comentarii

viata trebuie inteleasa


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
"viata trebuie traita in real - de bacdafucof la: 09/02/2006 19:43:03
(la: Prietenie/dragoste pe internet)
"viata trebuie traita in realitate nu virtual..." -bine punctat aici:)
#104773 (raspuns la: #98982) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Da, in viata trebuie sa lup - de Star la: 18/06/2006 10:21:02
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)

Da, in viata trebuie sa lupti in general, dar intr-o relatie nu prea se aplica, daca ceva e deja subred si nu mai poate fi construit. Cred ca senzatia pe care o ai cand te indragostesti de cineva, si care la un moment dat se stinge, la unul dintre parteneri, nu mai poate fi inviata. 1+1=2, intr-o relatie e nevoie de ambii parteneri, niciodata 1+ nimic nu o sa faca 2. Iubirea e ca o floare. Iar cand floarea nu este udata, se ofileste. Si iubirea poate sa dispara, totul are un inceput si un sfarsit, desi e cateodata foarte greu de acceptat, trebuie sa o facem. Asa ca si celalalt va trebui pana la urma sa se resemneze cu gandul ca a pierdut ceva, si lucrul asta e ireversibil. Lupta nu isi are rostul. Parerea mea.

There is no always forever, just if. Just this...And it will all blow away.
Viata trebuie traita din plin - de timyshor la: 15/11/2006 19:40:47
(la: Viaţa ...)
Viata trebuie traita din plin.Mi se pare ciudat ca toata lumea se plange de timp, nimeni nu are timp suficient sa faca ce vrea.Isi umplu viata cu tot feluri de nimicuri si de placeri trecatoare si realizeaza intr-un final ca anii au trecut si ei nu au nici macar o amintire captivanta.Acestia nu stiu sa-si valorifice cu adevarat ceea ce au, si adica viata (acesta este singurul lucru pe care un om il are mai de pret).Niciodata nu ne vom aminti zilele ce au trecut ci de momentele care ne-au ramas in cap, gravate pe veci.
viata si regretele ei - de (anonim) la: 04/09/2003 10:11:10
(la: Cei mai frumosi ani...anii de liceu)
Ai dreptate, iar viata trebuie traita la maximum! Si nici o decizie nu trebuie regretata pentru ca este intotdeauna cea buna!
#154 (raspuns la: #142) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
viata si viata - de daisy la: 04/09/2003 10:18:28
(la: Cei mai frumosi ani...anii de liceu)
colegul Racovitan are dreptate. si mai mult - viata trebuie traita din plin si nu regreta nimic. viata este frumoasa chiar atunci cand te impovareaza.....de ce? pentru a putea merge mai departe...
viata la treizeci de ani - de (anonim) la: 25/09/2003 04:42:18
(la: Viata la 30 de ani)
Dogmatic,ai perfecta dreptate!de ce trebuie sa copiem ceea ce au facut altii inaintea noastra? Critica celor din jurul nostru este cea mai buna dovada ca suntem originali.Viata trebuie traita fara prea multe prejudecati.Daca avem prea multe ganduri preconcepute s-ar putea sa ne trezim la 50 de ani fara prea multe amintiri placute!
#424 (raspuns la: #309) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
scuze sincere pt. neatentie! - de enigmescu la: 22/06/2004 04:28:11
(la: Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii)
sunt curios, doar curios: daca ai fi gasit materiale publicate de mine anterior ti-ai fi facut o alta impresie? chiar crezi ca e asa de important aspectul? am scris destul de mult la viata mea, chiar daca n-am "publicat" nimic. asta nu inseamna ca am scris doar pt. mine fiindca, poate acest lucru l-ai observat totusi, nu incerc sa vorbesc singur ci sa leg unele discutii- ca acestea se pot transforma in controverse...nu-i nici o problema pt. mine, din ele pot iesi mai usor adevarurile la lumina.
"Cine decide calificarea de om al lui Dumnezeu?...sau cine decide calitatea de inselatori?" este ceea ce ai scris tu cu manutele tale. in aceasta fraza sunt in primul rand doua greseli de exprimare, daca-mi dai voie sa-ti spun. trebuia sa te exprimi cam asa: cine decide CALITATEA de om al lui Dumnezeu si cine decide CALIFICAREA de inselatori? raspunsul meu a fost pe cat de sincer si, nu ma indoiesc, bazat pe niste realitati pe care nu le-ai negat(dealtfel nici un singur punct nu ai negat din cele scrise de mine), deci pe cat de sincer pe atat de realist.
ca sa putem intelege ce-i cu "fragmentul muratorian", pe care nu-l contest dar a carui origine nu o cunoastem totusi(nu stim cine si de ce l-a scris, cu ce scop), trebuie sa avem in vedere mai intai evolutia bisericii primare in acele trei secole de dupa Hristos. stim ca a fost o perioada extrem de tulbure si de zbuciumata. in parte pt. ca uneori chiar si Sf. Ap. intre ei au avut unele ezitari sau neintelegeri privitoare la anumite aspecte ale Scripturii, apoi pt. ca au existat inca de atunci o multime de secte si de curente filosofice care au incercat sau sa minimalizeze importanta Evangheliilor, sau sa submineze autoritatea apostolilor. cei mai interesati de aceasta au fost evreii, ei au incercat cu orice pret sa ascunda adevarul despre crestinism. un alt argument ar fi ca apostolii n-au fost interesati de raspandirea unui "canon". sau cel putin nu la inceput. dar cand s-au vazut asaltati de tot felul de scrieri apocrife, de pareri personale referitoare la dogme si traditie, au trebuit sa tina cont de autenticitatea scrierilor. dealtfel daca dai un search pe net despre "muratori" pe care mi l-ai recomandat tu si citesti cu atentie ce scrie despre el este imposibil sa nu-ti dai seama ca el este sau poate sa fie o prima forma de exprimare scrisa a canonului de astazi. tin sa precizez insa ca autoritatea in materie de texte biblice n-a avut-o nici papa, nici patriarhul, nici vreun imparat sau rege, nici vreun alt om "pamantesc". "oamenii ceresti" au avut aceasta autoritate! si aici ma refer la cei care au participat la sinoadele ecumenice. stii cum se proceda la acestea? se supunea dezbaterilor o problema legata de dogma, de cult sau de administratie si apoi se trecea la un fel de vot. dar acest vot trebuie inteles cam asa: toti aveau acelasi gand si erau purtati de acelasi duh- asa marturiseau despre ceva ca este sau nu este bun. asta i-a si ferit de greseli, la fel cum s-a intamplat si in cazul scrierii bibliei. gandeste-te numai: erau intre 150 si peste 300 de episcopi din toata lumea crestina de pana atunci la o singura adunare, nemaipunand la socoteala membrii insotitori ai fiecaruia in parte. iar ei nu veneau in nume propriu la sinod ci in numele bisericilor pe care le pastoreau. "marturisirea de credinta" sau "simbolul de credinta/CREZUL" a fost redactat in primele doua sinoade ecumenice(Niceea si Constantinopol). asadar Sfintii Parinti au avut grija sa STATORNICEASCA invatatura de credinta si canoanele ei pt. posteritate. unii imparati si episcopi, renegati de biserica si condamnati la excomunicare, au dorit sa-si impuna hegemonia si interesele prin adoptarea de noutati in cult sau in dogme dar mereu a fost cineva sa ia apararea bisericii. Sfintii Ioan Damaschin, Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvantatorul si Ioan Gura-de-Aur au fost unii dintre ei. ei au vorbit cu autoritatea specifica unor apostoli.
revenind de unde am plecat in pledoaria mea, sunt convins ca o multime de alte texte asemanatoare celui muratorian s-au distrus in timp, unele poate chiar mai vechi decat acesta. dar sincer, pe mine nu ma intereseaza mai mult o scriere apocrifa decat una biblica sau din sfinti parinti. si la urma urmei nu trateaza decat problema canonicitatii, nu vreo problema de dogma sau de credinta. ai sa-mi zici ca e f. important. e adevarat, nu neg acest lucru, e f. important sa stii ca urmezi o cale a adevarului si nu una a minciunii. dar atata timp cat acelasi canon de astazi s-a tinut inca din primele veacuri fara a fi schimbat de cineva pt. ca n-ar fi fost bun si ar fi dus la pierzare si la necunoasterea adevaratei Scripturi, da-mi voie sa ma indoiesc de autoritatea autorilor de diferite manuscrise care vin in contradictie cu autoritatea Sfintilor Parinti.
nu mai comentez despre Septuaginta pe care dealtfel chiar eu am mentionat-o. e de ajuns sa spun ca si la ea s-au incercat unele modificari, nereusite din fericire. si ca sa nu-mi uit o idee: VT a fost si a ramas doar "umbra celor viitoare"; dar cand a venit Hristos-lumina lumii ne-am lepadat de intunericul necunostintei.
faci in final o afirmatie fara nici un suport. e ca si cum ai zice ca tu poti cunoaste adevarul numai din vazute. eu iti spun ca se poate si din auzite! poti studia tone de manuscrise si carti dar n-ai sa ajungi niciodata la concluzia ca istoria bisericii nu se invata in biserica. tocmai Traditia ei tine de istorie, cultul in sine este incarcat de istorie. a desparti biserica de istoria ei e ca si cum ai scoate scoica din cochilie. liberatatea de gandire nu trebuie inteleasa ca libertinaj in cuget si n-ar trebui, cel putin teoretic, sa duca la mistificarea adevarului ca de aproape doua mii de ani biserica se slujeste de acelasi suport moral ca si in zorii crestinismului. a pune asta sub semnul indoielii nu e intelept! intai pt. tine insuti, care vezi dar cu ochii larg...inchisi, apoi pt. cei care iti citesc mesajele- te faci direct responsabil fata de sufletele lor! stiinta nu l-a negat intotdeauna pe Dumnezeu, au fost cazuri cand chiar L-a adorat. si inca n-a raspuns intrebarii: de unde vine ea???
cu acelasi respect si sper sa nu existe vreo urma de resentiment.
Catalin R. S.
just me
#16558 (raspuns la: #16552) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Paianjenul - de carapiscum la: 01/09/2004 18:37:26
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Iti raspund tie acum fiindca Pt. Destin am nevoie de mai mult timp si, asa cum mi-a recomandat, n-am sa mai stau pana tarziu (dupa ora 1 noaptea) sa-i scriu.

Notiunea de moarte comporta doua intelesuri: spiritual si fizic. In credinta crestina moartea este vazuta ca o trecere din viata de pe pamant la viata de dincolo (in cazul in care "x" este vrednic de rai) sau poate sa insemne ruperea oricarei legaturi cu Dumnezeu si "ancorarea" in iad pt. vesnicie (in cazul celor nevrednici de rai). Dar si intr-un caz si in celalalt sufletul nu se desfiinteaza! De aceea expresia "a trecut in nefiinta" este improprie crestinismului si s-a inoculat oamenilor in greii ani de comunism ateu. Sufletul nu poate sa se distruga odata ce a fost creat de Dumnezeu, asta trebuie sa intelegem. Chiar si chinurile iadului nu sunt spre distrugerea sufletului, ci spre chinuirea lui. De ce s-a zis ca "singura atee este moartea"? Tocmai pt. ca moartea in sine nu-l poate accepta pe Hristos Cel inviat, asa dupa cum Hristos nu poate accepta ceva necurat sa intre in imparatia Sa. Aminteste-ti: "intre noi si voi este o prapastie in asa fel incat de ar incerca sa treaca cineva de la noi la voi, sau de la voi la noi, sa fie cu neputinta." (am parafrazat din Scriptura). Aici e vorba de o moarte pur spirituala, o moarte a faptelor celor bune concomitent cu savarsirea celor rele- asta atrage automat "mania" divina.

Daca insa ne referim la moartea trupului, atunci e cu totul alta problema. Chiar si asa, cu toate ca trupul "se intoarce in pamantul din care a fost luat", nici acesta nu se desfiinteaza definitiv. Pt. ca spune ca toti vor invia la trambita arhanghelului si la glasul lui Dumnezeu. Cum asta? Unii parinti au zis ca va fi cam la fel cum se intampla cu pilitura de fier ce se alege din nisip cand apropiem un magnet. Asa si trupul se va restaura si va invia odata cu sufletul. Asta probabil pt. ca din inceput omul a fost creat trup si suflet deopotriva, nu numai trup, nu numai suflet. Si apoi ingerii au fost creati fapturi spirituale, singur doar omul a fost creat din aceste doua elemente.

Inca un aspect important... Daca trupul se restaureaza si insoteste sufletul, inseamna ca nici acesta nu se poate desfiinta definitiv. El trece prin moarte doar provizoriu. Moartea sufletului trebuie inteleasa ca o perpetuare a raului spre rau si o rupere a relatiilor personale cu divinitatea. Iar aceasta moarte a sufletului poate fi temporara in perioada dintre judecata particulara si cea universala- doua evenimente distincte si importante. Dupa judecata universala sufletul nu mai poate fi salvat de la condamnarea in iad. De aici si rostul rugaciunilor si al jertfelor pt. sufletele celor "adormiti" (asa sunt pomeniti in slujbele bisericii, ADORMITI, nu morti).

Si ca sa revin la afirmatia mea care te-a nedumerit, e nevoie sa citesti din nou ce am mai scris pe aici. A trai departe de Dumnezeu este tocmai o moarte spirituala. A trai prin El si cu El inseamna dobandirea vietii vesnice. De asta am si zis ca principiul este relativ simplu de inteles. Sper ca am reusit cat de cat sa-ti dau un raspuns pe masura asteptarilor tale.

So far, so good.
#20791 (raspuns la: #20777) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mesia exista din vesnicie fiind de o fiinta cu Tatal si cu Duhul Sfant. El este fara de inceput si fara de sfarsit, altfel spus El este "inceputul si sfarsitul, alfa si omega". Prin urmare toate proorociile VT vorbesc despre El si misiunea Lui. Gasim in VT mai multe referiri la Sfanta Treime, din care face parte si Hristos, Cel ce avea sa vina pe pamant pt. a sterge pacatul stramosesc. Facerea 1, 26 si Isaia 6, 3 sunt doar doua exemple. Cel mai concludent este episodul in care Sfanta Treime se coboara in chip firesc, omenesc (sub chipul a trei tineri) la stejarul Mamvri, unde sunt intampinati cu cuvintele: "Doamne, de am aflat har inaintea Ta"...(adica desi erau trei persoane distincte, Aaron li se adreseaza ca uneia singure).

Ce am vrut sa zic prin toate acestea? Ca Hristos a existat din vesnicie, ca si Fiu al lui Dumnezeu, si ca la vremea hotarata EL A VOIT sa coboare pe pamant, n-a fost obligat. Dar vremea hotarata nu trebuie inteleasa ca fiind hotarata din afara, cum se pare ca intelegi tu, ci hotarata de STAREA SPIRITUALA A LUMII- deci nu e vorba de nici un destin prescris aici fiindca Dumnezeu a stiut dinainte ce va face omenirea, dar n-a voit sa-i incalce libertatea si ca atare n-a intervenit printr-un act dur ca s-o oblige la a respecta Legea caci n-ar mai fi fost atotdrept atunci.

Pui intrebarea "cine e Isus atunci ca el nu este amintit nicaieri inainte de a lua forma umana?" Insa inainte de asta faci o remarca: "Isus a existat inainte de Isus deoarece el a coborat si a luat o forma umana." Tocmai in aceasta consta dualitatea Lui (Dumnezeu si om in acelasi timp), ca a existat dinainte ca Dumnezeu si Si-a insusit trupul omenesc in spatiu si timp. Dealtfel ar fi fost ilogic sa vina ca Dumnezeu in afara trupului omenesc fiindca faptura umana n-ar putea percepe formele spirituale si natura divina in maretia ei, ci ea poate sa o perceapa doar daca persoana divina se supune legilor firii/materiei/fizice. Cine este Iisus? Sper ca ti-am raspuns. Daca ai fi vrut sa se vorbeasca inca din VT despre Fiul ca venind si luand numele Iisus, atunci te inseli. Asta ar fi dus inevitabil la nasterea unei multimi nemasurate de Mesia contrafacuti fiindca si-ar fi luat de buna seama acest nume si s-ar fi folosit de el in scopuri personale (mai ales ca acest nume era intre cele mai uzuale la evrei).

Spui apoi ca "a murit forma umana pe care a luat-o, deci nu forma divina, ca atare deicid= nimic". Paianjenul a incercat sa spuna ceva referitor la aspectele legate de crucificare si ce insemnau ele pt. condamnati- si pt. ceilalti. Tin sa punctez un aspect extrem de important la acest capitol: crucea era nu numai un instrument de tortura extrema, dar si un mijloc de lapidare a moralitatii persoanei respective. Si chiar daca acesta era un mijloc de ucidere legala la romani, evreii au adoptat destul de usor acest mijloc in practicile lor fiind mai feroce si mai drastic decat uciderea cu pietre in mijlocul pietei. De remarcat ca nici macar ei insisi nu doreau sa fie partasi la asa o executie fiindca mortul "spanzurat pe lemn" era considerat profanator pt. cei ce s-ar fi atins de dansul. Asta nu-i impiedica totusi pe curiosi sa se stranga ca la balci in jurul crucii. Prin urmare invinovatirea de deicid vine pe fondul interpretarii urmatoare: Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu care a venit sa mantuiasca lumea. Insa evreii, fiind sub jugul ocupatiei romane si dorindu-si un eliberator nu din chingile pacatelor ci din cele ale tiraniei straine, asteptau un reformator social, un fel de haiduc care sa-i dezrobeasca si sa intemeieze statul Israel in "pamantul fagaduintei". Prin urmare venirea lui Mesia s-a facut imediat subiect de dispute in chiar sanul Sanhedrinului, cei mai multi punand sub semnul indoielii persoana lui Hristos care, pe deasupra, se aratase in dese randuri impotriva practicilor lor invechite in faradelegi. Asta insemna subminarea puterii israelite, in opinia lor, si o incercare de substituire in persoana lui Mesia- ceea ce, sa fim obiectivi, era inacceptabil. Numai ca ei nu intelesesera ce fel de imparat venise sa fie acest Mantuitor, n-au inteles ca imparatia Lui nu este din lumea aceasta (cum El Insusi marturiseste in fata lui Pontiu Pilat). El le vorbea pe fata de o imparatie a sufletului iar lor li se parea ca vorbeste asa doar ca sa-i faca pe ei de rusine. De aici si invidia si rautatea lor (precizam ca nu e vorba de toti evreii, ci de mai marii fariseilor si carturarilor). Razbunarea pt. cuvintele Lui rostite cu indrazneala a fost posibila tinand sfat "ca sa-L omoare". Deci nu ca sa-L chestioneze, ci ca sa-L omoare! Inca inainte de a ajunge la judecata, soarta Sa era pecetluita.

De ce au fost invinovatiti totusi de deicid? Sa citim la parabola lucratorilor viei: "33. Ascultaţi altă pildă: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe.
34. Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele.
35. Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre.
36. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele tot aşa.
37. La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor ruşina de fiul meu.
38. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui.
39. Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis." (Matei cap. 21). Ce ne spune aceasta pilda rostita de Mantuitorul in chiar ziua intrarii in Ierusalim, cand se pregatea de patima Sa? Spune f. multe! Pur si simplu nici nu trebuie sa mai completez nimic. Dar ca sa revin la intrebarea de la care am pornit am sa mai dau un citat: "Doamne, iarta-i ca nu stiu ce fac." (Hristos pe cruce). Aparent evreii nu stiau ce fac. Oricum, nu toti stiau, asta e clar. Daca n-a fost evident ca instigatorii au dorit moartea Lui din dorinta de razbunare, atunci cum se interpreteaza acest text: "10. Fiindcă ştia că arhiereii Îl dăduseră în mâna lui din invidie." (Marcu 15)? Sigur ca ei n-ar fi putut sa ucida pe Dumnezeu, departe de noi gandul acesta, insa faptul ca si-au invartosat inimile si s-au impotrivit lui Dumnezeu Insusi cerandu-I moartea, desi faceau varsare de sange nevinovat si puteau (daca ar fi fost sinceri cu ei insisi) sa renunte la simulacrul de proces fie numai si pt. ca ar fi putut fi intr-adevar Dumnezeu, acest fapt zice multe despre moralitatea acelora si despre scopurile lor ascunse. Insasi ideea de ucidere a Celui Care le dovedise in atatea randuri ca este Fiul Omului, ucidere menita sa distruga trup si suflet deopotriva, este o idee indreptata impotriva Duhului Sfant si a voii divine.

Scenariul tau e ca un film pt. copii, menit copiilor si conceput copilareste, nu te supara. In primul rand e doar un scenariu. In al doilea rand este gresit fiindca, daca prin absurd am accepta acestea, atunci nu se mai pune problema neimplinirii Scripturilor, ci aceea a nemantuirii omenirii! Pt. ca Hristos n-a venit (numai) ca sa implineasca Scriptura, ci ca sa desavarseasca omenirea. Proorociile despre El n-au fost date pt. ca mai tarziu in timp El sa le adevereasca, nu acesta a fost scopul lor, ci acela de a face cunoscute SEMNELE venirii/persoanei Lui, la fel ca si in cazul apocalipsei. Asadar nu proorociile sunt conditia venirii Sale, ci venirea Sa este conditia pt. care au avut loc proorociile.

Afirmi ca: "intr-o discutie teologica trebuiesc lasate crezul religios personal si credinta in sine la o parte. Daca nu o facem, atunci discutia o sa aibe o natura "credincioasa" dar nu teologica ( teos= zeu, logos= a vorbi ) si atunci nu mai e necesar sa ne pierdem timpul despicand firul in 4." Teologie (din greaca) nu are intocmai sensul dat de tine. Theos inseamna Dumnezeu (zeu daca vrei tu neaparat) iar logos inseamna cuvant. Prin urmare teologie se traduce prin "Cuvantul lui Dumnezeu", adica Fiul lui Dumnezeu. Vorbirea "teologica" (vorbirea despre Dumnezeu) in afara crezului religios personal ("credintei in sine") este vorbire in afara lui Dumnezeu si nu mai este teologica, daca-mi permiti sa-ti atrag atentia. Poate fi cel mult "logica", va fi cu siguranta profana si, repet, in nici un caz despre Theos. Cum ai putea patrunde spiritual asa niste lucruri sau vorbi despre ceva ce nu cunosti si nu poti patrunde cu sufletul? Ca unde e loc numai de logica, nu prea mai ramane pt. simtirea interioara. Eu incerc pe cat posibil sa nu despic firul in 4, cum zici tu. Iti fac cunoscute unele chestiuni, daca vrei, dar sa stii ca n-am sa arunc margaritarele credintei in gura porcilor fiindca, asa cum zice Hristos, daca fac aceasta porcii se pot intoarce spre mine sa ma rupa. Eu iti spun o data, de doua ori, poate si de noua ori, dar dupa aia nu mai avem ce "teologhisi" impreuna, daca vad ca doar te prefaci a asculta ceea ce zic.

Toti invatam cate ceva in viata asta, mai mult sau mai putin. Eu nu dau sfaturi nimanui, atrag atentia asupra unor lucruri si atat. Ca o fac cu ceva ravna, nu mi-e rusine si nu ma tem de reactiile nimanui. Fiecare va da socoteala si pt. tot cuvantul rostit, la vremea cuvenita. Ceea ce stiu spun cu tarie fiindca nu stiu de la mine insumi, ci de la cei care au experimentat timp de 2000 de ani si-au pus in valoare aceasta stiinta despre Dumnezeu. Eu doar vorbesc despre ele. Daca nici macar vorbele nu sunt suferite, atunci cum ar mai putea sa fie suferita viata dupa preceptele Scripturii?!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#21351 (raspuns la: #21153) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
e simbolic de fapt viata=lucr - de Prophet_slim la: 02/03/2006 12:10:15
(la: viata ucigasa)
e simbolic de fapt viata=lucruri din viata nu viata care este opusa mortii corporale, iar moartea de care vorbeam e o moarte sufleteasca, nu at o moarte a corpului. printre ce am mai vrut sa arat e ca uneori viata trebuie ca sa te omoare putin si ca trebuie sa accepti. si paradoxul face lucurile mai frumoase, nu crezi? oricum multumesc pt comentariu:)

---------------------------------------------------
negrul este alb si albul este negru deci sunt cenusii???
#109059 (raspuns la: #108830) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ok ...crede ce vrei tu...exac - de celine333 la: 17/05/2006 22:39:22
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
ok ...crede ce vrei tu...exact..religia trebuie inteleasa..eu chiar nu cred in D-zeu pt ca imi da viata vesnica...nu cer decit sa aiba grije de mine..cit traiesc pe acest pamint...indiferent..daca ..totul se va sfirsi aici..
hai sa-i lasam pe morti sa se odihneasca in pace...parerea mea este ca esti o fiinta foarte rea...necredinta ti-a ucis...ceea ce poate cindva ai avut frumos in tine..nu e vina ta...esti doar orbita,,,de propia ta necredinta..,,pacat de sufletul tau..
#122674 (raspuns la: #122660) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspunsuri - de casandra_radu la: 04/10/2006 08:23:50
(la: Budism, forme de meditatie)
- wp -
Crezi ca budisti au inteles ceva despre Buddha?
Toti oamenii au distorsionat mesajele iluminatilor.
“Nu putem spune ca un crestin poate sa-si imbogateasca nivelul etic si spiritual daca practica budismul. Cele doua cai sunt total diferite, iar eu spun - si nu de neaparat de la mine citire - ca sunt antagonice.” Perfect de acord, nici nu spuneam asa ceva. Nici un crez nu-ti imbogateste nivelul spiritual. Poti crede in Isus, in Buddha sau in spiridusi martieni, este acelasi lucru.
“Meditatia budista, nu are nimic in comun cu meditatia crestina.” Meditatia “crestina” nu exista. Te rog, arata-mi un singur pasaj din Biblie care sa faca vorbire despre meditatie. Crestinismul predica iubirea, care este o stare aproape de meditatie. Tot crestinismul a si otravit insa, iubirea (vezi toate prostiile referitoare la sex, casatorie, etc). Ceea ce am zis a fost ca iubirea si meditatia nu se exclud, ci dimpotriva. Atat iubirea cat si meditatia nu sunt crestine sau budiste. Trebuie inteleasa bine distinctia dintre un sistem religios de crezuri, elaborat de o minte umana si experienta directa, perceputa prin straturile mai profunde ale fiintei, cum ar fi inima.
Cunoasterea din carti este o falsa cunoastere. Singura cunoasterea autentica este cea provenita din experienta directa si personala. Zice cineva: “Dumnezeu exista”. Dar e doar ceva ce a citit si in care crede, nu este ceva ce a cunoscut direct. Cu alte cuvinte, daca vezi soarele...mai ai nevoie oare sa crezi in el? Ce sa crezi?! Il vezi pur si simplu, stii ca este.


- rast -
Intr-adevar mintea si corpul sunt un ansamblu indisolubil. O linistire a corpului atrage o linistire a mintii si viceversa. Cu toate acestea, relaxarea pur fizica nu implica o relaxare totala a mintii.
Detasare...ce pot spune decat ca o traiesc. Am ajuns in aceasta faza. Am avut momente in care m-am gandit la cat de vie ori moarta sunt. Dar sunt doar ganduri. Merg mai departe.
Tot ce am spus despre meditatie a fost din experienta proprie. Trebuie doar sa fii atent la ganduri si sa nu le lasi sa te manipuleze, sa le privesti cum vin si pleaca. Daca reusesti sa faci asta, nu innebunesti.

- jennifer -
Tot din imaginatie vorbesti si tu. Doar daca nu cumva ai ajuns la Dumnezeu si atunci imi cer scuze.

- Jianu Neridan -
Legatura dintre Hristos si Satana este aceea ca ambii se afla in mintile umane.
Si imi aduc aminte de o “gluma”: Cica Dumnezeu era foarte agasat de cererile oamenilor, care nu il lasau nici o clipa in pace si mereu se rugau la el pentru cate ceva. Asa ca se sfatui cu unul din ingerii sai, ce este de facut ca sa aiba si el putina liniste. Ingerul ii zise sa se refugieze pe cel mai inalt varf al Himalayei caci acolo nu va fi deranjat. “Degeaba ma duc acolo, pana la urma oamenii vor ajunge si in acel loc”, zise el. Ingerul se gandi mai bine si ii zise:”Ascunde-te in inima omului, caci acolo nimeni nu te va cauta”. Si Dumnezeu asa facu.
“Diferenta e clara: Dumnezeu este Calea, Adevarul si Viata, iar nirvana este starea de moarte, de nemiscare.” Deci sa intelegem ca ai atins Nirvana de vreme ce u cunosti atat de bine si l-ai intalnit si pe Dumnezeu, astfel incat ai autoritatea morala de a vorbi despre ceea ce cunosti direct?!
“Meditatia orientala este de fapt predarea constiintei omului in mana diavolului prin autohipnoza.” – Te rog, impartaseste cu noi trairile tale din timpul meditatiei, ca vorbesti ca o persoana care cel putin a incercat sa mediteze.
Avand in vedere cele spuse de tine, cred ca ar fi bine sa te feresti – sunt Diavolul in persoana! ;))



"I know what Tao is, but where it came from, I don't know" - Lao Tse
*** - de Daniel Racovitan la: 09/10/2007 12:58:30 Modificat la: 09/10/2007 13:24:15
(la: Sfânta Tereza din Avila dzis-a:)
"Ce-o fi vrut a spune?"

Este o afirmatie care arata ca religia crestina trebuie inteleasa la niveluri intelectuale diferite. Fraza se indeparteaza de crestinismul zis "popular" ("al babelor" adica).

In contextul dogmei crestine se traduce cam asa:
Crestinului i se cere sa "moara" (simbolc vorbind) din punct de vedere al "lumii" reprezentata prin pacat; se spune ca la botez omul vechi "moare", iar cel nou re-naste "intru Hristos". Deci daca vrei sa ai viata vesnica trebuie mai intai ca omul vechi din tine sa "moara". Daca acesta nu va muri, atunci vei muri spiritual.
apreciaza viata - de new.miri la: 20/05/2008 00:47:52
(la: PARADOXUL VREMURILOR NOASTRE)
ca sa ai satisfactii in viata trebuie sa satisfaci tu pe ea...adica nimic nu e imbosibil si cind ajungi idealul apreciaza cea ce ai , cea ce ai fost si cea ce esti. toti avem darul cel mai minunat in viata sa iubim si sa fim iubiti , de ce sa nu il apreciem? asa ca lasa inaintarea vieti ca are si ea sensul ei gindeste-te la valoriile sentimentale si o sa fii fericit, cineva te iubeste...vrei mai mult???
doar o clipa e de ajuns... - de (anonim) la: 31/08/2003 06:49:02
(la: Poveste din liceu, in cheie nostalgica.)
citind blogul tau despre o poveste din liceu, mi se confirma ipoteza mea cum ca in viata trebuie sa fim tot timpul cu ochii deschisi si sa anticipam clipa ce ne-ar putea schimba destinul: CLIPA DE NEATENTIE!
sunt convinsa ca fata despre care ai scris si-a avut visele sale de adolescenta, a crezut ca le va putea transforma in realitate,iar in increderea ei in ea insasi s-a lasat dusa de valul succesului temporar avut in liceu, uitand sa lupte in continuare pentru idealurilel sale si sa se pazeasca de aceea clipa ce i-ar putea schimba cursul vietii.doar o clipa de neatentie este de ajuns si totul ia forma opusului ce l-am dorit!
singur - de (anonim) la: 11/09/2003 17:15:42
(la: Se poate trai fara iubire?)
Asa este, se poate. Cum? Greu! Intrebindu-ma mereu de ce asa? De ce tocmai eu? De ce tocmai tu? Doar ne iubim!
Uneori in viata trebuie sa faci alegeri imposibil de facut dar care trebuiesc facute. Crezi ca faci o mutare si apoi vezi ca lumea asa cum o stiai nu mai exista. De ce mi-ar pasa?
Nu stiu! Poate pentru ca am pus fericirea mea la urma, poate pentru ca am gresit si greseala ma urmareste. Poate ca am uitat de unde am plecat. Poate pentru ca sint blestemat sa nu am parte de....sa ma ia naiba!
singur - de (anonim) la: 11/09/2003 17:17:11
(la: Se poate trai fara iubire?)
Asa este, se poate. Cum? Greu! Intrebindu-ma mereu de ce asa? De ce tocmai eu? De ce tocmai tu? Doar ne iubim!
Uneori in viata trebuie sa faci alegeri imposibil de facut dar care trebuiesc facute. Crezi ca faci o mutare si apoi vezi ca lumea asa cum o stiai nu mai exista. De ce mi-ar pasa?
Nu stiu! Poate pentru ca am pus fericirea mea la urma, poate pentru ca am gresit si greseala ma urmareste. Poate ca am uitat de unde am plecat. Poate pentru ca sint blestemat sa nu am parte de....sa ma ia naiba!
Iarta-ma....
casatorie dintre un catolic si un ortodox - de pr Iulian Nistea la: 25/11/2003 16:46:38
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Ce restrictii pot exista ca doi oameni (un/o catolic/a si o/un catolic/a) sa se indragosteasca unul de altul?

Apoi, aceasta unire in sentimente si in viata trebuie binecuvantata cumva vizibil (desi deja iubirea e o binecuvantare in sine...), si in fata comunitatii.

Inainte-vreme existau niste ritualuri speciale pentru casatoria dintre un ortodox si un neortodox. Astazi, in ceea ce'i priveste pe catolici, practica cea mai raspandita este ca se face o slujba "normala", ca la nunta dintre doi ortodocsi. Mai ales in Occident, unde asemenea casatorii sunt frecvente.

Acum, sigur, noi, ortodocsii, am vrea ca aceasta sluba sa se face in ritul ortodox, pentru ca este mult mai dezvoltat, mai plin de semnificati si mai frumos decat cel catolic (de astazi).

De asemeni, ii invitam pe cei doi sa-si puna inainte unele intrebari cu privire la practicarea credintei dupa casatorie (cum vor merge la slujbe impreuna? cum se vor impartasi impreuna? cum isi vor boteza copiii? etc.) ca sa nu se ajunga dupa aceea la dispute in familie...

Cand casatoria este intre doua persoane care apartin la culturi/civilizatii destul de diferite azi (cum e cazul intre o lume destul de traditionalista romaneasca si una occidentala), lucrurile devin si mai complicate.

Dar nu poti sa te pui impotriva dragostei....

p.iulian
#5192 (raspuns la: #4858) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru - de athos la: 18/12/2003 06:58:47
(la: 14 ani de la Revolutie)
pentru orice lucru din viata,trebuie platit un pret...
si acei martiri au platit-o pentru a le crea celorlalti un alt fel
de existenta!
#6862 (raspuns la: #6851) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am auzit ca multe fete românce... - de Jimmy_Cecilia la: 17/02/2004 10:27:12
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
s-au casatorit cu francezi si italieni "cunoscuti" prin internet, fara o cunoastere reala si acum sunt prin Franta si Italia cu copil si fara mult avenir, facand reprosuri ca sotii si-ar fi schimbat personalitatea si pierdut orice urma de amabilitate...

casatoria este ceva serios, te angajezi pt viata, trebuie sa cunosti bine partenerul, trebuie avut multe lucruri in comun si inca nici atunci nu poti pretinde ca-l cunosti...

si chiar cand esti convins ca este persoana cea buna,ca iubirea va infrange totul, multe lucruri pot avea influente in timp asupra personalitatilor, schimba multe, si ce era "ideal" ieri va deveni "insuportabil cativa ani mai tarziu...
#9785 (raspuns la: #9775) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...