comentarii

vise pierdute


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ce-as face cu 1000000 euro ? - de popa_teofil la: 16/05/2004 11:16:49
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Ce as face cu atata banet daca as ramane gol ? Pot trai unde doresc , muncii unde doresc, citii in ce parc doresc si asa mai departe dar unde m-as putea intoarce acasa? In Romania ?Nu , pentru ca am plecat de acolo sa castig milionul la care inca mai sper , m-as intoarce aci de unde va scriu pentru ca aici e casa mea, pentru care am muncit si luptat , am indurat , poate mai multe ca in Romnia, lucru fara de care m-as simti gol. Ce rost ar avea toate daca ce am construit cu mana mea si trecut prin putzinul creier (prsonal vorbind) ar ramane de izbeliste.
Fiecare are propria casa unde se simte bine si din pacate tot mai multi numesc casa un alt loc decat cel in care s-au nascut, din cauza cui?
Din cauza vecinilor cu modul lor de viata , al regimului care a lasat fara nici un Dumnezeu pe vecini , a sefului ce te-a concediat , a viselor pierdute sau pur si simplu a neajunsurilor.
Ce importanta mai are, suntem acolo unde suntem si ne bucuram de ceea ce facem si ceea ce ni se intampla, fiecare are o amintire placuta din tinerete care il leaga de locul natal si regreta sa o aibe departe in spatziu si mai ales timp.
Cu milionul de euro potzi "comprima" doar spatziul deocamdata shi schimba un pic viitorul.
Multa bafta si capul pe umeri le doresc "lucratorilor" ce au plecat ca si mine ,ilegal ,visand la acest milion cu idei gresite despre occident.Catzi se vor mai intoarce "acasa"?Cat or sa atea prin strainatati?
Citat: Cat pot sa muncesc nu ma mai intorc decat in vizita si cum pot muncii pana la pensie cel putzin.... si atunci unde o sa-ti fie casa?
poate iubirea - de aerosmith la: 08/04/2006 11:28:21
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Se pare ca iubirea e urletul subconstientului in cautarea fericiri.Dar poate fi fericita o persoana care iubeste? Pote iuburea sa dea ratiunea necesara intelegerii ei ,putem intelege totusi un mesaj de iubire cand sufletul e gol ,putem face diferanta intre a iubi si a fi indragostit?Sunt momente in care putem confunda starea de beatitudine oferita de o companie placuta cu drgostea care nu sti de multe ori daca e doar pofta carnala sau izvor de liniste.Atata timp cat exista forme diferite de iubire ( materna ,platonica ,spiritual....) putem fi siguri ca am ales cea ce trebuia sau inca cautam imaginea visului pierdut.Cineva spunea sunt asa sarac,nu am decat visele mel,pe care le asten cu piosenie la picioarele tale.Te rog ai grije nu-mi calca visele ,e tot ce mi-a ramas.
despre sinucidere - de pien la: 26/06/2007 15:33:03
(la: V-atzi gandit vreodata la sinucidere?)
gandul acesta i-mi staruie in minte de cand eram inca adolescent.am trecut de foarte multe ori peste ganduri negre,deziluzii,vise pierdute undeva in ironiile vietii.in fine acum cativa ani in urma am incercat sa fac asta!motivul nu a fost curiozitatea,nu a fost cine stie ce deceptie in dragoste,adevaratul motiv a fost acela ca am simtit inutilitaea actiunilor mele,lipsa perspectivei,motivarea,ca atare,lipsea. am socotit atunci ca a venit timpul sa ma opresc si am si incercat.i-mi doresc o moarte nechinuita,nedureroasa si am apelat la o doza mare de somnifere(calmante).spre surprinderea mea dupa un somn profund de cca 36 ore,m-am trezit din nou ,la viata mea de zi cu zi ,cu regretul ca nici macar sinuciderea nu-mi reusise.am vorbit de curand cu un farmacist si l-am intrebat daca este posibil sa supravietuiesti dupa ce ai incercat o "aventura" de acest gen si mi-a raspuns ca in principiu fara spalaturi,interventii de specialitate ,etc,nu.inima mea nici macar nu a fost afectata de asta si acum bate zglobie ,ducand mai departe osanda zilnica.
la modul cel mai serios ,am ajuns sa cred ca viata este mai mult o pedeapsa pe care o incasam intr-un anumit fel nevinovati.
stiu ca pe parcursul unei vieti aduni destule fapte rele,devenind vinovat,dar oare am cerut vreunul din noi "vreau sa traiesc,trimiteti-ma in viata!"in cazul in care nu am facut asta si totusi incasam zilnic portia de "viata"(folosesc cam des ghilimele,dar nu ma pot abtine),consider ca nu suntem chiar deloc vinovati de relele pe care le faptuim si ca urmare nu vad rostul pedepsei.
pe de alta parte noi nu suntem stapani nici macar pe propria persoana.incearca sa-i poruncesti ficatului,plamanilor,inimii rinichilor etc un anumit mod de functionare.daca nu merge cu porunca incercati cu un te rog frumos insa rezultatul in peste 100% din cazuri va fi acelasi.prin urmare in noi fiinteaza ceva ce parca nu ne apartine de fapt din moment ce nu putem controla.banuiesc ca la un moment dat o entitate (dumnezeu,probabil) le va porunci-acum opritiva! si viata ta va lua sfarsit.asta este o alta ironie a vietii din lungul sir de ironii pe care-l vedem ,simtim zilnic.
pentru mine varianta sinuciderii este ca o portita deschisa catre libertate,libertatea de a alege necunoscutul,moartea,supliciului zilnic pe care unii dintre noi il traiesc fiind in viata.
nu stiu daca sinuciderea este chiar atat de rea si tragica cum esate perceputa si deasemenea nu stiu daca viata este o binecuvantare,dar sa nu cadem in dramatic...
#210309 (raspuns la: #193586) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de furnic la: 10/02/2008 11:04:37
(la: recviem pentrun vis...)
nu de carte...doar de titlul ei...nu am citit cartea si nu am vazut nici filmul...restul inspiratiei?:se ia una bucata dragoste de munte,una bucata dragoste de om,una bucata de suflet sfaramat,una bucata de vis pierdut si restul cat cuprinde se adauga dragostea de viata...se condimenteaza cu speranta,deziluzie,neputinta in fata universului mut si impasibil si toate asea se amesteca in intunericul noptilor de nesomn in care astepti...nimicul.
inspiratie, fara pretentii :D - de motanelul la: 01/07/2008 19:35:38
(la: tăcându-te)
intre noi tacere a fost
eu taceam
tu taceai
acelasi tipat tacut

intre noi aerul vibra
mana ta
mana mea
si visul pierdut

cuvinte sunt acum intre noi
nerostind
ne privim
si atat

uitatele vieti dintre noi
le stim
sau nu
dar pentru/nceput

doua lacrimi au ales sa vorbeasca
amintindu/si de primul sarut.
Un zambet:) - de impreuna2006 la: 11/08/2008 08:10:37
(la: Fericire)
Frumos eseu.....provocator...

"Nu compensăm un zâmbet
Nu rănim un vis pierdut ......"

Sa te indragostesti de un zambet...sa nu-l pierzi..sa fii mereu fericit !...mi-e dor.......
hanaliza... - de cosmacpan la: 23/09/2008 21:50:46
(la: Femeia - de la brâu in jos )
"barbatul sa te stie doar de la brau in jos"...spun femeile intre ele.
Lasa-ti ochii in pamant
nu cata sa vezi cum sunt
ia de vezi condur sobtire
care glezna mi-o sustine
mai sus pulpa aramie
neteda ca o campie
si mai sus mai sus mai sus
toate relele s-au dus
ca daca la-ncheietura
lasi papila-n aratura
spui si laptele ce-ai supt
di la san hat mai demult.
si o boare aburita
ca o floare rasarita
dintre boabili di roua
iti desparte viata-n doua
ca la spovedanie
si la-mpartasanie
spui ce stii si-nghiti adanc
Ferea fato ca-s flamand.

de ce?
daca soarele sa scoala
din afunduri ca de smoala
si-si intinde oasele
sprijinind si casele
ce te miri atat de ce?
ca doar fuse, si se duse
visele de mult apuse
de te dai plecat de dor
poala salta binisor
si-rizontul tau baiete
se coboara pan' la bete...

de la brau in sus ce are?
are c-are cautare,
cu doi bumbi omoara-o lume
nu-i faras ca sa-i adune
doua ghinde brobonate
sucesti capul pan la spate
tulai Doamne ca nu-i bine
sa vezi unde si le tine
ca mana e hoata rea
cat o bati, tot ar mai vrea

sunt mai vulnerabile? e tabu?
Io mi-s tabu si cat oblu
si fieru oricat l-ai bate
nu da o fata pe spate
ca fieru si de-i calit
nu-i asa de otzalit
vulnerabil eram eu
cand umblam mai teleleu
si catam mereu pe sus
sa fructu de-i ajuns
fie mar, para, gutuie
viata asta amaruie
trece parca induisata
cand ii brobonata toata

ce se-ntampla totusi daca barbatul reuseste sa "stie" ce se afla in jumatatea de sus?
de la brau in jos...toate sunt cam la fel si adevarata diferenta e de la brau in sus.
sau nu?
pfff...ce dilema!! :))

din dilema in dilema
trec noaptea cu capu-n perna
si mi-s visele uitate
ca-s fete necautate
si mi-s visele pierdute
si dileme....dezbatute...
"femeia sa te stie doar de la bracinari in jos"...suna ca naiba dar noi de ce nu zicem asa? (n-am auzit pe nimeni sa zica...)
ei dracie!
*** - de zaraza sc la: 10/12/2021 10:54:48
(la: Versuri la comanda)
Găsește-mi visul pierdut într-o vară
Plecat pe aripi negre de cioară.

*spiritualicește

#656492 (raspuns la: #656488) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
MA IUBEA SI .... l-am pierdut ! - de Camely la: 09/07/2006 00:00:44
(la: De Dragoste)
Recitesc scrisoarea de nenumerate ori, ... dar acum e mult prea tarziu pentru regrete.


Draga C***,
Au trecut ani si viata s-a schimbat, poate nu asa cum
mi-a fost dat s-o cunosc....cand te-am intalnit pe
tine. Am mereu in gand imaginea cand tu ai plecat fara
sa te uiti inapoi... si asta nu am inteles niciodata.
De ce, cand eram atat de fericiti impreuna. Ma doare
gandul ca tu nu n-ai crezut in mine asa cum credeam eu
in tine. Mare pacat a fost ca eu sa cunosc dragostea
in forma ei cea mai pura in prima relatie, si tot ce a
urmat a fost doar timp pierdut, in incercarea de a
regasi fericirea. Am acceptat plecarea ta pentru ca te
iubeam mai mult decat viata mea. Daca tu nu esti
fericita cu mine atunci trebuie sa te las sa pleci.
Dar singurul lucru pe care acum il astept de la tine e
sa imi explici de ce ai plecat. Poate ca timpul cat si
viata nu mi-a oferit un raspuns la intrebarea asta.
Dar acum vreau sa stiu, ca sa pot merge mai departe.
As vrea sa stiu daca fericirea in care mi-am pus eu
inima si de care mi-am legat existenta a fost un vis
sau doar un joc. Am acceptat ca pierd doar pentru ca
tu ai ales asta, fara nici o alta intrebare...., dar
acum nu mi-a ramas decat amintirea si o vreau in forma
ei reala. Cred ca merit un raspuns obiectiv. E nevoie
de timp pentru a intelege lucrurile...dar eu stiu un
singur lucru, am cunoscut fericirea doar cu tine si e
atat de puternic legata de tine incat ai luat-o cu
tine.
Iti amintesti cand spuneam ca orice ar fi, sa
spunem....sa comunicam...aici e veriga lipsa. Ceva s-a
rupt in vis. E ca si cum ai un vis frumos si ceva te
trezeste fara a sti finalul. Despre asta as fi vrut sa
vorbesc.
Nu stiu daca ma fac inteles, tinand cont ca am
sarbatorit absolvirea facultatii a celui mai bun
prieten si am baut atat pentru asta cat si pentru
fericirea ta, pentru casatoria ta fara sa stie
audienta.
Sunt prea confuz si inca nu ma regasesc, pentru ca
m-am simtit pierdut din clipa in care tu ai mers mai
departe. Oricat am incercat sa regasesc acele clipe
ele au ramas doar amintire, si nimic nu v-a schimba
asta.
Dar stiu ca tu ma cunosti poate mai bine dacat mine si
ma vei face sa vad mai clar lucrurile....dupa cum se
vede tot un copil am ramas si culmea...sunt mandru de
asta...pentru ca asta mi-a adus fericirea, si voi
ramane asa pentru ca nimic nu ma va face sa uit.
Esti singura fiinta pe pamantul asta care a vazut in
mine un suflet bun si care a fost fericita sa ma faca
fericit. Singura in fata careia mi-am deschis
sufletul. De aceea nu inteleg plecarea ta. Ce conta
parerea altora cand inima mea era numai a ta. Imi spun
mereu ca daca nu plecai acum aveam baietelul
nostru...si ce dragoste il astepta...Nu vreau sa te
supar si orice ai spune sa sti ca nu voi uita
niciodata felul in care un om poate fi iubit, chiar
daca efemer.
R * ....omul care a fost fericit datorita tie.

"Nimeni nu trebuie sa lase un vis sa astepte." - de cosmacpan la: 20/01/2008 23:32:40
(la: de unul singur........)
Ca sa poti auzi mai bine incearca sa pastrezi linistea. Asculta linistea si ea iti va povesti tot ceea ce doresti sa afli.
Am renuntat si la renuntare.
De cand m-am nascut nu fac altceva decat sa rup gratii, trecand dintr-o inchisoare in alta uitand de fiecare data ca cea mai mare si mai trainica inchisoare n-o pot parasi decat in clipa cea mare a trecerii.
Omul uita ca nu are nimic altceva de pierdut decat lanturile care il incatuseaza.
Principiul care calauzeste viata fiintei umane este continua cautare a placerii.
Nimeni nu trebuie sa lase un vis sa astepte.
Dresura de vise cu ochii crapati - de cosmacpan la: 19/09/2008 12:00:14
(la: Aşa suntem noi? )
Dresura de vise cu ochii crapati

Mi-e ochiul roata
Ca luna cu fecioria-i pierduta –ngalata.

Astazi eram hotarat ca sa plang
Dar am vazut ca nici ploile nu-mi ajung
Duca-se dracului plansul nebun
Mai bine pe-o scama sa-nsir tot ce-adun.
Am invatat ca nu-I buna minciuna
Gresit. Cu ea m-am nascut si-n ea am trait.
Sa-mi recunosc greseala am ales
Cui pasa daca-s prost si numele mi-l iau la rost?
Imi place sa ma laud doar cu ce-am creat
In lumea asta mare cu gust de rahat.
Rahat de fistic, de menta, capsuni
Aroma, culoare si zahar aduni
Un gel intarit si taiat in bucati
Rahatul asta mare suntem noi toti.

visele Pisicutzei - de (anonim) la: 08/09/2003 05:50:13
(la: Cei mai frumosi ani...anii de liceu)
Pisi, visele nu se termina niciodata, omul viseaza tot timpul, la orice virsta, aminteste-ti de Lucian Blaga, " Eu nu strivesc corola de minuni a lumi, ...".
The Great Beyond - de Alina Momanu la: 29/09/2003 02:18:21
(la: Marele Eveniment)
E o promisiune, un pact facut cu sine insusi intr-o lume ciuntita in care esenta frumusetii s-a pierdut si in care numai suferinta a ramas, ca marturie ca viata inca mai exista, chiar si asa, pe dos.
Dar se va intampla la apus, martea viitoare. Nu maine, nu poimanine ci int-o MARTI, mai tarziu decat "in curand". Si apusul n-a fost niciodata simbolul Renasterii.
Va fi o calatorie aici, se va intampla Marea Trecere spre Dicolo.
Dar ...ia asculta-aici:
"Dance me to your beauty with a burning violin
...We’re both of us beneath out love, we’re both of us above
Dance me to the end of love..."
Pentru cel care isi plateste chiria in fiecare zi in The Tower of Song, fericirea e "dincolo", fericirea e un sfarsit.
Metafora unui vis...
CNN top story - de darianne la: 30/09/2003 16:18:36
(la: Romania, lumea a patra si tara pedofililor)
Scottsman ca Scottsmanu', da' uite ca a facut cap de afis povestea chiar si la CNN World :) Macar isi mai aduc aminte ca exista Romania... chiar daca doar legat de povestea (ne)amoroasa a unor minori(tati).

http://edition.cnn.com/2003/WORLD/europe/09/30/romanian.gypsy.ap/index.html

Enjoy paine si circ! Se intreaba cineva cate fete rroma se marita la 12 ani, sunt batute crunt sau chiar omorate de parinti pt. ca fug de mirele care le-a fost "sortit" de familie cand inca de abia ziceau "mama" (asa cum a facut si Mrs. Cioaba - actual Birita), sunt obligate sa traiasca viata pe care o traiesc, chiar daca ele au vise mai inalte etc., etc.?... Nimanui nu ii pasa de toti ceilalti, ci doar de cateva VIPuri in jurul carora se invart cu camerele si microfoanele si carnetelele de notite. De parca toata viata tuturor s-ar agata de firul subtire impletit de stelele de carton romanesti. Si nu ma refer doar la regi si imparati, ci si la "cartoanele" de la TV, radio, presa in general. Cum ajunge cate unu sa isi puna fatza "pe sticla", e declarat vedeta si i se face statuie.

Dar de fapt care e "point-ul" meu in toata povestea asta, ...ca m-am pierdut? Scrie cineva o continuare la chestia asta?

Waiting...
Waiting...
Waiting...

#589 (raspuns la: #581) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din Valurile Vremii - de ninel la: 13/10/2003 11:56:21
(la: Dragoste)
Din Valurile Vremii
de Mihai Eminescu

Din valurile vremii, iubita mea, răsai
Cu braţele de marmur, cu părul lung bălai
Şi faţa străvezie ca faţa albei cer
Slăbită e de umbra duioaselor dureri!
Cu zâmbetul tău dulce, tu mângâi ochii mei,
Femeie între stele şi stea intre femei,
Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng,
În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng.

Cum oare din noianul de neguri să te rump,
Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,
Şi faţa mea in lacrimi pe faţa ta s-o plec,
Cu sărutări aprinse suflarea să ţi-o-nec
Şi mâna friguroasă s-o încălzesc la sân,
Aproape - mai aproape, pe inima-mi s-o ţin.

Dar vai, un chip aievea nu eşti astfel de treci
Şi umbra ta se pierde în negurile reci,
De mă găsesc iar singur cu braţele în jos
În trista amintire a visului frumos!
Zadarnic după umbra ta dulce le întind,
Din valurile vremii nu pot să te cuprind.
Asta e America!? - de (anonim) la: 18/11/2003 11:00:11
(la: Angajarea conditionata de un test de sarcina obligatoriu...)
Foarte frumoasa pledoarie pentru sistemul capitalist. Din pacate Statele Unite nu sunt singurele in care sistemul functioneaza si mi se pare un pic nepotrivit sa le explicam romanilor ca asa e capitalismul "adevarat".Am fost in SUA si am vazut "din interior" cum se munceste. Am cunoscut o femeie care lucreaza 16 ore pe zi intr-un cabinet de fizioterapie- deci munca fizica, masaj. Unde s-a pierdut regula ca ziua de munca are 8 ore? De ce, pentru Dumnezeu, 16 ore pe zi?
Tot in New York ne-a orit un domn pe strada si a cerut o tigara. Dupa ce a vazut ca vorbim germana ne-a povestit ca si el a stat o vreme in Frankfurt si ca regreta ca a plecat in America. A spus ca nu mai poate sa-si exercite meseria de pilot pe care a avut-o in Nigeria (si vorbea bine engleza). Ne- a intrebat daca vrem sa ramanem si noi in America. A rasuflat usurat cand i-am spus ca nu vrem si nu pot sa-l uit cum a spus ca daca noi castigam "Deutsche Mark" ne e bine si sa ramanem acolo.
Nemtii au intr-adevar impresia ca Europa de est doreste sa adopte genul de capitalism american si ca sta ar fi un motiv pentru care, de exemplu Europa de est s-a apropiat atat de mult de politica americana inainte de rezboiul din Irac.

Cat am stat in America si dupa aceea m-am intrebat oare cati romani au plecat in America sau Canada cu credinta in visul american sau numai pentru ca asa a facut vecinul sau prietenul si cati dintre ei sunt nefericiti insa povestesc celor de acasa ce bine le merge, ca au deja casa si masina si servici... si ca de romanii cu studii superioare sunt atat de cautati. Ma intreb oare cum poate cineva lua decizia sa se mute intr-o tara pe care nu o cunoaste decat din povesti si de la televizor. Mi se pare ca in mod special pentru romani (si pentru est europeni cu acelasi tip de cultura colectivista, in care ce zice familia si vecina e extrem de important) riscul e mult prea mare. Cand toata familia asteapta reusita in scurt timp, cine are curajl sa infrunte presiunea sociala si sa se intoarca invins? Aproape nimeni, in probleme de emigrare nu exista drum de intoarcere. De ce atatea cazuri la "Surprize, surprize...".De ce sponsorizeaza Taromul atatea bilete de avion? Cati milionari ati vazut la aceasta emisiune? Nu vi se pare cam suspect ca un roman care de obicei isi iubeste mama si tatal nu le da nici un telefon mai mult de 10 ani? Oare cata fericire se ascunde in spatele cortinei?

SUA e o tara fascinanta si eu ii doresc fiecarui roman sa aiba succes acolo si sa poata sa-i ajute si pe cei de acasa cat de mult, insa nu doresc nimanui si n-as vrea sa fiu nici eu in situatia de a nu-mi putea plati rata si de a nu-mi putea hrani copiii.
Nu spun ca exemplul german e cel mai bun, se vede deja ca nemtii au probleme pentru ca statul a fost pana acum cel care a achitat totul. Insa un lucru nu se va schimba, si anume ca statul este obligat sa asigure fiecarui om un acoperis deasupra capului, ceea ce inseamna ca, teoretic, nimeni nu are motiv sa traiasca pe strada (daca o fac, e din motive personale). Si daca protectie sociala mare inseamna posibilitate de adaptare scazuta, asta nu duce deloc la productie mica (vezi nu numai Germania!)
Iar daca firma nu te mai vrea, te anunta cu cateva luni inainte si daca nu-ti mai poti plati chiria, primesti o locuinta sociala platita de stat, primesti si bani de mancare si ai si asigurare medicala.
La angajare poti sa spui linistita ca nu esti gravida, chiar daca esti. Aceasta e mai mult o problema pentru firmele mici, care trebuie a suporte o buna parte din salariul de maternitate (mare greseala legislativa, la fel ca in Romania). De aceea e de inteles pe undeva ca o firma cu doi angajati nu prea are chef sa plateasca pentru maternitate. La firme mari se poate intampla ca o femeie e angajata in timpul sarcinii sau ca schimba firma in timpul concediului de maternitate. Treaba de headhunter- ei stiu ca materia cenusie nu este afectata de nasterea unui copil.
Insa totul costa si cei care castiga bine platesc impozite astronomice, nu ca in America. Acesta este pretul calitatii vietii. A-propos, stiati ca Wall Street, chiar in fata celebrei burse, e plina de gauri, ca strazile din Romania inainte de Basescu?... si ca gaurile cele mai mari au fost acoperite cu placi enorme de metal?... de ce oare? Cine spune ca nu vrea sa-si strice masina si ca foloseste transportul public trebuie sa fie sigur ca intalnirea cu sobolanii in statia de metrou nu-i provoaca repulsie prea mare...

Scurt si cuprinzator, mesajul meu catre romani si Romania este ca la noi nu trebuie sa fie la fel, numai pentru ca in alte parte e asa, sau pentru ca asta e capitalismul. Nu.Daca ne respectam pe noi insine vom simti imediat ce e bun si ce e rau pentru noi si nu vom accepte orice numai pentru ca... "asa miroase capitalismul adevarat". Totul e oricum teorie si lasa loc de interpretare. Si nimeni nu poate spune ce e adevarat sau ce e gresit. Sa nu uitam si faptul ca intre romani si americani e o diferenta enorma de mentalitate. Americanul e obisnuit sa schimbe slujba ca pe ciorapi si daca nu-l sperie faptul ca in orice clipa poate zbura din firma, pentru ca...shit, happens!...caci nu e obligat nimeni sa-ti mai spuie si de ce. Romanul are de obicei familie si casa si e legat de un loc. Orice am face, nu-i putem baga in cap mentalitatea americana ia-ti-cutia-si-zboara-cu urmatorul-avion-oriunde-ar-fi. Nici nu prea ar avea prea multe posibilitati de aterizare, chiar daca ar incerca.
Eu cred ca romanii, ca natiune europeana, trebuie sa se regaseasca in primul rand in specificul european si mai apoi sa se uite peste oceane. Cat timp am fost in America am simtit extrem europeanca din mine si m-am bucurat enorm cand am ajuns inapoi in Germania, chiar daca nu este patria mea. Dupa aceasta experienta ma simt mult mai bine aici si pot sa spun ca a fost necesar pentru adaptarea mea.
Insa de Craciun tot acasa ma duc...

Sorine, tu esti intr-adevar fericit?




#4607 (raspuns la: #3987) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E.A. Poe...din nou... - de sanjuro la: 25/11/2003 06:41:42
(la: Cele mai frumoase poezii)
CORBUL

Stînd, cîndva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte
Din oracole ceţoase, cărţi cu tîlc tulburător,
Piroteam, uitînd de toate, cînd deodată-aud cum bate,
Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor.
,,E vreun trecător – gîndit-am – şi-a bătut întîmplător.
Doar atît, un trecător."

O, mai pot uita vreodată ? Vînt, decembrie cu zloată,
Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor,
Beznele-mi dădeau tîrcoale – şi niciunde-n cărţi vreo cale
Să-mi aline greaua jale – jalea grea pentru Lenore –
Fata fără-asemuire – îngerii îi spun Lenore –
Nume-n lume trecător.

În perdele învinse roşul veşted de mătase
Cu-o foşnire de nelinişti, ca-ntr-un spasm chinuitor;
Şi-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvîcnind de teamă:
,,E vreun om care mă cheamă, vrînd să afle-un ajutor –
Rătăcit prin frig şi noapte vrea să ceară-un ajutor –
Nu-i decît un trecător."

Astfel liniştindu-mi gîndul şi de spaime dezlegîndu-l
,,Domnule – am spus – sau doamnă, cer iertare, vă implor;
Podidit de oboseală eu dormeam, fără-ndoială,
Şi-aţi bătut prea cu sfială, prea sfios, prea temător;
Am crezut că-i doar părere!" Şi-am deschis, netemător,
Beznă, nici un trecător.

Şi-am rămas în prag o vreme, inima simţind cum geme,
Năluciri vedeam, cum nimeni n-a avut, vreun muritor;
Noapte numai, nesfîrşită, bezna-n sinea-i adîncită,
Şi o vorbă, doar şoptită, ce-am şoptit-o eu: „Lenore!”
Doar ecou-adînc al beznei mi-a răspuns şoptit: ,,Lenore!''
Doar ecoul trecător.

Întorcîndu-mă-n odaie, tîmplele-mi ardeau văpaie,
Şi-auzii din nou bătaia, parcă mai stăruitor.
,,La fereastră este, poate, vreun drumeţ strein ce bate...
Nu ştiu, semnele-s ciudate, vreau să aflu tîlcul lor.
Vreau, de sînt în beznă taine, să descopăr tîlcul lor!''
Vînt şi nici un trecător.

Geamul l-am deschis o clipă şi, c-un foşnet grav de-aripă,
a intrat un Corb, străvechiul timpului stăpînitor.
N-a-ncercat vreo plecăciune de salut sau sfiiciune,
Ci făptura-i de tăciune şi-a oprit, solemn, din zbor,
Chiar pe bustul albei Palas – ca un Domn stăpînitor,
Sus, pe bust, se-opri din zbor.

Printre negurile-mi dese, parcă-un zîmbet mi-adusese,
Cum privea, umflat în pene, ţanţoş şi încrezător.
Şi-am vorbit: ,,Ţi-e creasta cheală, totuşi intri cu-ndrăzneală,
Corb bătrîn, strigoi de smoală dintr-al nopţii-adînc sobor!
Care ţi-e regalul nume dat de-al Iadului sobor?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore!''

Mult m-am minunat, fireşte, auzindu-l cum rosteşte
Chiar şi-o vorbă fără noimă, croncănită-ntîmplător;
Însă nu ştiu om pe lume să primească-n casă-anume
Pasăre ce-şi spune-un nume – sus, pe bust, oprită-n zbor –
Pasăre, de nu stafie, stînd pe-un bust strălucitor-
Corb ce-şi spune: ,,Nevermore''.

Dar, în neagra-i sihăstrie, alta nu părea că ştie,
Sufletul şi-l îmbrăcase c-un cuvînt sfîşietor.
Mult rămase, ca o stană.n-a mişcat nici fulg, nici pană,
Pînă-am spus: ,,S-au dus, în goană, mulţi prieteni, mulţi, ca-n zbor –
Va pleca şi el, ca mîine, cum s-a dus Nădejdea-n zbor''.
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

Uluit s-aud că-ncearcă vorbă cugetată parcă,
M-am gîndit: ,,E-o vorbă numai, de-altele-i neştiutor.
L-a-nvăţat vreun om, pe care Marile Dezastre-amare
L-au purtat fără-ncetare cu-ăst refren chinuitor –
Bocetul Nădejdii-nfrînte i-a ritmat, chinuitor,
Doar cuvîntul: «Nevermore»''.

Corbul răscolindu-mi, însă, desnădejdea-n suflet strînsă,
Jilţul mi l-am tras alături, lîngă bustul sclipitor;
Gînduri rînduiam, şi vise, doruri, şi nădejdi ucise,
Lîngă vorba ce-o rostise Corbul nopţii, cobitor –
Cioclu chel, spectral, sinistru, bădăran şi cobitor –
Vorba Never – Nevermore.

Nemişcat, învins de frică, însă negrăind nimică,
Îl priveam cum mă fixează, pînă-n gînd străbătător,
Şi simţeam iar îndoiala, mîngîiat de căptuşeala
Jilţului, pe care pala rază-l lumina uşor –
Dar pe care niciodată nu-l va mîngîia, uşor,
Ea, pierduta mea Lenore.

Şi-am simţit deodată-o boare, din căţui aromitoare,
Nevăzuţi pluteau, c-un clinchet, paşi de înger pe covor;
,,Ţie, ca să nu mai sîngeri, îţi trimite Domnul îngeri'' –
Eu mi-am spus – ,,să uiţi de plîngeri, şi de dusa ta Lenore.
Bea licoarea de uitare, uită gîndul la Lenore !''
Spuse Corbul : ,,Nevermore''.

,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Sol al Beznei sau Gheenei, dacă eşti iscoditor,
În noroasa mea ruină, lîngă-un ţărm fără lumină,
Unde spaima e regină – spune-mi, spune-mi te implor,
Este-n Galaad – găsi-voi un balsam alinător?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Spune-mi, pe tăria bolţii şi pe Domnul iertător,
Sufletu-ntîlni-va oare, în Edenul plin de floare,
Cea mai pură-ntre fecioare – îngerii îi spun Lenore –
Fata căreia şi-n ceruri îngeri îi spun Lenore?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

,,Fie-ţi blestemat cuvîntul! Piei, cu beznele şi vîntul,
Piei în beznă şi furtună, sau pe ţărmul Nopţii-n zbor!
Nu-mi lăsa nici fulg în casă din minciuna-ţi veninoasă!
Singur pentru veci mă lasă ! Pleacă de pe bust în zbor!
Scoate-ţi pliscu-nfipt în mine, pleacă la Satan, în zbor!''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

Şi de-atunci, pe todeauna, Corbul stă, şi stă într-una,
Sus, pe albul bust, deasupra uşii mele, pînditor,
Ochii veşnic stau de pază, ochi de demon ce visează,
Lampa îşi prelinge-o rază de pe pana-i pe covor;
Ştiu, eu n-am să scap din umbra-i nemişcată pe covor.
Niciodată – Nevermore.
#5164 (raspuns la: #4734) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum zicea un mosneag: "vise t - de Daniel Racovitan la: 30/11/2003 12:38:07
(la: La multi ani Romania !)
Cum zicea un mosneag: "ehe... vise taica! vise!..." :)))
Catalina,
Mutumesc,
Imi place tonul acestei conversatii "virtuale." Tocmai am citit niste comentarii de pe urma interviului pe care l-am dat la "Evenimentul Zilei," destul de vulgare, referitoare la faptul ca am folosit imagini de la Mineriada din 1990 in filmul meu. Alt motiv de a nu incerca sa port un dialog civilizat cu o societate departe de civilizare. Dar sa raspund la intrebarea ta.

Familia mea a fost destul de ciudata, amestec de tarani si aristocrati. Toate informatiile pe care le am despre ei sint vagi, si multe lucruri pe care astazi cred ca le stiu, au multe pete albe. Parintii mei au murit in 1982 si in 1983, cind nu-mi inchipuiam ca vor muri vreodata, si ca urmare, am aminat intrebarile esentiale pe care orice adolescent ar trebui sa le puna parintilor. Din partea mamei, stiu ca sint ceva legaturi cu Brincovenii (am aici in state, un arbore genealogic care explica, chiar daca destul de vag, legaturile astea). Bunica din partea mamei a fost grecoaica, s-au stabilit la Buzau. Legatura cu Brincovenii vine de la bunicul meu, pe care nu l-am cunoscut.
Fratele mamei mele, ambasador cultural, prieten cu Nicolae Iorga, a infiintat Liga Culturala. I-a promis mamei ca, dupa ce ea ii va absolvi facultatea, ii va deschide o casa de mode la Paris, unde sa-si desavirseasca visul (a studiat moda). Poate ca a simtit ceva, sau poate ca a stiut ceva despre ce se va intimpla in Romania. El s-a insurat si a plecat pe Coasta de Azur in luna de miere. In tara, Iorga si alti demnitari din cercul lui au fost asasinati. Din Franta a venit vestea ca unchiul meu s-a sinucis, destul de aberant daca te gindesti ca nimeni nu s-ar sinucide pe Coasta de Azur, in luna de miere, in loc sa ceara azil politic si sa se stabileasca in aceasta tara magnifica.
Bineinteles ca mama si ideile ei de moda s-au topit in salopetele rusilor si a comunistilor locali, care au considerat ca ea n-a avut "origine" sanatoasa, si ca urmare, desi era absolventa de facultate cu studii in design de moda, a fost nevoita sa fie "re-educata" si sa lucreze in posturi amarite de cusatoreasa, etc. Cred ca moartea fratelui ei a fost prima lovitura majora. Altele au urmat, dar ea nu si-a revenit niciodata. Am crescut in spiritul acela al lumii "vechi," inconjurat de ceea ce a putut sa salveze, un sens de cultura apusa, o umbra veche a ceea ce a fost vreodata, ca o patina de aur de-abia vazuta pe o icoana veche.
Tatal meu...n-a fost usor de trait cu el, desi m-a iubit mult mult. La 12 ani ascultam Europa Libera sub un cort de paturi improvizat intr-unul din dormitoarele apartamentului din Drumul Taberei. Tata credea ca paturile vor fi un fel de buffer (nu-mi aduc aminte cuvintul in romaneste), si ca vecinii nu vor putea auzi ce ascultam. N-a vrut sa se inroleze in partid, si toata viata a incercat sa ne salveze, ca familie, desi lupta pentru o cauza pierduta. A fost un om simplu, nascut intr-o casa de chirpici, fara podele. Cred ca a regretat ca n-a ramas la tara, si s-a mutat la oras pentru o viata mai buna. Cred ca si-a dat seama ca viata mai buna era doar o iluzie. A avut tot timpul nostalgia oalei de pamint si a strachinii. Mama avea seturi de tacimuri de argint masiv (salvate si nedeclarate la militie), dar tata s-a incapatinat sa-si manince ciorba intotdeauna cu o lingura de lemn. A fost un om ciudat, excelent fotograf amator, foarte patimas, care in ultimii ani de viata si-a gasit consolarea in bautura.
#6733 (raspuns la: #6627) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si-a implinit omul visul - de Coralie la: 07/01/2004 12:16:23
(la: Un roman din exil ctitoreste o biserica la Campulung Moldovenesc)
si-a implinit omul visul? (ar fi facut mai bine un orfelinat, daca tot vroia sa faca ceva.. sau un azil pentru batrani..)

sau fericiti cei care la 90 de ani se pot reîntoarce in copilarie...:)), ca sa nu zic ca dau in mintea copiilor...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: