comentarii

vieti la limita


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
om - de cattallin2002 la: 03/04/2006 14:17:25
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Sint de acord ca materialul genetic se degradeaza in timpul vietii (ceea ce e evident), dar si in timpul istoric, ca si orice lucru. Nu am sustinut ca nu exista mutatii deloc, dar mutatiile sint mici si pina la o anumita limita dictata de fiecare specie. Nu mi-ai scris daca esti de acord cu mine in privinta asta.

cattallin2002@yahoo.com
#115152 (raspuns la: #114638) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sierva - de bloom la: 05/04/2006 11:06:06
(la: ce parere aveti despre sexul la 15 ani ? (fata avand 15 ani))
Varsta de 15 ani cred ca e la limita inferioara de incepere a vietii sexuale. Stiam ca mai exista fete care incep mai repede. Varsta de 15 ani mi-e confirmata. Stiu cazuri. Dar sunt naive rau daca mai raman si insarcinate. Le lipseste complet educatia sexuala si abordarea deschisa si nepudibonda a subiectului de catre cineva cunoscut lor. Curiozitatea e firesc sa apara. Daca s-ar si stapanii. Si nu e noutate chiar asa mare:::)))
despre astrobiologie si paleontologie - de jeniffer la: 10/04/2006 16:22:59
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
'O epoca de aur a inceput pentru stiintele vietii, o epoca in care stiinta si tehnologia vor beneficia enorm de pe urma unei intelegeri fundamentale a potentialului maxim al sistemelor vii.Aceasta harta subliniaza modul in care se poate obtine o mai buna intelegere, atat in legatura cu lumea noastra,cat si in legatura cu alte lumi in care sa poata fi posibila viata, dincolo de Pamant.Aceasta este o agenda care inspira urmatoarea generatie de cercetatori planetari sa sprijine viziunea si misiunea NASA.


Intelegerea mecanismelor de evolutie si a limitelor vietii , impuse de mediu.

Determinarea mecanismelor moleculare, genetice si biochimice care controleaza si limiteaza evolutia, diversitatea metabolica si aclimatizarea vietii.
Diversitatea actuala a vietii pe Pamant este un rezultat al interactiunii dinamice dintre "oportunitatile" genetice, capacitatea metabolica si provocarile mediului.Referindu-ne la cea mai mare parte a existentei mediului nostru, acesta a fost dominat de microorganisme si s-a supus metabolismului si evolutiei acestora.Ca o consecinta a acestor activitati microbiene pe o perioada lunga de timp,din punct de vedere geologic, mediul fizico-chimic al Pamantului s-a schimbat determinand asadar calea de evolutie a vietii ulterioare.De exemplu, eliberarea oxigenului molecular de catre cianobacterii prin procesul de fotosinteza precum si colonizarea pe suprafata Pamantului a vietii metazone au indus modificari globale, fundamentale in mediul Pamantului. Acest mediu modificat a impus in schimb noi provocari organismelor deja existente , provocari ce au avut ca rezultat formarea unora dintre cele mai importante specii de animale si plante.Asadar, aceasta "co-evolutie" intre organisme si mediul lor este, dupa cate se pare,o trasatura innascuta, esentiala a sistemelor vii.'

'Paleo = palaios = vechi
Ontos = viata,a fi
Logie = logos = studiu,stiinta
inseamna stinta care studiaza viata in vechime,mai precis,disciplina care studiaza organismele disparute care au lasat pe terenuri sedimentare urme de corpul lor ori de activitatile lor.aceste urme sint numite fosile.'



la limita - de Guinevere la: 10/04/2006 19:46:07
(la: Indispensabili sau intersanjabili?)
Si totusi dorinta asta de a fi de neinlocuit nu vine din teama ca... exista mereu altii mai buni decat noi? La limita.

In rest, cred ca acolo unde nu putem fi inlocuiti, putem fi uitati. Din pacate sau din fericire, cert e ca nu vreau sa sune cinic.
#116587 (raspuns la: #116483) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cri cri - de cosmiK la: 12/04/2006 22:06:41
(la: SOMETIMES I JUST FEEL LIKE SHIT)
Ma bucur ca ai puterea de a trece peste aceasta stare devenita si la tine cronica razand ori luandu-ti peste picior dezinteresul.
Din pacate eu nu mai am aceasta forta. Si stii de ce? Deoarece eu n-am stiut vreme indelungata ce inseamna sa razi cu sufletul. Am fost incojurat de tristete. Mai bine zis am fost un copil trist, un tanar si mai trist iar acum sunt un adult depresiv.
Nu demult vorbeam cu un bun prieten si ii spuneam ca imi plac mai mult fotografiile din copilarie (mai exact de pe vremea cand aveam vreo 5-8 anisori)- pentru ca in mai toate radeam, radeam cu toata fiinta mea chiar daca familia trecea prin perioade extrem de dificile, dar eu eram nestiutor si ignorant asa ca imi permiteam sa rad- decat cele prezente unde se vede clar ca imi lipseste bucuria vietii.
Si atunci el m-a intrebat: si de ce nu mai simti bucuria vietii la momentul prezent? Am reflectat la aceasta intrebare iar acum daca ar fi sa-i raspund i-as spune ca nu o mai simt intrucat inca de la varsta de 12 a inceput pentru mine "calvarul". Mi-a fost dat sa vad cum rand pe rand toti cei la care tineam ma paraseau. Morti premature si nefiresti, boli incurabile, disparitii invaluite in mister. Am vazut cum treptat neamul meu se stinge. Eram multi si acum ne putem numara pe degete dar mai grav e ca desi suntem asa putini nu ne mai intelegem unul pe altul, ca ne-am distantat teribil, iar atunci cand ne intalnim de cele mai multe ori ne adresam cuvinte grele.
Tristetea a coborat treptat in sufletul meu, pentru ca am vazut atata suferinta umana mai intai in calitate de lucrator rezidential intr-o casa de tip familial pentru copii cu nevoi speciale si mai apoi ca asistent maternal profesionist caruia i s-a incredintat spre crestere si educare un copilas de 12 ani cu cerinte educative speciale. Atunci am vazut ce inseamna sa fi parinte al unui astfel de copil, am vazut cum e sa lucrezi 24 de ore din 24 fara sa beneficiezi de sprijin, dar fiind inconjurat de nepasarea si uneori chiar dispretul oamenilor dar mai ales al amicilor care nu intelegeau cum de mi-am putut asuma o asemenea responsabilitate.
Pana la urma am fost nevoit sa renunt , nu mai rezistam nici fizic, nici psihic asa ca copilasul s-a intors intr-un centru de plasament iar eu am ramas cu un gust teribil de amar.
Unii spun ca am facut un gest nobil. Dar eu nu asta am vrut, am vrut sa incerc sa fac ceva pentru cauza unor astfel de copii dar am esuat in mod deplorabil. Singurul lucru care ma mai linisteste cat de cat e convigerea ca in perioada cat a stat cu mine a simtit si el ce inseamna un camin adevarat si cred ca am reusit sa-i daruiesc un strop de fericire.
Dar ma doare sufletul cand ma gandesc ca a trebuit sa se intoarca intr-un centru de plasament. As fi vrut sa pot face mai mult, dar acestea au fost limitele mele.
Si totusi n-as putea spune ca sunt complet nefericit. Iubesc si sunt iubit numai asa cum spuneam si in mesajul precedent iubirea noastra e pusa la grea incercare.
As vrea sa-mi redobandesc senitatea si sa retraiesc bucuria vietii pe care o simteam in copilarie dar mi-e tare greu.
Cri cri imi pare rau ca in loc sa-ti arat "un lucru cu adevarat inaltator" eu iti descriu doar uraciunea vietii, insa am constat ca tu ai o putere speciala si ca deja ai inceput sa depasesti aceasta stare.
As vrea sa inchei cu un fragment dintr-o poezie a lui R. Kipling care mie imi place nespus de mult si imi alina ceasurile de singuratate. Poate o stii si tu. Titlul ei: "Daca"
"Daca poti sili inima, nervii si tendoanele sa te serveasca mult dupa ce s-au consumat, si asa sa continui cand nu este in tine nimica afara de vointa care-ti spune: CONTINUA...
Daca poti vorbi multimilor si sa-ti pastrezi demnitatea, ori sa pasesti alaturi de regi, dar sa nu-ti pierzi simpatia fata de cei mici...
Daca nici dusmanul si nici prietenii iubitori nu te pot rani...
Daca pe toti ii pretuiesti, dar pe niciunul prea mult...
Daca poti sa umpli neinduplecatul minut cu valoarea celor 60 secunde parcurse...Al tau este pamantul si tot ceea ce e in el, va fi si inca ce-i mai mult: "VEI FI OM, FIUL MEU!"
#117025 (raspuns la: #116862) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
AGORAFOTO.COM - de cristianc la: 20/04/2006 19:24:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Sunt obligat sa lamuresc situatia agorafoto, si o fac aici din trei motive:
1.Am fost moderator pe agorafoto, si alaturi de Viorel Anghel am fondat acest forum.
2.Discutia e inca "calda" si nu e bine sa se "raceasca"
3.Si nu in ultimul rand, (de fapt e primul motiv),am o datorie morala fata de D-l Dinu Lazar. De ce? Pt. ca eu am insistat sa vina pe agorafoto, care agorafoto acum nu mai exista datorita orgoliilor prostesti, si chiar mai mult, ROMANESTI...
D-l Dinu mi-a spus ca nu vine, ca nu se poate realiza nimic...Stiam si eu, am ceva experienta in materie de site-uri foto romanesti...;dar am insistat.Domnia sa mi-a spus ca nu crede ca va merge.Eu i-am dat dreptate, dar am insistat rapindu-i din timp.Nu se pune problema scuzelor de doi bani,insa inainte de a explica situatia, m-am simtit obligat sa spun cele de mai sus.
Agorafoto s-a fondat cu eforturi, eforturi ce nu sunt si n-au fost vizibile din exterior...Devenise (asa credeam si eu...-si am facut parte din interior...) ceva frumos...userii erau multumiti; atmosfera creativa...fotografii bune...comentarii bune si la obiect. Nou venitii erau intampinati cu bucurie de catre Viorel si de catre TOTI moderatorii. Li se dadea rank-ul urgent, repede, in limita timpului fiecarui moderator. Primul era intotdeauna Viorel Anghel. Ca unul a mai "marait":)) ca asteapta de o zi rankul,...:)), n-a fost o problema; s-a rezolvat fara turbulente, omul a priceput.Marmelique a fost prima care i-a explicat ca moderatorii sunt oameni, nu masini.I-am explicat si eu ca facem tot ce putem sa ne miscam repede, sa nu astepte nimeni.Profesional. De multe ori "ne incingeam" noi intre noi moderatorii, ce rank sa dam. Discutii, argumente...Era perfect! Nu o data - si era normal!-nu cadeam toti de acord. Dar majoritatea decidea. Si primul care se supunea majoritatii era Viorel Anghel.Dar, cu mentiunea ca daca s-a gresit la acordarea rankului, normal d.p.d.v uman, vom reveni. Din 10 fotografii nu poti intotdeauna sa tragi o concluzie justa, desi, desi...!!! ajunsesem in stadiul in care 95% nu greseam! Ne dezvoltasem un fler de fiara salbateca, de felina!;ghiceam instantaneu valoarea si potentialul fiecaruia, si daca unul din moderatori gresea, ceilalti, sau unul-doi o spuneam civilizat, fara sa suparam pe nimeni ca "parerea mea e ca ai gresit";si discutia era incheiata, fara scandaluri, fara nervi, fara resentimente...Cand unul din moderatori "m-a enervat"!:)) m-am luat de el...:); dar dupa asta i-am trimis un mail...
Cand s-a pus problema avansarii unor useri, ce discutii, ce vanzoleala, cate probleme...Spuneai ca se discuta lansarea navetei...Si ma minunam, parca nu-mi venea sa cred ca e adevarat...Cum a dat Dumnezeu sa adune asa oameni! Imi spuneam: "iaca, vezi, ai avut dreptate: fotografia il face pe om mai bun, alunga raul!" Pe dracu'! Ce s-a intamplat acum e o impietate la adresa FOTOGRAFIEI. Asa zisii "iubitori de fotografie" sunt falsi, n-au pricput N I M I C!
Asa frumos a fost...Parea ceva de vis, in sfarsit au reusit si romanii sa se adune si sa faca ceva bun...Chiar incepusem sa cred asta...
Dar, vai! In fata gardul, in spate leopardul...:)
Omul care a muncit cel mai mult a fost terminat, la propriu...omul care in cateva luni a facut niste progrese absolut remarcabile in ceea ce priveste fotografia a fost facut agramat!
Omul care a muncit ca un disperat, sacrificand timp si familie(si chiar bani, da' nu mai spun, ar fi meschin pe undeva, dar e important!) a fost acuzat ca a distrus forumul!
Omul care a facut ceva EFECTIV bun in lumea fotografiei, nu ca e dat la o parte, e calcat in picioare!, acuzat ca-si distruge propria creatie! Sa fim seriosi! Prin absurd, o fi idiot (dar nu e...:), dar nu tampit!Repet, PRIN ABSURD!
A tacut si a inghitit mizerii pe care eu le-am aflat abia azi. Am crezut ca s-a suparat el nejustificat, si chiar am fost dur cu el, i-am poruncit aproape sa dea drumul la forum.Dar nu, are dreptate, perfecta dreptate! Vinovati sunt altii. Altii cu aere de vedeta, altii care-si acopera goliciunea spirituala prin simple vorbe inconstiente...Nimeni nu are dreptul sa faca rau nimanui!Aici s-a facut un rau imens - si stiu ce spun, imi asum total responsabilitatea vorbelor mele!
CUM E POSIBIL SA CERI SA FII PLATIT PT. FUNCTIA DE MODERATOR? DE CE AI ACCEPTAT ROLUL ASTA? CAND OMUL ALA A UMBLAT SI S-A ZBATUT SA TE ADUCA PE AGORA, NUMAI DIN DORINTA DE A FACE CEVA BUN, PROFESIONAL?
Vrei bani, salariu? NU SE POATE AICI! Pleaca in alta parte! Si asa omul asta a dat de la el sa mearga forumul...Si mai da ceva bani ca sa intretina un alt site de fotografie al carui jupan oare cine o fi?...:)Cel ce i-a dat in cap!...:((
Asa a ajuns fotografia in tara asta? Totul oare e pe bani? In halul asta am ajuns?...Chiar si sufletul a ajuns de vanzare??... Daca e asa, am ajuns rau, oameni buni, si nu mai avem scapare...
FC sa taca, sa nu mai spuna nimic...
Cine -dintre userii agorafoto - apuca sa citeasca ce-am scris, sa priceapa cum stau treburile. Nu e vinovat Viorel Anghel.Cat ne pare rau,...nu mai spunem nimic...
Asta e...cuvintele sunt inutile...
Oameni, zeci,..., care abia asteptau sa ajunga acasa sa intre pe agorafoto, sa uite de necazuri, au ramas dezamagiti,lipsiti de una din putinele bucurii ale unei vieti poate triste...Inca un rau a fost facut. Un rau imens, facut dintr-un orgoliu tampit.
Cei ce au facut asta sa se lase de fotografie, sa nu mai puna mana pe aparat! Nu au dreptul! Sa nu spurce fotografia! In primul rand sa fie cinstiti si morali! Fotografia saraca, asta incearca sa le explice...ceva mult, mult mai profund..., dar ei nu pricep...Dincolo de compozitie, de regula treimilor, de levels, etc...


#118150 (raspuns la: #118089) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tavonetzu - actori pe scena vietii - de Muresh la: 22/04/2006 08:02:50
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
"se prapadeshte de ras"
Posibil. Dar daca oricum suntem actori pe scena vietii, hai sa facem traba buna.
#118456 (raspuns la: #117773) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Scopul vietii pe pamant este. - de mya la: 24/04/2006 02:30:59
(la: Scopul vietii)
Scopul vietii pe pamant este...;).Fiecare trebuie sa-si afle singur scopul vietii. E pacat sa primeasca un raspuns mura in gura. Trebuie sa-l caute singur insa nimeni nu e singur niciodata fiindca e cu Dumnezeu.

Si inca o chestiune...scopul vietii pentru oameni este unul si acelasi, nu difera de la unul la altul, raspunsul este unic. Doar modul in care il cauta fiecare e diferit, in functie de personalitate si caracter.

om - de cattallin2002 la: 14/05/2006 15:00:20
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Am scris mai mult la subiectul cu religii si nu prea mi-a mai ramas timp sa raspund acum pe larg. O sa incerc totusi.
Ceea ce am scris de ADN am luat din articol special despre ADN.
Si eu am spus ca pot exista diferite mutatii, (exista si la animalele care nu sint pe linga casa omului? nu stiu exact). Dar in afara de incrucisarile intre rasele aceleasi specii, sint deformatii in sens negativ. Si pina la limita in care deformatia e prea mare pentru a mai putea fi compatibila vietii.
Eu stiu ca ADN-ul are 2 functii principale: asigurare a inmultirii celulelor si particularizare pt specia respectiva. Deci dintr-un ADN sigur nu se naste orice. Si mutatiile artificiale genetice sint considerate tot o copie mai proasta a originalului.
Genele inactive nu prea vad ce rezultat ar avea in evolutie. Nu stiu ceva si daca stii sa-mi spui: genele sint de exemplu aceleasi la acelasi tip de individ(rasa), sau mai difera cite ceva. Nu am timp sa ma uit pe net.
Cum ai zis si tu in alt articol, omul nu e printre cele mai evoluate animale dpdv al adaptarii fizice. Alte animale au forta, viteza, vedere nocturna, ba unele isi mai si refac parti din corp distruse.
In schimba la inteligenta toate animalele stau rau, cu diferente nesemnificative.
Numai bine


cattallin2002@yahoo.com
#122215 (raspuns la: #121351) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
limite... - de oana anda la: 11/06/2006 20:24:30
(la: Granitele sexului normal.)
cred ca aceste limite pot fii stabilite in functie de fiecare cuplu,si atit timp cit cei doi simt la fel si se manifesta la fel,nimic nu e prea mult,nimic nu e ciudat sau socant....problema apare atunci cind unul din parteneri se simte "pe dinafara",depasit,socat,sau umilit,jignit...asta tine de potrivire,nu doar sexuala pt ca intr-adevar intervin si termeni precum educatie,religie,constiinta in determinarea acestor limite...totusi consider ca nimic nu este ciudat intre un barbat si o femeie atit timp cit vine de la sine iar simtirile sunt reciproce
din cauza vietii se sinucid.. - de helene la: 17/06/2006 21:57:56
(la: Atatia copii se sinucid in oamenii mari)
din cauza vietii se sinucid...
pacat ca multi nu isi pot trai copilaria cum ar trebui...pacat ca de acest dar se pot bucura doar unii...
la sfarsit raman doar regretele...
regretele ca nu au avut o copilarie minunata ca a celorlalti copii...
regretele ca nu au ce povesti copiilor si nepotilor..
regretele ca viata a trecut pe langa ei...
la sfarsit viata devine un regret...
AHA! Click zice beculetu'... - de Guinevere la: 27/06/2006 01:39:16
(la: viţă-de-vie neagră de/-nfumurare)
Cred c-am priceput, stati asa.
Deci: Pantecul vitzei e ca dorinta de intreg (pan), "albul" si "negrul" fiind intregul, ce l-as mai musca si io... :o). Navigatorii sunt atrasi insa doar de "albul" din intreg (castanele albe), deci de un singur aspect al vietii, sa-i zicem mai manifest (ca sunt navigatori). Si ramane numai neagra, vita de vie, aspectul static, meditativ (radacini=static), dupa ce ei o "papa" de alb. Si e infumurata fiindca se vrea "intreaga". Si e si vita de "vie", e "vie" caci vrea sa fie intreaga.

Strofa a doua pare clara, caci albul papat de navigatori sunt nalucile pozate de fotografi, adica fatzete. De ce sunt castane? Caci "alb"-ul e doar o limitare, un fel de "imi vinzi castane", dimensiunea manifesta, vanturarea zilnica a oamenilor, navigatorilor. Dupa cum si dorinta de intreg a vitzei e "infumurare".

Sigur ca bat campii, daca nu v-ati prins!
Astept alte interpretari, mie mi se pare fain sa ne jucam. :o)

PS - Marinela, ia-ne mai usor rogu-te, fie-ti mila...
Prea ne vinzi castane... :o)

Daca Dumnezeu nu exista atunci ar trebui inventat? - de face to face la: 29/06/2006 07:25:14
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Doamne? Tu ce esti? Unde oare-n care spatiu locuiesti?
Ce substanta te anima? Ce esti Tu? De unde vii?
Ce faci tu, de bunaoara, in lumina ce inconjoara tronul Tau?
Teluri ai? Sau pur si simplu numai stai sa ne privesti?
Esti si astazi Creatorul? Mai creezi din cand in cand, cate-un univers plapand?
Te implici? Te uiti? Sau taci?
Esti trecut, esti viitor? Sau prezentul nimanui?
Esti deasupra timpului?
Sau sub el te-ai atarnat si privesti acum spre dansul suparat?
Tu ce esti? De unde vii? Esti deasupra lumii vii?
Esti splendoare, bunatate, dor nemarginit?
Ce esti?
Unde oare-n care spatiu, mult prea Sfinte Doamne, locuiesti?

Oare cred cu adevarat? Sau cred ca, cred? Poate doar vreau sa cred! Cine stie! Tutea definea credinta ca fiind "o certitudine intuitiva" Certitudinea oferita de saltul in neant a lui Kierkegard, un autor in a caruit cuvinte regasim disperarea secolului XX.
Am pornit la drum cu speranta in suflet dar de fiecare data ne-am impotmolit in mocirla incertitudinilor noastre. Asa ca am preferat absurdul si nebunia incertitudinilor. Cred pt ca este absurd, spunea un parinte al bisericii. Nu voi putea niciodata sa ma impac cu aceasta afirmatie. De ce sa cred daca nu am cel mai pretios element al credintei, anume certitudinea. Atata vreme cat certitudinea mea va fi doar de ordin intuitiv voi trai in acelasi spatiu al disperarii. Pe de-o parte doresc sa cred, pe de alta parte ratiunea afirma absurditatea credintei. Prin urmare felul acesta de credinta nu conduce inspre taramul luminos al adevarului si fericirii.
Cum sa fii fericit cand tot ce ai adunat in desaga certitudinilor, de-a lungul existentei tale, nu este decat o colectie de afirmatii despre care nu poti sti daca sunt adevarate sau false. Esti sigur pt un moment ca toate aceste afirmatii sunt adevarate, dar vocea ratiunii repeta in nestire: absurd, absurd...Oare singura solutie este sa eliminam ratiunea din credinta?
De ce sa inventam un Dumnezeu daca nu exista? De ce sa ne mintim in fiecare dimineata? Oare de dragul mentinerii unei anumite ordini morale merita sa ne sacrificam integritatea mintindu-ne? Unul din personajele lui Dostoiesvski, credea cu tarie in impunerea moralitatii pe fundamentul existentei lui Dumnezeu, indiferent daca Acesta exista sau nu in realitate. Cum sa cladim ceva pe un fundament fals, cum sa-mi conving in fiecare zi ratiunea de ceva ce mi se pare absurd?
In ziua cand spre drumul spre Damasc i s-a descoperit Mantuitorul, Pavel a capatat certitudinea credintei. Pe drumul vietii noastre fie ca intr-o zi sa apara acelasi Isus aducand cu El lumina certitudinilor. O credinta revelata, care lumineaza si ratiunea noastra limitata.
Cu siguranta exista adevaruri care depasesc cu mult capacitatea noastra de intelegere, ceea ce n-ar trebui sa ne duca la o -vehementa negare- a credintei rationale.Constientizarea limitarilor nu poate sa ne aduca decat o binevenita smerenie. Nu cunoastem decat ce ne este dat sa cunoastem, este insa suficient pt a ascede pe drumul credintei inspre Dumnezeu. Azi stim in parte, dar va veni o zi cand eliberati de limitarile inerente umanitatii, vom cunoaste intregul adevar.
De aceea cred nu pt ca este absurd, ci pt ca ar fi absurd sa nu cred. In virtutea a ceea ce Dumnezeu mi-a oferit, cred. Cred cu sufletul si cu mintea, impotrivindu-ma saltului intr-un irational incognoscibil.
Privesc inainte spre zarile lumilor absolute si pana si aici pe taramul vesnicelor intunecimi se face deodata lumina.
Cum sa inventam un Dumnezeu care exista deja?
A.M.








vieti anterioare, nu, experie - de donquijote la: 03/07/2006 09:39:38
(la: SIMPATIE ŞI ANTIPATIE)
vieti anterioare, nu, experiente antrioare, da.
in formarea grupurilor actioneaza amandoua principiile: si ala cu asemanarea si ala cu contrastele. depinde de subiect: daca e muzica/literatura sau vraja (in sens romantic) :)
personal ma atrag replicile inteligente si ma enerveaza prostia. mai ales prostia ridicata la rang de axioma. sau generalizarile facute de unii care se cred autotstiutori si prin felul cum se exprima reiese ca noi toti ceilalti care nu impartasim punctul lor de vedere suntem idioti.
astora le raspund. sunt doua subiecte care-mi ridica adrenalina in mod special (nu toti care sustin idea respectiva, ca sunt unii care o fac cu bun simt, si cu aia nu ma cert): reciclarea sufletelor si toate derivatele teoriilor conspirationiste.
Limita mea - de zaraza sc la: 10/07/2006 12:13:19
(la: Condusi de prejudecati - Propuneri indecente..)
Nu ma tem de ce ar spune lumea, ci ma gindesc daca intr-adevar e vital ce-mi trece prin cap (ce-si face omul cu mina lui )...deocamdata ar trebui sa va spun ce urmeaza sa fac, deci nu despre lucruri trecute ar trebui sa va povestesc...mai vorbim peste citiva ani...

Si eu care credeam ca sint groaznic de sincera...ei, aici la cafenea mi-am gasit limita...nu sint chiar asa de sincera pe cit ma temeam, desi...mai vorbim peste citiva ani...

cere si ti se va da
credinta vs. stiinta - de Dauphin la: 15/07/2006 09:05:59
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
e ciudat ca trebuie sa alegem intre acesti doi poli, care in esenta nu pot fi impacati. dihotomia care sta la baza e destul de simpla si consta in insasi natura acestora, in esenta pe care fiecare o reprezinta. stiinta, o teorie care e verificata si aplicata , e in esenta ceva palpabil, ceva care da rezultate si care " se vede". daca nimeni nu ar fi facut teorie pentru modul in care pasarile pot zbura, bazandu-se pe stiinta "teoretica," nu am fi avut azi avioane si viata ar fi fost mult mai grea :) sau poate daca stiinta ar fi fost numai o teorie, nu ar 10 kg de cuie nu ar fi fost la fel de grele cu 10 kg de fulgi...hmm
dar, spre deosebire de stiinta, credinta, religia insasi este de natura.."divina." e ceva ce nu poate fi vazut, auzit, nu are rezultate decat in masura in care credem noi ca are, desi in realitate nu stim daca ceea ce am vrut noi se datoreaza intamplarii, vointei sau altor factori...mai mult sau mai putin transcendentali.
si aici totul se rezuma la a crede in ceva ce nu poti sti daca exista sau a crede in ceea ce vezi si stii in mod rational ca exista.
in mod rational nu poti crede ca o alta fiinta sau un spirit ar avea puterea necesara sa creeze din lut doi oameni, sa creeze un univers intreg, ale carui limite nu le cunoastem, si sa mentina toate acestea vreme de cateva mii de ani. unde este aceasta entitate. de ce credem in ceva despre care auzim , care ne este "povestit" care a fost "creat" prin cuvintele unor stramosi ale caror cuvinte se contrazic intre ele si contrazic alte fapte logice( ziua si noaptea au fost create dupa ce s-a facut lumina).
teoria evolutionista nu isi poate gasi locul in nici o parte a bisericii, credintei, religiei. motivul este simplu. prin prisma creationista, lumea este un univers de sine statator, ale carui elemente au fost create de la bun inceput. o anumita evolutie poate fi integrata, dar aceea priveste numai statutul omenirii in anumite perioade ale istoriei. in esenta, evolutionismul contrazice creationismul si tot ceea ce asta reprezinta.
ideea care sta la baza creationismului crestin nu e mult diferita de credintele anumitor triburi, in esenta oamenii au cautat intotdeuna o cauza pentru existenta lor si a lumii in care traiesc. si zeii au fost intotdeuna la indemana. poate iisus a avut propria viziune a zeului sau si fost ascultat, sau poate ca lucrurile au fost putin schimbate pe parcurs. daca biserica nu ar fi existat, nici dumnezeu nu ar fi existat.
cert e ca deocamdata daca pentru evolutionism nu avem dovezi complete, de, stiinta e "teoretica," pentru creationism nu avem nici un fel de dovezi concrete. ce stim de fapt din proprie experienta despre toate aceste lucruri si "experiente" religioase? traim cu ele si prin ele pentru ca ni se intampla, sau ni s-a spus doar, este?
este religia o stilizare a vietii pentru a fi facuta mai suportabila stiind ca ne nastem spre a muri? nu avem dovezi ca suntem nemuritori ca si spirite. eu nu vad sa fie o stafie in interiorul meu...
ok, cred ca sunt multe intrebari care nu au un raspuns rational, dar mai intai sa-mi publice comentariul :)
managementul vietii - de proletaru la: 15/07/2006 21:26:36
(la: solutii pentru singuratate)
momentele de singuratate sunt binevenite. am nevoie sa ma regasesc, sa fiu doar eu cu mine insumi, sa am un pic de timp.
cand simti ca esti singur, e o stare acuta..... trece.
daca simptomele persista, spun doftorii, e deja faza cronica.
faptul ca te intrebi de ce asa si nu invers, tot e bine si esti cu un pas spre vindecare.
solutia e in tine si nu in bazaconiile (= lucruri fara sens) pe care le scriem noi aici despre problemele tale.
cu multi, multi ani, cineva mi-a dat cea mai tare lectie de managementul vietii (el il numea sfat constructiv): priveste viata ca pe o afacere. scopul existentei ei este sa intelegi ceva din ce ti se intampla si evident, sa fii fericit (adica sa fi pe profit, in termeni economici, si nu pe pierdere). "profitul" asta il obtii doar daca balanta intre beneficii si cheltuieli inclina spre prima categorie. invers, te paste "falimentul" si ramai cu "marfa" nevanduta.
traducerea din romaneste in romaneste suna cam asa: orice clipa care trece trebuie sa insemne ceva, sa nu treaca pur si simplu. fie ca inveti ceva folositor, fie esti fericita. nu poti avea numai momente din astea, dar ele trebuie sa fie baza "economiei" vietii tale. in jocul asta, orice este posibil si orice dezavantaj poate fi transformat in avantaj pentru ca referenialul esti tu si numai tu (standardul tu il fixezi).
daca prietenii nu te accepta asa cum esti, schimba prietenii, daca barbatul de serviciu (a se intelege sotz, concubin, prieten, amant, etc.) nu mai corespunde, fa-i bagajele pentru ca viata nu te asteapta. iti place de un anume individ, fa tot ce poti sa il ai.
evident, mai trebuie sa si crezi in asa ceva.
la sfarsitul zilei, faci un controlling scurt: cum stau? peste linie sau sub linie? "economia" firmei mele (eu si viata mea) supravietuiesc sau dau "faliment"?
poate ca povestea asta iti va fi de folos.
mie mi-a fost!
sunt lucruri multe pe care nu pot sa le fac, la fel ca in economia adevarata..... degeaba produsc eu pureci cand se cauta paduchi.
incerc insa sa fiu pe profit eu si asociatii mei (prietenii, colegii, familia).
om - de abc111 la: 20/07/2006 20:15:05
(la: Ce este chestia aia numita stiinta?)
1. Nici nu a fost vorba de reproducerea vietii ci de reproducerea unor caracteristici ale ei cum ar fi capacitatea de replicare si altele. E evident ca nici una din caracteristicile vietii luata ca atare nu e rezultatul unui miracol. Dar chiar asa, limita dintre viu si neviu e doar o conventie. Cand combini compusi organici bine definiti, cristalizati (de exemplu) care pot sta in borcan mii de ani si raman aceiasi, fara viata, cu alti compusi si iti rezulta virusi - care au caracteristicile vietii- nu ai facut un miracol. sau e un miracol ce are loc zilnic.

2. Nu, am scris exact cod genetic diferit; asta se invata la biologia moleculara, cand se discuta despre aspectul evolutiv al codului genetic.
A existat "selectie naturala" cu mult inainte de a fi existat celule vii.
Si in aceasta directie s-au publicat destule, poti gasi chiar in Science.
Uracilul are un loc special in aceasta discutie, dar nu mai doresc sa contrazic religionistii ca tot acolo ajungem.

#134248 (raspuns la: #134224) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Foarte corect , mya - de DINU IONESCU la: 20/07/2006 20:15:05
(la: Viata , ca o grila de Bac.)
Foarte corect exemplul tau nr. 12: viata este o continua lupta; castiga cel ce are curaj s-o ia in piept, caci pe acestia ii ajuta Dumnezeu! Lui ii plac oamenii care nu se sperie la primul obstacol...
Bineinteles ca mai sunt nenumarate definitii ale vietii,exprimate sub forma unor comparatii,metafore sau sub orice alte forme...
In ceeace priveste numerologia, nu exista un raspuns general-valabil: am introdus acest punct, pur si simplu ca pe un execritiu de fantezie!
Multumesc mult pentru ca ai acceptat sa intri in joc.Chestia cu juriul , nu e probabil cea mai buna ideie.Poate ar fi mai bine sa ma gandesc la o limita de timp, dupa care , pe baze statistice, sa vedem care raspunsuri au o incidenta mai mare...
SAM.
#134290 (raspuns la: #134197) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
#134248, de abc111 - de om la: 20/07/2006 23:03:26
(la: Ce este chestia aia numita stiinta?)
pt ca suntem pe un forum de stiinta da-mi voie sa comentez "Si in aceasta directie s-au publicat destule, poti gasi chiar in Science." = ehei, tu sa fii sanatos cat de multi citesc si cat de putin inteleg :))
De exemplu ai scris: "Cand combini compusi organici bine definiti, cristalizati (de exemplu) care pot sta in borcan mii de ani si raman aceiasi, fara viata, cu alti compusi si iti rezulta virusi - care au caracteristicile vietii- nu ai facut un miracol. sau e un miracol ce are loc zilnic." = (i) cred ca se numeste arma biologica (ii) virusurile nu sunt VII (iii) daca crezi tu ca amesteci produsi organici si creezi VIATA...apoi dragule ...confuzi teoria cu practica RAU de TOT. Poate o sa fie in viitor, pt un moment NIMENI nu a CREEAT viata..poate un mic Franklestein :))))

"Uracilul are un loc special in aceasta discutie, dar nu mai doresc sa contrazic religionistii ca tot acolo ajungem" = scuze ca iar te intreb, asta ca sa fiu sigur ca te inteleg (ca si data trecuta ;))...ce are s... uraciluilui cu prefectura religiosului? :)))))))))))))))))

Cred ca religiosii (cum spui tu) vor comenta "Dar chiar asa, limita dintre viu si neviu e doar o conventie." ;))
#134426 (raspuns la: #134248) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...