comentarii

viitoarea profesie


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
*** - de cuminte la: 14/06/2009 20:26:35
(la: Prea multi filosofi?)
Înainte vreme, străbunicii noştri se puteau înscrie ca audienţi la diferite facultăţi, acest lucru înlesnindu-le acumularea de informaţii fără a fi nevoiţi să susţină examene.
În tot acest timp frecventau cursurile unei universităţi hotărâtoare pentru viitoarea profesie, dar se şi adăpau din izvoare ştiinţifice adiacente.

Studenţia poate fi permanentizată, la urma urmei, pt o a doua facultate se plăteşte şi nimeni nu ţi-o oferă pe cea de-a treia drept bonus. :)

#451253 (raspuns la: #451165) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu, ci o profesie pe care mi- - de gabi la: 16/10/2003 23:55:11
(la: Practici profesia visata?)
Nu, ci o profesie pe care mi-am ales-o aproape intamplator, la care n-am visat in copilarie si care s-a dovedit sa-mi placa, de fapt.
Visam sa fiu marinar (nu capitan), ca sa am ocazia sa calatoresc si dupa un timp sa naufragiez pe-o insula tropicala si sa ma descurc apoi cel putin la fel de bine ca Robinson. Serios!
Profesia e oare un motiv? - de neonoir la: 27/01/2004 03:24:33
(la: Romani in strainatate)

Cum de langa mine au plecat destui prieteni, asta-i vremea... am analizat f atent cauzele.

Sunt o categorie de romani care pleca pentru ca aici nu pot profesa. Adevarat. Spre exemplu Universitatea formeaza anual un numar de geologi mult superior cerintei pietei fortei de munca. Majoritatea sunt f. bine pregatiti si ce fac?
Ajung sa terorizeze elevi de liceu cu geologia pe care ei au facut-o din pasiune? Logic ca pleaca... Asta e un domeniu ca multe multe altele. Sa nu uitam de absolventii de politehnica in general...si multe alte exemple...Energetica o termina 100 pers anual si atomocentrala dc scoate unul sau doua locuri pe an se pote spune ca a fost o serie baftoasa. de restul nu mai incape vorba...
Asa ca exportam gratuit produse educationale... fie

Aceasta categorie este unanim acceptata am observat. Se spune ca nu ar fi vina lor ci a sistemului...pasiunea primeaza...multe motive... reale sau doar motive??????

Categoria care insa ma face sa ma zburlec din cap pana in picioare e cea a celor ce pleaca "la munca" peste granite. Expresia este destul de cunoscuta si prefer sa o pastrez ca atare.
Nu conteaza ce munca...munca sa fie...munca necalificata in mare masura...cam in totalitate.... e....
Oare si aici nu e nevoie de aceasi lucru? ba da!!! sunt priviti altfel? NU se departeaza de clasa sociala careia i-ar fi apartinut aici? NU
Motivul este in schimb evident: casa, masina, ceva bani pusi departe...
aceasta categorie se intoarce in majoritatea cazurilor in tara unde stiu ca bani stransi inseamna ceva... si? aici nu e gasesc in general starea pe care au lasat-o???????

Data viitoare votati cu cine - de sorin666 la: 08/02/2004 03:35:18
(la: Caragiale si bancnota de un milion)
Data viitoare votati cu cine trebuie !
#9120 (raspuns la: #6001) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hey ! - de Ly la: 10/02/2004 12:34:12
(la: Ce vrea un român de la ceilalti români... ?)
Ia scuturati-va voi capusoarele si realizati ca aici vorbim de citeva lucruri diferite. Despre profitorii de proasta factura si despre cei care in mod normal si fara alte intentii ar beneficia de un sfat de la cineva care a trecut prin respectivele experiente.

Acum maniera nesimtita de a sari pe om - nu e tolerabila. Jimmy_Cecilia eu le-as spus sau transmis prin secretara ca nu ii pot ajuta dar ii sfatuiesc sa se duca la Biserica X - cea romaneasca de care vorbesti.

Si as fi incheiat subiectul. Daca persoanele erau intr-adevar disperate ar fi mers si sa speram ca preotul ar fi putut sa le dea o idee sau sfat. Daca erau excroci nu s-ar fi dus la biserica in cauza, asa ca nimic de pierdut....

Acum cu bisericile astea romanesti iar nu e cum trebuie sa fie. Si nu e bine din doua motive. Unul ar fi ca multe doar inchiriaza un spatiu la o anumita ora si zi intr-o biserica de alt rit (Catolica, Ucraineana etc) si in rest nu e nimeni acolo.

Plus ca ora, ziua si locatia slujbei sunt total misterioase celor care nu sunt insideri adica informati cumva, prin intamplare (au auzit cintari romanesti dintr-o biserica ei doar plimbandu-se pe strada in cauza), ziare (pe care ca nou venit nu stii de unde sa le cumperi) sau telefonul fara fir. Asa ca e ca si cum ai fi grav bolnav si ai incerca sa ai un glob de cristal si sa ghicesti cind si unde va fi doctorul !

APOI - multi preoti au reputatia de a fi colonei de securitate si drept urmare sub suspiciunea enoriasilor. Asa ca se ajunge la putini enoriasi si si aia suspiciosi.

Asta peste problema clasica peste tot in lume de certuri in cadrul bisericii si de unii preoti - persoane de proasta calitate.

Si acum o sa fiu acuzata de negative.

SINGURA MEA POZITIVA E SA VIN CU O INTREBARE SAU PROPUNERE. Exista oare (ma indoiesc) in fiecare tara vestica un numar de telefon al bisericii romane unde omul in nevoie sa sune si sa i se spuna unde sa mearga in vecinatatea locului unde e daca vrea sa mearga la o biserica romaneasca si sa primeasca un sfat sau eventual ajutor ? (sau macar sa primeasca la telefon un sfat ?)

Un fel de misiune in tara respectiva.

SINCER MA INDOIESC.

Da stiu , biserica nu are bani etc, etc.... Sigur ca nu are daca nu are enoriasi prea multi pentru ca nu face mare lucru si e mai preocupata de lupte interne. Mai multi enoriasi ar veni de la o atitudine mai constructiva. Mai multi enoriasi inseamna si mai multi bani sau donatii.

Oricum pentru probleme de genul nevoi primare tot biserica ar fi locul cel mai potrivit.

(asa ca da, eu daca si cind - ma trezesc cu cineva in telefon pentru similare ca in cazul Ceciliei - promto directia biserici. EI.)

---------------------------

SI ACUM SA VORBIM DESPRE LUCRURILE MAI ELEVATE. Nevoia de un sfat intr-o profesie, pentru alegerea unei scoli sau doar pentru ca e intotdeauna bine sa ai prieteni sau cunostiinte in meseria ta (sau potentiala viitoare meserie)

Sau un zimbet intre oameni care au trecut prin aceleasi probleme.

Si asta la romani e superba, minunata - dar LIPSESTE CU DESAVARSIRE vorba lui nenea Iancu. Si va pot spune ca alte natii o au.

Pentru un alt roman, romanul de linga el e in mod instantaneu un excroc DOAR pentru ca e roman. Si auzim tone de povesti de groaza DAR nici una pozitiva. NU VI SE PARE CIUDAT ? Statistic vorbind. CHIAR TOTUL E NEGRU ? (promit sa ofer un premiu pentru PRIMUL DE PE SITE-UL ASTA CARE SPUNE O POVESTE POZITIVA )

Acum nu vorbesc deloc din frustrare - nu am avut niciodata nici un fel de asteptari de la romani. Si slava Domnului m-au adoptat in grupurile lor diverse alte natii asa ca am compensat din plin.

Nici o problema ca toti din grupul in cauza erau Argentinieni ori Mexicani ori Bulgari, Malayezieni, Danezi sau whatever.

Dar tot trebuie sa ma intreb - ce e cu noi baieti (si fete) ?

Ca daca vad un roman si pe cineva din Pago-Pago - daca e sa aleg cred ca sunt mai multe sanse de un sfat si un zimbet de la Pago-Pago. (plus ca e si interesant cultural !!!!)

Dupa ani de auzit plingerile romanilor ca au fost DERANJATI (apropo nu am cerut niciodata ajutorul unui roman si sunt plecata de ani. Si tot apropo nu sunt mindra de asta, e doar un fapt - dar cind vad cum doua grupuri de romani intamplator intr-un magazin pe meridianele lumii fug instantaneu in colturile opuse ale magazinului cind aud romaneste - e chiar hilar ! Singura exceptie - noii veniti.). Deci cind aud de romanii care au fost deranjati si despre toti ceilalti de proasta calitate romani - cred ca mi se intareste reactia naturala sa o iau in caz de nevoie catre oricine altcineva, etnic al unui stat de pe toata lista ONU, mai putin roman. (SI E TRIST)

DA STIU. De ce nu fac ceva ??? Intai ca pentru a face ceva ai nevoie de oameni - mai multi- care vor sa faca ceva.

DAR poate o sa fac ceva ca m-am enervat numai scriind comentariul asta.

-----------

Si m-am saturat de auzit si de toate povestile cu printi si cersetori. Si apropo in poveste printul si cersetorul tot schimba locurile - asa ca nu se stie niciodata.
(si acum subliniez inca o data ca sunt FOARTE impotriva povestilor cu EXCROCI si potentiali excrocati si ca asemenea tendinte trebuie taiate dur.)

------------
Si acum puteti sa bu-hu-hu la mine !!!! :))
integrare vs.asimilare - de belazur la: 12/03/2004 16:32:20
(la: Integrarea tiganilor)
Cred ca vorbim despre lucruri diferite. Faptul ca N. (sa-i zicem asa colegei mele) e foarte mandra de apartenenta sa etnica este un lucru normal la un minoritar (as putea adauga ca impartasea cu mine un interes deosebot pentru folclor, ea fiind si dansatoare de profesie - deci, e si un fel de "arhivar "al culturii rrome)... Pentru ca si eu vin dintr-o zona in care romanii (moldovenii) au fost timp de decenii (chiar secole) MINORITATE NATIONALA, trebuie sa spun ca e un sentiment absolut firesc: daca nu ar exista acea "rezistenta culturala" de care vorbesti, minoritatile ar disparea foarte usor (s-ar asimila in totalitate), iar lumea ar deveni de o omogenitate plictisitoare.

Cred ca nu prezenta culturilor minoritare este impedimentul in calea integrarii unei etnii sau a alteia, ci tocmai ceea ce ai mentionat la inceputul mesajulu: nivelul scazut de socializare.

E adevarat, nu toti tiganii de la noi sunt la fel de integrati cum e colega mea, ea fiind si dintr-o familie de intelectuali. Existenta, la noi cel putin, a unor sate de tigani care nu se deosebesc de romani decat prin faptul ca sunt putin mai bruneti, vorbesc o limba in plus (limba materna), danseaza si canta ALTFEL decat romanii - mi se pare o baza solida pentru speranta intr-o viitoare integrare mai buna a tiganilor. Nu mai mentionez ca avem scriitori, actori, pictori, cantareti, diplomati de origine rroma, care sunt mult mai bine integrati decat cei mai scoliti si bogati rusi, de exemplu. Or, faptul ca rusii nu respecta legile (Constitutia) este, la fel, o manifestare a nedorintei de integrare, dupa parerea mea... Si lor nu le poti reprosa ceea ce li se reproseaza tiganilor, in general - desi niste similitudini exista, ele nu tin de specificul cutural, ci mai degraba de o psihologie, mentalitate aparte... Fara a le cere sa renunte la cultura lor, as dori sa fie si ei la fel de integrati cum e colega mea N. de etnie rroma.

Sper ca am explicat mai bine, de asta data: e vorba de loialitate fata de lege si concetateni, nu de renuntarea la valorile culturale (care, altfel, sunt "adunate" de secole, in procesul comunicarii cu diverse culturi, si nu are nimeni caderea sa le ceara sa renunte la ele).
#11932 (raspuns la: #11923) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
no, bene... - de Alice la: 30/06/2004 12:35:11
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
"De la primele atestari ale romilor în România, ei erau servitori, si apartineau mosierilor, mânastirilor, si curtilor domnesti. Multi erau tinuti din cauza meseriilor specifice pe care le aveau. Pâna la abolirea sclaviei în secolul al XIX- lea, noi grupe de sclavi au fost aduse cu Imperiul Otoman. Viorel Achim ofera o perspectiva asupra tuturor tipurilor de sclavi care existau, în functie de tipul de proprietar, profesie, felul de tribut pe care romii trebuiau sa îl plateasca stapânilor lor, si în functie de sedentarismul sau nomadismul lor.
Acesta era un nomadism în care oamenii traiau în sferturi fixe de iarna, iar vara calatoreau pe aceleasi drumuri, vizitând aceleasi locuri în fiecare an, având un permis de la proprietarul lor. Din punctul de vedere al nomazilor, aceste permise ofereau chiar si protectie: a le face lor rau îi facea rau puternicului lor proprietar. Fara asemenea documente ei ar fi fost priviti ca sclavi fugiti, iar aceasta era privita ca o crima. Acesta era un sistem bine controlat, si în zile determinate ale anului ei trebuiau sa plateasca tribut proprietarului lor. Oriunde în lume greseli si deprecieri interveneau în relatia dintre nomazi si sedentari.
Pentru sedentari, pamântul si cladirile sunt bunurile cele mai importante în care investesc si pe care vor sa le lase generatiei viitoare. Nomazii nu pot vedea valoarea acestor bunuri: "nu le poti lua cu tine". Ei prefera sa investeasca în lucruri cum ar fi: carute, aur, cirezi mari de vite, care în mentalitatea sedentarilor nu au o valoare stabila. Toate considerate de autor ca fiind "bani risipiti".
În acele vremuri nimeni nu era egal fata de altcineva. Aceasta egalitate este un principiu destul de recent al dreptatii. Fiecare grup, în concordanta cu clasa, religia, limba, descendenta, chiar si din acelasi imperiu sau provincie, avea statutul sau, era guvernat de un set de legi diferit si cadea sub jurisdictia unor judecatori diferiti. Din cauza acestor statute diferite, casatoriile între grupuri erau foarte limitate, astfel diferitele culturi cu seturile lor de norme si valori, activitatile economice tipice, limbile, s-au mentinut pentru secole.
Mai târziu, ca parte a politicii de asimilare a romilor, membrii diferitelor grupuri au fost obligati sa se casatoreasca între ei. Un exemplu al unei astfel de politici a fost legea proclamata în 1783 de Joseph al II-lea, împaratul Imperiului Austriac, care organiza viata romilor din Transilvania în detaliu. Ei erau obligati la asimilare totala cu cei din jur: nu aveau voie sa vorbeasca în propria limba, sau sa îmbrace portul traditional, li se interzicea casatoria în cadrul etniei, nu erau lasati sa dreseze cai, iar numarul lautarilor a trebuit redus cât de mult posibil. Copiii lor au fost nevoiti sa mearga la scoala, fiind sub responsabilitatea preotului local. Mosierul trebuia sa le acorde terenuri mici de pamânt astfel încât acestia sa fie implicati în agricultura. Oricine îsi abandona casa sau locul de munca era tratat ca vagabond si era adus înapoi pe locul unde era înregistrat. Implementarea acestei legi depindea, în orice caz, de conditiile locale si de aceea variau foarte mult de la o provincie la alta.


Abolirea sclaviei


Sub influenta miscarii internationale de abolire a sclaviei, si în ciuda rezistentei dârze opuse de nobilime, la mijlocul secolului al XIX-lea grupuri de sclavi, incluzând grupuri de romi, au fost eliberate în Valahia si în Moldova. Aceste masuri au avut ca obiectiv obligatia ca romii sa fie legati de satele în care urmau sa lucreze în agricultura pe aceleasi baze ca si alti tarani: o parte din recolta trebuia data proprietarului de pamânt. Multi romi au refuzat loturile de pamânt ce li se acordasera în aceste conditii neavantajoase, si au ales sa îsi mentina profesiile lor. Pentru ei abolirea însemna o agravare a exploatarii lor. Multi dintre ei s-au mutat la marginea oraselor sau satelor, si ca rezultat în fiecare sat s-au asezat cei care prelucreaza metale precum si alti mestesugari, unde populatia din agricultura avea nevoie de deprinderile lor. Bineînteles ca o parte din populatie au devenit tarani, în primul rând cei care deja lucrau ca sclavi pe acel pamânt. În jurul unui numar de mânastiri, satele erau formate în principal sau chiar în totalitate din romi.
Unele grupuri nomade si-au continuat stilul de viata itinerant. Primavara, veneau din calatoriile lor de iarna în satele de care apartineau în mod oficial, îsi plateau taxele, si apoi calatoreau în toata tara pâna iarna urmatoare. În timpul celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea si la începutul celui de-al XX-lea, abolirea sclaviei a iscat un puternic val migrator spre alte parti ale Europei si spre America.



Perioada interbelica si al doilea razboi mondial


Perioada dintre cele doua razboaie mondiale se caracterizeaza pe de-o parte printr-o mai mare asimilare a romilor si pe de alta parte aparitia unei miscari proprii de emancipare a acestora. Au fost fondate organizatii cum ar fi Uniunea Generala a Romilor din România. Din nefericire, ele nu au avut timpul necesar pentru a se consolida. Dupa instalarea dictaturii regale si izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, aceste organizatii au fost dizolvate. În aceasta perioada, progresul industrial a facut ca multe din bunurile lor manufacturiere sa devina demodate si non-competitive. Artizanatul lor era în declin; unele meserii au disparut pur si simplu.
Rasismul care a aparut în perioada interbelica nu a fost inventat de catre germani. Istoria lumii este, din pacate, plina de astfel de izbucniri ale rasismului. Strategiile variau de la reducerea grupurilor mari la un statut marginal al unei cetatenii de categoria a doua, sclavie, la epurare etnica si genocid total. În aceasta perioada, asa-numitii "oameni de stiinta" au scos la iveala justificari "stiintifice" ale inferioritatii unor grupuri etnice, usurând în acest fel drumul politicilor promovate de guvernul condus de Antonescu, împotriva romilor. În 1942 cam 25000 de romi au fost deportati în Transnistria unde au fost lasati pe bancurile râului Bug, fara a avea unde sa munceasca si fara suficiente mijloace de subzistenta. Selectia acestora s-a bazat pe stilul de viata, nomadism, timpul petrecut în închisoare, lipsa mijloacelor de subzistenta sau a unei ocupatii permanente. Aproximativ jumatate dintre ei au murit acolo.


Regimul comunist

Sub regimul comunist toti erau egali în fata legii. Bineînteles, ca în."Ferma Animalelor" de George Orwell, unde unii erau "mai egali" decât altii. Desi o lege nu facea distinctia între grupuri, unele grupuri erau mai afectate de o lege decât altele. O "hârtie" putea discrimina foarte mult. Regimul comunist nu le-a recunoscut romilor statutul de minoritate etnica, si ca o consecinta, nu li s-a acordat o educatie în limba lor natala, si nu s-a tinut cont de specificul lor cultural.
În acele timpuri, datorita politicii angajarii totale, fiecare avea un loc de munca si un câstig, care îi asigura persoanei îngrijire medicala gratuita, un numar de zile de concediu si dreptul la pensie. Multi romi au lucrat ca muncitori necalificati în uzine mari, sau în "cooperativele agricole de productie" (fermele de stat).
O data cu închiderea unor mari uzine sau cu reducerea fortei de munca la un nivel mai competitiv, si cu retrocedarea terenurilor cooperativelor catre proprietarii originari, majoritatea romilor si-au pierdut slujbele. Multi dintre ei si-au reluat modul de viata traditional, incluzând reîntoarcerea la nomadism.
Diferitele grupuri de romi s-au adaptat în diferite feluri la noua situatie. Unii dintre ei si-au gasit relatiile profesionale, prietenii, în timp ce altii sunt victime ale saraciei si discriminarii si nu au nici un mijloc de supravietuire.



Bibliografie:

Achim, Viorel:
1998 Tiganii în istoria României, Bucuresti: Editura Enciclopedica
Fonseca, Isabel
1995 Bury Me Standin. London: Chatto and Windus
Fraser, Angus
1994 The Gypsies. Oxford: Blackwell Publishers
Stewart, Michael
1996 The Time of gypsies. Boulder: Westview Press.
Yoors, Jan
1967 The Gypsies. New York: Simon and Schuster "

[www.edu.ro/download/istoria_rromilor_v4.pdf] - situl e al Ministerului Educatiei, sper ca nu-i o frauda ...:(

ps. regasesc stilul lui 'enigmescu' la un vechi (de-acum antic) forumist care-si spunea 'dogmatic' si cu care am discutat candva despre atitudinea lejer didactica a mesajelor pe care le redacteaza.
Dogmatic isi construia argumentele practicand o forma interesanta de maieutica.

Mi-a placut sa studiez asta...

în viata viitoare justitia divina va corecta justitia omeneasca - de DESTIN la: 04/08/2004 01:55:50
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Prin moarte Dumnezeu a oprit procesul calcarii de porunca, punând cap pacatului (pentru ca pacatul sa nu devina nemuritor, pentru ca omul sa nu ramâna vesnic în stare de calcator de porunca).



Sufletul fiind nemuritor, îsi continua activitatea si în lumea cealalta, adica o va continua de acolo de unde a ramas cu facerea binelui în momentul mortii. Cât priveste nedreptatile, suferintele pe care pe nedrept le-am îndurat din partea oamenilor, vor fi recompensate la Cer.


Si Platon zice ca:" în viata viitoare justitia divina va corecta justitia omeneasca"



Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Viata viitoare? De ce oare m - de Ivy la: 14/09/2004 19:10:53
(la: Intrebare ! Deja vu, viata de dinainte si de dupa acum?)
Viata viitoare?
De ce oare mi-a fost frica intotdeuna sa gindesc ca ar exista asa ceva?! Am incercat sa ma bucur de cea de acum..si m-am invinuit mereu ca nu pot sa gindesc ca ar exista o alta viata..de fapt cred ca mi-am impus sa cred ca asa ceva nu este posibil.
Probabil ca lucruri care intr-un fel sau altul mi-au demonstrat ca ar putea exista asa ceva, acele lucruri m-au speriat asa incit am inchis o portita si am zis.."no way..nu se poate"

Au fost momente in viata cind am ajuns in locuri in care am stiut exact ca am mai fost cindva..ha, desi stiam ca nu am avut cum..si atunci in minte, gindul despre o alta viata simteam cum da din coate sa isi faca loc printre celelalte mii de ginduri, sa apara la suprafata si sa spuna..da..probabil int-o alta viata.
Nu stiu..si tocmai faptul ca m-am bagat sa raspund la subiectul asta arata cum gindul ala e acolo in mintea mea, dar ca se loveste de o bariera in a iesi la suprafata..

Ca ceea ce se intimpla in viata se intimpla cu un scop, hmm cu asta sunt de acord..oare de ce? Oare de ce pot accepta ideea asta si nu pe cealalta?

Nu stiu..

Toate cele bune dinisor

Ivy
joia viitoare, pe 26, dar nu - de Horia D la: 18/05/2005 22:27:03
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
joia viitoare, pe 26, dar nu stau mult, ma intorc pe 2 iunie, dupa care ma duc vreo 4-5 zile sa stau pe lac.... de fapt de la aeroport o inting la lac.Totul depinde de vreme (sper sa nu ploua).
#49739 (raspuns la: #49738) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
OK. Atunci pe data viitoare! - de gigi2005 la: 29/05/2005 22:48:45
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
OK. Atunci pe data viitoare!
#52253 (raspuns la: #52250) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
data viitoare o sa incerc si - de Cassandra la: 27/09/2005 22:31:31
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
data viitoare o sa incerc si cu cartof ciomuit
#75132 (raspuns la: #75131) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragii mei fotografi cafegii... - de Sunday la: 30/11/2005 03:37:09
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Hai sa va spun si eu o poveste adevarata. Sa nu cumva ca credeti
ca pe aici peste balta fotografii nu intimpina greutati, mai ales acum
in zilele noastre cind orice "nene" cu ceva malai de prisos cheltuit
pe ceva aparate digitale se crede fotograf de profesie...
Nunta la beserica...fotograful angajat observa o individa printre
musafiri cu o camera ceva mai impresionanta, si cu o lentila zoom facind
poze de zor. Dupa ceremonie, individa continua sa faca poze de dupa
umarul fotografului angajat. Fotograful nu zice nimic, gindindu-se
ca poate individa este ceva neam/prieten cu mirii. In timpul orei de
cocktail, individa continua facutul de poze...Pina la urma fotograful isi
da seama ca "dublura" lui nu este nimeni altcineva decit
nevasta DJ-ului, angajat, si care in timpul receptiei proiecta pozele
facute de consoarta pe un screen urias. No asta nu ar fi fost mare
lucru dar aceasta asa zisa "fotografa" a inceput sa-si imparta cartile
de vizita pe la invitati cu web-site-ul de unde aceste poze puteau
sa fie cumparate!!!!!!!! Cind fotograful "oficial" incepe sa ia la
intrebari pe respectivii i se spune: "Sti, in businessul asta toti suntem
pentru noi insine...si nu stiu de ce te ofensezi asa de tare, ca noi nu
facem numai $300-400 in plus pe nunta !!!!!!!" Poate data
viitoare fotograful respectiv ar trebui sa-si aduca si el combina de
acasa sa concureze "loial" cu DJ...Ceea ce a fost si mai "distractiv"
este ca din intimplare atit DJ-ul cit si fotograful oficial foloseau acelasi
companie pentru prezentarea pozelor "on line".... Sunday
Invatatul de dragul invatatului ... - de Anima la: 13/07/2006 19:34:23
(la: Cine fura azi un BAC...)
Ma declar oarecum surprins de faptul ca, cei mai multi dinte cei care si-au exprimat opiniile in privinta chestiunii in discutie, par a judeca extrem de utilitatrist, de mercantil, de lucrativ, subiectul.

Spun “oarecum” surprins, pentru ca e poate firesc sa fie asa, in mod statistic n-are cum sa fie reflectat altceva intr-o astfel de dezbatere decat atitudinea generala, curentul general de opinie din cadrul societatii, din clipa de fata. Pe care eu cel putin, desi cred ca-l inteleg si ma stradui sa-l respect, nu-l voi putea accepta cu adevarat niciodata si ma va intrista mereu.

Recunosc ca am citit cam in graba anterioarele comentarii, si e posibil sa gresesc fata de unii, insa nu mi s-a parut sa fi intalnit vreo luare de pozitie care sa nu scoata in fata “utilitatea” acestui bacalaureat, si chiar mai mult, a cunostintelor a caror insusire de-alungul celor patru ani de studii ar trebui sa fie certificata prin acest examen. Mie mi se pare jalnic ca oameni cu siguranta onorabili din punct de vedere intelectual sa puna in nota bascalioasa problema utilitatii “Morometilor” in fata masinii de fabricat piese in serie.
Nu ma feresc sa recunosc ca mi-au trebuit si mie ani buni de zile sa pot realiza importanta, in plan personal, a unui minimum de cultura generala. La randul meu, atunci cand, cu vreo 20 de ani in urma, am sustinut acest examen, l-am tratat cu aceeasi lejeritate, am dat aceeasi “dijma” pentru “protocol”, nu am copiat dar cu siguranta as fi facut-o daca as fi avut posibilitatea, si faptul ca nici macar nu imi mai amintesc subiectele de examen, cred ca spune ceva! Singurul obiectiv atunci, de viata si de moarte insa, era admiterea la facultate. Bacalaureatul era ceva de bifat, pur si simplu! Si nu asta ar fi fost cel mai mare rau pe care cred eu ca mi l-am facut, mie insumi in acei ani, ci altul! Faptul ca, incartiruit unui sistem de interese specific momentului, m-am aliniat si eu docil si disciplinat, cârdului nesfarsit de naivi ce credeau ca se pregatesc pentru viata, pentru o profesie care ar fi trebuit automat, si prin ea insasi, sa imi aduca propria deplina realizare! Ma gandesc si-acum cu o anume fascinatie la ce cantitate uriasa de efort intelectual a trebuit sa depun timp de patru ani de zile, pentru a ma “antrena” in limitele a exclusiv doua materii de studiu, ca sa devin la un moment dat, un respectabil si implinit … inginer! Care nu mai sunt de vreo 15 ani, dar asta-i alta poveste!… Patru ani de zile in care am ignorat, intr-un mod cat se poate de firesc, orice alta materie de studiu din programa, in care la orele de istorie daca nu faceam matematica atunci chiuleam cu clasa, la orele de limba romana in care, daca nu faceam fizica atunci ne bateam in clasa cu caietele si trageam cu boabe de orez in profesoara, iar geografia si filozofia nici nu-mi amintesc prea bine in ce ani le-am facut! Am iesit insa, gratie straduintei unor exceptionali profesori de matematica si fizica, si gratie ingaduintei resemnate a celorlati profesori, dupa patru ani de “cantonament”, o clasa de performeri in fizica-matematica, care, cu doua exceptii ce au luat drumul stiintelor economice, am intrat in bloc in randurile studentimii tehnice! Dupa 16 ani de la absolvirea diverselor facultati politehnice, nu cred ca sunt mai mult de 5-6 dintre noi, care mai practica meseria pentru care s-au pregatit teoretic timp de 9 ani de zile …
Am crezut cu totii ca facem bine atunci, ne pregateam “viitorul”, asta ni se spunea din toate partile! Nu era timp pentru ca cineva sa-si puna problema ca poate cel putin unii dintre noi vom resimti la un moment dat, in viata, anumite carente in formarea noastra de “intelectuali tehnici”, carente carora le puneam atunci, temeinic, bazele! Ba gresesc, au fost nefericitii profesori de limba romana, de istorie sau de filozofie care au mai incercat, fireste lipsiti de sansa, sa ne pomeneasca despre acest lucru. Cine avea timp insa sa-i ia in serios?…
Resimt si astazi lipsuri mari, fundamentale, in cultura mea generala, goluri pe care din momentul in care am inceput sa le sesizez, am cautat, cu straduinta, sa le carpesc! A fi autodidact este, in opinia mea, o datorie pentru oricine are un minim respect pentru propria persoana, pentru propria devenire. Modul insa, in care in mod programatic si coerent ar trebui sa fie format ca cetatean minim culturalizat orice absolvent al sistemului gimnazial de invatamant, nu poate fi inlocuit de nici un efort ulterior de autoformare, oricat de asiduu! Chiar acest sistem de invatamant, atat de demn de a fi criticat in toate ale sale, o poate face! Nu este adevarat ca numai medicii trebuie sa-nvete toata viata, cum se mai spune, si nu este vorba de perfectionarea strict profesionala. Aceasta este obligatia pe care o avem fiecare fata de propriul statut social, care este, cred eu, doar una din fatetele propriei identitati, a fiecaruia. Mult mai importanta insa mi se pare datoria pe care fiecare ar trebui sa o resimtim fata de implinirea interioara, aceea fara aplicabilitate imediata, aceea care nu te ajuta neaparat sa mai urci o treapta pe scara sociala, sa avansezi in functie, sa accezi la un “job” mai banos. Acel fel de implinire interioara careia dezamagitor de multi nu-i simt lipsa, sau atunci cand afla intamplator despre ea, nu-i gasesc utilitatea. Acel fel de implinire care face diferenta intre persoanele distincte si persoanele cel mult eficiente, intre “aristocrati” si “profesionisti”!
Nu orice om resimte ca pe necesitati foamea de cultura, foamea de cunoastere, asta e cu siguranta un truism! Dar exista in fiecare generatie un numar de oameni astfel construiti. Eu cred in justetea evidentierii si incurajarii lor sub anumite forme, chiar si numai pentru ca reprezinta doar un procent oarecare din numarul total. Din randul lor apar, din cand in cand personalitatile care jaloneaza valoric societatea. Nu cu valori profesionale, ci cu valori specific, adanc umane!

Asta cred eu ca ar trebui sa fie semnificatia titlului de “Bacalaureat”. Titlu pe care nu cred ca ar trebui sa-l obtina mai mult de 20-25 de procente din totalul unei promotii de absolventi. Pe care nu ar trebui sa si-l doreasca mai multi! Dupa mine ar trebui facuta o distinctie clara si nediscriminatorie intre cei ce incheie cei patru ani de studii. Statutul de absolvent de liceu pur si simplu, sa dea oricui posibilitatea de a se pefectiona strict profesional mai departe, statutul de “Bacalaureat” sa confere celui care-l obtine un plus de distinctie, de care cei ce ce prin natura lor il cauta, sa poata beneficia. Habar n-am din punct de vedere tehnic cum s-ar putea face asta, nici nu-mi bat capul, sunt oameni care pricep mult mai bine mecanica sistemului de educatie, eu imi permit doar, ca mai tot romanul mediu, sa emit judecati cu pretentii morale!
Exista oameni care sunt in stare sa invete doar de dragul invataturii, si acestia ar trebui evidentiati intr-un fel de toti ceilalti. Mi-a atras atentia in aceasta discutie remarca unui vorbitor, ceva de genul “nu invatam de dragul invataturii”. Cei care in mod constitutiv au in propria natura nevoia de invatare, nevoia de cunoastere, invata exact de dragul invataturii! Si asta mi se pare una dintre cele mai specific umane nevoi! Ceilalti nu Invata, ci se pregatesc, se perfectioneaza, se profesionalizeaza, si efortul lor este demn de toata admiratia! Intre cele doua moduri de a relationa cu lumea cunoasterii este insa o diferenta, asa trebuie sa fie, si ar trebui mereu evidentiata!
Eu as pleda deci, desigur pur teoretic, si fara vreo pretentie de aplicabilitate, pentru valorizarea pur morala a unui astfel de examen, si pentru evidentierea in acest fel a acelor cativa, putini “naivi” care invata de dragul invataturii si cu drag de invatatura. Restul, inarmati cu diplome de absolventi, ar putea, cu entuziasmul specific varstei, sa atace la baioneta viitoarele spectaculoase cariere in diversele domenii ale economie de piata, si fara a avea neaparat titlul de Bacalaureat!

Cat despre aspectele morale ale “tanzactiei” cu subiecte, ele sunt atat de evidente pentru orice om cu un minim bun simt, incat orice discutie cred ca n-ar putea acoperi subiectul! Mai socante insa decat faptul in sine mi se par a fi reactiile de genul celor "postate" pe site-ul ziarului respectiv! Acestea de-abia, cred eu ca dau intreaga masura a confuziei morale in care isi fac debutul in viata multi dintre tinerii absolventi! A fura dar mai ales a clama dreptul la furt cu diverse argumente unul mai departe ca altul de orice minima rectitudine morala, asta este cu adevarat monstruos!
Ce relevanta morala ar putea avea pentru statutul unui astfel de tanar faptul ca, nu ma indoiesc, alturi de mii de alti colegi de generatie ce nu-i impartasesc opiniile, se va putea afisa cu aceeasi diploma de bacalaureat?!…
pentru cattalin2002 - de LUCIUS 01 la: 24/08/2006 20:21:46
(la: Intrebari pentru atei)
Increderea intr-o institutie nu inseamna neaparat ca si o frecventezi. Pe timpul comunismului aproape toti, in proportie de 90 % credeau in societatea socialista multilateral dezvoltata. Imediat dupa asa numita revolutie mai credeau doar cativa nostalgici si o mare parte din pensionari si agricultori(care l-au si votat, de altfel pe Iliescu)
Ma gandesc in ce consta in acest caz increderea ? Sa ai incredere in armata sau in presedinte sau in premier, este OK. Dar cum poate biserica sa se implice in dezvoltarea societatii in asa fel incat sa ai o INCREDERE in aceasta institutie ? Dar nu uita ca a fost un sondaj grila si oamenii au raspuns in ordinea intrebarilor DEJA TIPARITE.
Un asemenea sondaj nu a existat in Europa sau in alte tari democratice, pentru ca biserica nu se implica acolo in politica. Nu uita ca noi a trebuit sa dam, in urma cu putin timp, o lege ca sa scoatem preotii din parlament si din alte functii politice. Ca populatia sa-ti ofere incredere trebuie sa fii implicat politic, iar pe timpul sondajului biserica mai avea reprezentanti in parlament. ASTA INSEMNA INCREDERE.
Un sondaj nu trebuie sa contina raspunsuri predefinite.
In alta ordine de idei, prin natura profesiei mele, am fost implicat intr-un program informational care se referea la tineri. Intrebarile au fost simple: CARE SUNT INSTITUTIILE STATULUI IN CARE AU INCREDERE, CUM DORESC SA SE IMPLICE IN VIITOR IN DEZVOLTAREA SOCIETATII DUPA CE VOR OPTA PENTRU O PROFESIE, CUM ISI PETREC TIMPUL LIBER.
Au existat 1230 de raspunsuri din diferite localitati pe o medie de varsta cuprinsa intre 16 si 25 de ani. Respectivul sondaj a facut parte dintr-o campanie anti droguri si a fost publicat.
Raspunsurile care au fost date ar trebui sa ingrijoreze societatea civila. Tinerii nu doresc sa stea in Romania si sa se ROAGE sau sa faca MATANII pentru un viitor mai bun ci VOR SA PLECE in proportie de 85% din tara. OARE UNDE ESTE INCREDEREA in biserica de care amintesti asa de pompos ?
Pentru a vedea cati tineri mai frecventeaza biserica procedezi simplu. Iti alegi o biserica si daca ai rabdare, pe parcursul unei saptamini monitorizeaza accesul lor. Daca esti atat de credincios vei avea un gust amar. Daca vor chiuli de la ore, in perioada desfasurarii slujbelor, cu siguranta nu se vor duce la biserica.
Apoi unde vei vedea cate un grup de tineri, de exemplu intr-un oras mare, prin fata blocurilor intreaba-i pur si simplu in care institutie de stat au incredere si, mai ales DE CE ?
Nu uita intrebarea DE CE, pentru ca nu poti avea incredere in ceva fara sa stii de ce. Ei bine, ei au incredere in BASESCU pentru ca este un tip popular, sarmant si cu siguranta la viitoarele alegeri il vor vota.
Nu inteleg de ce mai sustii un lucru cand ai constatat chiar tu adevarul "Cind eram eu la liceu nu stiam nici un coleg sa fie credincios (inclusiv eu). Ca nu merg multi la biserica asta e altceva."
Deci e un lucru constatat chiar de tine. Nu prea se mai crede in Dumnezeu si nu se mai merge la biserica. Gandeste-te ca, daca tineretul de azi nu mai marge, in viitor preotii isi vor pierde musterii si implicit sursele de finantare.
As vrea sa-mi raspunzi la intrebare: DE CE AI INCREDERE IN BISERICA ?
Cu stima, LUCIUS
#141087 (raspuns la: #140981) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
justa - de dumbo la: 08/01/2009 10:55:25
(la: Puneti voi titlul.)
pici in extrema.eu nu am voie sa-mi inchipui cum ar pica situatia asta in real fiindca comit o ilegalitate, dar el are voie sa provoace un atac de panica (cred ca ai recunoscut reactia anisiei), chiar si usor fiind, fara sa-si insuseasca nicio critica?atunci de ce, Doamne iarta-ma, mai pierzi vreme pe aici, daca nu incerci sa si vezi cu cine-l petreci si ce se petrece in jurul tau?sau crezi ca nu intereseaza sau crezi ca ai avut o atitudine neutra?ai fost partinitoare, neutra erai daca nu-ti aratai mutrita pe aici.

Esti constienta ca eu ma comport aici cum NU AM DREPTUL sa ma comport in anumite locuri in realia da - pana acum doar am banuit asta.mersi pt certitudine.

Sunt om si am nevoie sa fiu asa cum sunt aici ca sa pot fi cum au dreptul altzii sa fiu dincolo - justa, nu mi se pare ok sa ai nevoie de asa ceva.daca nu stii sau nu poti separa profesionalul de personal, poate ar trebui s-o lasi mai moale sau sa-ti schimbi profesia.uf...ma provoci sa spui lucruri pe care doar timpul le poate dovedi :(.

Asta e imposibil de facut ca sa nu pui ca e ILEGAL.(nu ca mi-ar pune careva vreo lege prin ochi, ci pur si simplu asa ceva NU SE FACE) - ilegal si imoral au sensuri diferite.pe mine ma lasa constiinta sa fac asta pt simplul motiv ca ma ajuta sa inteleg mai bine.

Putem insa sa discutam despre situatziile viitoare din acest loc - nu vreau sa dau cu presupusu ca n-am cum dovedi.m-as baza doar pe instinct.io am criticat doar ce s-a petrecut deja.

retzine acest aspect serios: Daca vrei serios atunci tratam situatzia strict la cei doi indivizi si nicidecum nu-i transpunem intr-un alt mediu, comparandu-i cu altzi oameni. - io am transpus doar situatia in real.nu si protagonistii.deci...o anonima, careia i se solicita o intalnire de catre un anonim (anonimi pt mintea mea, sper ca intelegi), etc...nu a existat nicio comparatie cu alti oameni.

deci...pe mine nu ma doare ce ai scris tu.si eu stiu ce spun si de ce o spun :)

Unul din maladiile grave psihologice este aceasta traspunere si judecare, care e ok daca n-as fi cine sunt, insa psihologic e in neregula...cel putzin dpdv-ul meu. - ori e ok, ori nu...pt cei care nu sunt cine esti tu :)?




#385818 (raspuns la: #385808) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gabriela - de mazariche la: 14/06/2009 15:01:56
(la: Prea multi filosofi?)
N-am citit articolul:)

Imi dau cu parerea la modul general.
Copii nostri au nevoie de cultura generala. Au nevoie de ea pentru a dobandi acea perspectiva deschisa, care sa le permita sa faca cele mai bune alegeri.
Insa unora dintre copii nostri le-ar fi mai usor sa fie directionati din timp catre un domeniu de studiu mai restrans.
Lor trebuie sa li se asigure aceasta posibilitate, cum celorlati sa primeasca o educatie diversificata.

Eu sunt una care isi indeamna copilul sa aleaga nu mai mult de un domeniu in care sa exceleze, pentru ca ma sperie gandul ca-si risipeste resursele "ciupind" un pic de ici, un pic de colea, fara sa se concentreze pe ceea ce ar trebui sa-si descopere ca vocatie.
Pe de alta parte, nu sunt absurda, nu-i pot impune sa aiba neaparat o "vocatie", m-as multumi si cu gandul sa-si aleaga o viitoare oarecare profesie pe care sa o practice la un nivel decent si care sa-i ofere minime satisfactii.
Despre cum si cat se invata in acest moment in scoala romaneasca nu prea mai am puterea sa comentez, sistemul e cum e si oamenii prinsi in el, de toate felurile.
dar mai este profesia - de Sancho Panza la: 19/02/2010 17:20:43
(la: Sarut mâna Măzăriche.)
ceea ce ar fi trebuit sa fie? adica o expresie a naturii individuale?
mai ales acum, cand suntem nevoiti sa recurgem la reconversii functie de fluctuatiile economice?

sa fim seriosi: "omul potrivit la locul potrivit" (unde prin "loc" se intelege profesia) nu-i un proverb care sa se aplice societatilor grevate pe economia e consum.

cine nu citeste... - de ratusca la: 09/09/2003 03:15:38
(la: Cine nu citeste...)
A citi-implică două lucruri;
1. a învăţa să citeşti-lucru care se invaţă la şcoală sau poate chiar mai devreme, şi
2. a şti să citeşti- o carte, un articol, etc.
Important este că al doilea punct il implică pe primul. Aşa că dragă prietene, învăţă să citeşti ca să şti ce citeşti.Culturalizarea maselor este un proces pe cale de......depinde de noi....generaţiile viitoare.
Mama - de (anonim) la: 17/09/2003 11:57:52
(la: "Ce sa fac, mama?")
Stiau mamele noastre ce stiau cu o singura exceptie; nu s-au dus pe apa Simbetei asa cum trebuiau sa se duca atunci ,in anul 1989, dar se pare ca timpul ii va trece in rindul criminalilor rosii alaturi de Lenin si Stalin ...dar va mai dura.
Au inceput sa faca gura mare deja, de frica se pare a alegerilor viitoare din 2004...
Mama a avut dreptate desi nu a apucat cea ce a visat timp de 50 de ani de iad comunist.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...