comentarii

vine toamna


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
vine toamna, bine-mi pare nu - de Intruder la: 26/08/2006 10:56:00
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
vine toamna, bine-mi pare
nu va fi caldura mare
voi sta numai la racoare (ptiu, doamne fereste!)
anisia, multam pentru cafeaua tare...:)

va salut pe toti urandu-va weekend frumos...
anisia, astept vesti de la tine si pastreaza-mi si mie un loc la o masa.

______________________________________
semper idem
#141475 (raspuns la: #141461) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Public din Nou --Amintiri de Toamna - de LMC la: 15/09/2004 19:35:16
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.
dialog de vara-nspre toamna - de modigliani la: 31/07/2009 12:38:35
(la: Dialog de vara...)

- or inflorit crinii
- esti cu capu', nu vezi ca-i toamna?
- si trandafirii-s pe cale sa infloreasca
- unde vezi tu trandafiri?
- da, in curind or sa infloreasca si gladiolele, ele-nfloresc mai tirziu de obicei
- hai ca asta-i buna
- ai vazut vreodata cum se deschide un trandafir uitat in ploaie?
- ...
- ma gindeam io
- stii bine ca nu-mi place poezia, is mai pragmatic asa, de actiune daca doresti
- stii bine ca nu te las
- nu ma lasi ce?
- stii tu
- deloc? nici macar un pic?
- deloc
- de ce?
- ca' nu ai priceput metafora trandafirului
- am priceput ca nu ma lasi
- e prea tirziu, vine toamna
- ti-am zis ca esti cu capu'
- daca mai zici o data plec
- nu pleci oricum
- cum nu plec?
- uite asa, nimeni nu pleaca toamna

Tot ce Conteaza... - de LMC la: 09/09/2004 22:23:12
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.
gigi - de Belle la: 01/08/2005 18:07:01
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
nu mai fac nimic, iau totul de-a gata.....

as vrea eu...... muncesc imens, intens si fara sens :( da' macar stau la racoare. afara pare ca se-ncalzeste dar dimineata si seara e rece ca e zona de deal/munte, chiar ma gandeam azi dimineata ca parca simt ca vine toamna :(
#62859 (raspuns la: #62857) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eheeee - de Belle la: 07/08/2005 13:00:11
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
n-am mai mancat ardei umpluti de nu tin minte cand........
eu am incercat sa mai dorm da' nu se lipea somnul de mine, numai ma
fatzaiam de pomana sa ca mai bine m-am dat jos din pat si-am pus de
cafea
aici deocamdata e innorat dar cred ca pana se trezesc baietii se face
frumos... dar cred ca vine toamna. la ora la care ma trezesc pentru
servici in mod normal e din nou intuneric :(
#63865 (raspuns la: #63862) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mneata-tu-te-as lascare :) - de Belle la: 18/08/2005 15:41:33
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
eu nu stiu daca apucam sa vedem mtl cat e inca vreme buna de condus anul asta .... pe-aici insa se simte ca vine toamna, e frumos in general dar dimineata e friiiiiig de-mi trebuie un pulover pe spinare cand ies sa-mi beau cafeaua pe terasa
#66221 (raspuns la: #66219) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In curand ne luam toti gipane sau viloaie .....!! :-)) - de Dinu Lazar la: 08/09/2005 20:46:51
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ce gipane, ce viloaie, eu as fi super fericit sa cumpar din licitatiile fotografiilor mele un capacel pentru aparatu` care ma insomniaza la ora asta:
http://www.dpreview.com/articles/sonydscr1/

Mie mi s-ar parea normal sa vad imaginile domnului Narcis asa, mari de 2x3 m, marite pe suport metalizat, in viloaiele miliardarilor; ar arata superb.

Nu ma prea pricep la arta plastica; vad pe situl licitos artele focului dar nu fotografie...

Exista citeva situri prin lume unde se pot vinde binisor imagini , fotografii din categoria fine art photography; dar costul transportului din Ro e prohibitiv, raportat la ce se poate obtine.

Asa ca mai stam, mai bem o cafea, mai ne gindim ca vine toamna, ne bucuram ca apare in sfirsit ceva la orizont in materie de manifestare de energii si de imagini: http://www.fotografu.ro/01a.jpg
#70722 (raspuns la: #70705) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gaby, - de Jimmy_Cecilia la: 19/09/2005 15:04:04
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
tu pe unde umbi??
ba, la mine iarba si buruienile cresc bine... chiar si lunea..
ca inceput sa ploua...de cateva zile pe coasta...
in fiecare zi ii da un ropot...:)

in we innourat tare, a plouat.. si e frig... doar 24 °C
la noi este dedesuptul temperaturii normale pt saison...
vine toamna...

si eu vreau vacantze... vreau vacantze...si soare...
#73161 (raspuns la: #73154) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
irmalici - de Belle la: 28/09/2005 17:51:35
(la: Trancaneala Aristocrata "6")
in uichend ca trebuie s-o descarc din aparat
nu e in toata gradina... doar langa scara (ar veni cam in spatele unde sunt pozata cu fi-miu inainte de antrenament, daca mai tii minte poza)
o sa mai adaugam cate ceva probabil, deocamdata zic c-ajunge sa se simta ca vine toamna
#75282 (raspuns la: #75280) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex andra - de Guinevere la: 21/02/2006 21:36:49
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Si eu sunt cam trista,
uite si-o batista,
inca n-am suflat,
si nici n-am plecat,
doar ma-nvart in cercuri
si tot calc pe becuri.
Vreau sa vina toamna
sa se coaca para,
marul fistichiu,
pana nu-i tarziu,
ca tare mi-e foame,
burtica ma doare.
Daca imi dai ata
poate ca prind rata
si o pun pe varza
pan' la amiaza!
Alta minciunica
n-am ca imi e frica...
Si sunt inca trista
si nu am batista
fiindca e la tine,
plina de... smochine! :o)
#107462 (raspuns la: #107456) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prietenii, ingeri, soare, flori, muzica????? - de sarsilovici la: 20/04/2006 19:24:13
(la: .)
imi imaginez o poienita plina de iarba verde si floricele galbene, albastre.... fluturi zburda in toate directiile fara zgomot si fara graba... bineinteles deasupra poienitei se inalta cerul de un albastru calm... inca e dimineata si soarele nu a inceput inca sa dogoreasca.. Din padurice se aud strigatele matinale a pasarilor de tot felul.... paduricea e destul de deasa asa ca nu sunt vizibil decat primii copacei.. In jurul tulpinelor lor ferigi maricele ar fi singurele care rezista si se bucura de putintica lumina care razbate pana la ele...In poienita e boierie, e belsug, ploile ajung la fiecare firicel de iarba , la fiecare floare, iar razele soarelui dezmiarda fiecare fir de "viata", fiecare gaza... aici in poienita se intalnesc ingerasii si zburda si se bucura de cantecele pasarilor de soare de ploaie de lumina... in paduricea deasa e mai trist.. e mai intunecat cred ca lumina este doar sus deasupra coroanelor copaceilor care-si inalta parca bratele, ramuricile cu frunze spre lumina, spre ingerii care sunt acolo sus... aici jos pe pamant sunt frunze uscate de anii trecuti , crengi uscate, e fosnet dar nu prea simpatic auditiv..
Deci unde sa ma situez? In poienita sau in padurice sub copacii care lasa doar putintica lumina sa razbata pana jos? In poienita cred ca sunt prietenii care se zbenguie, sunt ingerii plini de voiosie, cu hainute curate si nu prea fistichii.... Eu umblu prin padurice si parca mi se refuza poienita...Inca nu razbat pana la ea ceva ma tine departe de ea ma invart pe sub copacei... Inalt priviri disperate spre coraonele lor...mai adast sub cate o raza care mai razbate prin desisul frunzelor ma mai incalzesc plec mai departe si ratacesc ma enervez si nutresc un gand nicidecum ingeresc: as vrea sa vina toamna sa pice frunzele si sa se lase frigu o mai razbate soarele in poienita dar nu va mai incalzi asa Vor pleca si pasarile si se va auzi doar freamatul crengilor, si fosnetul frunzelor uscate Si voi alerga ca un smintit si voi face zgomot si se vor speria pana si gandacei de vacarmul pe care il fac din rautatea asta care s-a acumulat in mine Eu acel monstru care zac de ani in padurea intunecata si care nu m-am intalnit niciodata cu ingerii din poienita si nu m-am prins in hora lor si nu am zambit a bucurie... Doar am ranjit ca un smintit cand a venit toamna........ caldura nu mi-a fost decat atunci cand cate o raza imi mangaia fata de o paloare bolnavicioasa, asemeni unui ban intins unui cersator de catre o fiinta miloasa Ingerii ii urasc sunt acolo in poienita si pot zbura si ridica sus sus si nu ii voi ajunge niciodata ma impiedic si nimeresc cu fata in noroi a plouat ieri si e noroi si sunt murdar si mi-e sila Oare noi astia care vrem sa stam la soare, vrem sa ne jucam macar cu prietenii nu cu ingerii, vrem sa avem hainute curate, vrem sa calcam iarba verde da care nu se supara de indrazneala asta, vrem sa admiram si floricele vrem si noi atat de putin, vom razbate vreodata din paduricea asta a vietii de gandac cu fata de om....................................
si dupa aia - de donquijote la: 28/07/2006 10:35:03
(la: The Ball Room)
asteptam sa vina toamna?
Se aşeză în şezlong, - de alex andra la: 23/08/2006 15:49:30
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
acoperindu-şi faţa cu pălăria de pânză din altă lume parcă. Saşa, în balansoarul din cerdacul conacului, se legăna uşor. Pădurea venise până la picioarele ei şi îi vorbea parcă pe o limba dulce ca un uguit. Saşenka, Saşenka, fată dragă, ce-i cu tine ? Nimic. Doar că-mi pare rău că vine toamna. Cărăbuşii o să moară şi el o să plece şi eu o să stau cu mâinile în sân, încălzind la el o mierlă cu inimă săltăreaţă şi ghiers galben.
El se oprise în prag şi o privea de departe, de la o distanţă incertă, dus în altă lume. Privirea lui metalică, tăioasă, se umezise parcă la vederea unei imagini din lumea aia numai a lui, în care ea nu avea loc. Nu ea, cea de acum si de aici. O alta ea, aşezata intr-un şezlong. Pe puntea iahtului nu era decât Alecsandra. Adormise, pălăria îi alunecase pe jos şi acum se juca vântul cu ea, o tachina, îi ridica borul într-o parte, o împingea mai încolo. Saşa simţi ca prin vis privirele lui şi se întoarse.


Lost without music in a world of noises
#141014 (raspuns la: #140876) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tuturor - de Guinevere la: 26/08/2006 01:56:29
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
Weekend placut tuturor!
Dat fiind ca mai e un pic si vine toamna, sa nu stea nimeni prin casa, OK?
Uite ce soare fain e pe-afara, sa nu va prind maine cu ochii in monitoare! :o)

Guinevere Aimee d'Albon
Alex - de tatiku la: 27/08/2006 22:21:36
(la: Muzica Rock!)
...eu inca astept...caldura a trecut, vine toamna si tu, Alexule, nimicuta!
Sa fie asta semnul clar ca am castigat?
#141732 (raspuns la: #140780) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am mai trecut pe aici - de alex andra la: 09/09/2006 15:07:30
(la: Cum arata orasul tau ideal?)
să mai deschid o fereastră, să mai las o undă de parfum de violete din buchetul ţigăncuşei, să vă mai zic o arietă cu iz de şansonetă desuetă, să vă indemn la o şuetă, să vedeţi că mi-s cochetă şi merg pe tocuri înalte, de mă mir şi eu încalte. Şi de sus, de la înalţimea lor ameţitoare, a rele prevestitoare, de glezne vătămătoare, să vă spui că vine toamna lui Topârceanu, a lui Nichita şi a altor tomnatici, pregătiţi-vă umbrelele, pilulele şi narghilelele, alelei, voinicii mei.

Lost without music in a world of noises
#144392 (raspuns la: #141334) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pfftt - de Horia D la: 25/09/2006 15:00:55
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
vine toamna!! eu m-am apucat sa decorez ptr halloween:))
#147745 (raspuns la: #147744) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
making of - de Dinu Lazar la: 09/10/2006 09:24:01
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Grozave imaginile domnului gabriel constantin; au un stil foarte diferit
de cele realizate de altii pe acolo si sunt unitare.

Apropo de filmare; pe 27 luna asta este premiera filmului "si totul era nimic"
la care multi amici au fost la filmari.
Regizoarea mi-a dat telefon sa ii invite pe toti fotografii, si in special
pe Rosana si pe domnul G.Nicolae; i-am zis ca o sa le transmit, ceea ce
si fac aici. Mi-a mai zis daca nu doreste cineva sa faca o expozitie
la premiera cu pozele respective.
Eu nu fac nimic si nici nu ma duc pentru ca au fost magari, m-au lasat
in aer cu banii promisi.
Dar amicii daca vor sa faca o expozitie pot sa ia legatura cu regizoarea,
Cristina Nichitus, la ATF, care este.
Bun, nu a spus locul unde e premiera si ora, dar conteaza intentia,
altfel viata bate filmul si mergem mai departe.
Cine mai vrea sa faca poze la filmare sa ma contacteze pe personala,
zilele astea ma droghez si eu astfel, pina vine toamna, si ar fi o filmare
care suporta maniaci d`astia cu aparate in mina, daca nu stau in axul
optic si daca stiu sa nu deranjeze prea mult.
#150347 (raspuns la: #150189) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Da Doamne sa vina Toamna - de cosmacpan la: 28/06/2007 22:56:59
(la: Vezeteu)
si o macara ca sa ma puna pe sine iar.
dar ca sa revin la subiect cred ca e mai degraba un semnal de alarma. Omule, incotro?
#211071 (raspuns la: #210982) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: