comentarii

vieti la limita


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Frumosilor,sa nu deviem .... - de alianta la: 31/08/2004 06:14:16
(la: Mai avem identitate cei plecati din tara?)
Dragilor, se pare ca s-a perceput "mesajul" meu în diverse moduri.Este normal, fiecare cu parerea lui , este interesant dupa constatarea mea , ca fiecare cred ca a scris cîte ceva în functie de starea de spirit pe care a avut-o în acel moment :)Pai bine , dar pana la urma nu se pune problema în mod subiectiv , ci pur si simplu trebuie vazut totul prin prisma celui plecat de acasa, desigur ca fiecare dintre noi am încercat sa ne integram în noua tara , dar asta nu are legatura cu ce simtim în fond , sau ne împiedica sa ne punem întrebari , nu înseamna ca am reusit sau nu "afara", nu asta este important ci faptul de a ne vedea cu ochii mintii în cele doua "vieti", paralele , ca vrem sau nu. Nu vorbim de nostalgie , ne ducem des acasa (depinde), dar parca ne trage tot timpul ata, asta denota ca nu s-a rupt nici un cordon ombilical .Faptul ca plecam repede de "acasa" este dovada de viata noastra bine conturata în noua tara unde ne regasim , dar oare nu este vorba în esenta de "reperul nostru" în acest caz? Nici vorba de radacini , pe unde suntem , ca nu se poate asta, nu poti sa rupi o parte din tine asta este clar; dar parca cu cat se vorbeste mai mult de rau în jurul tau despre Romania , ai un sentiment de revolta , pt ca asa cum bine stim , valorile noastre morale , spirituale etc,necunoscute de majoritatea strainilor ,( din pacate ) te fac sa te gandesti si sa aperi instinctiv aceste lucruri, tocmai pt ca nu ne identificam în "negativitatea" asta .Sunt multe de vorbit pe tema asta, nu cred ca are sfarsit tema , dar sa vedem cat mai multe pareri si fara sa vreti veti descoperi diverse "caractere" în aceste comentarii care "vorbesc" mult despre OM , despre cum percepe fiecare plecarea în lume , se va devia (inerent) de la tema , exact din motivul scris mai sus :)Apar toate aspectele de personalitate , de la lauda de a reusi "afara", nereusita, renuntari de tot felul , etc, etc....(multe lucruri care nu au legatura cu subiectul) :)
Sa auzim numai de bine , si sa ramanem romani-BUNIsau RAI:)
#20673 (raspuns la: #20495) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
AAF - de Dinu Lazar la: 31/08/2004 09:58:31
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Domnule Lazar, credeti ca ar fi vreo sansa ca cele cateva cluburi foto din tara sa puna mana de la mana sa infiinteze o alta asociatie ?"

Sigur, mai exista citeva cluburi in tara, care functioneaza, unele cu bune rezultate.
Problema este ca aceste cluburi sunt duse inainte de niste inimosi, care nu cred ca sunt capabili, din cite ii cunosc, sa faca mai mult, pentru ca azi, pentru a face o asociatie nationala viabila, o uniune de creatie, nu iti trebuie niste visatori care au avut tot felul de meserii, ci cunostinte exacte de management al culturii, marketing, pile, relatii, si o renta sanatoasa ca sa nu bagi mina in borcanul cu gem.
Ori asa ceva printre fotografi eu nu cunosc.
Asa cum de fapt nu exista o asociatie sau o uniune a profesionistilor fotografi din Ro, asa cum si afepereul s-a inecat de facto la mal, tot asa ma indoiesc serios ca numai amatorii ar mai putea face ceva.

AAF din Ro nu era o asociatie de amatori si pentru amatori; desi acestia erau cei mai numerosi, si desi saloanele de amatori ramin cele mai cunoscute, AAF era o intreprindere extrem de profitabila unde fotografii profesionisti aveau numai de cistigat; si munceau dar si cistigau niste mere de pe craca. Nu intru acum in detalii.

Deci sunt extrem de sceptic cind spun ca niste idealisti ar putea crea o asociatie nationala de fotografie - si de creat e simplu, dar de functionat citiva ani si de dezvoltat ideea si de avut multe succese - asta chiar ca m-ar mira ca ar fi posibil.

Si daca un fotoclub national sau o asociatie serioasa de amatori fotografi inca ar mai putea fi, chiar prin absurd, luata in calcul, o chestie a profesionistilor fotografi, stiind dinauntru cum devine cazul, m-ar umple de mirare absoluta.

Momentan fotografii profesionisti romani sunt incapabili sa isi dea seama ca sunt profesionisti si ca din asta ar trebui de fapt sa traiasca; pe acest motiv tarifele sunt de obicei in afara oricarui calcul economic si plata imaginii este foarte jos, iar clientii platesc ca la nunta si se gindesc ca daca un film e o suta de mii ce are asta, s-a timpit de cere shapte milioane pe o poza?

Asa ca nu vad deocamdata nici o speranta pentru o structura in fotografia romaneasca.

Economic la pamint, cu pasiunea la limita, ce sa faci...

Am cautat cu asiduitate pe net-ul romanesc sa vad si eu ceva fotografi profesionisti romani, ce fac, mai ales ce gindesc, unde si ce mai discuta - dar nu am dat de nici un murmur de discutie.

Daca nu e discutie nu e nici murmur, si atunci ce sa ne gindim la cor...
#20680 (raspuns la: #20628) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu se spune "sa accepti caci" ci sa accepti ca...! - de rangi la: 01/09/2004 03:22:15
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sufletul este muritor,il poate distruge insasi egoul nostru prea plin de el insusi,si nu numai asta,suporta dureri si traieste in aceeasi amagire cu cel care-l poarta atita timp cit se identifica cu.Spiritul in schimb,este cel care se poate numi eternitate.De aici si avertismentul din biblie,sa nu pacatuiesti impotriva sfintului duh.De cite ori nu ne-a "durut sufletul "
pe fiecare dintre noi fara exceptie pe parcursul vietii noastre? Daca intr-adevar cercetam ,nu cu ajutorul mentalului-(rational ),sau mai bine zis daca in cercetarile noastre includem si inima ,fiecare dintre noi cunoaste foarte bine adevarul precum si raspunsurile la intrebari, dar cine ar mai divaga in pierdere de timp cautind daca sufletul lui o sa moara sau ba?
#20744 (raspuns la: #19845) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
parerea mea - de cireasa la: 01/09/2004 12:14:54
(la: De ce nu sunt femeile niciodata multumite?)
Pe scurt.

1. Femeile(oamenii) nu se cunosc pe ele(ei) insele(insisi). Sunt intr-o semi-ceata sau semiconfuzie o anumita parte a vietii. (Nu toate)
2. Femeile au tendinta sa fie depresive. Intorc o problema(reala sau imaginara) pe toate fetele si o transforma intr-o mica(mare) obsesie.
3. Pun pret excesiv pe amanunte si devin tipicare(mai ales odata cu varsta)
4. Simtul critic este deasemenea dezvoltat excesiv si ar cam trebui corectat in timp util.(pana nu se satura toata lumea de ele-femeile)

Sa fii o femeie puternica si fericita este o arta!



R.B.
o neintelegere - de Muresh la: 01/09/2004 13:46:26
(la: Asa a vrut Dumnezeu...)
Domnul meu . E o neintelegere aici .Nu-mi pasa ca amintesti de holocaust . De obicei , noi evreii , sintem acuzati ca una doua aducem subiectul acesta in discutie , dar daca dumneata o faci si nu eu , nu vad nici o problema . Eu am incercat numai sa-ti raspund la acuzatia dumitale ca nu as gandi global . Daca aminteam de Holocaust , m-as fi referit la un caz particular . Dar in postarea mea #20689 nu am amintit Holocaustul pt. ca am vrut sa dovedesc ca "gandesc global" , dupa expresia dumitale . Ma mira , insa , ca pana intr-atat imi exagerezi sensibilitatea incat sa te temi ca ai "putea atrage reactii necontrolate pe forum " . Fii sigur ca astfel de reactii nu vor veni din partea mea si dealtfel cred ca nu vor veni din partea nimanui , draga Mario .
Sper ca am facut ordine in chestia asta si putem acum sa continuam in liniste .Sper tot asa ca nu ma vei acuza de blastfemie .
Exista o vorba care spune ca daca Dumnezeu n-ar fi existat am fi trebuit sa-l inventam . Intelesul meu asupra acestei spuse paradoxale este ca credinta este o necesitate . Agnostici ca mine au o probleme . Suntam orfani , nu avem pe cineva care sa ne apere la nevoie . Si atunci care ar fi problema . Hai sa trec in "tabara " credinciosilor si sa ma bucur de obalduirea Dumnezeiasca . Chestia e ca daca eu l-as fi inventat pe Dumnezeu el ar fi fost mai altfel . Te rog sa ma scuzi , no ofence intended , dar Dumnezeu asa cum este el conceput de religiile mozaica si crestina , nu-mi place . De aceea sunt un agnostic . De ce nu-mi place ?. Din multe motive . Citez din prima mea postare :

"Dumnezeu ii da omului libera alegere . Insemneaza ca un criminal nu va fi oprit sa ucida un om drept si religios . Orfanii vor spune ca asa a vrut Dumnezeu ?. Ucigasul va fi pedepsit de Dumnezeu si , poate si de justitia oamenilor , dar orfanii , orfani vor ramane ".

Chestia asta cu libera alegere ma supara . Nu din cauza ideii ci din cauza consecintelor . Unui raufacator potential nu-i dai libera alegere .S-ar fi putut altfel ?. S-ar fi putut oare concepe ca ar fi putut exista un mecanism (in sens de metoda , proces) care sa opreasca mana care coboara cutitul asupra victimei (ca in scena sacrificiului lui Itzhac ) ?. O asemenea interventie directa in viata de toate zilele e posibila , e practica ?. Probabil ca nu . Doar nu suntem niste marionete . Atunci care ar fi solutia ?. Extirparea raului din om . Suntem creati dupa asemanarea Domnului . Domnul e bun , asa ar fi trebuit sa fim si noi .Asa or fi fost Adam si Eva . Aproape asa . Daca ar fi fost perfecti nu ar fi mancat din fructul oprit .Adica chiar de la inceput Dumnezeu l-a creat pe om inoculandu-i in mintea si sufletului un conflict de neimpacat : o minte ca aceea care o avem si noi . Suntem curiosi si dornici de a cunoaste . Pe de alta parte i s-a interzis cunoasterea .Sunt legi nepractice care creaza vinovati potentiali . Exact acesta a fost cazul si aici . Un fiasco stiut de la inceput . Urmarea :alungarea din rai . Si de ce i s-a interzis cunoasterea lui Adam ?
.Geneza 3:22 :
Iata ca omul a ajuns ca unu din Noi (ce insemneaza "Noi" ? . Erau mai multi creatori ?. Elohim e intradevar PLURAL (?) , nn) .Sa-l impiedicam ca nu cumva ...sa ia din pomul vietii ...si sa traiasca in veci ".
Adica , dintr-odata , omul a devenit dusmanul lui Dumnezeu .
Nu e deajuns ca "Lucifer s-a revoltat impotriva lui G-d si a atras rebeliunea ingerilor ce i s-au alaturat" , cum spui dumneata , acum e un pericol ca si omul sa pericliteze cerurile .
Si iata cum Adam si Eva au fost alungati din Edenul acela cu toti copaceii aia miraculosi a caror fructe dadeau omului puteri care il faceau periculos pt. insusi Creatorul sau Creatorii . Si avand o viata grea , omul nu au mai avut timp si putere sa fie un pericol pt. Creator/ii .Mai mult de atat . Li s-a cerut sa spuie "multumesc , sarut mana stapine/stapini ".

Si mai spui dumneata :
"Studiaza Biblia pentru a intelege relatia de cauzalitate, cum a fost creat omul, ce s-a intamplat mai apoi etc."

Cu accent pe "etc.". Adica , "mai necredinciosule , studiaza Biblia si mai apoi vom vorbi . In momentul asta nu-ti pot spune mai mult " .

Ti-am pus "vorbele in gura ?" , sau chiar asa trebuie sa inteleg scrisoarea dumitale ?.

In concluzie , pana la o alta veste raman agnostic si citirea Bibliei nu ma apropie de religie , dimpotriva .
Multumesc pt. atentie .

Shalom ,
M.




#20768 (raspuns la: #20761) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
S-a mai clarificat ceva - de carapiscum la: 01/09/2004 14:32:49
(la: "Biserica afuriseste administratia PSD")
Acum ai vorbit pe limba mea, ca sa zic asa. In sfarsit, ai tu dreptatea ta, nu zic ba. Insa chestia cu slavizarea nu poate fi probata, realizezi asta. E doar o presupunere. Sicer sa fiu nu mi-as fi dorit sa fiu prea "slav" (mai, si intotdeauna cand scriu cuvantul asta imi vine sa spun "slab"...), sau cel putin nu in sanul bisericii. Tot respectul pt. credinta lor platita cu atata sange si suferinta, la fel cum respect si pe cei ai nostri, ortodocsi, catolici sau protestanti care si-au aparat crezul spiritual. Acestia sunt, probabil, corifeii noii generatii de crestini de azi.

Daca e sa facem referire la latinitatea noastra..., cred ca se deviaza de la subiect. Vezi tu, multi dintre romani incep sa nu mai creada chiar asa de usor "povestea" cu romanii care ne-au latinizat "exact cand trebuia", adica atunci cand poporul nostru incepea sa fie si crestin. Unii au mers mai departe chiar zicand ca noi am fost crestini inca inaintea romanilor. Si parca ii poti contrazice?... :}

E drept ca nu putem categorisi o intreaga denominatie religioasa pe temeiul faptelor doar catorva dintre credinciosii ei. Dar mai tot timpul, atunci cand se aduc in discutie aceste fapte, se arata cu degetul la modul general. Si asta ca si cum noi insine am fi fara pata. Indraznesc sa spun ca avem liderii pe care ii meritam. Daca noi am fi fost mai buni, atunci si liderii nostri s-ar fi straduit sa fie la fel, nu-i asa? Altfel s-ar fi exclus ei singuri din randurile noastre.

Intr-adevar, slujitorii bisericii nu trebuie sa faca politica- motivele sunt deosebit de complexe si nu cred ca are rost sa le aducem aici in discutie. Cu toate acestea, fiindca si preotii sunt oameni, mai "altfel" decat noi dar oameni, unii fac politica. Acuma, sigur, depinde in ce fel si a cui politica o fac. Te-ai gandit, totusi, vreodata ca fiecare dintre noi facem politica fara sa vrem, sau chiar si atunci cand o detestam? De ce? Fiindca politicul se rasfrange asupra vietii sociale! De aia cine zice ca nu face politica e mincinos. Fiecare vrea o viata mai buna si niste lideri pe gustul nostru, asa ca cine voteaza face politica inevitabil. Dar chiar si acela care nu voteaza face politica, fiindca in acest fel "se razbuna" pt. nedreptatile pricinuite de cei care mai cuteaza sa candideze. Nu e vorba de dezinteres, in opinia mea, e vorba de pierderea curajului, de coruperea responsabilitatii si de neincrederea capatata pe parcurs. Asa ca si preotii fac politica, mai ales ca ei (ca si lideri spirituali) sunt adesea pusi in situatia de a da raspunsuri concrete celor ce sunt nehotarati. Intelegi tu ce vreau sa zic. Daca intra in vreun partid, atunci e alta poveste.

Ok, cam atat deocamdata.

So far, so good.
#20772 (raspuns la: #20688) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
Muresh - de carapiscum la: 01/09/2004 17:19:27
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Inainte de a trece la rubrica "intrebari si raspunsuri" da-mi voie sa-ti pun o intrebare personala: tu te-ai nascut in Israel sau ai emigrat acolo? Faptul acesta nu are o f. mare relevanta (poate) dar am eu anumite banuieli si vreau sa ma verific inainte de a face alte afirmatii.

1. Am un mic dar pt. tine. Daca vrei poti merge la rubrica poezii sa citesti "Sclifoseala de bazar", o poezioara pe care ti-o dedic din toata inima. Ti se potriveste ca o manusa.

Ei, vezi, abia acum ai reusit sa vorbesti raspicat, clar si pe intelesul tuturor. Iata cum descoperim noi aici pe cineva care se lauda cu apartenenta la mozaism in timp ce huleste credinta altora. Si iata cum te-ai prins singur in plasa, eu doar ti-am intins capcana. De ce ii condamni pe crestini? Iti sunt si ei dusmani ca si musulmanii? Si oricine va zice vreun cuvant despre faptele petrecute cu Hristos, fapte influentate de Sanhedrin si de mai marii poporului evreu ce au dus la rastignirea Lui, asadar oricine va vorbi despre aceste fapte se face vinovat de o noua prigoana impotriva evreilor si-a tarii lor? Adica de acum nu ne mai facem vinovati numai de faptele din trecut, dar si de "obiceiul" de-a lega persoana lui Hristos de locuri si oameni din timpul vietii Sale? Atitudinea domniei tale este incalificabila. Vrei sa-ti spun ceva? Nu crestinii sau musulmanii sunt antisemiti, ci evreii! DA, evreii. Tocmai pt. faptul ca va place sa va planga lumea pt. soarta nedreapta (oare?); pt. faptul ca finantele intregii lumi sunt detinute de o mana de evrei care se joaca de-a Dumnezeu si care dicteaza ce-o sa se mai intample maine; pe motiv ca neamul evreiesc este "ales" de Dumnezeu iar ceilalti sunt niste pierduti pt. imparatia cereasca; pt. imbolnavirea cu buna stiinta a popoarelor la sanul carora au trait (a se citi hrisoavele domnesti de la noi referitoare la evrei si la actiunile indreptate impotriva acestora ca masuri de prevedere la ilegalitatile lor); pt. incapatanarea cu care evreii omoara oameni nevinovati pe motiv ca le ataca statul... Pt. toate acestea si inca multe altele, evreii insisi se fac vinovati atat de mania lui Dumnezeu cat si a lumii intregi. Vrei compasiune pt. mortii tai? Ce-ar trebui atunci sa zica "tarile lumii a treia"? Sa multumeasca din suflet bogatasilor de care am pomenit mai sus? Ce-ar trebui sa faca irakienii? Sa-si lase avutia nationala pe mana acelorasi capuse pt. ca din aceasta lada fara fund sa croiasca noi arme de distrugere pt. Israel? Domnul meu, lumea nu-i chiar asa proasta cum pare. Fundamentalismul islamic este copil de tata pe langa fundamentalismul mozaic. Sa-ti amintesc de pasajele din VT unde poporului evreu ii este permis (si indicat) sa ucida pe oricine se va opune crearii statului Israel? Sau de luptele cu diferite popoare pe care le-a subjugat si le-a supus pt. ca apoi sa intreprinda acea curatenie etnica pt. a nu se murdari sangele "alesilor"? Pana si ideea lui Hitler de natie pura dpdv etnic vine tot de la evrei, dragule. Si iata cum s-a intors impotriva voastra aceasta conceptie. Si sa mai stii ceva: conform spuselor batranilor nostri intelepti, "nu iese fum fara foc"!

2. Israelul nu lupta pt. securitatea sa, ci pt. a-si pastra teritoriile ocupate abuziv si pt. a mai starpi din "dusmanii" declarati. Ceea ce pare a fi securitatea nationala este in fapt politica de expansiune garantata de SUA & Co. Totul e praf in ochi. Ca lumea sa nu se revolte pt. miseliile savarsite de evrei in teritoriile ocupate si ca sa nu se afle despre planul lor de creare a statului Israel in vechile fruntarii vechi testamentare, mai pun de cate un conflict artificial: pe la sarbi (cica noua ne pasa de musulmani...), pe la irakieni... Acolo a fost nevoie de conflict armat, aia nu si-ar fi lasat bogatiile nationale furate de altii fara lupta. Numai noi, romani smeriti si cu simtul civic ne-am dat...pe brazda, asa ca n-a mai fost nevoie decat de o mascarada politica adusa la indeplinire dupa inceputul revolutiei romane.

3. Ei, eu iti spun ca exista in mod cert: evrei crestini. Sigur ca nu sunt bine vazuti in propria lor tara, dar acestia, saracii, isi spala cu varf si indesat pacatele parintilor lor. Si mai exista o categorie: crestini evrei. Care-i diferenta dintre acestia? Gandeste-te mai profund. Persoana despre care am pomenit este un cumatru de-al meu la care i-am botezat baiatul. De curand a emigrat in Israel si-si facea probleme fiindca pana n-a dat in scris ca este mozaic (el fiind ortodox convins) nu i s-a aprobat dosarul. Scurt si cuprinzator.

4. Vezi cum interpretezi si judeci? Ah, am uitat, voi inca va ghidati dupa principiul "dinte pt. dinte si ochi pt. ochi". Era cat pe ce sa-ti spun sa nu scoti paiul din ochiul aproapelui pana nu-ti scoti barna din ochiul tau. Adica daca rusii, romanii, polonezii etc v-au primit in tara lor si v-au omenit dandu-va pe deasupra drepturi depline ca unor cetateni originari de acolo, voi nu puteti face la fel cu ei daca vin in tara voastra. Lasa, mai, ca daca veti da foc la niste biserici sau moschei nu-i bai, o sa fie putin scandal si-o sa se musamalizeze totul in timp util, asa ca puteti sa-i sfasiati pe toti care nu tin de mozaism. Ce sa mai cheltuiti bani cu ei ca sa-i repatriati la bisericile lor? Liberalism DA, dar pt. evrei, nu si pt. altii!

5. Deocamdata n-am vazut nicaieri plagiatul de care vorbesti. Iti sprijini niste teorii pe alte teorii plecand de la interpretari personale ale unor texte sfinte sau ale unor expresii uzuale la vremea aceea (cand s-a scris VT) uitand ca limba ebraica (ca orice alta limba) a evoluat si s-a schimbat putin cate putin (la fel s-a intamplat si cu greaca- cea veche aproape ca nu mai seamana cu cea moderna). Apoi te faci ca uiti un aspect extrem de important: proorociile nu se interpreteaza sau se indeplinesc dupa cum ne vine noua la indemana, ele sunt destinate oamenilor nu pt. interpretari, ci pt. implinirea lor. Faci referire la vechile mituri si zici ca au mai existat alti mantuitori inainte. Sa fie sanatosi, si tu la fel. In persoana Mantuitorului Iisus Hristos s-au implinit toate proorociile VT. Daca nu crezi din start fiindca ai tu teoriile tale, atunci degeaba mai incercam noi sa facem lumina, n-ai sa vezi decat ce ai tu pe retina dinainte tiparit.

Dar sa te mai intreb ceva: Ioan Botezatorul de la cine a fost, de la Dumnezeu sau de la oameni? (Poti argumenta ca nici n-a existat, dar am sa te intreb atunci de genealogia lui si in mod special de parintii sai, Zaharia si Elisabeta). Fiindca inainte de a veni Maria si de a avea in pantece, Elisabeta il avea deja in ea pe cel ce avea sa boteze pe Hristos, adica pe Ioan. Cum se face ca acest mare sfant este ultimul din VT care mai vorbeste de Mantuitorul lumii, si asta de peste doua mii de ani incoace? De ce in acesti doua mii de ani nu s-a mai ridicat nici un prooroc sa vorbeasca despre mantuirea lumii prin Emanuel/Mesia? Pt. mine e simplu: Ioan a fost pecetea celor doua Testamente! Pe unul l-a inchis iar pe celalalt l-a deschis.

6. N-am auzit de cei 200 de evrei ce au "fugit"...incet, dar am auzit de cei aprox. doua milioane de romani (si nu cred ca asta inseamna 25% din populatia R.) plecati degraba din tara condusa de un prim ministru care imediat ce a fost numit in functie si a depus juramantul a tinut o sedinta cu usile inchise (la care nici presa n-a avut acces) cu reprezentantii lojilor masonice din Romania. SSST, sa nu trezim pe cei ce dorm acuma! Sa nu mai zici la nimeni ce-am afirmat eu ca astia sunt in stare sa te faca de ras pt. asa o "prostie"! "Prietenii stiu de ce"!

Cu Mosadul..., sa avem pardon, dar nu cred ca sunt mai putin bine informat decat altii de pe aici. Si nici n-am afirmat ca e o armata. O armata ar fi de-a dreptul inutila cand sunt tactici "anti-teroriste" mult mai eficace si mai "curate" (care nu atrag atentia). Nici nu m-as mira sa aud peste nu stiu cata vreme ca insusi acest serviciu a pus la cale unele atentate prin care sa poata porni in voie vanatoarea de vrajitoare de dupa 11 septembrie american. Trebuie sa-ti mai amintesc si de arsenalul nuclear de care dispune Israelul? "Mosadul e un serviciu de informatii inteligent si eficace ." Ai zis-o bine, in sfarsit sunt si eu de acord cu tine. Ca de aia e serviciu de informatii, ca sa fie si inteligent si eficace spre sporirea avutiei nationale. Iar daca asta mai duce si la ceva varsari de sange nu-i nimic, Dumnezeu ne iarta ca suntem popor ales, nu-i asa? Faptul ca n-are voie sa incalce niste legi nu inseamna ca le si respecta! Apoi, din cate stiu si eu, serviciile de informatii chiar nu tin cont de nici o lege exterioara (nationala sau internationala), ci doar de cea interioara (proprie).

7. Crestinismul este o religie a iertarii si a dragostei, nu afirma nicaieri ca evreii trebuiesc starpiti din cauza lui Hristos. Cine face asta nu este vrednic de numele de crestin, iar cine se impauneaza cu aceasta "persecutie" impotriva evreilor (ca sa atraga, desigur, mila publica si foloase materiale) crede lumea imbecila, si lumea nu suporta asa ceva.

Ce sa-ti spun ca sa te determin sa zici DA? Ca nu evreii au strigat "Ia-L, ia-L; rastigneste-L, rastigneste-L"? si "sangele Lui sa fie asupra noastra si asupra copiilor nostri"? Vina asta e atat de teribila incat nici ei insisi evreii nu vor s-o auda macar, altfel de ce se caznesc din rasputeri sa demonstreze ca Mesia n-a venit si ca ei n-au omorat decat poate un simplu om cu invataturi morale? Frica de-a fi omorat pe Fiul lui Dumnezeu nu le da pace nici acum, asa cum nu le-a dat pace nici atunci. De aia se zbat sa distruga "mitul" lui Hristos, ca sa nu se mai simta vinovati inauntrul sufletului lor. A nega si acest lucru e ultima treapta de coborare a spiritului uman si ingenuncherea lui in fata ratiunii ce se vrea linistita.

PS Am stiut ca ai sa te legi de acel aspect, insa eu nu am mai atras atentia asupra acestui aspect fiindca Jay a spus "cat o sa mai frecati chestia cu fecioara, pacatosilor?", n-a zis ca freaca pe cineva!! Exprimarea lui este in orice caz condamnabila, dar pe undeva ii inteleg frustrarea. Iar daca voiai sa corespondezi numai cu el, atunci trebuia sa-i scrii in particular, nu sa-ti postezi raspunsurile pe forum unde le vedem toti.

HAi c-am obosit. Sa mai lasam si pe alta data.




So far, so good.
#20780 (raspuns la: #20662) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Paianjenul - de carapiscum la: 01/09/2004 18:37:26
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Iti raspund tie acum fiindca Pt. Destin am nevoie de mai mult timp si, asa cum mi-a recomandat, n-am sa mai stau pana tarziu (dupa ora 1 noaptea) sa-i scriu.

Notiunea de moarte comporta doua intelesuri: spiritual si fizic. In credinta crestina moartea este vazuta ca o trecere din viata de pe pamant la viata de dincolo (in cazul in care "x" este vrednic de rai) sau poate sa insemne ruperea oricarei legaturi cu Dumnezeu si "ancorarea" in iad pt. vesnicie (in cazul celor nevrednici de rai). Dar si intr-un caz si in celalalt sufletul nu se desfiinteaza! De aceea expresia "a trecut in nefiinta" este improprie crestinismului si s-a inoculat oamenilor in greii ani de comunism ateu. Sufletul nu poate sa se distruga odata ce a fost creat de Dumnezeu, asta trebuie sa intelegem. Chiar si chinurile iadului nu sunt spre distrugerea sufletului, ci spre chinuirea lui. De ce s-a zis ca "singura atee este moartea"? Tocmai pt. ca moartea in sine nu-l poate accepta pe Hristos Cel inviat, asa dupa cum Hristos nu poate accepta ceva necurat sa intre in imparatia Sa. Aminteste-ti: "intre noi si voi este o prapastie in asa fel incat de ar incerca sa treaca cineva de la noi la voi, sau de la voi la noi, sa fie cu neputinta." (am parafrazat din Scriptura). Aici e vorba de o moarte pur spirituala, o moarte a faptelor celor bune concomitent cu savarsirea celor rele- asta atrage automat "mania" divina.

Daca insa ne referim la moartea trupului, atunci e cu totul alta problema. Chiar si asa, cu toate ca trupul "se intoarce in pamantul din care a fost luat", nici acesta nu se desfiinteaza definitiv. Pt. ca spune ca toti vor invia la trambita arhanghelului si la glasul lui Dumnezeu. Cum asta? Unii parinti au zis ca va fi cam la fel cum se intampla cu pilitura de fier ce se alege din nisip cand apropiem un magnet. Asa si trupul se va restaura si va invia odata cu sufletul. Asta probabil pt. ca din inceput omul a fost creat trup si suflet deopotriva, nu numai trup, nu numai suflet. Si apoi ingerii au fost creati fapturi spirituale, singur doar omul a fost creat din aceste doua elemente.

Inca un aspect important... Daca trupul se restaureaza si insoteste sufletul, inseamna ca nici acesta nu se poate desfiinta definitiv. El trece prin moarte doar provizoriu. Moartea sufletului trebuie inteleasa ca o perpetuare a raului spre rau si o rupere a relatiilor personale cu divinitatea. Iar aceasta moarte a sufletului poate fi temporara in perioada dintre judecata particulara si cea universala- doua evenimente distincte si importante. Dupa judecata universala sufletul nu mai poate fi salvat de la condamnarea in iad. De aici si rostul rugaciunilor si al jertfelor pt. sufletele celor "adormiti" (asa sunt pomeniti in slujbele bisericii, ADORMITI, nu morti).

Si ca sa revin la afirmatia mea care te-a nedumerit, e nevoie sa citesti din nou ce am mai scris pe aici. A trai departe de Dumnezeu este tocmai o moarte spirituala. A trai prin El si cu El inseamna dobandirea vietii vesnice. De asta am si zis ca principiul este relativ simplu de inteles. Sper ca am reusit cat de cat sa-ti dau un raspuns pe masura asteptarilor tale.

So far, so good.
#20791 (raspuns la: #20777) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RADACINILE ADANCI ALE CIVILIZAŢIEI DANUBIENE - de SB_one la: 01/09/2004 22:20:04
(la: Afla despre Trecut!!!)
RADACINILE ADANCI ALE CIVILIZAŢIEI DANUBIENE
de Marco Merlini

1. Starea înaltă a Civilizaţiei Danubiene

Starea de “civilizaţie de început” nu mai poate fi limitată numai la regiunile care au atras de mult atenţia cercetătorilor (Egiptul, Mesopotamia, Libanul şi antica vale a Indusului),

Dar ea a trebuit să se dezvolte ca să poată imbraţişa civilizaţia Neolihică şi Cialcolitică a Vaii Dunării.

Câteva caracteristici ale civilizaţiei în sud-estul Europei:

- Dezvoltarea unei economii de subzistenţă agrară prin îmbunătăţirea terenului agrar şi a tehnologiei. Agricultura nu mai este limitată numai la cele mai bune petice de pamânt arabil din jurul aşezămintelor, ci este practicată pe terenuri mai dificile la o oarecare distanţă de casă. Există evidenţă a folosirii plugului şi a irigării.

- Rafinamentul şi îmbunătăţirea tehnicei de producţie a ceramicii. Progresul în tehnologia ceramicii este la fel de rapid atât în vest cât şi în est.

- Apariţia metalurgiei a fost un proces independent care n-a fost influenţat de tradiţiile din Orientul Apropiat.

- O creştere în comerţ poate fi observată încă de la mijlocul mileniului opt t.p. (timpul prezent). Era un comerţ la distanţă lungă şi care implica scoici, marmoră, obsidian şi cupru.

- Urbanism. In cadrul aşezământului care se extinde, un aranjament mai eficace poate fi observat în cursul dezvoltării sale. Planurile stilurilor de strazi şi aliniamentul caselor devin mai complexe în timp. Cât despre mărimea aşezămintelor, unele cresc atât de mult încât oferă case pentru câteva mii de locuitori.

- Case. Au loc schimbări în mărimea şi funcţia clădirilor. In timp ce mărimea medie a caselor este de cam 8 x 5 m, clădiri în oraşe mai mari pot avea o lungime de până la 30m, două etaje, cu două până la trei camere pe fiecare etaj.

- Cladirile îşi asumă funcţii mai specializate. In mileniul opt p.t., există o tendinţă fie ca spaţiul să fie separat după etajele din casă sau, mai preferabil, să se construiască clădiri separate cu funcţii specializate. In plus, arhitectura profană şi sacrală tinde să-şi asume trăsături mai distincte decât în perioadele anterioare. La câteva şantiere arheologice au fost excavate modele de temple. Unele dintre ele trebuie să fi fost probabil structuri mari pe platforme întinse.

- Stiluri sophisticate de imagini religioase.

- Europa de sud-est şi-a dezvoltat sistemul ei de scris (Scrisul Danubian) acum 7300 de ani şi este cel mai vechi scris cunoscut până azi.

http://www.dacia.org/articole/radacini-civilizatie.html


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#20814 (raspuns la: #20782) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Explicatii...abstracte. - de mya la: 02/09/2004 11:15:27
(la: Existenta divinului?!)
Exact cum spunea si Desdemona...nu trebuie sa crezi intr-o fiinta divina, superioara daca nu te trage ata si nu ai chef pur si simplu. Crezi sau nu crezi - e alegerea ta. Poate tu ai incredere in Eu-l tau si zici ca e suficient asta.

Oamenii (vorbesc de aia credinciosi acum) ar trebui sa se roage la divinitate (aia pe care si-o aleg) zilnic si in fiecare moment, indiferent in ce stare se gasesc (fericire, deznadejde, amaraciune, suferinta, etc.). Suna foooarte abstract...la prima vedere...cum sa te rogi asa...ca nebunu' in fiecare clipa? Pare foarte bizar. Ei bine...asa fac calugarii si iluminatii, raman mereu legati de constiinta divina (clipa de clipa) indiferent de activitatile pe care le au (chit ca se roaga in capela sau dau cu lopata in curte - ei tot la fel simt!).

Nu se poate explica existenta divinitatii. Se straduieste lumea de mii de ani sa gaseasca explicatii si procentul celor care chiar le gasesc e minor in cazul asta (insa castigul respectivilor e de nedescris!).

Oamenii care au in inima si in suflet credinta nu se apuca sa povesteasca in jur cu larghete (ca stiu ca lumea poate sa-i ia de sariti de pe fix). Si apoi, e ca si cum ai povesti strainilor despre iubirea cea mai pura a vietii tale (spre exemplu despre dragostea ta ca copil pentru mama ta, sau despre dragostea ca iubita pentru iubitul tau, etc....). E imposibil sa nu pierzi ceva din tine cand te apuci sa te destainui in jur asa...la toata lumea.

Partea de explicatie referitor la oscilarea intre religii e foarte sugestiv detaliata de Desdemona, mai jos.

Si inca o chestie...oamenii care cred fiindca stiu - NU mai sunt slabi niciodata!

Orice om se trezeste la un moment dat!
apropo de plangareti - de desdemona la: 02/09/2004 15:27:13
(la: Plangaretii)
Care e culmea lamentarii ? Simularea sinuciderii! Odata ce decizi ca esti atat de nenorocit incat 'asa nu se mai poate', nimic de facut decat sa incerci o sinucidere (cu cat mai multi martori, si care nu are nici o sansa sa aibe succes)!

Azi dimineata veneam la servici cu tramvaiul, cand vad ca acesta se opreste intre doua statii, unde nu era nici macar semafor. Ce sa fie ? Culmea: o femeie tânara, asezata in iarba intre sinele de la tramvai, cu scopul declarat de a se sinucide. Era imposibil sa nu fie vazuta, era in plin soare si nici macar o tufa n-o ascundea privirii. Tramvaiul in care eram si eu s-a oprit la cativa metri de ea (oricum, merge incet in zona aceea), dar ea nu se dadea dusa de-acolo. Trecatorii incercau s-o convinga sa se traga la o parte, de vreme ce isi 'ratase' sinuciderea, dar ea nu si nu, urla din toata puterea 'lasati-ma in pace'. In cele din urma au ridicat-o un gardian de la primarie (ca era pe-aproape) si doi trecatori mai vanjosi, dar ea tot furioasa ca de ce n-au lasat-o sa moara.

Ma intrebam - oare ce-o fi in capul ei ? Daca chiar voia sa moara, se putea aseza pe linie intr-unul din locurile pe unde metroul-tramvai merge pe sub pamant, prin tunele. Acolo e intuneric, sunt curbe cu vizibilitate redusa, si viteza e mai mare. Nu mi se pare ca asa ar proceda un sinucigas cu simt practic. Mai degraba cred ca voia sa isi planga de mila in deplina justificare, argumentand ca 'am incercat chiar sa ma sinucid' = sunt intr-adevar nenorocita!. Si cu cat mai multa lume imi plange de mila, cu atat mai bine ! Dar instinctul ei de conservare a indemnat-o sa se puna intr-un loc unde aproape sigur va fi vazuta, si 'sinuciderea' va esua. Mi s-a parut mai degraba o comedie decat o tragedie.

De fapt cunosc si eu cateva persoane care se lamenteaza - cu sau fara justificare pentru altii. Problema cu acestia e ca - in momentul in care chiar sufera, nimeni nu-i mai crede. Cand nu-i mai suporti pe acestia, le-o zici clar, ca te-au obosit cu lamentarile lor. Eventual iti iei o 'vacanta' de la prezentza lor. Trebuie sa stie si ei ca rabdarea si toleranta au o limita, si uneori ajungi pana la ea daca le folosesti prea intens.

Daca descoperi tu insuti ca esti un 'plangaret' si iti displace asta (unora nu le displace sa se stie asa) trebuie sa iti schimbi un pic stilul de viata. Iesi in natura cand e soare, danseaza, cânta, gaseste-ti ceva sa te ocupe (de exemplu fa menajul sau calca), fa sport, mananca un ardei iute, uita-te la comedii si gandeste-te la lucruri care iti creeaza senzatii pozitive. Fa un foc si aseaza-te langa el, privindu-l, gandeste-te la alti oameni care au trecut prin incercari mai mari si au invins. Cel mai sigur insa e râsul, gaseste pe cineva care te face sa râzi.

Desdemonovici
scormonitul - de AlexM la: 02/09/2004 19:23:16
(la: Cum se manipuleaza istoria in scoli: Herodot despre traci)
Desede, eu sint un pasionat al limbii noastre si a istoriei noastre.
Daca pentru limba nu exista o limita in timp, pentru Istorie, istoria
noastra se opreste pentru mine la anii 1330 . Numai pana acolo este
interesanta. Ca atare, avand un astfel de hobby am inceput sa caut sa
aflu cat mai multe despre noi si altii care au trecut prin zona
geografica unde sintem noi astazi ca popor. Desigur ca am vizitat Sarmi
( e prescurtarea noastra celor d'aci pentru numele Grecesc "Sarmisegetusa" care nu este numele ei Dacic ci un compus cu numele Dacic si un adjectiv grecesc.. Numele ei Dacic este simplu "Sarmis" si Grecii au tradus-o ca "Sarmis Regala" deci in greaka Sarmis-egetusa (
egetos= conducator, lider, rege, egetusos=apartianand conducatorilor,
apartinand liderului, regelui) deci Sarmis cea Regala, care aparent se
si leaga cu numele de Sarmisegetusa Regia cum mai este cunoscuta.(BTW inca nu am reushit sa aflu cine a denumit prima data vechea ceteate si nu pe cea facuta de Traian, cine i-a dat deci numele de Regia)
Am vizitat siteul si l-am pipait cu mina mea, am comparat cu colectia
de poze care o am cu materialul care l-am adunat in timpul anilor de
unde am putut. Exista intradevar o comunitate foarte puternica impartita in toata lumea, comunitate a celor care sint interesati de daci, comunitate care chiar daca impartita in grupuri mici si care uneori chiar se combat reciproc (spirit tracic, hu?) intre ele, totusi pe toti ii leaga aceasi mare idee: noi sintem d'aci.
Este o sintagma care face un sens in limba româna si nu ne intereseaza
daca are vreo legatura cu dacii au ba desi cand am "scos" expresia chiar
asa am si fundamentat-o. Cand au fost intrebati anumiti locuitori de
unde sint, din ce loc, ei au spus "d'acia" adica de aici, bastinasi. Iar
cei care au auzit au crezut ca aud numele unei tsari, deci a tsarii
Dacia. Iar cei care o locuiau erau "daci" pentru ca simplu erau "d'aci".
Ma rog, asta este o simpla speculatie, poate fara nici o baza reala( desi cine ar putea sti cu adevarat?), dar una frumoasa care pe
noi, cei care ne consideram d'aci, ne leaga aci...

Toate informatiile astea, sint adunate pe cateva centre in forma
electronica. Este rodul muncii acestor pasionati de istoria noastra si
implicit a dacilor. A fost un tsel sa adunam tot ce se stie despre daci,
toate sursele istorice care se cunosc pentru a le pune pe net, pentru
toti, pentru toti cei carora le e foame si care aud in ei acel glas
ciudat care ne spune ca noi nu ne tragem deloc din Roma dar si pentru
simpli neutri care au astfel o baza stiintifica solida .
Si o sa semnez cu numele meu de acasa, asa cum e inca folosit de cei care au facut limba noastra, limba asta a vechilor cazanii pe care si azi o plang si o canta ( o da, plagiez aici !!!), o plang si o canta pe la vatra lor tsaranii........

Lisandru
#20880 (raspuns la: #20851) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Inimi si minti mult prea mici - de giocondel la: 02/09/2004 23:12:10
(la: Existenta divinului?!)
Desi am fost creati in esenta Nobili si inzestrati cu pretioase daruri Divine: ratiune si liber arbitru , in ultima instanta, inimile si mintile noastre sunt mult prea neincapatoare pentru a-L cuprinde pe Dumnezeu in intregime sau pentru a-L explica.

Cu cat incerci sa explici mai mult ceva ce nu poti intelege sau imagina, cu atat de indepartezi de adevar. Frumusetea consta in preocuparea in sine: de a dori cunoastere, constientizare, de a fii indragostit de ceea ce nu poti cuprinde in intregime in fiinta ta..astfel de mii de ani, de cand lumea, oamenii si-au dat cu parerea despre esenta Divinitatii...Multi au pornit razboaie in numele a ceea ce ei credeau ca este Adevarul despre Dumnezeu...majoritatea omenilor insa prefera sa discute, sa faca speculatii, sa isi lase imaginatia sa zboare in lumi cat mai metafizice, poate-poate ca vor prinde o sclipire a ceea ce ESTE de Fapt...

Si eu am parerea mea despre Divinitate, despre Dumnezeu..ca toti ceilalti oameni.Numai ca simt ca din moment ce L-am numit, am cazut intr-o grava eroare: am limitat ceea ce nu are limite ...si totusi cum altfel poti comunica, decat cu ajutorul cuvintelor,nu???Oricum,imi place sa asist la conversatii pe aceasta tema desi trebuie sa recunoastem ca a incerca sa Explicam Natura Divinitatii este ca si cum ai incerca sa explici unuia ce nu a vazut niciodata o portocala,gustul acesteia: "pai sa vezi mai ca portocala e rotunda, si are o culoare...portocalie desigur..si are un strat de coaja, care nu se mananca..si apoi fructul in sine care e dispus in mici felioare si foarte zemos in mod ideal...etc etc....omul va sfarsi prin a crede ca stie totul despre portocala dar nu va fi simtit gustul....va fi pierdut esenta portocalei".

Celor ce Cred nu voi decat a le spune ca Dumnezeu este mai aproape de noi decat propriile noastre vene si sange.Nu trebuie decat sa continuam sa cautam,sa fim insetati dupa aroma Sa si vesnic indragostiti de Creatie in totalitatea Ei.. candva ceea ce ne apare astazi ca mister,va fi dezvaluit..cel mai sigur in viata de dincolo cand totul va deveni evident .Pana atunci,Rabdare si consecventa si fermitate in Incercari si dificultati.!!

Celor ce nu cred, le amintesc acel pariu al lui (descartes???- e mult timp de cand am facut liceul): decat sa nu cred in Dumnezeu si El sa existe, mai bine sa cred si sa nu existe...ceva de genul asta oricum...In final insa (de aia e frumoasa viata noastra) fiecare alege ce il taie mintea si pana la urma tot Acolo vom ajunge cu totii, poate mai repede sau mai incet unii decat altii, in functie de cum Hotaraste Cel ce ne-a creat.Totul tine de evolutia noastra spirituala si de darurile Divine.De aceea e mai bine sa ne abtinem de la a ne judeca unii pe altii, pentru ca niciunul dintre noi nu stie care ii va fi sfarsitul.De multe ori s-a intamplat ca pe patul mortii un om ferm in credinta sa isi intoarca fata de la Dumnezeu, pe cand un altul ce nu credea in nimic sa si-o intoarca spre Oceanul Milostivirii Sale...

Suntem cu totii creati din aceeasi esenta si inzestrati cu capacitati spirituale similare.Rangul nostru difera si se masoare prin : apropiere sau departare de noi Insine,deci de Dumnezeu.Tinta si drumul sunt aceleasi , doar drumetul difera si in functie de alegerile pe care le facem,ajungem cu efort mai mult sau mai putin ACASA.Dar tot Acolo vom ajunge cu totii.In Unitate, imuabilitate,unde nu exista limitari temporale sau spatiale,unde nu exista nume, religie, culoare, gen sau conturi bancare.

Exista speranta atat timp cat intelgem ,simtim intim in sufletul nostru ca Dreptatea lui Dumnezeu ( pentru cei ce cred in judecata) este intrecuta de Iubirea si milostivirea Sa.

Ciao, ne vedem Dincolo:):):):):)

A thousand half-loves must be forsaken to take one whole heart home.
Menhirul îsi avea psihologia lui. - de DESTIN la: 03/09/2004 03:19:12
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Amintem in ultimile comentarii ca raspuns dat:

"Milenara noastra istorie, cultura si credinta dacilor, odata citite, studiate sunt reale surse ce vin sa ne vorbeasca despre nemurirea sufletului."

TRECUTUL ESTE GARANTIA VIITORULUI - DACIA STRABUNA

O dovada ce sta marturie – formidabila ideologie, pe care dacii au raspandit-o în toata lumea, prin marele flux dacian,asezand, totodata, pe langa temelia scolilor teozofice si temelia unei singure biserici.

Biserica daciana universala, dupa cum constata marele Pitagora.

Simbolul acestei biserici este bolovanul de piatra – menhirul.

Carpatii nostri devin sfinti: “Piatra Domnului” (Car ˆ piatra; pati ˆ Domn), în limba clasica armeana, care este o ramura dacica.

Menhirul este un cuvant compus: men ˆ spirit; hir ˆ hire – hirea (firea) omeneasca, în perioada ei de trecere din tertiar în cuaternar.

Menhirul = Simbolul perfectiunii si al vietii eterne.

El stabileste o norma în viata omului.

Este un nucleu divin.

Menhirul îsi avea psihologia lui.

Strabunii nostri i se închinau,cu credinta ca se adreseaza însasi divinitatii, iar în aceasta forma sadita adanc în sufletele lor, ca trimis de sus, menhirul se raspandeste peste tot pamantul.

“Sub acest înteles a patruns peste tot locul unde exista suflare omeneasca, punand temelia unui singur lacas – biserica universala si a celei dintai scoli doctrinare, desavarsite de marii initiati care le conduc.”

Pentru explicarea faptului,amintesc de profesorului arheolog Archinti, care, în cartea sa Degli steli, vorbind de menhire, spune:

“Istoria si descrierile calatorilor antichitatii, ca si arheologii moderni, au semnalat existenta unei imense cantitati de monumente brute, mai primitive decat toate monumentele cele mai frumoase ale antichitatii”. Aceste “razii”, de cea mai veche arta primitiva se gasesc raspandite în întreaga omenire. Oriunde ramane amintirea unei stravechi civilizatii”

Intalnim aceste monumente pe toata suprafata pamantului, pe ambele emisfere, în unele locuri sunt mai numeroase, iar în altele sunt dispuse la distante foarte mari si rare.

Cele situate în afara Europei sunt putine si foarte departe unele de altele, iar cea mai mare parte au aspectul de adevarate opere de arta, care au scapat atentiei arheologilor.

Cele existente în Europa starnesc de secole curiozitatea si interesul oamenilor de stiinta si inspira o teroare mistica celor din jur.

Numele lor e menhir sau menir, iar cea mai mare parte se gasesc în Franta (Bretania), Anglia, Irlada, Scotia etc., formand mari aliniamente sau cercuri sfinte (Cromlech). Noi avem Curm. Numele lor sunt luate din vechile dialecte galice.

În regiunile unde este prezent menhirul, populatia vorbeste un dialect neanteles nici de francezi, nici de englezi etc. ceea ce denota ca numele lor sant luate din vechile dialecte: menhiri, cromlechi; în Sardinia – “Pietre del circo”“ toate cu acelasi caracter religios.

Obiecte de groaza mistica, sau de teroare, de legende stranii, fabuloase si socotite opere supranaturale, ele sunt anterioare oricarei arte orientale egiptene sau asiatice.

Intrebarea este :
cum si cu ce mijloace preistoricii au putut ridica în picioare acei monoliti, menhiri, de înaltimi si grosimi considerabile atingand zeci de metri?

Asemenea monumente se afla în nordul Frantei (Armorica), în Anglia (Irlanda), în Spania, dincolo de Gibraltar, în nordul Africii.

Ptolemeu, marele geograf, le gaseste în Egipt.

Se mai semnaleaza în Rusia, prin Siberia, India, Asia (Chaldeea, Persia, Palestina), în America si peste tot pamantul.

Profesorul italian Ed Morse a descoperit grupuri de dolmene la baza muntilor situati la 10 mile de Osaka (Japonia).

În toate aceste regiuni, traditiile locale spun ca popoarele vechi îsi faceau rugaciunile înaintea acestor pietre, încredintati ca se adreseaza însasi divinitatii.

Cu ele si-au facut oamenii lacasuri de rugaciune, mari aliniamente, cercuri sacre.

Menhirul este temelia bisericii universale, temelia adevaratului ortodoxism, în sensul strict al cuvîntului.

Cu toate acestea …de ce?
Conciliul Ecumenic tinut la palatul Trulli din Constantinopole, compus dintr-o preotime influentata de Vechiul Testament, a hotarat sa se darame pretutindeni aceste pietre sfinte, oprind pana si pomenirea numelui lor.

Unul dintre membrii Conciliului a dat ordin sa se distruga pietrele sfinte din Galia.

S-a lovit, însa, de rezistenta antropologului Quatrefages, care s-a opus acestui ordin.

Pe întinsul Galiei, s-au descoperit peste 15.000 de asemenea monumente sacre, cu toate intemperiile si mai ales distrugerea oamenilor.

Pitagora spune:

“Ceea ce se misca în tine, ceea ce se numeste – tu – sufletul tau este un dublu eterat al corpului, care cuprinde în sine un spirit nemuritor.
Acest corp spiritual este organul spiritului. El slujeste sa însufleteasca corpul, care fara dînsul ar sta inert”.

(va urma in conferinta: Cum gandim?)

Bibliography:

Herodot:Historiarum Liberi IX edidit Henri Rudolph Dietsch. Editio altera Curavit H. Kellenberg vol. I Lipsiae, in Aedibus, B. G. Tenbueri, 1885;

Herodot:Traducerea româneasca publicata dupa manuscrisul gasit în manastiirea Cosula, de N. Iorga, Valenii de Munte. Tip. Neamul Rom. Soc. Pe actiuni, 1909, p. 553;

Dione Cassius: Historia romana, vol. I-V, Leipzig, Taubner, 1864;

Hoefer, tomes I-IV, ed. II, Paris, Hachette, 1865;

W. Froehner: La Colonne Trajane d’après le surmoulage exécuté à Rome en 1861-1862;

Salomon Reinach: La Colonne Trajane, Paris, Leroux, 1886;

A.D. Xenopol: Istoria Românilor din Dacia Traiana, ed. III, vol. I-IV, Iasi;

A. D. Xenopol: Materiale arheologice, vol. I si II;

Ph. Le Bas: Histoiire romaine depuis la fondation de Rome jusqu’à la chute de l’empire d’Occident, vol. II, p. 558, Paris, Didot, 1846;

Gr. G. Tocilescu: Dacia înainte de Romani, Tip. Acad. Rom, 1880, p. 594;

N. Densusianu: Dacia preistorica, Buc. Instit. De Arte Grafice, Tip. Carol Göbl, 1913, p. 1152;

Teohari Antonescu: Lumi uitate. Studii liiterare si arheologice, Iasi, Tip. Edit. Dacia, P. Iliescu si D. Grossu, 1901, p. 214
Columna lui Traian, vol. I-III, Iasi, Tip. Goldner, 1910, p. 271

Dionisiu Fotino: Istoria generala a Daciei. Trad. G. Sion, Tom I, Buc., Impr. Nat. Rom., 1859;

Teohari Antonescu: Cetatea Sarmisegetuza reconstituita, Iasi, Tip. Goldner, 1906;

Anton D. Velcu: Contributii la studiul crestinismului Daco-Roman sec. I-IV d. Chr.,Imp. Nat. Buc.;

Vasile Pârvan: Dacia. Recherches et découvertes aechéologiques, vol. I/1924, vol. II/1925. Buc. Cultura Nationala;


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#20914 (raspuns la: #20911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cursurile de tehnica si arta fotografica - Scoala de arte din Co - de Dragos Bora la: 03/09/2004 08:32:05
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Scoala de arte din Constanta, Bdul. Tomis numarul 110,
face inscrieri pentru anul de invatamint 2004/2005 la
cursurile de tehnica si arta fotografica. Cursul are o
durata de 2 ani. Scoala dispune de sala de clasa si
spatiu adecvat pentru laborator foto. Cursurile,
aplicatiile si orele de laborator sint destinate
insusirii tehnici de laborator alb-negru cit si
reperelor estetice ale compozitiei imaginii. Camera
obscura (laboratorul) este amenajat pentru realizarea
de lucrari alb negru; developari reversibile si
negative, mariri de pe negative sau de experimentarea
efectelor sau a altor retete de developare. Din
lucrarile realizate, se vor selectiona fotografii
pentru salonul de fotografie " ARSfotografica" editia a
treia, salon initiat si organizat de Scoala de Arte
Constanta. La finele celor 2 ani de exercitiu se va
acorda diploma de absolvire. Cursurile incep la 1
octombrie. Inscrierile si detaliile suplimentare, se
obtin de la sediul scolii in fiecare zi la
secretariatul scolii, intre orele 09.00-17.00, telefon
619293, sau la telefonul 0722 446237 Bebe Pitei. Fara
limita de virsta, doar pasiune si chemare pentru
fotografia traditionala, adevarata. Fara obiective
autofocus sau imagine digitala, fara procesoare, sau
filme developate in proces C41. Puteti sa redescoperiti
cu mijloace mai putin "soft touch" expresivitatea
"culorile si caldura" imaginii alb-negru.
Bebe PITEI
Pt. carapiscum - de Paianjenul la: 05/09/2004 15:41:25
(la: America si puterea petrolului)
Teoria conspiratiei
#21088, by carapiscum on Sun, 05/09/2004 - 20:36


- Una dintre chestiile cele mai deziluzionante privind atitudinea unor semeni de-ai nostri - actualmente rezidenti ai USA, Anglia, Australia, Italia, Polonia, etc. (Coalitia ipocritilor) - este ca ei vad realitatea razboiului din Irak la fel de clar ca si tine si ca si mine, dar pentru ca pentru ei pretul benzinei la statia de alimentare, si perspectiva pierderii jobului din cauza unei eventuale penurii de petrol sint mai importante decit vietile sacrificate in Irak de dragul acestui petrol, respectivii continua sa-si repete povesti de adormit constiinta ("ca si asa Saddam Hussein trebuia inlaturat..."), si sa suporte pe politicienii implicati.
Si eu sint de acord ca Saddam Hussein trebuia inlaturat, dar asta trebuia facut din interior. Bush & Co(horta) n-au facut-o din altruism crestin - asa cum i-ar place sa ne lase impresia - ci din cel mai criminal egoism.

#21098 (raspuns la: #21088) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
banii sunt putere si puterea corupe - de irina fiorentina la: 05/09/2004 17:00:29
(la: America si puterea petrolului)
Catre ofemeie de la o alta femeie (si romanca).

Stii, suntem cam pe aceeasi lungime de unda.
Dupa ce am vizionat filmul de curand aparut - Fahrenheit 9/11 - incep sa fiu tot mai convinsa ca astfel de scenarii sunt la ordinea zilei, ca e vorba de America sau alte puteri economice ale actualitatii.
Si, in fapt, mi-am pus intrebarea - chiar daca doar la nivel personal si abia schitata - cand va veni si randul Romaniei...pana acum am reusit sa intram in Alianta Nord-Atlantica, impreuna cu alte tari la fel de disperate ca a noastra - si asa putem furniza carne de tun scopurilor imperialistice si mercantile ale Marii Natiuni...de fapt, ale conducatorilor ei.
Atacul la Twin Towers nu a fost facut de iracheni - adica Saddam - si totusi ei au fost incriminatii si atacati...s-a gasit astfel o scuza pentru a invada o tara si a o exploata...
Singurul lucru pe care noi, cei care nu contam, il putem face e de a nu ne lasa manipulati si de a incerca sa banuim adevarata realitate, ceea ce se ascunde in spatele mastilor de pe scena politica a lumii. Iar America a ajuns la un limite de toleranta prin contrastul pe care-l afiseaza intre aparente si adevarata realitate...
Exista cei puternici, care cred ca banul poate cumpara si realiza orice vor, care se cred infailibili si se declara "presedinti de razboi" cu orgoliu, in timp ce pe ascuns rad de ignoranta si naivitatea maselor...dar si noi existam si inca putem exprima o parere si putem refuza de a ne lasa manipulati cu usurinta!!!
Poate Romania nu va fi atacata fatis, dar in mod subtil si in ascuns, viermele roade de ceva timp si-si face planurile sale de invazie...in mintea si in aviditatea noastra, in dorinta de occidentalizare, de integrare europeana. Si noi acceptam situatia, ba inca suntem multumiti de a fi considerati de o asa mare putere, uitand ca inca ne lipseste o baza solida pentru a creste liber si democrat ca si occidentul...ca mai intai trebuie sa renuntam la mostenirea lasata de comunism in minti si suflet pentru a putea crea o societate si un nivel de trai superior.
Am spus ceea ce cred si ar mai fi altele de spus, dar timpul nu-mi permite.
pe curand.
SB - de carapiscum la: 05/09/2004 18:00:36
(la: America si puterea petrolului)
Din pacate inca n-am vazut filmul, insa sper sa-l vad cat de curand posibil.

Unul din principiile fundamentale pastrate pana astazi cu sfintenie de marile puteri este acela de a nu mai permite nici unui alt stat sa devina mai puternic decat este in prezent. In opinia mea, marile puteri s-au temut de o tara cu potentialul Serbiei- ma refer la potentialul uman. Balcanii au fost dintotdeauna "butoiul cu pulbere" cu explozie intarziata. E vorba ca in aceasta zona vorbim de strategii militare pe termen lung, de strategii financiare pe termen nelimitat si de alte strategii cu timp si fara timp in care politicul face doar act de prezenta simbolica. Nu e vorba nicaieri de "drepturile omului", oameni buni. Cum poti vorbi despre asa ceva cand tu incalci cele mai elementare drepturi umane prin violarea si violentarea vietii cotidiene a unui popor lasandu-l fara apa potabila, fara hrana, fara curent electric si fara locuri de munca? Asta nu mai este crima impotriva umanitatii, e "lupta impotriva criminalilor"? Cine a demonstrat, in primul rand, ca acestia sunt criminali, "oficialii" de la Casuta Alba cu muscate in geam? Pai inca n-au dovedit acestia ca sunt in stare sa contrafaca adevarul si sa duca o campanie puternica de mediatizare menita sa denatureze realitatea?? Asta e vadit "lucrul dracului", cum spunem noi, romanii. Si ca sa revin, o Iugoslavie cum era atunci nu convenea nimanui, nici macar rusilor.

Da, asa este, razboiul trebuie sa existe in permanenta, si cand inceteaza trebuie automat atatat artificial pt. a distrage atentia de la problemele fundamentale ale omenirii. Sa-mi zica mie cineva daca a existat vreo perioada (macar un singur an) in care lumea sa nu cunoasca fata razboiului sau a confruntarilor sangeroase. Si mai continui sa ma intreb un lucru: cum se face ca in tarile lumii a treia (de care am amintit) obtin mai usor arme ca sa se ucida intre ei, decat paine si apa? Costa mai putin o arma decat o cana cu apa si o paine? Eu cred ca nu. Atunci care-i smecheria?

Eu, unul, cred ca exista un mare nr. de oameni, americani si de alte nationalitati, care vad aceasta degringolada regizata de niste papitoi cu ochii tulburi de putere si care inteleg ce se petrece, numai ca nimeni nu mai ia in seama la modul serios ceea ce zic ei. Strigatul lor este mut pt. urechile surde astupate cu aur (de orice culoare ar fi acest aur). Nu vreau sa ma adeveresc prooroc mincinos, dar din semnele timpului pe care il traim pot deduce ca nu va mai trece multa vreme pana ce dreptul la exprimare libera va fi cu totul sub puterea unora ce vor face legea cum vor vrea. Nu vedeti? Daca zici ceva de evrei esti antisemit. Daca zici ceva de negri esti intolerant. Daca spui ceva ce lezeaza o persoana la putere inseamna ca atentezi la siguranta statului. Daca te exprimi impotriva legilor anacronice impuse din afara inseamna ca esti vrajmasul democratiei si bunastarii. Daca in propria tara se impune un regim totalitar inseamna ca altii au dreptul sa intervina in problemele interne, chiar si fara acordul acestuia. Si apropo de chestia asta, v-ati gandit vreodata la un scenariu cam asa? Sa zicem ca "x" este "lasat" (a se citi "pus") sa conduca o anume tara "y" cu un regim de tip totalitar; i sa dau arme si asigurari ca va fi sustinut prin toate mijloacele; apoi dupa o vreme este inlaturat pe cale armata (sau revolutionara, cum a fost cazul nostru) si se pun altii noi, de data asta cei care vor face pe deplin jocul celor din afara si carora nu le va pasa de interesele oamenilor de rand (cum este tot cazul nostru).

-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#21114 (raspuns la: #21092) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Chiar atat de convins sunt de unele adevaruri..."pt.enigmescu.. - de DESTIN la: 05/09/2004 23:05:45
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
...(fost)actual carapiscum,

Ce zici tu enigmescu:

"Dragule, cum se face ca de fiecare data cand cineva te contrazice in ideile pe care cu nonsalanta le expui il condamni ca se foloseste de atacul la persoana?"

Nu stiu cat de "drag" iti sunt ...sa ma fereasca Dumnezeu...

Cand ma contrazice cineva...!!!exemple enigmescu, exemple,nu imi amintesc de cand sunt pe acest forum sa fi acuzat pe cineva de atac la persoana in afara ta.!!!

Tu nu intelegi sensul unei comunicari civilizate,fortat fiind de bunul simt, sa iti atrag atentia ca folosesti atacul la persoana.

Contradictiile nu ma deranjaza si nu ar trebui sa deranjeze pe nimeni intr-o schimbare de idei.Dar ce zici tu,si de aici duplicitatea ta:

"Chiar atat de convins sunt de unele adevaruri incat nu permit sa fiu constrans in a mi le schimba. Accept orice alte pareri care nu vin in contradictie cu conceptiile mele despre viata, lume si Dumnezeu.

OARE enigmescu,tu detii adevarul in intregul sau???

Nu te va constrange nimeni in a te schimba...insa acceptand numai acele idei care te face sa te guduri...vei ramane undeva "izolat"in propria inchisoare.

Tu continui cu presupunerile tale...cum le numesti enigmescu?

ce mai afirmi:

"Pai ce, te confunzi cu ideile astea, sau persoana ta intruchipeaza niste idei?... Nu te flata singur, nu esti atat de important pe cat crezi si nici asa de patrunzator cu mintea incat sa nu-ti poata sta nimeni inainte."

Am dreptul sa spun cum privesc anumite aspecte...sa vin chiar si cu idei...afirmi ca ma "flatez singur"-eu acesta afirmatie (si aceasta afirmatie )o consider atac la persoana...

In calea mea exista drumul vietii ,dar divin prin creatie...drum ce il strabat alaturi de semenii mei,lasand in urma,ignorand pe acei deformati autodeclarati detinatori ai adevarului.

Continui sa "balansezi" cu vorbele tale:

"Sa-ti improspatez memoria: ce zici de intrebarile mele legate de reincarnare?"

DESTIN"Nu imi amintesc a nu fi raspuns la intrebari "indecente"/incomode cum tu le numesti."

Enigmescu,te-am dat si postat comentariul ...aici esti duplicitar...si sincer nu am nimic cu tine ...nici macar nu te compatimesc...la 33 de ani cum ai afirmat ca ai ,mintea iti joaca feste...

Insa dupa cum scrii si te ostenesti sa aperi "doctrina comunista" si "vechiul organ"pari a fii, un mosulica in pantalonasi scurti ce plimba scaunelul pe le cozi in preajma lui Decembrie 1989.Proaspat pensionat ,fost parte a organului...ce parte...?usor de imaginat.

Limba de lemn puternic infectata iti dezvaluie adevarata fata ...ascunsa in spatele nenumaratelor ID-uri oricate la numar ar fi:enigmescu,angel,carapiscum...si mai recent... (pana unde poate ajunge gandirea vechiului organ...!!!)fie ca bunul Dumnezeu sa iti dea atata intelepciune sa renunti a folosi ca ID...o alta varianta (nume) sti bine la ce ma refer.

"No hai, sa fii sanatos, fericit si cu lacrimi in ochi!"

Esti cinic,insa nu uita ca semeni mai lacrimam si de fericire...

Enigmescu nu ma intereseaza cine esti, de unde vii si unde te duci,nu am nimic cu ID-urile tale ...

Stii cum te aseman eu? mi-a venit in gand un banc ghicitoare...daca stii raspunsul stii si cum arati...

Ce se naste fara piele si tipa pana piere?

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21136 (raspuns la: #21112) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: