imi vine in minte o comparatie. Cei care plecau de la sate sa munceasca in orasele mari. Veneau dupa citeva luni total schimbati. Vorbeau cu accent de Bucuresti sau de Brasov. Erau imbracati difeirt si traind la bloc isi schimbasera standardele de viata si igiena.
Am vazut destui care au emigrat si care nici dupa zeci de ani nu s-au schimbat. Se imbraca la fel ca in Romania, vorbesc la fel ca in Romania - refuza cu indirjire sa invete limba tarii in care au plecat de buna voie... Si in timp ce magazinele sint pline de tot ce vrei... ei inca mai cumpara struguri si fac vin acasa, taie porci, vitei si gaini si daca au o bucatica de curte au umplut-o cu zarzavaturi si gunoaie. In timp ce vecinul lui, de alta nationalitate, are gazon frumos intretinut si gradinita cu flori.

** Noi azilanti, noi cei care a transmis vestului in ce situatie miserabila se afla Romania pina la revolutie ne intelecem bine suntem uniti si nu uitam ca suntem romanii.***

Asta este una dintre marile greseli pe care romanii le-au facut si inca le mai fac. Ne plingem cit de greu, cit de saraci am fost si cit de saraca este tara... De multe ori mai mult decit a fost in realitate.
Asta nu nu duce cu nimic la imbunatatirea imaginii Romaniei in lume si nici a imaginii noastre.
Majoritatea englezilor si altora din tarile vestice, care emgreaza in Australia, desi acasa au fost saraci lipiti - altfel nu ar fi emigrat - nu or sa vorbeasca asa de tara si situatia lor si intotdeauna vor avea un handicap de superioritatea in fata noastra.

***Sunt mindra ca sunt Roman**
Asta da! Trebuie sa fim mindri ca sintem romani si sa vorbim frumos de tara noastra.
Rufele murdare se spala in familie si nu in public!!!

All the best,

Dr Evil
#40890 (raspuns la: #40732) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bucuresti vazut de o regizoare suedeza - de RSI la: 27/03/2005 23:59:57
(la: Pentru Bucuresteni si nu numai pentru ei)
Uite ca nu numai cei nascuti in Bucuresti stiu sa-l aprecieze. Aviz snobilor:


"Formula AS - Cultură



Festivalul Dakino


Karin Wegsjo


"Bucurestiul? Imi lipsesc cuvintele pentru a descrie frumusetea
acestui oras"

O tanara regizoare suedeza obtine Premiul special pentru un film
documentar, dedicat mult hulitei capitale romane: "Farmecul discret
al Bucurestiului"

Adevarata minune! Exista straini care stiu sa descopere un alt
Bucuresti decat acela al cersetorilor, al gunoaielor si al cainilor
vagabonzi. Iar cand toate astea se-ntampla prin intermediul
aparatului de filmat, minunea este cu atat mai mare. Am intrebat-o,
deci, pe tanara, frumoasa si talentata regizoare a filmului, prin ce
miracol si-a oprit privirile asupra Bucurestiului.



- In 1987 am venit pentru prima oara in Romania. Am stat doar o zi la
Bucuresti. Era in martie, era frig, intuneric, o tristete
coplesitoare. Am vizitat apoi Sibiul si Timisoara. Pretutindeni, am
intalnit oameni minunati care, cu toata frica de atunci, erau calzi,
sensibili, admirabili. Apoi, in 1992, cand mi s-a creat ocazia sa
revin in Romania, teama disparuse. Am intalnit multa lume, persoane
interesante, m-am simtit bine.


Cat despre Bucuresti, imi lipsesc cuvintele pentru a putea descrie
frumusetea acestui oras. Este atat de plin de contraste, de locuri
frumoase, frumoase, frumoase. Case splendide, cu arhitectura "belle-
Žpoque" sau moderna, cubista sau in stil romanesc-brancovenesc.
Adevarate comori. Sigur, exista si spatiile uniforme si cenusii,
Pantelimonul de pilda, cu bulevardele lui stereotipe si nesfarsite,
cu blocuri urate, prost construite. Toate acestea la un loc dau
Bucurestiului o nota aparte, foarte personala si nu lipsita de
interes. Cat am stat la Bucuresti, am mers mult. In partea veche a
orasului era muzica, treceam pe strazi si auzeam crampeie de melodii.
In partea "noua", aceea cu blocurile uniforme si bulevarde largi,
muzica murise. Nu se auzea nici macar o nota. M-am intrebat atunci
cum ar reactiona cineva, venit din partea "veche" a orasului, obligat
sa traiasca intr-unul din aceste blocuri. Acesta este unul din
motivele pentru care am ales Bucurestiul. Celalalt motiv a fost ca
cineva ca mine, venit dintr-o tara bogata, curata, linistita -
Suedia, de pilda - simte ca, o data cu perfecta noastra curatenie, ne-
am instalat in sterilitate si am pierdut ceva important: omenescul,
caldura comunicarii, prezente din belsug aici, la Bucuresti.

In Suedia, totul este corect, suprafetele sunt perfecte, curate, fara
fisuri, fara gropi. Nu se vede ca a trecut timpul peste noi. Aici,
semnele timpului se vad, se simt la fiecare pas. Si chiar fetele
oamenilor sunt aici foarte diferite. In Europa de Vest, ca si in
Suedia, noi suntem toti la fel. Civilizatia creeaza inregimentari.
Stiu ca si aici se vor mai schimba lucrurile. Chiar de la an la an,
gasesc multe schimbari.



- Filmul dvs. este realizat in jurul a 6 personaje, oameni intre 20
si 99 de ani, pe care ii uneste acelasi sentiment: iubirea
de "acasa". Cum v-ati gasit eroii?



- O foarte buna prietena mi-a recomandat-o pe "tanti Coca", Elena
Popescu. Pe arhitectul Namescu l-am intalnit in casa parintilor unui
prieten roman din Suedia. Andrei Baleanu si Ilinca Dobrescu mi-au
fost prezentati de asistentul de regie Tudor Giurgiu, un admirabil
coleg si un bun profesionist. Imaginea filmului e semnata de
conationalul meu, Gunnar Kallstršm, unul dintre maestrii filmului
documentar suedez.



- Aveti multi prieteni la Bucuresti?



- Multi si foarte apropiati de inima mea. In general, oamenii de
aici, cand devin prieteni, sunt foarte deschisi, generosi.


- Si totusi, filmul dvs. este foarte trist. De ce?



- Pentru ca realitatea insasi este foarte trista. Viata este facuta
asa. Timpul trece si, o data cu trecerea lui vine tristetea.
Sentimentul de tristete vine mai ales de la cei care au participat la
film, de la "personaje". Au fost atat de sinceri, de deschisi, iar in
sufletele lor exista atata tristete... Asta se simte in film:
inima "personajelor".



- Exista in film o scena in care un grup, destul de agresiv, va
intreaba de ce filmati. Asa s-a intamplat intr-adevar?



- Da, s-a intamplat asa, dar nu in timpul filmarilor, ci cand am
venit in Romania singura, in 1997, inainte de filmari. Eram echipata
cu un aparat de fotografiat si cu o camera video si fotografiam
detalii care mi se pareau mai interesante. La un moment dat, cand
tocmai fotografiasem o casa mai paraginita, a venit la mine un barbat
care m-a imbrancit si a vrut chiar sa-mi ia aparatul de fotografiat.
Trageam amandoi de aparat, el era ca iesit din minti si nu a incetat
decat atunci cand un trecator, rugat de mine sa intervina, l-a
repezit, facandu-l "securist". Ca prin farmec, furiosul s-a potolit
si incidentul s-a inchis. Dar tot timpul am simtit un fel de
suspiciune din partea bucurestenilor. Este, cred, un fel de teama ca
Romania sa nu apara cu o imagine proasta in lume. Si astazi, dupa
atatia ani de la Revolutie, mai persista aceasta suspiciune. Si nu
inteleg de ce. Eu vad detalii pe care cei care locuiesc in Bucuresti
nu le iau in seama. Casele vechi, de pilda, isi au frumusetea lor si,
chiar daca nu sunt proaspat varuite, sunt armonioase, pline de
detalii surprinzatoare, fermecatoare.



- Ce proiecte de viitor aveti?



- Nu lucrez inca la un proiect anume, dar as vrea sa mai filmez si
alte locuri din Romania.



SANDA ANGHELESCU"



==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte

pentru giocondel - part 2 - de zaraza la: 28/03/2005 01:50:43
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
ok, sa o luam pe rand, chiar am devenit curioasa.
1. deci, spui "Ceea ce aduce regres spiritual nu este atractia catre persoane de acelasi sex ci angajarea in relatii sexuale cu ele."

ma intreb: cum contati regresul spiritual? exista intrumente de masurare, exista limite admise, s-a facut o statistica gen: hetero intre 4 si 12 limite normale, homo intre -200 si -10? in ce se masoara?

e posibil sa-mi vii cu teoria yoga, am facut si eu yoga (in romania) si indoctrinarea era aceeasi, homosexualii sunt niste dezechilibrati energetic. cat timp nu cunosteam nici unul, o luam de buna. pana cand am intrat intr-un mediu frecventat de multi homosexuali, si am avut ce observa si de unde alege. si opinia mea acum e ca intai suntem oameni, si abia apoi hetero sau homo. cunosc homosexuali de o extraordinara charisma si verticalitate. mi-au fost profesori, si i-am admirat profund, ca oameni, chiar daca veneam cu de-acasa cu teoria yoga (aia de o propagi tu acum) si eram foarte circumspecta. chestia cu look-ul bolnav nu se verifica. cred ca un om puternic reuseste sa-si dea seama cine e si unde e, si sa se acepte pe sine insusi asa cum e.

ceea ce spui, ca e preferabil sa te abtii, mi se pare o negatie de sine. adica tu stii in interior cine esti de fapt, dar ti-e teama sa admiti. si traiesti toata viata in negare. cum te astepti ca un om care se neaga pe sine insusi sa evolueze?

2. chestiunea cu tatal pedofil nu o mai discut, omul nu era homo... nu neg capacitatile tale de a percepe influentele subtile, dar exemplul imi spune doar ceea ce incerc sa transmit de la inceput: fiecare e un caz in sine, nu putem generaliza. acum de exemplu, din ceea ce mi-ai relatat tu as putea trage concluzia ca barbatii canadieni sunt toti niste pedofili nenorociti.

3. nu sunt de parere ca scopul principal al existentei sunt copii. cred sincer ca e reconfortant sa lasi ceva dupa tine, dar nu obligatoriu un copil. cred ca e important sa lucrezi asupra ta, si sa te straduiesti ca atunci cand tragi linie sa simti ca existenta ta a avut un sens. sensul dat, depinde de fiecare.

4. cum ziceam mai devreme, Da Vinci a fost homosexual, termin o facultate de arte, si chiar m-a interesat problema. e funny, dar homosexualii au fost cei care au insemnat progesul in arta. mai toti renascentistii au fost homo. ma intreb ce ne-am fi facut fara ei, caci pe vremea aia nu se concepea femeie artist.

5. despre cercurile artistice promiscue, permite-mi, stimata giocondel sa te contrazic. spui dumneata "Una este partea artistica si creativa a unui individ, ce tine mai mult de inspiratie si nu ii este datorata in intregime si alta este alegerea lui sexuala si evolutia spirituala". pot sa-ti spun din experienta ca inspiratia e 0 daca nu este transpusa prin munca. munca, munca, si iar munca. deci daca iti imaginezi ca homosexualul ala nenorocit, lovit de inspiratie, face o opera nemuritoate in 10 minute, iar restul de 23 de ore si 50 de minute le petrece facand sex "murdar", luand droguri si urland ineptii in crasma, te foarte inseli. rezultatul final e chintasenta a zeci si sute de ore de incercari. frustrarile sunt cu atat mai mari, cu cat standardele pe care ti le impui sunt mai inalte. adevaratii artisti nu sunt depravati, deparavat e mediul aspirant si incapabil, chibitii care nu sunt nici cai nici magari. oameni slabi, atrasi de glamour, ca mustele de lumina. adevaratii artisti n-au timp sa fie depravati, chiar daca sunt homosexuali.

cat despre inspiratia care nu-i este datorata lui, ci e, inteleg, de natura divina, cum vine treaba? inpiratia vine de la Domnul, nu ne-o asumam ca hulim, dar homosexualitatea e vina noastra, si luptam cu ea, ca altfel.... ca ce?


zaraza





#40985 (raspuns la: #40822) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Aha...Teodora...eternul dusman! :) - de ampop la: 29/03/2005 11:59:15
(la: De ce e televiziunea de rahat?)
Draga Teodora, vad ca imbratisezi opinia ca televiziunea se face dupa "modelul american, si americanii, oh, Doamne... Stim cu totii...".
Ai fost vreodata in US si ai avut rabdare sa vezi mai multe canale TV?.. ca sa-ti expui o opinie pertinenta.
Din nefericire nu toata televiziunea US este cum o descrii, la fel cum nici TOATA societatea americana nu este formata din imbecili precum nici nu TOATA societatea europeana si romaneasca nu este formata din oameni de cultura si carturari.
Crezi ca lumpen proletarii vor urmari concerte simfonice, opera si teatru Shakespeare-ian la TV...sau una "trasa" de Gutza si Adi "de Vito" (funny) vor stinge oful cu paharul de secarica si ochii lui Dobrin cu pastrama.
Din nefericire majoritatea intelectualilor romani se invart in cercuri intelectuale si au tendinta de a generaliza nivelul lor de cultura la intrega societate romaneasca. Oare ai intrat vreodat intr-o carciuma sordida de mahala? ai vazut "carturarii" romani grohaind manele obscene? Si EI sunt tot parte a societatii si din nefericire sunt majoritatea. Mambo Siria a lui Dinescu reflecta bine societatea lumpena....precum si bietii tarani care habar nu au "cine-i ala NATO"...crezi ca o sa-l asculte pe Patapievici ori pe Dolanescu?
Iar daca ai urmat jurnalistica si ai studiat cursul de manipulare prin presa...din nefericire nu cred ca exista "iluminati" care sa prosteasca poporu' cu televizoru'. Doar Voiculescu Crescent si Antena 1 care trebuie sa aiba audienta cu tzatze goale la Ciao Darwin. Securist de piata, ce mai....
Iar americanii...unii la Jerry Springer Show, altii in Silicon Valley si altii in cosmos. Romanii...la Monica si Ciao Darwin... si sa speram ca peste 50 ani vor avea si ei ceva silicon... sa speram
valley (acum doar la Gyorfi) :). Toate cele bune,


Mario
#41080 (raspuns la: #41068) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Paranteza - de fefe la: 29/03/2005 19:33:42
(la: Terri Schiavo , eutanasia pro sau contra?)
Ieri am citit niste parti extrase din audientele de tribunal ale sotului lui Terri de acum 10-12 ani in urma. Era vorba de faptul ca sotul ei a interzis orice tratament al sotiei lui chiar de la bun inceput, desi in primul an cind era in judecata cu doctorii el spunea ca vrea sa stea linga ea si sa-i dea toata grija necesara pentru a o aduce la normal. In momentul in care el a primit banii, $1,500,000, daca nu ma insel, a inceput sa interzica orice fel de tratament. La un moment dat Terri facuse o infectie urinara, ceva care se intimpla la toti cei care sint lipiti de pat, inclusiv oameni sanatosi tun. Infectia este tratata repede prin penicilina sau orice fel de antibiotic, dar in cazul in care infectia nu este tratata atunci devine septicemie (sper ca am scris bine), adica infectie in singe. Sotul lui Terri a interzis doctorilor sa o trateze, dar legea nu permitea asa ceva. Cind a fost intrebat de judecator de ce a cedat pina la urma si i-a lasat pe doctori sa-si faca datoria, a spus ca din cauza ca este lege scrisa ca nu se poate face asa ceva. In urma acestui eveniment indicatiile au fost clare, nimeni nu are voie sa-i faca nimic lui Terri, nici macar un prosopel in mina care sa-i tina mina inclestata intr-o pozitie mai confortabila. Orice exercitiu care se face oricarui pacient lipit de pat, fie el normal, paralizat, handicapat, exercitii cum ar fi ridicare de mina, de picior, sau orice de felul acesta, sotul lui Terri a fost impotriva. Se pare ca pina la urma si-a gasit doctori "experti" unul dintre care este un self-proclaimed Dr. Death, care sa aduca testimoniu cum ca Terri ar fi o vegetala. Lucrul acesta la determinat pe judecatorul de azi sa dea ordinul ca tubul sa fie scos. Problema de fata este ca orice alta evidenta care ar fi putut sa o salveze pe Terri nu a fost acceptata de judecator, de fapt nici nu a vrut sa asculte. Eu consider ca tirania judiciara este cea mai mare problema la ora actuala. Un judecator care are mai mare putere decit tot congresul nu poate fi un lucru normal. Cel putin mie imi este frica sa ajung in postura sa fiu in fata unui judecator care are puterea de a da viata sau moarte fara sa asculte la toate partile argumentului.
fefe - de bull la: 30/03/2005 13:35:50
(la: Terri Schiavo , eutanasia pro sau contra?)
"In momentul cind judecatorul nu accepta sa i se aduca in fata martori noi si dovezi noi, pentru mine suna o alarma surzitoare."

Ce noutati mai pot aduce martorii dupa 15 ani de procese pierdute la toate nivelurile? Oamenii astia chiar nu au un simt al penibilului?

Fata a decis ca nu vrea sa stea inconstienta cu ochii in tavan toata viata, sa manace printr-un tub infipt in burta, sa urineze printr-un tub in uretra si evacueze intestinul in pampers. In plus, sa faca ulcere de piele si, din cand in cand, pneumonii care necesita intubatie traheala, datorita aspiratiei sucului gastric in caile respiratorii.

Daca tu consideri asta viata, nimeni nu iti incalca acest drept. Dar nu poti ii cere lui Terry sa indure ceea ce iti place tie. Nici tu, nici parintii sai.
#41219 (raspuns la: #41145) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu ma uit la tv de ani de zil - de Honey in the Sunshine la: 30/03/2005 18:39:34
(la: De ce e televiziunea de rahat?)
Nu ma uit la tv de ani de zile...In sensul nu cu consecventa, poate de 3-4 ori pe luna.
Oricum, ideea thread-ului a pornit de la o experienta recenta.Am fost in Franta si, seara, in camera de hotel am deschis tv-ul.Am butonat vreo 10 minute, emisiunile erau identice cu cele din Italia si, mai mult sau mai putin cu cele din Romania.
Repet, nu asemanatoare, ci identice!Deci deja nu se mai pune problema proletarului roman care-si bate nevasta...e si proletarul francez si cel italian...Pariez ca nu numai.Iar aici in Italia 99% din oameni o sa iti spuna ca nu se uita la TV.
If Jesus paid for our misstakes, let's make his money worth!
#41268 (raspuns la: #41179) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu e pacat sa gindesti ... - de hgrancea la: 31/03/2005 17:11:37
(la: Este religia un element pozitiv sau negativ in societate?)
dragul meu sceptic...
am sa intercalez comentariile mele cu liniuta printre textul tau incercind sa simulez un dialog...

Nu cred in D-zeu. Cred ca este foarte improbabil ca D-zeu sa existe, si chair daca ar exista cred ca religia nu are nimic de-a face cu El.

-inca de la inceput trebuie sa spun ca asa cum tu crezi ca este putin probabil ca dumnezeu sa existe... eu cred exact invers ca este putin probabil sa nu existe ... important este sa ai ambele ipoteze in vedere si din experientele vietii sa vezi care se potriveste mai bine cu realitatea
nu crezi ?

Haideti sa presupunem ca as avea puterea sa conving foarte multi oameni ca religia si D-zeu sunt o pacaleala, sa ii convertesc de la credinta la ateism.
Ar trebui sa o fac?

- nu ... nu ar avea rost ... asta au incercat regimurile comuniste 50 de ani si degeaba ... tocmai ele s-au dezintegrat ca structuri iar religia a iesit intarita din aceasta interdictie si persecutie ... nu crezi ?
-tu unde traiesti in tara sau afara ?

Ar trebui sa incerc sa conving cati mai multi, sa apar la televizor, sa lansez campanii, sa intervin in sistemul de educatie? Daca as reusi, am trai intr-o lume mai buna? S-ar produce mai putine nenorociri in lume?
-eu unu nu cred ca toate relele lumii ar porni de la credinta in dumnezeu oricare ar fi acea credinta... dar ...
fii atent la un aspect ... atunci cind oamenii vor sa distruga ceva
nu o fac direct ... mai intii murdaresc acel lucru .... sau il denatureaza si apoi critica tocmai murdariile si denaturarile odata cu intregul ...
lafel au procedat materialistii cu religiile ...le-au manipulat ...denaturat
si apoi le-au discreditat si criticat .... de desfiintat insa nu au reusit...
de ce oare ?

Sau dinpotriva, daca nu ar mai exista religie principiile sociale s-ar dezintegra si am ajunge la haos? Am evoluat suficient ca societate ca sa putem in sfarsit sa nu mai avem nevoie de D-zeu pentru a ne putea controla?
- toate relele din lume nu pleaca de la credinta in dumnezeu ci pelaca de la faptul ca omul nu este o fiinta deplin evoluata si tocmai principiile religioase sint cele care il fac sa evolueze .. sa fie mai bun ...
subliniez ..principiile ...

Ca sa fie interesant puteti sa puneti intrebarea asta in trecut (ar fi trebuit facuta in sec 18, 16, 14, etc?).

E o intrebare grea! Nici nu stiu de unde s-ar putea incepe. Poate de la extremismul religios care duce la ura, atentate, asuprirea demnitatii femeilor, etc? Poate ne-am putea uita in trecut la faimoasele cruciade?
- toate extremismele religioase...inchizitia... fundamentalismul... cruciadele... se abat grosolan de la principiile de baza ale oricarei religii si asta datorita caracterului materialist al oamenilor care au creat institutii ierarhice religioase si le-au folosit in cu totul alte scopuri decit cele religiose
- uite cuvintul religie vine din latina si inseamna a reface legatura
(intre om si divinitate ) si nu intre om si biserica
- cuvintul yoga vine din sanscrita unde inseamna acelasi lucru...
apropierea de dumnezeu este o nevioe fireasca a sufletului omului altfel orice ar face se simte gol pe dinauntru ... neimplinit ...
si aceasta apropiere se face doar inlauntrul nostru nu avem nevoie de instututii ierarhizate ... dar pina una alta ... nu avem altele ...
-stii ... chiar isus a fost in conflict cu institutiile bisericii din vremea sa ... de asta ce spui ?

Sau in prezent, la interzicerea avorturilor sau la incetinirea cercetarii medicale; sau la atitudinea bisericii si a enoriasilor fata de homosexuali?

- despre interzicerea avorturilor ... asta ar trebui luat ca un sfat si nu ca o lege ... adevarul e ca nu ar trebui sa se ajunga la avort nu foloseste nimanui... dar sint cazuri si cazuri si o lege este absurd de dat aici ...

- despre atitudinea enoriasilor fata de homosexuali ... iar e ceva discutabil ... si asta tine si de atitudinea homosexualilor fata de enoriasi ... despre aspectul asta ce ai de spus ?
ti se pare normala propaganda pt homosexualitate ? festivaluri ? marsuri ?manifeste ? cluburi ? crezi ca asta face bine celor aflati la virsta frageda a inceputurilor ?

Sau ar trebui sa scapam in sfarsit de trantorii de preoti si pre-fericitele fete bisericesti. Sau poate ar trebui sa redam oamenilor demnitatea de a alege ei insisi ce e bine si ce e rau;
- ok ... si pe ce baza ? ce anume te determina sa te comporti moral
cind nu te vede nimeni ...
spunea marin preda undeva ... ca daca moartea ar fi sfirsitul a toate ...cei mai cistigati ar fi ticalosii ...

personal cred ca daca nu faci rau cu gandul la "judecata de apoi," nu esti un om bun, ci doar un fricos.

- deci daca esti suficient de curajos curajos poti face rau ? :))
- dar lasinnd gluma ... uite ca aici ne potrivim ...
totusi care este motivatia de a fi moral ... care este dupa tine sensul vietii.. si al lumii ... de unde venim si unde ne ducem ?
-tare as fi curios ce raspunsuri te-au multumit pe tine ?


Doar o insiruire de ganduri in dezordine in ultimul paragraf. Promit ca in zilele urmatoare bazat pe postingurile voastre o sa ma documentez si sa organizez mai bine mesajul intial.


Si VA ROG: fara declaratii religioase extremiste pe subiectul acesta! Nu, nu este un pacat sa gandesti!

-sper ca nu m-am incadrat prin cele spuse la extremisti :)
-si inca odata ... nu e pacat sa gindesti ... dar sa o faci pina la capat.

--------------------
Horia Grancea
hgrancea@yahoo.com
la multi ani domnului Nichita, pe care parca l-ati fi uitat.. - de 26octombrie la: 01/04/2005 10:14:43
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
ma bag si eu in vorba, prea m-am napustit plina de incantare si curiozitate pe acest site… Cel care a avut ideea, sanjuro, merita felicitari. Singura obsevatie pe care as face-o este urmatoarea: sunt doua (cel putin) moduri in care te poate marca o carte; fie simti ca e scrisa pentru tine, ca omul acela minunat ti-a dat glas gandurilor mult mai frumos decat ai fi putut-o face tu vreodata, si atunci te lasi cuprins de aceasta, invaluit, imbogatit, infrumusetat… si te reintorci la acel om, la acea carte, over and over again, asa cum ti se face dor de prieteni vechi, cu care poti comunica; fie iti construieste un nou sertar in minte, iti zguduie nitel unele notiuni, dobandite si impietrite adesea acolo…
poate asta tine de perceptia fiecaruia, insa eu asa cred, unele carti ung sufletul, altele vin ca un vant iute peste un copac, ravasind si reasezand frunzele, scuturandu-le uneori..
si mai exista cartile care te enerveaza! Nu toate prostiile, se presupune ca exista deja un nivel de filtrare la un cititor impatimit, vorbesc de cartile care au o consistenta, dar iti repugna ca ideologie. Inainte de a ma lasa sa alunec pe panta nostalgiilor literare trebuie sa numesc aici o carte din aceasta ultima categorie (evident, vorbind despre relieful meu literar sunt subiectiva si imi cer scuze daca lezez parerea cuiva!) Sonata Kreuzer mi s-a parut o carte ce releva mari probleme psihice si frustrari incomensurabile… Iarasi, la categoria NU pentru mine sta si Nietzsche, cu care nu sunt de acord dar il pot intelege prin prisma biografiei sale chinuite, iar pe Descartes il dispretuiesc, in ciuda meritelor sale ca pionier al filozofiei, insa nu l-as putea vreodata ierta pentru totala ignoranta si insensibilitate cu care emitea judecati de tipul” animalele nu simt, nu au trairi si, in general, nu merita nici un scrupul moral, ele nefiind altceva decat niste automate”(am redat din memorie, nu e un citat). Cam acestea sunt dislike-urile mele. A, as mai avea unul, dar mi-e teama ca mi-as atrage multe critici aici. E vorba de coelho. E un lucru bun ca oamenii care nu citesc decat reviste pentru femei pun mana pe o carte, aici ii recunosc un merit, dar e pacat ca cineva care a citit Dostoievski isi poate pierde una din lecturile ulterioare citindu-l pe coelho. Nu face nimic altceva decat sa preia idei (interesante, e drept) dintr-o religie mai exotica sau dintr-o carte minunata dar mai putin accesibila si sa le prelucreze la nivelul “coafor”. Imi cer scuze, asta e parerea mea (am citit Coelho inainte de a emite opinii)(bravo Jazz!)
Si acum despre iubirile mele. Mi se pare de la sine inteles ca atunci cand citesti o carte a unui om care iti spune ceva cauti sa citesti tot ce-a mai scris; e ca o indragostire, incerci sa afli totul despre celalalt.

Prima mea dragoste, Nichita Stanescu. Ieri ar fi fost ziua domniei sale. Atata frumusete ma insoteste de cand l-am cunoscut, din liceu…
Patrick Suskind – Parfumul (pentru mine un adevarat cutremur, mi-a schimbat total perceptiile olfactive si perceptia asupra acestor perceptii..:-))
Erich Fromm – Arta de a iubi – as recomanda-o ca pe o carte mult mai utila ca Biblia (in fond oamenii iubesc mai mult si mai des decat mor..);
Gustave Le Bonn – Opinii si credinte - mult mai profunda si mai importanta din punctul de vedere al ideilor abordate decat “Psihologia maselor”;
Radu Tudoran – Sfarsit de Mileniu. Daca ar trebui sa ofer unei singure carti epitetul COLOSALA aceasta cred ca ar fi. Iesirea la mare este cartea de luat pe o insula.. N-am cuvinte.
Jose Saramago – la 33 de ani greu mai faci loc unui teanc de carti “la capul patului”! Ei bine, ele sun tacolo acum, toate cartile domnului Saramago!! Cutremurator si extraordinar de constant ca valoare. Motivul principal pentru care, de doua luni, iata, m-am apucat sa invat portugheza…!!!
Lawrence Durrell – impreuna cu Saramago si Tudoran reuseste sa ma rascoleasca precum nimic altceva decat dragostea (si durerea)
Umberto Ecco – savuros, mai ales Pendulul si Insula din ziua de ieri;
John Fowles – exciting, chiar daca, in mare parte, e inca de neinteles pentru mine; revin from time to time;
Herman Hesse – drag mie, Lupul de stepa si Jocul m-au bantuit luni si luni..
Jaques Perry – Insula Altuia MUSAI. E o carte unica si, din pacate, prea putin cunoscuta. O splendoare.
Borges – eeee, pentru sufletul meu…
Erich Maria Remarque – dragoste veche, inca acolo; am cautat 10 ani sa beau Calvados…
Boris Vian (aproape tot, mai putin Toamna la Pekin, care nu-i scrisa pentru mine). Indragosteala din adolescenta, o nebunie, o nebunie, o nebunie.

Si mai sunt atatia pe care ii iubesc, dar nu au loc toti pe raftul de capatai (e, totusi, un raft..): Ion Barbu, Adolfo Bioy Casares, Varga Llosa, Giovani Pappini, Kafka, Huxley, Teophile Gautier, Rilke, Garcia Marquez (este unul dintre putinii scriitori pe care nu i-am asimilat integral, nu mi se pare egal cu sine insusi ca valoare, de la o carte la alta), Ioan Dan (delicios!!), Bacovia.
Sau, uite, Sergiu Sasarman – Himera, un roman prea putin cunoscut, cel mai bun sf romanesc citit de mine.


m-am oprit si m-am intrebat de ce tin mortis sa postez si eu. Si mi-am raspuns. Cred ca simteam nevoia sa strig numele scriitorilor pe care ii iubesc pentru ca astfel ma definesc si regasesc. Si pentru ca ii iubesc, sunt cei mai buni prieteni ai mei (..si cei mai buni prieteni ai celor mai buni prieteni, evident!) Si, nu odata, mi-am gasit oameni vii, in jurul meu, prin intermediul acestor oameni frumosi ce se scriu pe ei insisi, pentru noi.

Scuze pentru ce urmeaza, dar nu ma pot abtine: “librariile cu carti” e un mic pleonasm; magazinele care desfac articole de scris, caiete etc se numesc papetarii. :-))
poveste - de (anonim) la: 01/04/2005 19:46:02
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
M-am nascut intr-o familie Crestina, parintii si bunicii mei erau oameni foarte credinciosi si inca de mic m-au invatat sa cred in Dumnezeu, imi citeau povesti din Biblie si asa mai departe.
Viata in familia mea a fost mereu minunata. Am avut niste parinti iubitori iar cu fratele si surorile mai mici ma intelegeam in general bine. Dumnezeu era mereu prezent in casa si viata noastra.

La scoala nu am fost niciodata foarte popular dar aveam citiva prieteni. Am avut relatii de prietenie atit cu baieti cit si cu fete. Fetele pentru mine au fost mereu o companie placuta.

Am intrat la pubertate cind eram prin clasa a 5°a. Pentru prima data am inceput sa am sentimente sexuale. Insa eram pregatit. Am fost un copil precoce din punct de vedere intelectual, mi-a placut mereu sa citesc mult asa incit stiam cite ceva despre primele porniri sexuale. Primele mele simtiri sexuale au fost mai mult un fel de curiozitate si credeam ca era normal ca aceasta curiozitate sa fie legata de prietenii mei de acelasi sex. Este o virsta la care multi baieti experimenteaza din punct de vedere sexual unii cu altii, dar asta nu este un indiciu al orientarii sexuale viitoare. Eu nu experimentam cu nimeni dar citeam mult si stiam ca un pic de ‘confuzie sexuala’ era perfect normala la virsta aia si ca multi baieti simt o atractie sexuala pentru alti baieti in timpul acestei perioade. Acest gind ma recomforta dar in acelasi timp nu-mi evita gindul ca pornirile mele sexuale erau pacatoase. Asa ca m-am concentrat si mai tare in Dumnezeu, scola si alte aspecte asteptind sa treaca etapa delicata.

Putin cite putin prietenii mei incepusera sa descopere sexul opus, era perioada in care ne impartaseam unii altora care fata ne atragea mai tare. In grupul meu era o fata care se purta foarte frumos cu mine asa ca le-am marturisit prietenilor mei ca imi placea de ea.. Insa cind ei ma intrebau daca credeam ca era draguta, nu stiam ce sa spun. Niciodata nu ma gindisem la colegele mele ca fiind ‘dragute’. Asa ca raspundeam ca cel mai tare conta ce era in interiorul ei. In acelasi timp ma intrebam ce anume facea ca prietenii mei sa se refere la ele ca fiind dragute. Nu intelegeam dar credeam ca era doar o chestie de timp si de a intilni persoana adecvata. Ma consideram in acelasi timp mai putin dezvoltat din punct de vedere sexual in comparatie cu prietenii mei.

Cind am inceput sa am visuri erotice, m-am ingrozit. In visele mele nu apareau fete asa cum scria in cartile pe care le citeam ci .....baieti! Ma trezeam atemorizat, ma simteam rau, murdar, pervers. Am inceput sa evit compania colegilor mei atractivi, sa ma concentrez mai tare in Dumnezeu, aveam incredere in ajutorul sau. Dar daca reuseam sa-mi inhib gindurile in timpul zilei, noaptea nu puteam evita sa visez...

La virsta aceea nu stiam multe despre comportamentul homosexual. Doar stiam ca era ceva amoral intre doi oameni de acelasi sex (barbati in general) si ca era complet condamnabil, un mare pacat. Dar nu asociam sentimentele mele cu comportamentul homosexual.

Mai tirziu, aspectul homosexualitatii a revenit intr-o forma mai personala. Unii colegi incepusera sa ridiculizeze homosexualitatea folosind termeni injositori. Ca raspuns, un grup de colegi incurajau toleranta. In cursul conflictelor, unul din colegi s-a declarat in mod deschis homosexual. Era fratele mai mare al unui prieten. Declaratia lui m-a shocat. Nu cunoscusem niciodata personal un homosexual (sau cel putin nu stiam). De fapt nu-l cunosteam personal dar faptul ca era fratele unui prieten (ma gindeam ce ingrozitor sa ai un frate homosexual) ma facea sa cred ca il cunosteam. Am inceput sa ma gindesc daca si prietenul meu era homosexual, poate ca se contagiaza, ma gindeam.

Intre timp elaborasem propria mea teorie in legatura cu homosexualitatea. In privinta mea, credeam ca inca treceam prin acea perioada de confuzie sexuala, din care asteptam sa ies pe masura ce ma maturizam. Credeam ca existau alti baieti care ca si mine treceau prin aceasta criza si ca lipsa lor de cunoastere ii putea duce la greseala de a se autoeticheta homosexuali si sa adopte un mod de viata homosexual, distrugindu-si in acest fel viitorul. De aceea vroiam sa-i spun fratelui prietenului meu sa astepte ca totul se indreapta, sa nu ia calea gresita. Dar nu am avut niciodata sansa sa-l inilnesc personal si sa-l avertizez de pericol. Aceasta nu m-a oprit sa adopt o pozitie publica acuzativa fata de homosexualitate si sa subliniez caracterul sau pecaminos. Vroiam sa fiu intelegator dar in acelasi timp sa fiu coerent cu credinta mea in Dumnezeu.
La liceu am cunoscut o fata extraordinara – L. Era foarte simpatica, spontana, sincera, activa, facea sport, si mai ales era Crestina. Ma simteam bine cu ea. Am inceput sa iesim din ce in ce mai mult impreuna si din ce in ce mai mult imi dadeam seama ca reprezenta tot ce cautam la o fata. Eram indragostiti oficial. Desi ne intilneam des, nu aveam nici o graba sa avansez in aspectul fizic, sexual. Ma purtam foarte educat cu ea. Nu m-am simtit niciodata atras fizic de L desi stiam ca aspectul ei fizic era foarte apreciat de ceilalti colegi. Cu toate astea tineam foarte tare la ea si faceam tot posibilul sa-i fiu un adevarat prieten. Singurul sarut pe care i l-am dat vreodata a fost pe obraz.

Intr-o zi am mers impreuna la un concert. Ne simteam bine, atmosfera era plina de emotie, dar amintirea pe care o am despre acel moment nu are nimic de a face cu muzica. In timp ce eu si L stateam fericiti tinindu-ne de mina, privirea mea s-a intilnit cu cea a unui tip foarte atractiv in multime. Am vazut fata lui pentru o fractiune de secunda dar imediat am simtit toate emotiile si gindurile mele concentrate asupra lui. Am recunoscut ca erau sentimente relationate cu sexualitatea mea. Imediat mi-am dorit sa-l cunosc, sa vorbesc cu el sa-l imbratisez. Cred ca m-as fi multumit doar sa ma asez linga el pentru tot restul serii. Recunosc ca nu era primul care ma facea sa ma simt in acest fel. Dar in acel moment am constientizat penibila situatie – stateam alaturi de cea mai frumoasa fata, pe care o iubeam si care ma iubea, iubita mea, cu care speram sa ma insor intr-o zi, si cu toate astea emotiile mele cele mai intense erau stirnite de un strain in multime, unul de acelasi sex... Ce se intimpla cu mine? Nu-mi asculta Dumnezeu intensele mele rugaciuni sa ma ajute sa nu mai am aceste sentimente oribile, perverse, nedorite pentru altii de acelasi sex, nu-mi vedea suferinta?
Obrajii mi s-au umplut de lacrimi iar L credea ca era din cauza muzicii. Dar pe drum catre casa si-a dat seama ca ceva nu era in regula si m-a intrebat. Eu nu am putut sa-i spun adevarul – cum puteam sa-i spun ca ma atrageau barbatii?

Intr-o zi chateam cu niste prieteni. Cu unul din baietii de pe chat vorbisem doar o data sau de doua ori dar am simtit imediat o conexiune, si ne-am trezit rapid ca purtam o corespondenta privata. Vorbeam despre tot felul de chestii pina cind mi-am dat seama ca era ceva special in relatia mea cu acest baiat foarte diferit de relatia mea cu ceilalti prieteni. Recunosteam in el ceva care imi amintea de mine. Cu cit conversam mai mult, cu atit mai mult simteam un sentiment de frica amestecat cu bucurie la gindul ca descopeream care era acea legatura misterioasa intre noi.
Deodata el m-a intrebat daca eu vroiam sa il intreb ceva, dar intrebarea pe care as fi intrebat-o mi s-a nazarit greu de pus. I-am zis ca nu imi venea sa-l intreb nimic deosebit. Cu toate astea el mi-a spus: ‘Nu sint gay, dar nici hetero. Sint undeva intre. Cred ca ma poti numi bisexual’
Imediat am izbucnit in lacrimi. Toate sentimentele reprimate timp de ani de zile, ma napadisera dintr-o data. M-am rugat in tacere. L-am intrebat daca putea sa mentina un secret. Si atunci i-am povestit tot. Datorita marturisirii lui aveam un nume pentru ceea ce imi framinta viata. Eram un ‘bisexual’. Dar pentru mine acel termen nu insemna o alegere si nici macar nu era o stare permanenta. Era doar o eticheta pentru conditia mea, o conditie eram sigur, temporara.

In cele din urma am capatat curajul sa-i marturisesc lui L ca eram bisexual si am fost uimit si uluit de usurinta cu care a acceptat si m-a incurajat sa continuam relatia noastra. Eu am fost de acord, aveam incredere ca Dumnezeu ma va ajuta daca credinta mea in El era puternica, credeam ca prin El voi invinge.

Mi-au trebuit citeva luni ca sa admit ca termenul corect pentru situatia mea era homo- si nu bisexual. Alesesem termenul bisexual pentru ca cel de homosexual are implicatii atit de ingrozitoare pentru mine. Nu puteam fi ‘gay’ pentu ca era pacat. Dar in final a trebuit sa recunosc ca sexul opus nu m-a atras niciodata din punct de veder fizic. O femeie frumoasa nu a stirnit niciodata emotii in mine. Asta m-a facut sa-mi dau seama ca nu eram corect fata de L. Stateam cu ea pentru ca vroiam sa fiu normal si imi placea compania sa dar niciodata nu am apreciat compelt feminitatea sa. Un prieten comun imi spunea mereu ce norocos eram sa am o prietena atit de deosebita, de frumoasa si plina de calitati. Mi-am dat seama ca el simtea ceva ce eu nu simtisem niciodata.


In cele din urma am fost amindoi de acord sa intrerupem relatia, mai tirziu ea si-a gasit alt prieten, a facut bine.

Chiar si dupa ce am acceptat ca sint ‘gay’ am mai crezut ca era o stare trecatoare. Eram intr-o cautare continua de cazuri de gays care au luat calea dreapta. Intre timp am incetat sa-l mai rog pe Dumnezeu sa-mi arate calea si am inceput sa-l intreb ce era de facut. Nu mai aveam raspunsuri. Cred ca nu am fost suficient de inteligent sau suficient de credincios ca sa gasesc raspunsul. Tot ce pot sa fac este sa ma umilesc in fata Lui, sa cad in genunchi si sa ma rog.

Multi dintre voi nu vor fi de acord cu multe din povestirea mea, dar asta este adevarul. Unii afirma ca nu ar trebui macar sa ma numesc homosexual ci doar ‘atras de acelasi sex’. Eu prefer cuvintul homosexual din motive proprii. Ce stiu este ca sint mai Crestin decit oricind, asta este adevarul chiar daca ma numiti homosexual sau nu.

Justin

eu mereu am crezut ca oamenii nu se nasc homosexuali, ci ca devin asa intre timp. si inca cred asta... desi am discutat cu doua tipe bisexuale despre. Cu una n-am intrat foarte mult in subiect... insa cu cealalta am batut si dezbatut subiectul.
Imi spunea ca ea... a fost mereu asa... de cand se stie... - cand era mica (6-7-8 ani) n-o atrageau decat fetele... - mereu cele mult mai in varsta. Acum (la 16 ani si ceva) insa, in ultimul timp... o atrag mai mult barbatii decat femeile (foarte rar). Adica inspre femei are chiar un fel de repulsie lately. Mi-a povestit ca acum un an a avut relatii sexuale cu o femeie care era cu 9 ani mai in varsta decat ea (era prima oara la amandoua cand aveau relatii de orice gen cu o persoana de acelasi sex)... si a spus ca nu mai vrea in viata ei sa "vada"/atinga femei. Am intrebat-o ce simtea pentru femeia respectiva... si mi-a raspuns ca... pur si simplu tinea la ea, ca ii era drag de ea... ca era intr-un fel sau altul indragostita de ea, nu de felul in care era impachetata.
Imi povestea ca mereu s-a simtit baiat, ca mereu s-a simtit mult mai confortabil si 'in control' cu o femeie decat cu un barbat. Mi-a mai spus si ca... a incercat multi ani sa se schimbe, ca asta era unul din scopurile ei - sa fie un om normal... si ca schimbarea pana la urma s-a produs in momentul in care s-a culcat cu femeia respectiva. Imi povestea ca acum, uneori, se tine departe de femei... si ca se simte super ciudat si "naspa" cand e prea aproape de vre-una. Ma rog... probabil o fi fost intr-un fel traumatizata de experienta pe care a trait-o. Cert e ca era foarte convinsa ca 'femeile nu e bune' si spunea ca din momentul in care a incheiat relatia cu femeia aceea, n-a mai fost deloc atrasa de alte femei.



________
keep it simple...
pai daca vrem sa stim cum era - de agatha strange la: 04/04/2005 16:55:49
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
pai daca vrem sa stim cum erau romanii inainte de comunism e suficient sa citim niste literatura romana din perioada interbelica, nu? se poate vedea clar de acolo ca stilul de viata comunist ne-a fost impus si ca nu a "tinut" nici un minut la noi, iar noi nu am fi trecut prin 50 de ani de regim totalitar (deviat in autoritarism prin '60) daca nu ar fi fost intresele geostrategice ale uniunii sovietice...
cat despre dezbinarea diasporei romane, cred ca raspunsul il gasim in faptul ca politia noastra politica s-a infiltrat si peste garnite in comunitatile romanesti...si atunci totul a devenit o problema de incredere, sau mai degraba neincredere si poate paranoia...de ce e azi diaspora dezbinata? din obisnuinta, din nevoia de a te dezice de un neam de mituitori, well...e o chestiune de imagine: sunt de al lor dar de fapt nu sunt de al lor asa ca puteti avea incredere in mine...
#41860 (raspuns la: #41838) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre ratare - de DANG la: 05/04/2005 00:29:42
(la: DEMAGOGIE)
Un om ratat este ratat doar in raport cu el insusi. Va spun acest fapt deoarece nenorocirea mea vine din mine insumi. Candva am visat sa ajung sociolog, dar intamplarea a decis altfel . Si aici este toata problema. Muncesc, fara satisfactii spirituale, iar din punct de vedere material, ma descurc, de azi pe maine. Cu toate acestea , sigur nu sunt in totalitate un naiv. Sunt atras de periferia societatii deoarece aceasta experienta imi reactualizeaza conceptia dostoievschiana despre lume si viata. Am constatat, de pilda, ca oamenii nu sunt niciodata, ceea ce par ca sunt. Vesnica dedublare, alternanta dintre bine si rau, dualitatea ortodoxa sau duplicitatea psihologica, sunt doar cateva notiuni pe care le vehiculez, atunci cand umilit si obidit, de faptul ca traiesc intr-o tara condusa de infractori, ma gandesc cu groaza la ziua de maine. Si apoi suferinta aceasta morala.Beau peste masura si nu stiu nici macar acum, care este sensul vietii. Nu pot sa inteleg, decalajele imense care exista pe lumea aceasta. In fine, conceptii si conceptii. V-as ruga, ca un om, educat in spiritul necredintei, de o societate absurda, sa-mi dati un sfat despre cum as putea sa cred cu tot sufletul in Dumnezeu. Cand stiu ca am atatea pacate, atatea patimi si slabiciuni, recunosc ca este o intrebare delicata. Dar, ma mandresc cu mila pe care o am, ca un dar sufletesc. Spun asa, de exemplu, dar probabil, doar ca sa starnesc interesul, un citat din memoria aceasta traumatizata , ca nu incape in toata omenirea atata suferinta cat poate sa incapa in sufletul unui copil abandonat sau orfan. Am vazut in Bucuresti, copii aurolaci, care starneau scarba unor indivizi cu multa credinta in Dumnezeu si lucrul acesta ma invalideaza din toate punctele de vedere. Imi place sa spun ca nu putem vorbi de notiunea de lumina, daca n-ar exista intunericul. Bogat - Sarac. Barabat - Femeie. Credinta - Necredinta. Bun- Rau. Curajos - Las. Dumnezeu - Diavol. etc .Pana la urma, adevarul este ca avem din toate, cate ceva. Sunt un dezradacinat , in propria tara. Parintii mei, invatatori refugiati din Basarabia in timpul celui de-al doilea razboi mondial, zona Orheiului, au trait o viata atat de modesta si neinsemnata, incat este greu de relatat. Dar, la origine, neamul din care provin, a fost gospodar si bogat. Pamanturile noastre , de acolo, raman tot acolo.Iar eu, mostenitorul sunt un golan, adica gol de continut. Nici un fel de radacina. Cine este vinovat ? Citesc si descopar ca raul vine din toate directiile. Occidentul decadent, a creat nazismul in manifestarea sa pragmatica, iar maicuta Rusie a devenit comunista datorita starii de naivitate ortodoxa in care au gasit-o revolutionarii de la 1917. Germanii, sunt la doar 60 de ani, de la sfarsitul razboiului, o natiune, desi invinsa atunci, unita si in plina ascensiune. Rusii s-au destramat oarecum, desi au fost invingatori. Paradoxuri ? Nu stiu. Cert este ca limba germana, atat de tare imi sugereaza disciplina, ordine dar si imaginele socante ale acelor lagare de concentrare din perioada razboiului. Planuri de exterminare, etc. Limba rusa, atat de moale, imi sugereaza sufletul larg al rusului, vesel, comunicativ si bautor de vodca, adica indisciplina, lipsa de civilizatie etc. Tata a avut doi frati. Pe cel mai mare, in 1941 l-au condamnat la moarte prin impuscare, la doar 19 ani, NKVD-istii. Cel mic, basarabean desigur, dar deja inregimentat in Armata Rosie, l-au impuscat nemtii sau ma rog germanii. Sisteme sociale, religii, onoare, filozofie, ce conteaza ? Colectivism si Individualism. Prostii. Atata timp, cat noi am fost la mijloc, vinovati sunt si germanii nazisti, dar si rusii comunisti. In fond care este adevarul ? Basarabia este un tinut bogat si fertil, dar exploatat de-a lungul anilor. Si iata ca suntem cei mai saraci in Europa, cei mai defaimati si inculti. Explicatia este totusi simpla. Seamana Basarabia cu acel copil orfan in a carui suflet este adunata suferinta intregii lumi. Germania cotropitoare a adunat averi in acele momente de cosmar ale istoriei. Germanii sunt, in general vorbesc, oameni reci, distanti,rai la suflet. Rusii, neghiobii, indoctrinati de comunism, dupa Blocada Leningradului, aveau toate motivele sa ne pedepseasca. Si ne-au pedepsit, molipsindu-ne si pe noi de comunism. Romania, tradatoarea, fara onoare militara si alte bazaconii. Nu, nimic din toate acestea nu este adevarat. Capitalismul inseamna in esenta exploatarea omului de catre om. Comunismul inseamna incalcarea flagranta a drepturilor omului. Si ce-i cu asta ?Trebuie sa traim. Si atata tot. In ce scop, nu ne spune nimeni. Traim si asistam buimaciti la spectacolul lumii, ne desconsideram si refulam prin asasinarea conducatorilor acestia, atat de tipici si atipici in acelasi timp, respectiv Antonescu si Ceausescu. Imi pierd vremea in acest delir. Dar totusi ideea este ca Antonescu a fost extrema dreapta, iar Ceausescu extrema stanga. Capitalism- Comunism. Spectacol desuet. Povesti despre o lume, care are la baza sentimentul de ABSURD. In ce sa crezi omule ? Democratie - Dictatura ? Sau in capitalismul salbatic, deja instituit in Romania , culmea sau de ce ar fi culmea , tocmai de comunistii nomenclaturisti. In fond si comunismul initiatic a fost instituit de capitalisti, gen Marx sau Engels. Paradoxuri. Cai verzi pe pereti. Cu toate acestea viata, aceasta saritura scurta, merita traita. Cu sau fara credinta. Optimisti sau Pesimisti. Candva Iliescu voia sa construiasca comunismul stiintific. A venit Emil Constantinescu cu intrebarea credeti sau nu credeti in Dumnezeu ? Iar acum , mai nou sloganul domnului Basescu - SA TRAITI BINE ! Pentru ca este libertate de exprimare, am transformat sloganul in urmatorul mesaj - SA TRAITI BINE, DAR SA NU VA VINDETI SUFLETELE - ...........Ajutati copii orfani, ajutati Basarabia, ajutati ca Romania sa se reintregeasca. Diagnostic - Schizofrenie. Totusi Germania , cea rea s-a reintergit, dupa ce ne-a ucis cu rapace exactitate. Iar maicuta Rusie, band votca la Moscova, isi bate in continuare joc de moldovenii, care i-au hranit mai tot timpul. DANG- BANG. E noapte, totul este inutil. Sunt ganduri, fara coerenta. Ramane grija nenorocita a zilei de maine. S-ar parea ca pe vremea lui nea Nicu, romanul de rand, naiv si mediocru, ca subsemnatul nu era atat de stresat si bolnav psihic. Era sa uit, ca atacurile de panica s-au imultit. Era sa uit sa spun ca suntem in Spania, cea mai ieftina forta de munca. Era sa uit sa spun ca totusi suntem neamul lui EMINESCU. Era sa uit sa spun ca mi-e rusine ca v-am deranjat cu aceste ganduri,
#41941 (raspuns la: #39429) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Hei, cum stai la mate? Testeaza-te online!
Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...