comentarii

virgil carianopol - poezia cartea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Adaug cu mult drag,sper sa placa! - de Alexia la: 17/10/2003 07:16:53
(la: Cele mai frumoase poezii)
"FLACARI"
Virgil Carianopol

Sunt flacara, sunt jar, sunt para,
Merg printre oameni luminand.
Sunt ca o stea ce straluceste,
Dar nimeni nu ma vede-arzand.

Ard ca un codru ce nu piere
Sub flacarile ce-l incing,
Un codru care arde-ntr-una
Dar flacarile nu-l ating

Si ard, si ard, asa de-a randul,
Ca mii si mii de stele.
Ii luminez pe cei din preajma
Arzandu-mi visurile mele.

Stiu, se va stinge crud odata
Aceasta flacara, stindard
Da-mi pare rau ca se va stinge
Fiindca traiesc numai cat ard...


"TARE-AM FOST"...
Virgil Carianopol

Tarea-am fost, un om ca nimeni altul,
Un sucit mereu, un stramba-drum,
Mi-am dorit, cand eram jos, cu-naltul,
Iar de-acolo,unde sint acum.

Toata viata mi-o traii bolnava.
Am fost mare, atat cat eram mic.
Am suit cand am cazut din slava
Si-am cazut voind sa ma ridic.

N-am cerul la nimeni niciodata,
Chiar de-a fost sa rabd, in viata mea.
Am dat totul fara nici o plata,
Nevoind nimic sa mi se dea.

N-am lovit in nimeni.Mai-nainte
Am izbit in mine pentru-a sti
Cat ar fi durerea de fierbinte
Pentru-acel pe care l-as lovi

Am trecut prin toate totdeauna
Ne-nsemnat, mereu un suferind,
Un vulcan, afara stins intr-una,
Inauntru, insa, clocotind


#1537 (raspuns la: #1167) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu voi continua!! - de Alexia la: 17/10/2003 07:20:37
(la: Cele mai frumoase poezii)
AM CANTAT"
Virgil Carianopol

Am cantat cat am voit
Nimenea nu m-a oprit
Am iubit cat am putut
Orice dragoste m-a vrut

Toata tara cat e ea
Am purtat-o in vremea mea
De la munte pana la pom
Intr-o inima de om

Unii-au dat cu vorba-n mine
Astazi poate li-i rusine
Altii multi cati au trecut
Nici macar nu m-au vazut

Impacat acum salhui
Stau in trenul timpului
Si astept plutind in zbor
Halta unde-am sa cobor

Nu blestem,nu strig, n-arat
Nu-ntorc capul indarat
De era in altfel dat
Nu stiu daca-as fi canta

"NU"
Virgil Carianopol

-Hai cu mine-alaturi, mi-a strigat
Timpul dinapoi care tacu.
Pot sa-ti dau ce nimeni nu ti-a dat!
Am raspuns fara tristeti: -NU!

-Iti dau aur, daca vrei, mi-a spus,
Timpul urmator care ma vru.
Ai orice daca-mi vei fi supus!
Am raspuns cu indarjire: -NU !

-Hai cu mine, mi-a strigat Minciuna,
Stiu lumini ce nimeni nu le stiu
Am sa-ti dau ce vrei, intotdeauna!
Am raspuns ca si-nainte: -Nuuu !

-Esti nebun, mi-a spus Nefericirea,
Am sa-ti stau-nainte... si-mi sezu!
-Du-te! ma-mpinse Stralucirea.
Am raspuns si de-asta data: -Nuuuu !

Cat mi-as face viata de amara,
Ca oricarui care ma ceru
Tuturor ce nu sunt pentru tara ,
Voi raspunde totdeauna: -Nuuu !


#1538 (raspuns la: #1167) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poeti?? - de Alexia la: 17/11/2003 14:45:16
(la: Poezii !!)
imi place Saadi,Omar,Virgil Carianopol.Pribeagul si altii
#4538 (raspuns la: #4510) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sancho - de Intruder la: 09/02/2008 12:56:35 Modificat la: 09/02/2008 12:58:40
(la: Ganduri de ora 5,00)
ce sunt niste note? ce sunt niste premii?
ce ramane, e relatia cititor-text-autor.
...in ambele sensuri.
am recitit textele, sa dau note. crezi ca le-am citit ca prima oara? cat poti sa asimilezi in 2-3 zile comprimate la 2-3 ore? ce sa asimilezi?
parca treceau oile prin strunga si le puneam stampile. alea mai grase cu stampila verde, alea mai anemice cu stampila rosie...scuza-mi comparatia dar asa am simtit.
Sancho, suntem oameni si dependenti de propriile greseli. a gresit picky, am gresit eu, a gresit bright, ai gresit tu, a gresit latu...pana si adminul mai greseste, pentru ca-i om! (vezi episodul cu Dancus)
la urma urmei, n-ai luat tu premiu, nici Realdo, nici Astrid, nici eu, nici bright! am luat toti sau niciunul.
nu-mi plac generalitatile, nici amestecaturile dar literatura (asa cum ne pricepem s-o facem aici, buna-rea...) este a tuturor care au putere s-o atinga.
cand e stampilata si clasificata in tabele, isi pierde din valoare...e inerent.
Sancho, textele tale sunt CITITE. uite c-am apucat vremurile astea si poezia e citita de pe internet, nu din carti. cred ca putini mai citesc poezie din carti.
cand ai tinut ultima data o carte de poezii in mana? eu de cat timp n-am mai citit o carte de poezie? cartea de poezie, cu coperti si pagini a devenit mai mult un simbol.
...si da, cinste cui a scris-o!
as vrea sa treci peste prapastia creata de noi toti si s-o umpli cu versuri. ai poezia in sange, e nevoie sa publici si noi sa citim.
cred ca picky ti-a intins o mana, latu ti-a intins o mana, tu ai intins o mana la noi toti si noi tie.
nu mai conteaza cine a avut dreptate, conteaza sa scrii...aici, dincolo, peste drum.
din o mie de oameni (sa zicem) care hoinaresc frecvent pe forumuri literare, poate doar o suta te citesc. din astia o suta, poate doar la zece vibreaza ceva in ei...ok, scrie pentru astia zece...si pentru tine.
daca tu decizi sa pleci de-aici definitiv, dincolo, peste drum...crezi ca gasesti oameni mai cu scaun la cap? la fel, peste tot- numai ca aici e Racovitan si el e un copil mare ca si noi.
ca sa parafrazez...spune pe cine aduni ca sa-ti spun cine esti! (sper sa nu se ofenseze, n-am vrut sa fiu mitocan)

Sancho, suflete...aduna-te, iesi la soare, redreseaza-te. esti o femeie sensibila, e normal sa te sfarami...si revino.
ti-am mai zis...mai bine cinci-sase...(o suta, na!) de infractori in libertate decat un nevinovat inchis...stii bine la ce ma refer.
asta-i tot...

"de ce sa ningi?
n-ai unde sa te duci,
in jur e zare pravalita-n cruci."
#283669 (raspuns la: #283650) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de anonima1994 la: 12/02/2013 16:05:17
(la: Cele mai frumoase poezii)
Dar Ninsoarea de Virgil Carianopol nu o stiti?????;)
#641571 (raspuns la: #1538) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Carti care ne-au marcat existenta - de lmm la: 16/10/2003 14:35:33
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Din sutele de carti citite sint citeva de care imi amintesc cu deosebit respect si drag...
Viata lui Eminescu de Calinescu, Pinza de paianjen de Cella Serghi care mi-a ``educat`` adolescenta,Copilaria lui Maxim Gorki si Operele lui Guy de Maupassant(scuze daca nu i-am scris numele corect).
Chiar, stie cineva unde se pot gasi carti rominesti?
De ce imi mai amintesc cu placere sint si poeziile lui Topirceanu si St.O Iosif de la care recitam si am obtinut premii intii !!!!!! O:))
Dupa ce citesti cartea, te ro - de Catalina Bader la: 03/11/2003 03:01:27
(la: Revelatia)
Dupa ce citesti cartea, te rog sa mai creezi o minunata poezie.
As dori sa o citesc. Daca imi dai voie...
Cata
#2913 (raspuns la: #2912) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Are cineva poezia "Unde fugim de-acasa" la-ndemana? - de (anonim) la: 22/02/2004 07:40:30
(la: Marin Sorescu, comunist si poet netalentat?)
Acum multi ani, am citit intr-o carte imprumutata poezia "Unde fugim de-acasa". Acum as mai citi-o dar aici unde sunt acum la 2000 de Km de Romania singura posibilitate ar fi Internetul. Daca cineva ar posta poezia pe acest site i-as fi recunoscator.
Merci.
#10264 (raspuns la: #7649) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nici eu nu stiu cine e autorul acestei poezii: - de bluey2564 la: 04/03/2004 02:56:38
(la: Cele mai frumoase poezii)
Am invatat aceasta poezie de la bunicul meu care mi-a marurisit ca a fost prima poezie invatata de el in copilarie. Nu stiu cine a scris-o, dar pentru mine ea ramane "poezia bunicului meu".

Sa sufli mama-n lumanare,
Ajunge cat am tot citit.
De-acum sunt gata de culcare,
De-abia ma tin de obosit

Hai, vin' si tu, iubita carte!
Hai, vin' cu mine la un loc,
Ca toata viata sa am parte
De minte multa si noroc.

S-a stins lumina...
Si-n cascioara, coopilul doarme linistit
Visand la ce-a citit aseara,
Visand, visand ca-i fericit
#11275 (raspuns la: #7241) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre poezie - de (anonim) la: 30/10/2004 05:43:05
(la: Cele mai frumoase poezii)
Despre poezie

Când dorim să exprimăm o idee cu maximă precizie, alegem cuvintele cele mai expresive şi mai potrivite scopului, fără a ţine cont de careva reguli, în afară de regulile gramaticii – astfel ne exprimăm în proză. În proză ideea este componenta primordială şi cea mai importantă, stilul şi vocabularul utilizat slujesc ideea, creând climatul psihologic adecvat unei perceperi optime. Poezia tradiţională, dimpotrivă, presupune respectarea strictă a unor anumite reguli, care impun un ritm şi un tip de rime unic pentru poemul respectiv. Necesitatea de a rima versurile impune căutarea cuvintelor care rimează cu cele deja găsite, iar asociaţiile care apar pe parcurs îmbogăţesc ideea iniţială cu noi nuanţe, îi dau o turnură neaşteptată, descoperă faţete şi contururi nebănuite. Acesta îi aplică jocului de-a versificarea un farmec deosebit, prospeţime şi mister, oferindu-ne emoţii inegalabile. Este lafel cum ai păşi pe un tărâm neexplorat, într-o junglă deasă fără cărări bătătorite, care îţi dirijează ea-înseşi paşii, obligându-te să învingi obstacolele apărute pe neaşteptate în cale. În schimb, îţi dăruieşte privelişti minunate după fiecare stâncă ocolită, iar dacă te pricepi să nu pierzi orientarea, vei ajunge unde ai dorit după o călătorie palpitantă şi plină de aventuri. Astfel constaţi cu uimire că ai exprimat ideea poate chiar mai bine decât ai fi făcut-o în proză, deşi aceasta a suferit o metamorfoză uluitoare, ca o femeie care pe un corp frumos de la natură îmbracă o rochie minunată, care îi scoate în evidenţă şi îi amplifică frumuseţea. Butonul a pleznit, scoţând la iveală farmecul florii, un fluture încântător şi-a luat zborul, părăsind crisalida uzată.
Pe de altă parte, nu e nici o pagubă, dacă busola, brusc, se strică şi nu-ţi mai indică corect direcţia. Mulţi călători, rătăcindu-se, au făcut descoperiri extraordinare. Columb, după cum se ştie, a luat calea spre India, dar a descoperit două continente noi şi o mulţime de insule! Important este să găseşti, totuşi, drumul spre casă.
Minunat este faptul, că restricţiile pe care ne-am propus să le respectăm nu numai că nu ne-au încurcat, ci ne-au şi ajutat să obţinem efectul optimal, răsplătindu-ne eforturile cu vârf şi îndesat. Din păcate, astăzi poezia tradiţională este privită ca o Cenuşăreasă care a zăbovit să plece de la bal după termenul fixat, trezindu-se din scurtul ei vis în rochiţa veche chiar în mijlocul cucoanelor gătite şi a cavalerilor dichisiţi. Jocul de-a rimele nu mai pasionează poeţii, considerându-se demodat şi învechit. Şi e păcat! Versul alb, deşi îţi permite să-ţi expui ideea “goală” cu eforturi minime, fără a fi constâns de oarecare condiţii, nu-ţi oferă satisfacţia de a învinge multiple şi variate obstacole pe un drum întortocheat şi anevoios, nici posibilitatea unor descoperiri neaşteptate în jurul propriului tău gând. Până la urmă se constată că o formă perfectă din punct de vedere estetic slujeşte ideea cu mai multă fidelitate şi o scoate în evidenţă, urmându-i contururile ca propria ei piele. Frumuseţea mişcă sufletele şi le face mai receptive la ideile, pe lângă care mulţi ar trece cu nepăsare, fără a le lua în seamă.
Simplul fapt ştiinţific, că unele stele pe care le vedem se află la depărtări imense, de mii de ani lumină, tulbură puţine persoane sensibile, pe când versurile des citate
“La steua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii, să ne-ajungă…”
au miraculosul dar de a trezi imaginaţia, făcându-ne să conştientizăm ideea nu numai cu mintea, dar şi cu sufletul. Omul este o fiinţă complexă, în care simţurile, emoţiile şi raţiunea trebuie să conlucreze.
Puţini sunt acei, care au un văz deosebit de ager şi pătrunzător, fiind în stare să distingă asemenea detalii, care le scapă altora. La fel, puţini oameni posedă o sensibilitate ieşită din comun, şi mai puţini au darul a o face un bun al tuturor, creând opere de artă care apropie realitatea de sufletele noastre. Un adevăr amar, trecut prin inima poetului, devine o durere sfâşietoare, care se amplifică, intrând în rezonanţă cu inimile tuturor, devine un clopot de alarmă care trezeşte sensibilitatea publică şi mobilizează forţele spirituale ale organismului social în faţa primejdiei. Nu întâmplător poeţii s-au pomenit întotdeauna în epicentrul erupţiilor sociale. Dar şi în condiţiile unei acalmii relative poeţii găsesc destulă hrană pentru a alimenta şi a creşte această floare rară, pe care o numim poezie. Rostul ei este să ne sporească sensibilitatea, descoperindu-ne esenţa fenomenelor de natură spirituală şi frumuseţi care altfel ar trece neobservate, tot astfel precum ochelarii servesc pentru sporirea văzului, dezvăluindu-ne calităţile optice ale obiectelor materiale. Prin urmare, poezia este un instrument care prelungeşte posibilităţile noastre de a percepe Frumosul dincolo de limita individuală a fiecăruia.
Dacă ne referim însă la substanţa ei, putem spune că poezia este o sinteză a ideii cu trăirea emoţională şi veşmântul ei verbal, sonor. O îmbinare armonioasă a acestor componenţi este absolut necesară - lipsa sau slăbiciunea unuia dintre ei poate desfiinţa poezia. Când scriem poezia pe hârtie, nu facem decât să o notăm, să-i dăm o formă materializată. Evident, că această materializare a unor elemente în fond nemateriale este imperfectă. Partitura unei simfonii încă nu este muzică - muzică ea devine doar atunci, când îmbracă veşmântul ei sonor şi emoţional. O interpretare proastă o desfiinţează, una excelentă o renaşte. La fel şi poezia - cititorul îi redă haina sonoră şi emoţională după priceperea sa - cu mai multă sau mai puţină dibăcie.
Poezia scrisă pe hârtie este doar o jumătate de poezie. Poezie cu adevărat ea devine numai atunci, când este declamată într-o manieră sinceră, adecvată conţinutului său ideal şi emoţional. În realitate acest lucru se întâmplă destul de rar, deşi este foarte important. Poezia trebuie să sune, să acţioneze asupra ascultătorului prin toate mijloacele de care dispune, prin toată vraja ei lăuntrică. Este greu de spus, din ce se compune această vrajă, dar ritmul, rima, melodia versului sunt componenţi importanţi ai acesteia. Aici se adaogă intonaţia artistului, calităţile melodice ale vocii sale, precum şi sensibilitatea lui, inteligenţa lui, care îl ajută să pătrundă conţinutul ideal şi emoţional al poeziei, să ghicească fără greş interpretarea adecvată. Un poem cu o deosebită încărcătură emoţională, în opinia mea, solicită o declamatoare cu voce joasă, adâncă, plină de o forţă reţinută izvorâtă din interior,cu o manieră de declamare care ar produce impresia că cuvintele sunt smulse din propriul ei trup, sunt rupte din propria-i carne. Dar poezia nu trebuie urlată, sentimentele mari vorbesc mai mult în şoaptă - o şoaptă adâncă, grea, dureroasă.
Mă întristează nespus o poezie prost declamată, mai ales dacă aparţine unui mare poet. Este o profanare. Nu ştiu de ce s-a înrădăcinat convingerea eronată, că pentru a interpreta opere muzicale trebuie să faci şcoală, iar pentru a declama versuri nu trebuie decât să înveţi cuvintele. Sunt categoric împotriva acestui mod de gândire. Pentru a putea declama versuri trebuie să înveţi această artă deloc simplă. Trebuie să munceşti, să experimentezi, să-ţi pui în valoare calităţile artistice - dacă le ai, desigur.
Eu nu accept anumite maniere de declamare, printre care şi cea dulceagă, lascivă, excesiv feminizată. Nu-mi place nici stilul de incantaţie şamanistică, în care poezia este interpretată ca un descântec vrăjitoresc. Îmi place maniera naturală, sinceră, sufletistă, deşi accept şi chiar consider necesară scoaterea în evidenţă a ritmului interior al versului, precum şi jocul uşor al vocii, valorificarea calităţilor ei melodice. Este extrem de important să respectăm o corelaţie armonioasă între toate aceste elemente. Simţul măsurii este măsura talentului artistului.
În ceea ce priveşte veşmântul verbal al poeziei, acesta cere o atitudine lafel de responsabilă, o muncă grea şi minuţioasă de selecţie şi prelucrare a materialului. Limbajul poetic cere o atitudine deosebit de grijulie din partea acelora, care pretind (cu temei sau fără) că fac poezie. Din păcate, unii dintre aceştea nu-i acordă mare importanţă, neglijându-l cu uşurinţă. Suntem obişnuiţi să mizăm întotdeauna pe har, pe miracolul inspiraţiei, pe spontaneitate, pe multe alte “miracole”, fără a ne îngriji să depunem careva eforturi intelectuale pentru a ne cultiva şi îmbogăţi sufletul nu numai cu valori morale, dar şi cu acele cunoştinţe concrete, rodul investigaţiilor uriaşe pe care le-a întreprins omenirea în zona tăinuită şi inaccesibilă filistinului, pe care o numim Poezie. O asemenea atitudine dezvăluie subdezvoltarea noastră spirituală, pe care o constat cu amărăciune. Mi-ar fi greu să-i zic pe nume virusului, care i-a atacat pe toţi membrii societăţii noastre, dar denaţionalizarea, devalorizarea cunoştinţei de carte, cultivarea atitudinii agresive şi dispreţuitoare faţă de intelectuali (nu găsesc un termin mai potrivit pentru a desemna omul care posedă cunoştinţe vaste, suflet mare şi înalte calităţi morale) au fost condiţiile favorabile pentru ca acesta să prospere. Acum, dacă dorim să ne vindecăm, nu mai putem subaprecia tezaurul spiritual pe care l-a acumulat umanitatea timp de secole şi milenii, nici pe purtătorii lui.
Dar să ne întoarcem la oiţele noastre, cum spun francezii. Oricine simte în sine aplecare sufletească spre poezie şi doreşte să facă poezie, trebuie să înveţe ce este poezia, nebizuindu-se pe cunoştinţele fragmentare pe care le capătă în mod spontan. Un muzician consacrat este obligat să cunoască secretele meseriei sale, iar măsura în care le cunoaşte este un indiciu important al valorii sale ca maestru în arta muzicii. Tot astfel un poet este obligat să fie un adevărat maestru al cuvântului poetic, un iniţiat în secretele “ars poetica”, care este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Sensibilitate, intelect, cunoaştere şi măestrie - iată patru piloni pe care se sprijină templul Poeziei. Slăbiciunea unuia dintre aceştea poate fi fatală - fiecare trebuie să fie suficient de durabil pentru a-şi îndeplini misiunea. E adevărat, uneori surplusul de vigoare al unuia poate substitui şi camufla slăbiciunea altuia, dar până la o limită doar. Templul Poeziei nu poate sta în trei picioare.
În primul rând, un poet trebuie să-şi cunoască la perfecţie materialul, din care îşi durează opera, adică limbajul poetic. În general, nu putem alcătui un dicţionar complet al limbajului poetic, care ar conţine acea submulţime a unei limbi, despre care putem spune: aceste şi numai aceste cuvinte pot fi admise într-un poem. Ca limba însăşi, limbajul poetic este supus unei fluctuaţii permanente, unei dezvoltări continue - unele cuvinte apar, altele dispar din uz. Limbajului poetic îi este caracteristică însă o anumită adâncire în trecut, el conţine unele cuvinte arhaice, ieşite din uzul cotidian, şi admite cu greu neologismele, doar după un proces de “rotunjire” prin folosire frecventă, când acestea devin familiare şi se înscriu cu succes în peisajul lingvistic respectiv. Acest proces este aidoma lucrului de secole al fluxului, care rotunjeşte şi cizelează pietricele diforme, comunicându-le formă, luciu şi culoare. Fluxul netezeşte muchiile ascuţite, curăţă impurităţile şi transformă pietricelele obişnuite în comori strălucitioare. Dar această muncă necesită timp şi nu suferă graba. Cuvântul îşi poate găsi locul în colierul unui poem numai după ce a căpătat forma, luciul şi culorile necesare, potrivite mediului lingvistic respectiv.
Adela Vasiloi
#26945 (raspuns la: #13613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
POEZIA - de (anonim) la: 18/01/2005 13:11:01
(la: Marin Sorescu, comunist si poet netalentat?)
Daca ar consola pe cineva parerea mea as fi foarte incantat.
Nu sunt consumator de poezie, dar cand am citit "La steaua" nu am inchis cartea pana nu am invatat poezia, cand am citit "Trei fetze" am zabovit cu acesta poezie in fata cam o jumatate de noapte.
Dar am putut sa plang copios citind "Moartea caprioarei si "Ël zorab".
Am citit un volum de poezie scrisa de un poet sarb, cu studii in Romania si care traieste in Norvegia (am dat aceste detalii ca sa se stie despre cine este vorba ca eu am uitat numele)
Dar nimic nu ma putea supara la fel de tare ca intrebarea tampita (Ce avrut sa spuna poetul?) Acum stiu ce vor sa spuna poetii.
#33685 (raspuns la: #33387) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poezie... - de rahoulle sapte la: 21/04/2005 20:56:16
(la: Sarmanul om! E nebun de legat!)
" VIATA NU VALOREAZA NIMIC, dar nimic nu valoreaza cat o viata"
nu sunt un mare cititor de poezie...dar citesc poezie...poezie nu inseamna eminescu nici cartrescu...n-a inceput lumea cu X( se spune c-a inceput cu adam sau ma rog) si nu se termina cu postmodernismu...acu ce sa zic...am citit poezia pentru ca aparea pe pagina cand deschideam ...ce-am inteles din ea? pai daca ai explicat tu ce-ai vrut sa zici ce farmec mai are sa-mi imaginez eu? si daca explicatia ta e completa si limiteaza poezia( sper ca nu e cazu) nu pot sa zic decat ca sunt multe cuvinte in plus
am vazut si un comment ce cauta rima? se gaseste cu precadere in cartile de istorie ... sau rima ( rama ) o gasesti pe sub pamant...pe acolo pe prin straturi si substraturi se gasesc de obicei si sensurile
Carti care ne-au marcat existenta - de Tofan Ana Isabella la: 15/06/2005 14:50:20
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Mie imi plac foarte mult descrierile,astfel incat m-a marcat mult in copilarie "Pe drumuri de munte"," Muntele Vrajit " de Thomas Mann este o alta carte care abunda in descrieri si am visat-o cu ochii deschisi pe cand eram la munte , "Shogunul"," Manastirea din Parma" a lui Stendhal,"In intunercul Manastirilor tibetane", autobiografia sfintiei sale dalai lama al XvI-lea Tetzin Gyatso," "Rasul unui calugar", " Cum petrec calugarii" , Eminescu cam toate poeziile,etc...
in clipa in care am deschis o carte am intrat deja in alta lume - de daniela_sorina_albeanu la: 26/10/2005 12:47:33
(la: În colţul meu, în lumea mea)
asta e modul meu de evadare, asa ma refugiez de rautatile din jurul meu, caci lumea astazi este o "jungla" cu adevarat,....(din copilarie si pana azi astfel evadez din fata problemelor in..... alte lumi)....pana cand sunt din nou gata pentru lupta cu jungla, cu problemele pe care mi le ridica familia zilnic etc. Nu sunt o admiratoare a poeziei lui Cosbuc, dar ma straduiesc sa nu cedez in lupta zilnica pentru ca nu-mi permit. Deci balansoarul meu si o carte buna sunt deajuns pentru incarcarea bateriilor mele. Aici sunt numai eu cu eroii mei si este o lume care-mi apartine in totalitate.
cele mai frumoase poezii... - de celdesubdush la: 08/12/2005 20:11:23
(la: Cele mai frumoase poezii)
În copilarie m-au fascinat M. Eminescu, G. Topârceanu şi I. Minulescu cu romanţele lui...
Am detestat poezia "Plumb" a lui G. Bacovia...
În continuare cu permisiunea voastră vă prezint o romanţă, după părerea mea extraordinară, scrisă de acelaşi Minulescu intitulată "Romanţa Cheii":
Cheia ce mi-ai dat aseară
Cheia de la poarta verde
Am pierdut-o chiar aseară!...
Dar ce cheie nu se pierde?
Cheia ce mi-ai dat aseară
Mi-a căzut din turn,
Pe scară,
Şi căzând, mi-a stins lumina.
Cheia ce-am pierdut aseară
Am cătat-o ;
Dar pe scară
Era noapte ca şi-afară -
Noapte ca sub boltuita
Cupolă de mănăstire,
Când s-au stins pe la icoane
Lumânările de ceară.
Şi-am rămas în turnul gotic -
Turnul celor trei blazoane:
Al Iubirii,
Al Speranţei,
Şi-al Credinţei viitoare...
Şi-am rămas în turnul gotic
Domn pe-ntinsele imperii
Ale negrului haotic.
Şi-au trecut de-aseară clipe,
Şi-au trecut de-aseară ore,
Şi-ale zorilor aripe
Fluturatu-mi-au grăbite,
Ca şi clipele trăite
Pe-albul treptelor sonore.
Şi m-am coborât pe scară...
Dar pe cea din urmă treaptă
Cheia ce mi-ai dat aseară
Am găsit-o prefăcută
Într-o cupă albă, plină
Cu vin verde de cucută.
Şi pe cea din urmă treaptă
Am îngenuncheat
Şi-am plâns -
Căci pe cea din urmă treaptă,
Ca-ntr-o carte înţeleaptă,
Am citit în fundul cupei
Naufragiul ce m-aşteaptă!...

Sper să citiţi cu plăcere...:))
cartea ? - de picky la: 23/01/2006 15:17:12
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Viata pe un peron, a lui Paler.
Fructele maniei, a lui Steinbeck.
Jurnalul lui Mihail Sebastian.
Incest, de Anais Nin.
Apoi Bulgakov si Joyce si Dostoievski si Tolstoi si Cioran si Zola si Henry Miller si Platon si J. Flavius si Nabokov si Beckett si Llosa si Sartre si Camus si Marquez si Montherlant si Vintila corbul si Burroughs si Kerouac si Eliade si St. Zweig si Maurois si Andre Castelot si E. Bronte si Liiceanu si Sabato si Borges si Ionesco si Rebreanu si Origene si Petru Comarnescu si Jeny Acterian si Jelinek si Faulkner si Hemingway si Moravia si Pasolini si Papini si London si Puzo si si si si si ...inca vreo 2-3 sute pe care fara voie ii omit acum ...
Si enciclopediile si dictionarele si albumele ...
Si Traian Furnea, din Ludus, care a scris o poezie ce nu o voi putea uita niciodata :

Jertfa

Sa fi iarba,
primavara.
Si sa te lasi,
carare ...

Niciodata nu voi uita aceste versuri ale lui Traian Furnea, din Ludus.

Carti care ne-au marcat existenta ...
Cine le mai stie titlurile si autorii si numarul ...
Au fost, sunt si vor fi !
Codurile antice si Tora si Septuaginta si Coranul ...
Si Procopius din Cesareea si Sf. Francisc din Assisi ...
Important e ca s-a scris si raman marturii ...
Important e si sa se scrie incontinuare !
Manele si telenovele, internet si tabloide. Traim in secolul telecomunicatiilor si al ignorantei. Ce paradox !
Un motto spunea ca "si-n secolul vitezei mai cad stele ..."
Secolul telecomunicatiilor : " la cules de stele cazatoare "

Sex, fun, discovery, Ioana Bradea cu al ei "Bagau", afaceri, spaga, coruptie, navete spatiale si clonari, CTP si Excrescenti, Cristoi gangavi, agramati cu pretentii de eruditi ...Turcesti turciti ... Uzine de vanturat praf si fabrici de impachetat fum. Simbioze, simbioze, simbioze ...
Carti care ne-au marcat existenta ?
Oare mai conteaza ?
Dreptul roman ? = o amintire !
Justitia = o iluzie !
Frumosul = manjit.
Cultura = ferecata-n lanturi grele.
Pseudocultura = defileaza cu cantec si-n fruntea bucatelor ...

Ganduri, ganduri, ganduri ...
Ce sunt gandurile, daca nu " umbra cuvintelor " (Octavian Paler dixit).
Paler - 80 de ani
Djuvara - 90
Raoul Sorban - 95
Barbu Brezianu - 99
Eu - 49
Voi ?

Nu-i dreptate pe lumea asta !
Dar pe cealalta ???
N-are cum. Ca nu exista !

Si-atunci cum dracu' sa nu ne marcheze existenta niste carti prapadite si al naibii de scumpe ...


Carti, carti, carti...pentru toate varstele... - de cosmiK la: 02/04/2006 10:53:27
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Poate o sa va surprinda ceea ce va voi spune acum dar mie inca imi place sa citesc Povesti nemuritoare. Si stiti de ce? Pentru ca asa am descoperit placerea de a citi.
O carte buna e pentru mine un prilej de inaltare, de incantare sublima si de cele mai multe ori e ca un balsam, ma calmeaza, ma linisteste. Sunt carti care ma emotioneaza pana la lacrimi, carti care ma fac sa tresar, carti care ma fac sa rad in hohote.
Carti de capatai ar fi multe si fiecare din ele mi-a marcat existenta mai mult sau mai putin. As enumera doar cativa autori: Mircea Eliade cu "Maitreyi" si "Nunta in cer" sau cu proza fantastica "La curtea lui Dionis", "Sarpele", "Intoarcerea din rai" si nuvela "La tiganci", Camil Petrescu cu-a sa drama "Jocul ielelor", Ionel Teodoreanu cu ciclul "La Medeleni", Mateiu Caragiale cu-al sau "Crai de curte veche",H.R. Patapievici cu al sau "Zbor in bataia sagetii", Gabriel Liceeanu cu "Jurnalul de la Paltinis", Surorile Bronte cu "La rascruce de vanturi", "Jean Eyre", John Fowles cu "Iubita locontenului francez", Paulo Coelho cu "Alchimistul", "Veronica se hotaraste sa moara" si multi altii...
Ca poeti imi plac Eminescu cu "Epigonii", "Luceafarul", "Floare Albastra", "Memmento mori" etc si etc..., Alecsandri cel "vesnic tanar si ferice" cu ale sale "Pasteluri", George Cosbuc, Octavian Goga cu poeziile din volumul "Ne cheama pamantul", Tudor Arghezi cu poezia "Testament", George Bacovia: "Plumb, "Lacustra" ...Vasile Voiculescu :"In gradina Ghetsemani", Ion Barbu: "Oul dogmatic", Labis cu "Moartea caprioarei", Nichita Stanescu cu "Leoaica tanara, iubirea"", "Elegia a opta, Hiperboreeana"...
Imi place Caragiale care e mereu actual si "la moda". Si da, mai imi plac unele proverbe si zicale romanesti.
Deja am spus prea multe si poate ar trebui sa las loc si pentru altii. :)
cunosc o multime de poezii - de rembrandt la: 02/07/2006 15:42:36
(la: Iulie...)

cunosc o multime de poezii ca la carte banale, si deasemenea cunosc o multime de poezii ca la "ne-carte" excelente.


________
je suis jaloux des regards qui la touchent, de toutes ces mains qui louchent en la suivant des doigts
#131183 (raspuns la: #131173) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Inca nu am aparut in 'cartea - de irinabonsai la: 10/07/2006 21:00:51
(la: ultimile poezii...nepublicate)
Inca nu am aparut in 'cartea de limba romana" si nici nu visez asta,insa am fost atacata...nu fac decat sa ma apar...iar obiectivitatea in poezie...cred ca duce la 'tipar",sablon ,ode si preamariri...
...aici e sufletul meu...asa cum il simt eu...iar daca exista si cei 'care arunca cu piatra...traiasca ,infloreasca si sa se inveseleasca...ca exista altii mai 'netalentati'decat ei...
Daca aveti acel 'cerc'de valori de ce nu se creeaza pe acest site o preselectie,eliminati din start,intrusii...parca ati fi la MISA...ridicol!!!
#132524 (raspuns la: #130879) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carti bune - de princess la: 27/01/2007 10:31:00
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cartile care mie mi-au marcat existenta?!Sunt cateva carti mari ale omenirii,cum ar fi Stendhal-''Rosu si negru''-un roman al secolului 19 care pe mine m-a fascinat;Dumas-''Contele de Monte-Cristo'',o carte din care intotdeauna ai ceva de invatat,indiferent de varsta;Chariere-''Papillon''-zguduitor;sigur-Marin Preda-''Cel mai iubit dintre pamanteni'' si mai sunt multi...
Mie mi-a placut in mod deosebit Eminescu-poeziile lui dar in special proza si dramaturgia.Ce vremuri...Liceul...de care intotdeauna imi amintesc cu placere...
Am citit niste comentarii despre Tudor Arghezi...Intr-adevar s-a spus despre el ca e putin cam bolovanos,dar cine ar putea uita artele poetice ale lui?!!''Flori de mucugai'',''Testament'' si atatea altele...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: