comentarii

vizionare pasărea spin


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Sancho Panza, - de Astoniu la: 28/04/2007 20:43:25
(la: Pasărea Spin)
"şi-un cer adânc ca o orbire
deasupra mea" - foarte inspirată imaginea, dar "no ofence", nu-mi sună bine "adânc ca o".
Poate o singură cratimă în loc de "ca o" era suficient ... ? - nu ştiu.

Iar versul ăsta "Aşa ţipă Pasărea Spin !" parcă nu era necesar. Era suficient în titlu.
Per ansamblu îmi place. Bună de viitorul volum.
ca dupa weekend - de cristinusha la: 10/04/2006 19:46:41
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
Acest text este un pamflet ºi trebuie tratat ca atare
Mândria de a fi inginer


A trecut ceva vreme de când un tip care-ºi extrage inspiraþia ºi verva din plicul cu praf alb, rãspunzând totodatã la numele de "Gheorghe. Andrei Gheorghe", declara cã inginerii nu pot fi consideraþi intelectuali. Suficientã vreme pentru a mã calma. Din pãcate, un recent articol de presã (când am sã gãsesc referinþa am sã o trec în aceastã parantezã) separã iar intelectualii de ingineri, cu precizia unei lopeþi tâind o brazdã într-o groapã de bãlegar. Autorii articolului spun, nici mai mult nici mai puþin, cã PSD este un partid al inginerilor, pe când bravele noastre forþe de dreapta ar fi predominant umaniste (cât pot fi de umaniºti avocaþii). Mã rog, afirmaþia nu e atât de jignitoare pe cât este de falsã. Ce m-a enervat însã este cã în articol au fost grupate câteva pãreri ale unor persoane suficient de cunoscute, niciunul având legãturã cu profesia de inginer, care încercau sã explice aceastã polarizare. Printre platitudini specific umaniste, s-a ridicat la suprafaþã (de fapt s-a ridicat mirosul) o caracterizare emisã de balena societãþii civile româneºti, Alina Muget Pipi-Pipi. O definiþie concisã, emisã, probabil, între douã cotlete de porc: inginerii sunt tehnicienii lui Ceauºescu. Sau cam aºa ceva.

Deci inginerii nu sunt intelectuali, inginerii sunt PSD-iºti, pentru cã de fapt ei sunt tehnicienii lui Ceauºescu. În mod normal, aici ar trebui sã bag o tiradã asupra utilitãþii inginerului în societate, sã-i sugerez doamnei Pipi-pipi sã renunþe la computerul pe care îºi scrie emanaþiile (nu sunt sigur cã foloseºte aºa ceva, totuºi), sau sã-i sugerez cã ar fi cu vreo douã sute de kilograme mai slabã dacã ar merge pe jos în loc sã foloseascã maºini sau alte mijloace de transport, sau cã în lipsa inginerilor ea ar trebui sã stea afarã în frig, neîncãpând pe gura peºterii... Dar nu vreau sã spun aceste lucruri, pentru cã sunt prea simþit. În schimb, voi încerca sã explic hoardei umaniste ce creaturã este inginerul.

Sã începem cu începutul...

ªcoala generalã ºi liceul

Foarte rar inginerul strãluceºte la învãþãturã, nu pentru cã nu ar avea materie cenuºie deasupra gâtului, ci pentru cã nu suportã sã înveþe pe de rost texte ºi comentarii la limba românã, sau nume ºi ani la istorie. Asta nu înseamnã cã urãºte materiile respective - poate citi cu plãcere o carte, doar cã îl enerveazã noþiunea de memorat. Nici matematica nu-i place în mod deosebit, pentru cã inginerul nu e tâmpit. Totuºi, materiile interesante, precum fizica (cu circuitele electronice mai ales), chimia (ºtiinþa chestiilor care fac bum), sau informatica (echivalentul modern al magiei medievale) necesitã matematicã, aºa cã nu are de ales ºi o va învãþa. Deºi nu va avea mediile cele mai mari din clasã, viitorul inginer va avea satisfacþia cã el este posesorul unor cunoºtinþe ºi abilitãþi pe care colegii lui le vãd inaccesibile, ºi în acelaºi timp poate sã-ºi spunã liniºtit cã nu ar fi o mare problemã pentru el sã exceleze la celelalte materii, doar cã nu vrea. El e cool.

Facultatea

Inginerul nu se streseazã foarte mult în facultate... deºi are de mers la laboratoare ºi are de fãcut proiecte. Indiferent cât de stresant este programul ºi cât de duri sunt profesorii, viitorul inginer va gãsi întotdeauna timp pentru distracþie, socializare, sau pur ºi simplu pentru stat degeaba. Pe când studenþii celorlalte facultãþi sunt lipsiþi de griji ca pasãrea cerului, sau copleºiþi de griji ca un animal ierbivor, viitorul inginer este echivalentul studenþesc al animalului de pradã: 90% din timp doarme ºi se joacã, dar în restul de 10% reuºeºte sã mobilizeze o impresionantã energie în scopul finalizãrii unui proiect sau trecerii unui examen. Ziua sau noaptea nu conteazã pentru el, cu suficientã cafea sau Coca Cola la dispoziþie. Dupã ce scopul a fost atins, reactorul energetic se stinge cu cantitãþi impresionante de etanol ºi programul lejer este adoptat din nou.

Locul de muncã

Inginerul nu este un "workaholic", dar va munci bine dacã îi place ceea ce face sau dacã este al dracului de bine plãtit. Nu este neaparat obsedat de bani (dacã era s-ar fi fãcut economist sau avocat), dar nu-i place nici sã facã implozie intestinalã. El va încerca, dar nu va reuºi decât rar, sã menþinã ritmul de viaþã din facultate, 90% frecat de mentã, 10% efort intens. Al dracului patroni nu-l lasã. În general este un tip orientat, care dacã vede cã meseria lui nu mai aduce suficiente fonduri la bugetul personal nu ezitã sã se reprofileze. "Lipsa lui de culturã", "incapacitatea lui de a comunica", sau "gândirea lui de ºoarece de laborator" nu-l încurcã: el poate deveni oricând un afacerist sau un politician de succes.

Cultura

Cultura nu este o componentã vitalã a unui inginer, dar nu este obligatoriu sã lipseascã. Un inginer va citi o carte, va asculta muzicã ºi va viziona un film atâta timp cât acestea îi vor face plãcere, fãrã sã se gândescã la faptul cã prin asta el îºi face upgrade la nivelul de culturã. Dacã preferã o carte care descrie o metodã ingenioasã de a lichida pe cineva, urmatã de o metodã ºi mai ingenioasã pentru aflarea vinovatului, în locul unei cãrþi care descrie lamentãrile ºi psihozele unui boºorog sau ale unei femei la menopauzã, asta e pentru simplul motiv cã inginerul nu are chef sã vomite pe timpul lui liber doar pentru a avea privilegiul de a se lãuda altora cu cât de cult este el. Dacã preferã sã vadã cum Bruce Willis sau Arnold Schwarzenegger lichideazã câte 50 de dobitoci per film în loc sã vadã "capodoperele" lui Mircea Danieliuc sau Cristi Puiu, asta este pentru cã filmele pentru el sunt un mijloc de relaxare, nu de enervare în plus. ªi un inginer nu citeºte niciodatã poezie, decât dacã vrea sã impresioneze o femeie, ceea ce pânã la urmã este un lucru lãudabil ºi îl iertãm.

Etica

Adevãratul punct slab al inginerului este etica, ºi probabil cã acolo bate ºi madam Pipi-Pipi când vorbeºte de tehnicienii lui Ceauºescu. Inginerii în general se ocupã sã construiascã dispozitive, fãrã sã-ºi facã prea multe griji cine este beneficiarul lor, iar motivul nu este întotdeauna de naturã financiarã. Inginerii fac bombe nucleare ºi rachete ghidate nu neaparat pentru cã sunt plãtiþi pentru asta (dar nu stricã) ºi nici pentru cã le-ar place foarte mult sã ucidã oameni (nu mai mult ca altor bãrbaþi, cel puþin), ci pentru cã sunt dispozitive complexe, de înaltã precizie, ºi e o plãcere sã arate cã pot face aºa ceva. E cool!

Acasã

Inginerul nu este cu mult diferit de ceilalþi oameni în viaþa de zi cu zi... cu excepþia faptului cã el este în stare sã schimbe un bec ars, sã monteze o prizã sau un întrerupãtor, sau un cablu TV, ºi nu trebuie sã ducã calculatorul la reparat dacã are un virus sau dacã vrea sã-ºi instaleze un modem. Inginerul nu ºtie ce e aia Tech Support.

Rezultate

Care este totuºi diferenþa dintre ingineri ºi umaniºti? Exceptând pregãtirea de specialitate... Diferenþa între ei este de scop: inginerul are ca scop crearea, perfecþionarea ºi întreþinerea unor dispozitive tehnice: mecanisme, circuite, construcþii, programe software... Umanistul are ca scop educarea ºi perfecþionarea oamenilor ºi a societãþii (asta pentru cã eu, ca inginer, le definesc lor un scop, pentru cã ei singuri probabil cã-ºi închipuie cã trebuie doar sã existe pentru a lumina lumea cu prezenþa lor). Scopul inginerilor este atins: tehnologia progreseazã de la un an la altul, ºi este clar cã ce se produce în ziua de azi e mai bun ca ceea ce se producea acum 50 de ani (nu neaparat mai frumos, dar aici nu e treaba noastrã). Dar scopul umaniºtilor? Sunt oamenii de acum mai buni, mai cinstiþi, mai generoºi? Sau e chiar invers? Noi ne facem treaba. Voi nu. Deci ciocul mic!
Sa va dau si eu o idee... - de dody la: 11/02/2005 15:04:36
(la: Ultima carte)
Nu stiu cat o sa va placa cartea lui Frederic Beigbeder, "199000 leu", totusi iti da o alta vedere asupra lumii in care traim. E o carte mai putin accesibila gandirii camune. Unu om care nu vede lucrurile mai profund, ar putea spune ca tipul e nebun si nu ar intelege de ce o asemenea carte a aparut pe piata. Daca priviti mai mult ideea, decat actiunea va dati seama despre ce e vorba.

Daca incercati sa o cititi inarmati-va cu multa rabdare pentru ca nu e o carte cu bun simt, ba mai mult, el lipseste cu desavarsire. Eu am citit-o si am ascuns-o de mama ca sa nu vada ce cuvinte am putut citi. Totusi imi permit sa va citez ceva din prefata:

"Dacă erezii ale creştinismului primitiv sau concluzii filozofice moderne au şocat prin aserţiuni de tipul „Dumnezeu s-a retras” sau „Dumnezeu e mort”, Beigbeder face o constatare cutremurătoare: dumnezeu e contemporan cu noi, un nou dumnezeu care se vinde scump şi se îmbracă pe măsură, conduce maşini decapotabile, prizează cocaină şi nu îşi mai asumă în nici un fel paternitatea, geneza. Acest dumnezeu este, aşadar, absent au dispărut, ci un dumnezeu iresponsabil şi absurd, imediat şi la îndemână, apelabil la număr verde, vizibil la simpla acţionare a telecomenzii, omniprezent pe panourile publicitare sau radio, în toaletele sau lăcaşele de cult. Este un dumnezeu al inutilităţii ridicare la rang de religie globală, al unei omeniri care e de terifianta aşteptare a Sfârşitului, pentru că aceasta a început şi s-a terminat demult, iar umanitatea nu este decât o realitate virtuală care se autodevorează şi renaşte precum Pasărea Pheonix, nu din cenuşă, ci din propria vomă pe care o regurgitează înainte de a o deşerta din nou, şi aşa mai departe, la nesfârşit. Cercul s-a închis, iadul e aici, între noi, lucru pe care l-au mai spus şi alţii înainte de Beigbeder, dar acesta remarcă acum forma-i perfectă, definitivă, creată printr-o tehnică şlefuită până la perfecţiune, cea a comunicării ipochimene, a discursului gol, a predicii mesajului în cascadă, menit să anestezieze pentru moment şi apoi să facă resimţită la o şi mai mare intensitate decepţia post-cumpărare, nevroza shopping-ului exacerbat şi depresia consumerismului."
sorry... - de daizagor la: 28/04/2005 09:39:18
(la: Propunere de categorie)
am fost intr-o pasa rea.


azi au livrat vaca ... Doamne daca ai sti cit se KK.


Daca nu devine civilizata o pun la cuptor ... nu glumesc.
#46075 (raspuns la: #45444) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Îi dau dreptate lui Anima - de Simeon Dascalul la: 17/07/2006 15:13:56
(la: Cine fura azi un BAC...)

Dar numai în ce priveşte facultatea. Am citit că aproximativ 15% din absolvenţi lucrează în domeniul pentru care s-au pregătit. Noi ne zbatem pentru facultă pentru că-i singura alternativă, nu pentru că am avea credinţa naivă a părinţilor în eficienţa ei. Dar dacă nu ai asigurată de-acasă o situaţie bună, nu vrei la căpşuni, nici în noua armată de compusă din profesionişti, atunci nu-ţi rămâne altceva decât să estimezi cam care facultate ar fi mai sigură – peste procentul ăla de 15 - şi să toceşti pentru ea.

În perioada interbelică, probabil şi înainte, se practica în zona noastră îndoparea păsărilor pentru a obţine ceea ce francezii numesc foie gras. După război s-a mai renunţat: consumatorii au cam dispărut, iar munca e foarte grea. Gâştei (sau raţei) i se vâră porumb pe gât cu sila, până când estimezi că nu mai rezistă. Nefericita orătanie se zbate, ciupeşte cu ciocul, zgârie – se pare că labele palmate sunt echipate şi pentru asta. Cred că pasărea în cauză merită compătimire, dar în nici un caz nu-ţi inspiră respect sau dorinţă de a-i împărtăşi soarta.
Şi dacă peste materiile cerute la admitere ar trebui învăţat cinstit şi la cele de bac, zău că nu văd altă imagine mai reprezentativă pentru amărâţii de elevi.

Nu neg utilitatea culturii generale, ci prioritatea ei. Deinde philosophare. E categoric mult mai puţin dureros să te trezeşti cu o situaţie materială bună plus carenţe culturale, decât la limita subzistenţei, dar cu o cultură solidă.

Te poţi simţi împlinit interior când n-ai cu ce-ţi plăti cheltuielile de bloc? Probabil există şi oameni de felul ăsta, dar constituie o minoritate neglijabilă.

Şi apoi cultura nu implică exclusiv liceul. Poţi recupera oricând şi în orice cantitate ai chef. Poţi să citeşti manualele ignorate, după aia n-ai decât să iei la rând toate cărţile din programa de la filo. Şi, dacă ţii neapărat la o recunoaştere oficială, te poţi duce la o a doua facultate.

Bacul cu valoare morală, care să facă diferenţa între „meseriaşi” şi „intelectuali” ar fi teoretic o idee bună, dar totuşi n-o prea văd în practică. Cei culţi de bună voie sunt prea puţini ca să conteze.


Transmiterea pe sume mici sau chiar gratis a subiectelor o fi un semn de descompunere, dar e şi de democratizare. Toţi elevii ar fi avut ocazia să se scutească de stres şi de o toceală excesivă, nu numai câţiva privilegiaţi. Copii ai celor de la inspectorat, copii de politicieni şi de afacerişti importanţi. Anul ăsta s-a adăugat şi o prezenţă mai exotică - logodnica-manechin care a asimilat la perfecţie materiile între două prezentări de modă şi un shopping. Cu o sumă nu foarte mare oricine ar fi putut să aibă parte de liniştea ălora, dacă nu s-ar fi băgat ziariştii de la „Gândul”. Au văzut că le-a ieşit pasienţa celor de la „Adevărul” cu testele la istorie şi au repetat figura reuşind să enerveze la culme mulţi elevi şi făcând rău inutil. Postările de pe forumul lor sunt patetice, dar justificate. Cum e să afli că mâine ai un examen la care nu ştii nimic? Peste un an elevii vor uita sau se vor distra de incident, puţin probabil că furioşii de azi îi vor ţine minte numele inoportunei denunţătoare. Dar pe moment te simţi cam naşpa.

Se strigă „Furt”şi „Fraudă”, vai ce mare infracţiune s-a comis. Elevii n-au făcut decât să ocolească una din multele absurdităţi mioritice.
Un sistem care te obligă să ştii subtilităţile din riga Crypto, dar se spală pe mâini referitor la cum o să-ţi câştigi pâinea e monstruos şi fentarea lui e foarte sănătoasă.

Se pot introduce testele PISA, cum propunea Baloo. Se poate încerca resuscitarea bacului printr-un examen complet grilă, supraveghere dură şi impunerea admiterii numai pe bază de bac la orice facultate. Dar câtă vreme sistemul produce în gol scoţând pe bandă absolvenţi inutili, lucrurile n-au cum să se schimbe prea mult.

vania - de Cri Cri la: 07/08/2006 21:29:17
(la: scrisoare catre Lia 1)
Cred ca am amestecat textele intre ele, ori m-am pierdut printre aripi. Te contraziceam dncolo; dar de fapt tu ai dreptate. Daca sari faza de nimfa, nu mai inveti zborul. Inveti moartea.
Am gasit ceva pe cafenea (tot pe cafenea!, desi.. eu pe google cautam altceva); un text vechi de tot, pe care nu l-a comentat nimeni:

Astăzi umerii mi-au fost sfâşiaţi într-o armată de greieri epileptici
şi brusc am simţit nevoia să mă retrag într-un loc
unde plouă mereu; să fac o groapă adâncă,
şi să pătrund în gura Pământului care să mă mestece
până-mi cresc aripi.

Muşchii fetei mi se contractă involuntar tulburaţi de zborul libelulelor,
Luna îmi mânjeste încheieturile de sticlă cu lumina
rămasă în jurul leului înaripat ce şi-a abandonat scheletul
păstrând în el doar stelele scuturate de Dumnezeu
peste aureolele boreale.

Mă gândesc că aş fi putut fi pasărea
care să-i ciuguleasca Pământului stelele din cerul gurii,
îngerii mi-ar fi exilat zborul fără vreun motiv anume
şi-as fi rămas acelaşi om mergând rătăcit
în respiraţia cerului.

user: Aleksandar



Poate ca e inevitabil sa mai si cadem; chiar sa ne ingropam in pamant, pentru a ne patrunde de vraja inaltimilor; pentru a ne-o dori suficient.
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
poezia unui prieten L.I. - de clod la: 06/11/2006 19:47:14
(la: Cele mai frumoase poezii)

Aripi în amurg

Copacii plang si raul plange,
In zare soarele-a apus
Si-n urma lui, un nor de sange
Asteapta stelele de sus.

Corolele-nchid prin umbra lunga
Mireasma zilei ce-a trecut,
Iar vantul trist si crud si-alunga
Peste campie plansul mut.

De undeva din departare,
Mireasma zilei ce-a trecut,
Iar vantul trist si crud si-alunga
Peste campie plansul mut.

Ca o nalucă aparuta
De nicăieri, dintr-un blestem,
Pluteste-o pasare tacuta
Peste copacii care gem.

Cu aripi lungi, cu aripi fine,
Cu aripi albe ca un voal,
Coboara-ncet, in cercuri line,
Catand popas, catand un mal.

„Ce cauti pasare nebuna,
Ce cauti tu in acest loc?
Vrei vantul sa mi te rapuna
Cu rasuflarea lui de foc? ”

Dar pasarea incet coboara,
Cu ochi aprinsi, cu trup oval,
Miscandu-si in bataia rara
Aripa fina ca un voal.

„Ce cauti pasare pierduta,
N-auzi ca vantul a tacut?
Imbratisarea lui cea muta
Ascunde raul nestiut”.

Dar pasărea nu vrea s-audă;
Coboara-ncet, incet spre mal,
Spre ochiul meu cu geana uda,
Cu trupul ei gingas, oval,

Un vis tacut si singuratic,
Satul sa zaca in zadar,
Singuratatii lui ostatic,
Satul sa fie solitar.

Iar vantul trist si crud ii fringe
Aripa fina ca un voal,
Si cade ... ca un strop de sange ...
Cu ochii stinsi, cu trup oval.

Copacii plang si riul plange,
Si-ascult sub cerul greu, de jar,
Cum vantul aripile-mi frange
Iar vechiul clopot bate rar.

1.1 - Mâna care (mă) prinde - de zaraza sc la: 24/11/2006 23:50:33
(la: Concurs "Miss Cafenea 2006" - editia II-a - ARENA VA APARTINE !!)
1.1 - Mâna care (mă) prinde bine fără să rănească şi să doară;
1.2 - De poziţia de sluj a partenerului. Eu comand şi el execută.

2.1 - Poza de grup a iubiţilor.
2.2 - Sunt o Anais Nin care nu poate renunţa la puritatea Ioanei d'Arc. Ce mai rămâne? Non-conformismul si lumea interioară.

3.1 - Cuibul străin e mai arătos şi e gata făcut, gândeşte cuca; pasărea-mamă e mai sexy, gândeşte cucul...
3.2 - Nici grosimea, nici lungimea, Dorinţa!
3.3 - Morcovul, că are cu ce gâdila.

4.1 - O femeie căreia îi doresc să fie mulţumită când va trage linie.
4.2 - înafara jocului/pe picior greşit.
4.3 - Dacă mi-ar place ceva, ar fi amabilitatea.

5.1 - Cânt fără să-mi pese că-i cineva să m-asculte,/Îmi place doar toamna când umblu prin frunzele multe./Visez o iubire cum n-a fost şi nu e,/Deşi tot mai rece şi singur, cărarea mă suie. - simt că mă reprezintă.
5.2 - Se identifică muşchiul gracilis pe partea medială a coapsei, se determină originea pe ramura inferioară a pubelui şi acolo unde se face inserţia lui pe faţa medială a tibiei se găseşte "laba de gâscă".
5.3 - Aproape tot filmul "Undeva, cândva"="Somewhere in time"

6.1 -d) Uite un bărbat bine educat de părinţi.
6.2 - Cele inteligente ştiu să-şi pună în evidenţă frumuseţea.
Toate femeile care iubesc sunt frumoase.

7.1 - "Toate la timpul lor" ...sau toţi ?...
7.2.1 - Sfânta Maria, nu e cazul să aduc argumente...
7.2.2 - imposibil de ales, toate personalităţile sunt importante, mai ales când ne gândim că femeile au dat naştere sau au susţinut personalităţi masculine.
7.3 - O scenă lângă perete, din filmul Basic instinct. E veche, dar prima iubire nu se uită...

8.1 - Într-un brad împodobit cu instalaţie de lumini intermitente.
8.2 - Pretind ca este orgasmul.

9.1 - Planul A
dacă relaţia e în momentele ei de glorie, îmi exersez imaginaţia căutând explicaţii optimiste ale lipsei lui de punctualitate.
Planul B
dacă relaţia e într-un moment dificil, îmi exersez imaginaţia ca să nu mă afecteze lipsa lui de punctualitate.

9.2 - Mulţumesc de informaţie, seamănă foarte mult cu ce ne-a spus la cursul de medicină Ayurveda. Trebuie să fie conştienţi cât mai mulţi bărbaţi de importanţa lui.

Toate la timpul lor
lui 'moa' a son cervo et a se santimon - de maan la: 05/04/2007 07:54:27
(la: 10)
Psalm

Ruga mea e fara cuvinte
Si cantul, Doamne, mi-e fara glas,
Nu-ti cer nimic. Nimic ti-aduc aminte.
Din vecinicia ta nu sant macar un ceas.

Nici rugaciunea, poate, nu mi-e rugaciune,
Nici omul meu nu-i poate omenesc.
Ard catre tine-ncet, ca un taciune,
Te caut mut, te-nchipui, te gandesc.

Ochiul mi-e viu, puterea mi-e intreaga
Si te scrutez prin albul tau vesmant
Pentru ca mintea mea sa poata sa-nteleaga

Nengenunghiata firii pe pamant.
Sageata noptii zilnic varfu-si rupe
Si zilnic se-intregeste cu metal.

Sufletul meu, deschis ca sapte cupe,
Asteapta o ivire din cristal,
Pe un stergar cu braie de lumina.
Spune tu, Noapte, martor de smarald,
In care-anume floare si tulpina
Dospeste sucul fructului Sau cald?
Gatita masa pentru cina,
Ramane pusa de la pranz.
Sant, Doamne, prejmuit ca o gradina,
In care paste-un manz.

si:

Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş!
Copac pribeag uitat în câmpie,
Cu fruct amar şi cu frunziş
Ţepos şi aspru-n îndârjire vie.

Tânjesc ca pasărea ciripitoare
Să se oprească-n drum,
Să cânte-n mine şi să zboare
Prin umbra mea de fum.

Aştept crâmpeie mici de gingăşie,
Cântece mici de vrăbii şi lăstun
Să mi se dea şi mie,
Ca pomilor de rod cu gustul bun.

Nu am nectare roze de dulceaţă,
Nici chiar aroma primei agurizi,
Şi prins adânc între vecii şi ceaţă,
Nu-mi stau pe coajă moile omizi.

Nalt candelabru, strajă de hotare,
Stelele vin şi se aprind pe rând
În ramurile-ntinse pe altare –
Şi te slujesc; dar, Doamne, până când?

De-a fi-nflorit numai cu focuri sfinte
Şi de-a rodi metale doar, pătruns
De grele porunci şi-nvăţăminte,
Poate că, Doamne, mi-este de ajuns.

În rostul meu tu m-ai lăsat uitării
Şi mă muncesc din rădăcini şi sânger.
Trimite, Doamne, semnul depărtării,
Din când în când, câte un pui de înger,

Să bată alb din aripă la luna,
Să-mi dea din nou povaţa ta mai bună.

sau
Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere
Şi te pândesc în timp, ca pe vânat,
Să văd: eşti şoimul meu cel căutat?
Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.

Pentru credinţă sau pentru tagadă,
Te caut darz şi fără de folos.
Eşti visul meu, din toate, cel frumos
Şi nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă.

Ca-n oglindirea unui drum de apă,
Pari când a fi, pari când ca nu mai eşti;
Te-ntrezării în stele, printre peşti,
Ca taurul sălbatec când se adapă.

Singuri, acum în marea ta poveste,
Rămân cu tine să mă mai măsor,
Fără să vreau să ies biruitor.
Vreau să te pipăi şi să urlu: "Este!"

...arghezi, psalmi.


ziua cucului....... - de cosmacpan la: 12/04/2007 14:36:04
(la: de unul singur........)
citire:
"Biserica Ortodoxă sărbătoreşte, pe 25 martie, praznicul Bunei Vestiri (Blagoveştenia), când Arhanghelului Gavriil o anunţa pe Sfânta Fecioară Maria că a fost aleasă să îl nască pe Iisus. Este ziua în care avem dezlegare la peşte, în care cucul cântă pentru prima oară şi pe care oamenii trebuie să o întâmpine veseli, îmbrăcaţi curat, cu stomacul plin şi cu bani în buzunare."

"În calendarul nostru popular, Buna Vestire este cunoscută sub denumirea de Blagoveştenii sau Ziua Cucului. Cucul ocupă un loc central în cadrul sărbătorii, fiind pasărea care anunţă sosirea primăverii."

mai departe? scrie-n carte....


#186581 (raspuns la: #186437) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alexandrei - de maan la: 06/05/2007 17:17:49
(la: mic dejun à la prévert)
taman prevert.
iote:
Mai întâi pictezi o colivie
cu uşiţa larg deschisă,
apoi pictezi
ceva cât mai drăguţ
şi cât mai simplu:
ceva frumos,
ceva util
pentru pasăre;
pe urmă pui tabloul pe-un copac
într-o grădină,
într-un crâng,
într-o pădure
şi te ascunzi după copac
fără o vorbă
fără să te mişti...
Se-ntâmplă uneori ca pasărea să vină repede,
dar se mai poate întâmpla să treacă ani şi ani
până se hotărăşte.
Atunci nu te descuraja –
aşteaptă, aşteaptă dacă e nevoie ani întregi.
Viteza sau încetineala cu care pasărea soseşte
n-au nici o legătură
cu faptul că tabloul e reuşit sau nu.
Când pasărea soseşte –
dacă soseşte –
păstrezi cea mai adâncă linişte:
aştepţi mai întâi ca pasărea să intre în colivie
şi după ce a intrat
închizi uşiţa binişor cu pensula,
apoi
ştergi toate gratiile una câte una
cu mare grijă, nu cumva s-atingi vreo pană.
Pe urmă faci portretul arborelui, alegând
din toate crengile pe cele mai frumoase,
iar pentru pasăre pictezi după aceea
frunzişul verde şi răcoarea vântului,
pulberea soarelui,
foşnetul gâzelor prin iarbă în căldura verii,
apoi aştepţi ca pasărea să cânte...
Dacă nu cântă
e semn rău –
semn că tabloul nu e bun,
dar dacă vrea să cânte, e semn bun,
e semn că poţi semna.
Atunci îi smulgi o pană
binişor de tot
şi pe un colţ al pânzei te iscăleşti cu ea.
ssandra - de picky la: 08/08/2007 10:39:16
(la: Exista cultura gay in Romania?)
E bine. :))) Chiar mă bucur că ai apucat zdravăn nada! :)))

Precizasem că xx e female şi xy e male! Dar asta n-ai văzut din cauza momelii!!! :)))) Super!

Sfertodocţia (şi agramatismul) în toată splendoarea lor:

1. ... cei 46 de cromozomi ai celulei germinale primitive,...
Curat primitive.:)))
Hai că-mi fac pomană cu tine : celula cu pricina (zigotul) e primară!!!
2. ... cei doi sexuali (X si Y)...
Nu sexuali ci ai sexului! Sexuali e ... alceva. Mde, pasărea mălai visează ...
3. Doamne fereste, dar credeam ca la ora actuala nici ultimul cioban nu mai crede ca "nevasra-i de vina ca nu-ni face baieti".Mai ales cineva asa de saritor in a "critica" tot...si pe oricine.
Las onorcetitoriului plăcerea de-a depista în citat gogomăniile.

Desigur că ai postat din nou o furăciune. Însă în febrilitatea şi neştiinţa-ţi, ai jefuit tot un sfertodoct. :))))

În rest este corect! Tatăl este cel care determină sexul viitorului copil.
#225481 (raspuns la: #225477) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pasărea - de picky la: 25/11/2007 18:44:51
(la: joc)
este o păsărică care a trecut de pubertate, începând să-i crească păr.

Ce este telegarul?
#259542 (raspuns la: #258954) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aqua - de Valix la: 13/12/2007 23:04:26
(la: Banala)
e chiar măiastră pasărea ce tocmai şi-a luat zborul din mâinile tale! Si-i dau ... verde.
*** - de picky la: 07/01/2008 14:35:28
(la: Am nevoie de ajutor!!)
Şi cum anume să te ajutăm?
Pasărea-i a ta, casa şi biştari-s ai ei, deci numai o cale de mijloc poate împăca... simţurile.

Apoi, nu arareori, înflăcărarea dintru început se dovedeşte până la urmă un foc de paie anemic.

Sigur, e mişto secsul! Dar nu ţine nici de foame nici de acoperiş.
partea a IIIa - de cosmacpan la: 14/04/2008 07:29:57
(la: Leandru)
Într-o zi, pe când se preumblau ei prin grădină, Împăratul îndepărtă ceilalţi curteni şi îl întrebă pe Leandru, căci aşa îi vom spune de acum, dacă n-ar vrea să-l ajute. Acesta privi mirat la împărat neînţelegând ce vrea să zică. Atunci împăratul îi povesti cum auzise de la un bătrân pribeag despre Ziurel de Ziua, fata cea frumoasa a Prierului, care locuia în palatul de cleştar şi ar fi vrut ca Leandru să meargă în numele său şi s-o ceară de soţie pentru el. Leandru nu ştiu ce să zică, dar ceru răgaz de-o zi ca să se gândească. Ieşi Leandru din palat şi merse la grajduri, acolo unde era calul său, încălecă şi plecă în galop, dorind să rămână singur cu gândurile lui. Inima îi dădea ghes să plece după fata Prierului, dar gândurile nu-i dădeau pace. Ştia că nu va fi o călătorie şi o misie tocmai uşoară, dar tocmai asta îi stârnea dorul de ducă. “Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri” îşi spuse şi găsi de cuviinţă să se întoarcă la palat. Intră şi merse la Împărat spunându-i că va face acest drum căci ştie, că cine îşi încredinţează lucrările în mâna lui Dumnezeu aceluia sigur îi vor izbuti planurile. Îi mai spuse că într-o săptămână vrea să plece şi îl roagă să-i pregătească cele de drum şi cele de trebuinţă pentru când va ajunge la Prier să-i ceară fata. În acest timp, toată ziua stătea la grajd pregătindu-şi calul şi armele sau în capelă rugându-se Domnului să nu-şi întoarcă faţa de la el, să-i îndrume paşii: “o Doamne, tu ai învăţat leul şi şoimul cum să vâneze şi să le fie bine cu ajutorul dinţilor şi al ciocului. Învaţă-mă cum să vânez cu cuvintele ca să nu-mi fac duşmani şi să-mi fie cu izbandă în toată intreprinderea mea”.
După ce luă de la Verde Împărat carte şi daruri pentru Prier şi fata lui, Ziurel de Ziuă, îşi luă ziua bună şi plecă fără a şti încotro s-o apuce. Ei dar iată că plecă Leandru al nostru şi merse şi merse până ajunse la horatul zmeilor. Acum toată împărăţia lor era pustie şi peste tot erau stârvuri şi leşuri ciugulite de corbi lacomi, sau sfârtecate de tot felul de dihănii. Deodată în marginea drumului zări un pui de solomâzdră ce se chinuia să scape de urmărirea unui corb nesăţios. Dar oricât se străduia să se pitească, petele galbene o dădeau de gol şi ciocul corbului o ajungea din urmă. I se făcu milă de mica făptură şi alungă pasărea luand-o în ocrotirea sa. Abia când ajunse într-un loc mai ferit ăi fără zburătoare, îi dădu drumul în iarbă şi puiul dispăru printre frunzele de brusture, nu înainte de a-i lăsa un mic solzişor galben în palma.
Merse Leandru ce merse, zi de vară până-n seară şi din seara-n ziua iară şi de ce mergea lumea se schimba, până şi iarba şi pomii şi pământul toate erau altfel de parcă s-ar fi întors iarna aşa arătau toate. Întâi pomii îmbobociţi şi apoi golaşi şi fără nici un boboc ca în plină iarnă, iar iarba se ghemuise pentru ca până la urmă să se ascundă cu totul sub pământ la căldură, căci peste pământul pustiit se aşternea o pătură subţire de zăpadă pufoasă. Dar iată că în zarea-ndepărtată în aburi înveşmântată era cetatea Prierului şi Palatul său de Cleştar care sclipea în razele soarelui ca un giuvaier. În apropierea palatului era un crâng şi ajuns acolo, Leandru opri, îşi primeni hainele de drum, îşi îngriji înfăţişarea pentru a nu se arăta în faţa Prierului ca un nimeni. Ajunse apoi la poarta palatului şi bătu cu stăruinţă chiar dacă se lăsa înserarea. Nu trecu mult şi la poarta palatului îşi facu apariţia însuşi stăpânul, Prier. Înfăţişarea acestuia ar fi îndepărtat orice fată căci ochii lui erau roşii ca focul şi se ascundeau sub perdeaua deasă a sprincenelor. Urechile erau prelungi şi rotunde ca ale leilor iar gura ascundea dinţi uriaşi ca ai mistreţului, dar Leandru al nostru îşi ţinu firea şi ceru găzduire spunând că avea poruncă şi carte împărătească. Prier îl pofti să intre şi după ce îl conduse şi-i arătă camera de găzduire îi spuse că-l aşteaptă la masă pentru a ospăta şi a discuta. După ce se aranjă, luă cartea şi darurile de la Verde Împărat şi coborâ în camera de ospeţie. Focul ardea vesel şi era destul de plăcut în încăpere iar la masă nu erau decat Prier şi fata lui, Ziurel de Ziuă. Leandru se înfăţişă după cuviinţă, făcu o plecăciune în faţa fetei şi aşteptă să fie poftit. Prier îl pofti să ia loc şi abia atunci îndrăzni Leandru să-i înmâneze cartea şi darurile aduse. Ziurel de Ziuă tăcea şi nu spunea nimic dar cu ochii pe ascuns, tot la Leandru al nostru pentru care prinsese drag chiar de când îl văzuse. Şi cu toate că era fată, lui Leandru nu putea să nu-i placă boiul şi alcătuirea gingaşă a fetei. Prier citi cartea de la împărat şi întrebă de ce nu venise chiar acesta să-i ceară fata de soţie.
Leandru găsi cuvinte de laudă pentru prietenul şi stăpânul său şi spuse că treburi mult prea grele îl împiedicase pe acesta să vie şi ceru iertare în numele lui.
Paianjenul - de picky la: 21/04/2008 15:01:32
(la: Intrebari si raspunsuri.)
N-ai precizat dacă reflexiv sau nu.

La imperativ este cu siguranţă: ouă-te! Pe cale de consecinţă ar trebui să fie: ouă. Totuşi nu e. Şi nu-i nici "tu oi", nici "tu ouezi".
Dar sigur este "tu ovulezi". Bine, nu tu. Pasărea.
#304928 (raspuns la: #304915) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
charlie - de anitzasmile la: 02/06/2008 19:28:00
(la: Duminica)
Mi-e bolnav sufletul de singuratate,- cred ca multi simtim asta la un momentdat, important e sa fie ceva trecator :)

sunt atat de bolnava incat nici eu nu mai pot sa stau cu mine - wow, parca am fi gemene.am trecut si eu prin asta, numai ca eu evitam singuratatea pt a nu-mi auzi gandurile :)

Daca nu as fi fost predispusa la boala din cauza sensibilitatii mele, nu s-ar fi ajuns aici! Deci voi trata boala, poate iau niste antibiotice pentru ca sunt mai rapide si mai eficiente, apoi voi trata cauza. Adica EU. Adica sufletul asta sensibil si mereu in cautare de contradictii cu care sa se lupte. - daca tu nu-ti accepti sufletul, cine vrei sa ti-l accepte?si de ce un suflet sensibil il consideri musai bolnav?lasa antibiotice, boli si ce altceva mai gandesti...nu e cazul.e doar o pasa rea.

Si cum poate boala asta sa ma rapuna asa, fara sa anunte, fara sa vad vreun semn de slabiciune in ochii mei, fara sa simt vreo nota falsa in rasul meu, fara sa stiu de fapt ca sunt sanatoasa? - mai, daca te doare sufletul dupa cineva drag, uite ca 'boala' nu te anunta ca vine.de fapt ea exista, dar pana acum n-a avut motive sa se manifeste.

In momentele astea in care imi pierd identitatea incep sa ma caut in versuri fredonate si refredonate, incerc sa ma recunosc in povestile care ma fac sa scap cate un oftat si ma opresc doar pentru a ma gandi ce farmacie sa aleg. - nu vad ce legatura are farmacia.adica imi vine un gand, dar il alung.fiindca cred ca vorbesti de-o durere sufleteasca si asta unii o trateaza radical :)

…si acum reuseste sa faca alegerile corecte chiar cu riscul de a-mi imbolnavi sufletul de singuratate. - stai linistita, daca alegerile sunt cu adevarat corecte, cu timpul va disparea si singuratatea...si cu putin noroc nu te vei mai imbolnavi de ea :)

S-a imbolnavit de prea multe vise, mi-e frica sa mai inchid ochii pentru ca nu mai suport imagini ce se desfasoara intr-un oarecare viitor cu personaje din prezent. - asta am facut si eu cand am iubit de ziceai ca n-am sa ma vindec niciodata :)...acum imi vine sa rad, dar atunci chiar visam cu ochii deschisi...inchisi nici nu mai zic.

Si am sa-mi amortesc simturile pentru ca nu-mi vor folosi la nimic. Cateva ore doar. - nici macar pt cateva ore nu-ti amorti simturile...

Poate ca imi fac curaj sa ajung la farmacia din centru…- azi e luni si sper ca n-ai ajuns la farmacia din centru :)...

...decat daca ma insel si chiar ai nevoie de antibiotice :)))...da si pt alea e bine sa mergi la medic...

azi e luni, poate ne scrii cum ti-ai petrecut ziua :)
Sa stii sau sa nu stii? - de Areal la: 04/07/2008 09:16:06
(la: POVESTIRI CU TALC( II))
Să ştii?

A fost odată o broască mică care trăia într-o fântână adâncă. Fântâna şi bucăţica de cer pe care putea să o vadă erau tot universul ei. Într-o zi broscuţa noastră a întâlnit o altă broască care trăia în afara fântânii.
“De ce nu cobori sa te joci cu mine?” a întrebat broasca din fântână.
“Ce e acolo?” a întrebat broasca de sus.
“Avem totul aici. Tot ce îţi poţi dori. Curente mari şi mai mici, stele, o lună câteodată, şi câteodată ajung aici până şi obiecte care zboară în jos din cer”, a răspuns broasca din fântână.
Broasca de sus a oftat şi i-a spus: “Dragă prietene, trăieşti într-o lume închisă. Nu ai vazut ce e pe aici in lumea mai mare.”
Broasca din fântână s-a supărat. “Nu-mi povesti că aveţi acolo o lume mai mare ca a noastră! Lumea mea e mare. Noi vedem şi trăim orice experienţă pe care ne-o oferă viaţa” …aşa grăi broasca din fântână.
“Nu, prietene. Tu poţi vedea numai lumea de deasupra ta printr-o gaură de diametrul fântânii. Lumea aici sus e enormă. Aş vrea să pot să-ţi arăt căt de mare e”, spune broasca de sus.
Broscuţa fântânii era supărată rău acum. “Nu te cred! Ce-mi spui sunt minciuni! Mă duc să-l întreb pe tata.”
Îi povesteşte tatălui despre discuţia avută cu broasca de sus. “Fiule”, ii spune tatăl cu inima grea, “prietenul tău are dreptate. Am auzit că sus e o lume mult mai mare, cu mult mai multe stele decât putem noi să vedem de aici.”
“Atunci de ce nu mi-ai spus până acum?” îl întreabă broscuţa.
“La ce bun să o fac? Destinul tău e să fii aici în fântână. Nu poţi ieşi”, a răspuns tatăl broscoi.
Micuţa broască iar se supără: “Ba da pot sa ies, o să-ţi arăt!” şi s-a căţărat… dar fântâna era prea adâncă, pământul prea departe, şi a căzut la loc.
“Nu, fiule. Eu am incercat toată viaţa şi la fel au încercat strămoşii tăi. Fii mulţumit cu ce ai, altfel vei suferi în viaţă.”
“Vreau să ies şi să văd lumea de sus!” a strigat broscoiul cel mic cu multă determinare.
“Nu fiule. Acceptă-ţi destinul. Învaţă să trăieşti cu ce ţi s-a dat”, i-a spus tatăl.

Şi aşa broscoiul fiu şi-a consumat viaţa încercând să scape de fântâna întunecoasă şi rece. Dar nu a reuşit. Lumea de sus a rămas un vis.



…sau să nu ştii?

O veche legendă Amerindiana povesteşte despre un viteaz care a găsit într-o zi un ou de vultur şi l-a pus într-un cuib de pui de preerie. Puiul de vultur a văzut lumina zilei odată cu puii de preerie şi a crescut alături de ei.
Toată viaţa lui tânărul vultur a făcut exact ceea ce făceau puii de preerie. Ciugulea insecte şi scurma după râme în pământ. Cloncănea şi cârâia exact ca un veritabil pui de preerie. Iar când zbura stârnea un nor de pene pe o distanţă de câţiva metri.
Până la urma, acesta era stilul de zbor al puilor de preerie.
Anii au trecut şi vulturul a crescut.
Într-o zi a văzut o pasăre minunată care plana în înaltul cerului albastru fără nori. Elegant, pasărea uriaţă se rotea mişcându-şi încet aripile aurii.
“Ce pasăre minunată!” a exclamat vulturul nostru către prietenii lui puii. “Ce este? ”
“Ăstă-i un vultur, regele păsărilor”, a cloncănit unul dintre pui. “Dar ar fi bine să o laşi baltă. Tu n-ai să fii niciodată un vultur.”
Şi uite aşa vulturul a uitat de pasărea magnifică şi a murit, convins fiind că este un pui de preerie.

Ţi-a trecut vreodată prin minte că eşti mai puţin decât poţi fi cu adevărat, că poţi obţine mai multe de la viaţă decât ai obţinut până acum? Dar oare e bine să ştii acest lucru sau nu, îţi foloseşte la ceva?
#322477 (raspuns la: #322137) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rudy Valentino - Te-am priponit, odata, prin razoare (parodie) - de Intruder la: 16/07/2008 16:39:58
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
Te-am priponit, odată, prin răzoare,
De noaptea până ziua pe lumină,
După copaci, zbanghie, o vecină
Ne spiona, sorbind dintr-o licoare.

Rapid, scoteai opincile, senină,
(Semnaliza la nări o cruntă boare),
Cădeau cotrenţe-n putredă ninsoare
Ce pe crenguţe veştede se-anina.

Dintr-o remorcă şuie, beţi, coboară
Un grup de tractorişti şi, rând pe rând,
Privesc la nurii tai cam într-o doară,

Eu meditez în colţul meu de gand:
"Unde-am găsit asemenea fecioara?
Aşa ocară n-am păţit nicicând!"

Poezia parodiata:
Adun un fir de pleavă din răzoare
de Adrian Munteanu

Adun un fir de pleavă din răzoare
Şi îl usuc pe-o sfoară de lumină.
Smulg pana mierlei pe un ram vecină
Şi-un strop de rouă jinduind spre soare.

Culeg tăcerea dintr-o zi senină,
Efigia de sub stângace boare,
Un fulg firav din aprigă ninsoare
Ce pe închisa pleoapă se anină.

Cu-mbucătura clipei ce coboară
Lipesc acestea toate, rând pe rând.
Le ordonez conturul într-o doară

Şi rotunjesc fărâma mea de gând.
Înalţ în mine cuibul care zboară,
Dar pasărea n-a apărut nicicând.

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/3966/
te-am-priponit-odat%C4%83-prin-r%C4%83zoare-parodie/1



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...