comentarii

vocatie inclinatie


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
VOCATIE - de Catalina Bader la: 04/11/2003 08:23:54
(la: Preoti homosexuali?)
Pentru orice meserie trebuie sa ai o vocatie:
tu n-ai intalnit medici care n-au ce cauta in spitale?
profesori care n-au ce cauta la catedra?
politicieni care si-au uitat radacinile?
Cine a zis ca toti PREOTII sunt sfinti?
Cati dintre noi profesam meseria pentru care avem cu adevarat o vocatie?
#3148 (raspuns la: #3145) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vocatie - de Catalina Bader la: 08/11/2003 05:55:54
(la: Invatatoarea pentru mine)
nu toti oamenii au o vocatie pentru meseria pe care o fac.
in viata intalnesti tot felul de oameni:
INVATATORI fara a fi profesori
profesori fara a fi INVATATORI
oameni INVATATORI
si invatatori care sunt doar OAMNENI.

sa ne bucuram ca am avut ocazia sa-i apreciem
pe INVATATORII nostri
Si cum am o inclinatie spre a - de Daniel Racovitan la: 07/04/2004 09:24:11
(la: A fost odata Romania)
Si cum am o inclinatie spre a mirosi 'stilul', remarc ca e scris intr-un stil care imi place, fara fasoane pretentioase, cu exprimare limpede.

..................................................................................
chiar n-a auzit nimeni de [Incredible String Band]?
vocatie - de mazariche la: 14/02/2007 19:30:44
(la: Versuri la comanda)
Fin´ca n-am vocatie
Pentru poezie
M-am gandit sa fie
Doar versificatie.:)))

Ziceti voi de... fractie!
#175418 (raspuns la: #175308) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cand eram copil vroiam sa ma - de Daniel Racovitan la: 17/10/2003 09:20:17
(la: Practici profesia visata?)
Cand aveam 5-6 ani vroiam sa ma fac initial tractorist, apoi macaragiu. :))) Din fericire, n-am apucat-o pe niciuna din filiere...

Acum practic o profesie din vocatie. Imi place ce fac, si mi se potriveste ca o manusa.

Faptul ca acum locuiesc in vest se datoreaza in mod esential meseriei pe care o am.

Precizare: facultatea pe care am terminat-o nu are nici o legatura cu meseria mea actuala.
teoria conspiratiei - de papadie67 la: 24/10/2003 23:30:00
(la: America si puterea petrolului)
are baze reale, deoarece chiar au existat "conspiratii ale tacerii". Asta nu inseamna ca poate fi aplicata oricarui eveniment si oricand.

Daca n-ar trebui sa ma uit la cifre publicate, atunci la ce ar trebui sa ma uit? La un bol de cristal? La vrajitoare, spiridushi si ghicitori? La organizatii oculte, subterane, de ratatzi ce si-au descoperit vocatie de pseudo-haiduci, ca supapa de refulare?

Sa-ntreb mai mult? Pe cine? De unde stii ca nu fac si-aia parte dintr-o conspiratie?
Mai grav: a prostiei?!?
#2109 (raspuns la: #2099) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RPG - de anonim la: 07/11/2003 00:46:13
(la: RPG-7, o arma technology-killer)
Intr-adevar, RPG (denumire NATO, in Armata Romana se numeste AG), la fel ca si corespondentul sau antiaerian, poate fi numita arma saracului.

Debutul sau a fost in WWII iar eficacitatea sa se datoreaza asa numitului efect cumulativ.

Pana pe la inceputul anilor '70, putea distruge orice blindat, capacitatea de penetrare in blindaj de otel omogen fiind suficienta, inclusiv la impact sub un unghi de incidenta relativ ridicat.

Odata insa cu aparitia sistemelor de protectie combinate, eficacitatea sa a scazut.

Cum insa nu se poate proteja uniform intregul vehicol, raman suficiente parti vulnerabile la atacul cu RPG.
Mai mult, exista o multitudine de vehicole blindate usor.

Cariera sa nu s-a terminat deci.
Este o arma ideala pentru lupta in mediu urban, teren framantat, gherila.

Si cum mai marii lumii de azi vor cu totdinadinsul sa-si exercite vocatia de cuceritori...

Parinte, bine ati venit printre noi!

M-ar interesa sa stiu cum vedeti evolutia Bisericii noastre in context mai larg, mondial, in ultimii zece ani:

- dpv "cantitativ" creste - presupun, odata cu stergerea restrictiilor/persecutiilor impuse in fostele tari comuniste. Dar ma-ntreb daca stiti ceva despre raportul dintre cei care-o parasesc in favoarea altei religii, versus reciproca, in ultimii ani, in lume.
- dpv "calitativ", cum se reflecta cresterea numarului Romanilor credinciosi SI practicanti - din tara si nu numai - precum si a libertatii de exprimare, in felul cum preotii isi indeplinesc astazi menirea si isi urmeaza vocatia. Ma refer mai ales la implicarea in societate (Nu politica!), la caritate, la prezenta printre nevoiasi, la "pecuniar", la auto-curatirea Biericii de uscaturi, etc...si poate mai putin la construirea de noi locashuri.
Exista un semnificativ progres calitativ...iar daca nu, in cat timp credeti ca va apare?
Intreb deoarece nu de mult, fiind in tara, am vazut si bune si mai rele, fara sa reusesc a-mi da seama care-s predominante.

Cu Pace si respect pt efortul Dumneavoastra si inca o data: Bun venit!
morala crestina - de mama la: 27/11/2003 03:13:11
(la: Preoti homosexuali?)
spune
ca HOMOSEXUALUL NU ARE
DREPTUL SA PREDICE CUVANTUL DOMNULUI?

cati dintre preotii
care predica in BISERICA
au VOCATIE?!

in UNIVERS exista MULTE SFERE:
jumatate buna jumatate rea

tu, DIN CARE PARTE VREI SA MUSTI?
ALBA CA ZAPADA?!
#5306 (raspuns la: #4950) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Televiziunea si neamul - de Ariel la: 27/11/2003 10:57:57
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Radu Herjeu : « Daca se spune ca un popor are acei conducatori pe care ii merita, eu as spune ca are si oamenii de televiziune pe care ii merita. «

Aici nu deloc sint de acord fiindca am ajunge la limita sa spunem ca romanii l-au meritat pe Ceausescu si Dej si tot asa am pune prea usor pe seama colectivitatii toate erorile si neimplinirile istoriei. Nu, conducatorii nu ofera neamului ceea ce neamul merita, fiindca nimeni nu stie ce merita cu adevarat neamul (dar care neam, cel de azi sau cel din Istorie, sint unul si acelasi ? , ma indoiesc , uneori as zice ca romanii care au facut Intregirea la 1918 nici macar nu mai seamana cu cei din 1989, etc,, dar de aici ar incepe o alta discutie) , ci mai degraba as zice ca orice societate produce lupta politica in care cineva cistiga fara ca prin aceasta poporului sa-i revina vreun merit si prin urmare nici conducatorii nu se simt obligati sa-i intoarca vreo recompensa. Conducatorii se mentin la putere prin joc politic, indiferent de sfintenia sau neghiobia populara. Politica si conducatorii politici interbelici romani, deci intr-o perioada de democratie rezonabila, ar fi putut fi parasutati in orice tara occidentala fara nici-o problema. Chiar in zilele noastre, in pofida coruptiei evidente in care s-a innamolit politica romaneasca, totusi situatia nu mi se pare atit de incomparabila pe cit se pretinde de false cassandre fata de ce se petrece in tari asa zis onorabile, unde si acolo musteste si uneori chiar da in clocot coruptia. Si acolo nimeni nu spune ca ar avea conducatorii pe care ii merita, fiindca asta inseamna inactiune, fatalism istoric, iar daca la romani asta ne vine din traditia si sursele noastre mioritice, e bine sa ne tratam cu medicamentele pe care ni le-a servit Caragiale in legatura cu falitii si nu numai.
Dar ce facem cu televiziunea ?
Ca unul care traiesc in Occidentul de peste ocean, sufar si nu sufar de aproape aceleasi lucruri ca si romanul in tara lui : de manipulari politice, de oameni de televiziune timpiti si imbecili, de prostul gust, de ignoranta, de filme comerciale, de moftangism cultural si politic , etc, dar ma bucur totusi si de filme bune, de emisiuni culturale bune si foarte bune pentru 200 de specatori, ei bine da, aceste emisiuni sint gindite pentru 200 de specatori fiindca asa e normal sa fie, cultura nu se face cantitativ, cu discursuri oarbe pentru multime, ci la o sueta, la o cafea, discutii pe nuanta la un nou roman aparut, cine doreste asta ? citiva pasionati, si e foarte bine asa.
Eu zic ca atunci cind luam in discutie Televiziunea si vocatiea ei culturala ar trebui sa plecam nu de la masele populare, de la public (ce vrea publicul ? asta este o intrebare inepta , publicul nu stie ce vrea, el vrea totul si nimic in acelasi timp) ci de la fiecare telespectator, prin satisfacerea grupurilor sensibile se va naste astfel dialogul privilegiat si atit de dorit educativ cu masele.
(eu zic sa ma opresc aici ca nu-mi plac cuvintarile lungi.)


#5394 (raspuns la: #5367) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si atunci - de karina la: 30/11/2003 22:46:01
(la: Racoviteanule)
putem spune ca fotografia artistica nu e "decat" o actualizare a picturii clasice?un Michel Angelo care-si cere din eternitate vocatia la prezenta in contemporan prin expresie...Putem asimila clasicul modernului?
#5553 (raspuns la: #5540) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
daca ar fi un lucru bun, - de sanjuro la: 09/12/2003 05:06:32
(la: Preoti homosexuali?)
...l-am imbratisa cu totii, nu crezi? Sau macar l-am trece in randul viciilor oarecum placute, ca fumatul sau bautul cafelei.
Mie personal imi provoaca greatza numai cand ma gandesc...CA SA FIM EUROPENI NU INSEAMNA SA IMBRATISAM TOT CE VINE DIN APUS.
Morala crestina, asa cum spunea si Zamolxe, infiereaza aceste apucaturi "impotriva firii". Preotul este crestin... deci?
Poti predica cu seninatate duminica de dimineata, dupa ce ti-ai "tras-o" cu amantul toata noaptea? Fatza de cuvantul lui Dumnezeu nu esti in culpa? Sunt putini preoti cu vocatie, cel putin printre ortodocsi, dar ca sa ascult predicile unui preot DECLARAT homosexual, mintea mea, de simplu crestin, refuza sa accepte.
#6264 (raspuns la: #6248) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
OK! - de Alice la: 16/12/2003 01:07:49
(la: Ocolul Lumii in ...zadar)
As fi putut,in mod egal, sa-ti strecor un mp si sa-mi cer scuze pentru lipsa de seriozitate de-acu’ un mesaj.:(
Mon ami, eu stiu ca (si cum!) tu nu esti atata de naiv in fata "fortelor descatusate".
Asa cum stiu ca ce-am cetit mai sus inseamna superioritatea de dincolo de Frica si de Om.
Eu Frica n-o discut aicea, si cred, nu-i bine sa discut nici Omul.
Si totusi!
Demult (si tare mult)...credeam cu inima-n vocatie, in conceptul de "erou civilizator" ...acuma nu mai cred decat (cu forta!)in Sfantul Graal - "une quête", dar personala!!!
Am ajuns aici din neputinta de-a convinge, din chinul de-a vedea ca tot ce spun imi e rastalmacit cu-ncrancenare catre Rau. Ca tot ce fac pare a fi cumva, interes personal...in exclusivitate .
Si ca, in doua vorbe, "a face bine" e doar un reflexiv.

Te-aud vorbind si mi se face ciuda (vezi un zambet?)...ca nu mai pot sa fiu (hélas!, din ce in ce mai des!) aidoma copchilei ce juca sotron.
Desi-n adanc de suflet eu inca sper ca Omu-i bun si, de te lupti s-aduci iubirea la suprafata, ai sanse sa castigi o batalie.
Te-ntreb ce-ai intrebat pe cineva, odata: esti pregatit sa pierzi razboiul?

Fiindca eu nu-s multumita daca inving si-apoi ma numeri printre morti si ma-nfasori in steag.

Iar pentru cei ce nu-nteleg, am sa adaug doua fraze: nu-i vorba, prieteni, de cine, cum si ce-a facut. E vorba de a te cunoaste, de-a REcunoaste ca suntem toti de-un fel si ca Dusmanul e in noi (in cei de-un neam si-n cei de-o limba!) nu-n aia ce-si doresc sa ne dezbine si care-n veci n-or reusi, de nu le dam si noi o mana buna de-ajutor.
E vorba, dragilor, ca, dac-am fi o mie situri sa ne strangem mainile deasupra, sa nu vorbim la colt de strada cu ura despre noi, sa fim uniti si buni si liberi (nu pe sit, ci-n suflet!).

Si-acuma TIE, iara: sa nu te schimbi, ca dac-o faci, insemneaza ca voi castiga ceva ce nu voiesc a obtine!
Ca stiu ca daca ma prefac ca nu vad (de teama ca ma va ucide!), ce E acolo nu-nceteaza sa existe fiindca eu ma tem. :(

Ci pace dumitale, semeatza papadie, de la o tzepusa boanta!
identitate - de Valentin Vlad la: 17/12/2003 08:59:00
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Una din misiunile parohiilor romanesti este sa pastoreasca romanii aflati in Franta.
Acestia insa dupa cum chiar dumneavostra spuneati apartin multor categorii. Dupa criteriul de generatie si rezidenta permanenta pot fi 2 largi categorii:
romanii stabiliti aici de mult timp sau nascuti aici care cunosc Romania din vacante pe de o parte, si cei veniti temporar aici care in mod normal locuiesc in Romania, pe de alta parte (muncitori sezonieri, cadre detasate, studenti, persoane "fara acte", functionari de stat, etc.). Pentru acestia din urma existenta parohiilor romanesti este fireasca si nu pune probleme. Caricaturizand, orice parohie din Romania, "importata" aici poate indeplini acest rol - semanand in acest sens cu parohiile speciale din campusuri studentesti, spitale, capele de pe langa gari, aeroporturi, etc. Pentru acestia problemele de identitate nu se pun, o biserica romaneasca asigura pentru ei continuitatea cultului, permanenta serviciului religios.
Problemele se pun pentru ceilalti. Aici intervine specificul de biserica a emigratiei. Un roman nascut in Franta si/sau care locuieste aici de ani buni de zile si pentru care perspectiva intoarcerii in tara este vaga si chiar tot mai indepartata are unele nevoi spirituale specifice.
Asimilarea poate merge, mai ales pentru a doua generatie sau pentru familiile mixte, pana la a renunta la frecventarea bisericilor romanesti. Acestia ori se convertesc "en douceur", pe nesimtite ajungand la practicarea religiei in cadrul parohiilor romano-catolice sau chiar deloc, avand convingerea ca doar in Romania, in Orient exista identitate orientala si deci nici o zbatere identitara aici n-are sens, fiind doar o palida imitatie a traditiei orientale.
Parinte, credeti ca bisericile romanesti (atat cea ortodoxa cat si cea catolica de rit oriental) trebuie sa se mai ocupe de romanii din aceasta categorie ? Sau invers, ei cum ar trebui sa procedeze ?
O cale, mai speciala, este extinderea "francofona" a ortodoxiei (sau a ritului oriental in general). Deja sunt tendinte: in primul rand existenta insasi a bisericii ortodoxe franceze, apoi liturghii (partial sau total) in limba franceza la bisericile romanesti. Parca in America se transeaza in favoarea acestei optiuni. Un semn este situl bisericii ortodoxe romane din America, www.roea.org, care este in engleza, dar care nici macar nu mai are varianta romaneasca ! Dar chiar si situl mitropoliei ortodoxe romanesti din Europa de Vest, http://www.mitropolia-paris.ro, dependenta de Patriarhia de la Bucuresti este in primul rand in franceza. Ce-i drept, are (inca) varianta romaneasca !
Va mai avea sens adjectivul "romaneasca" pentru aceste titulaturi ?
Un raspuns simplu ar fi: cat priveste ortodoxia, ea are vocatie universala, deci poate si trebuie, prin functia sa misionara, sa existe peste tot, cu celebrari in limba locului, dupa exemplul catolic. Si atunci traditia pur romaneasca are rost doar pentru romanii din a doua categorie de care vorbeam, cei veniti temporar ?
Sigur ca biserica greco-catolica la randul ei trebuie sa-si puna aceste intrebari. Dar pentru ea pare mai simplu: comuniunea sa cu biserica romano-catolica limiteaza framantarile spirituale. Dar e drept ca le accentueaza pe cele identitare...
Parinte, cum vedeti dumneavoastra biserica ortodoxa romana din Paris peste cateva decenii, dincolo de chestiunile ierarhice: mai degraba francizata, orientata spre pastorirea noilor generatii nascute aici sau pur romaneasca, cu legaturi puternice cu tara, inevitabil mai mult ocupandu-se de romanii "in tranzit" ?
Exista oare o cale de mijloc ?

Cu respect,

Valentin Vlad
Buna intrebare! De fapt am avut o serie de slujbe. Am muncit intr-o fabrica, am spalat vase, etc. Nu am lucrat intr-un supermarket, dupa
cum spune presa. Am lucrat la un magazin general, unde am fost
casier, am vindut televizoare. La inceput mi-a fost rusine de toate
slujbele pe care le-am avut, dar mi-am dat seama ca rusinea era a
mea si numai a mea. Mentalitatea romaneasca cu care am venit, ca munca e impartita in munca de jos si cariera....s-a dizolvat repede aici. Muncesti, iti iei checkul la banca, iti platesti datoriile. Nu e nici o rusine in asta. Nu spun ca societatate americana nu e
stratificata (desi idea asta este una dintre iluziile initiale), dar
aici munca e onorata, chiar pina la punctul ca nu mai stim cum sa ne
petrecem timpul liber (acum vorbeste americanul din mine).
Totul a fost atit de nou, totul atit de proaspat, ca m-am simtit
"acasa" imediat. Desi am avut sentimente ambivalente despre noua mea
tara, m-am renascut din momentul in care am aterizat in New York.
Naivitate? Bineinteles! Dar in acel moment naivitatea mi-a folosit ca
un zid de aparare.
Am pictat din primele saptamini, cu o foame pa care n-o mai simtisem
de mult. In Romania, daca n-aveai pile, de-abia gaseai materiale. La
un moment dat, prin anii 80, am folosit pasta de dinti pentru ca nu
puteam gasi albul de titan in magazinele Fondului Plastic. La
institut se intra in functie de ce rude aveai, cu noroc, sau (ca
fata) cu cine te culcai. In liceu stiam dinainte cine va intra la
"Grigorescu." Asta nu lasa prea mult loc pentru cei saraci, ca mine,
care se zbateau sa deseneze, de bine, de rau, cu incapatinare si
speranta. Au fost si exceptii, bineinteles, citiva dintre fostii mei colegi sint personalitati importante ale artei contemporane romanesti. Sa ajunga unde sint astazi, le-au trebuit doze triple de curaj si perseverenta.

Am pictat multe peisaje romanesti, multe bazate pe vederile pe care
le-am luat din tara, multe pictate din memorie. Mai am citeva zeci de
lucrari de acum zece, doisprezece ani, si acum regret ca am vindut
majoritatea lor. Sentimentale? Poate, dar au fost sincere, nascute
din dorul de tara.
Lucram 8 ore pe zi ca vinzator, apoi ma duceam acasa, intr-un
apartament ieftin, unde jumatate de chirie era platita din ajutorul
HUD american (un ajutor financial pentru emigranti sau cei cu salariu sub limita saraciei) si pictam pina la miezul noptii. Cred ca pictura, ca si scrisul, m-au aparat de singuratate.
Nu ca aveam de o validare materiala a artei mele, dar cind mi-am vindut prima pinza cu trei sute de dolari in 1990, nu pot ascunde ca m-am simtit foarte, foarte mindru.
Apoi m-am inscris la facultate, desi de-abia incepusem sa "ghicesc"
limba. A fost un drum greu, incet, singuratic, frumos, care m-a
invatat despre umilinta, prietenie, tradare, natura umana in general.
Am primit burse in primii doi ani, si apoi am inceput sa-mi platesc
studiile. E o evolutie similara cu pata de grasime: incet, dar sigur.
Spun "a fost," dar drumul nu s-a terminat inca.

Cred ca n-am avut un "stil" pina prin 1997. Pina atunci totul a fost
cautare. Uneori ai idei pe care nu le poti aplica pentru ca nu stii
cum. Alteori, esti bun din punct de vedere tehnic, dar ideile sint
sarace. Miracolul se intimpla cind ideile iti intilnesc posibilitatile tehnicile.

Am citit si citesc enorm. Luam autobuzul la New York ca sa vad toate
expozitiile pe care le puteam vedea. Sint interesat in orice. Cind am
inceput sa scriu in engleza, schitele au inceput sa se amestece cu
fragmente de povestiri, frinturi de linii sa se interfereze cu
frinturi de idei. Am inceput sa incorporez text in picturile mele. La
inceput, mai mult ca grafica, frumusetea scrisului de mina amestecata
cu frumustetea unei culori, sau cu gesturalitatea unei linii. Astazi
colectionez scrisori vechi, fotografii anonime, care isi gasesc o
noua viata in lucrarile mele.

Problema cu cautarea unui stil este dificila: incerci sa pictezi ca
maestrii pe care-i admiri (bineinteles ca asta nu e o solutie), iti
dai seama ca ceea ce faci sint copii dupa artistii pe care-i admiri.
Cred ca trebuie sa uiti aproape tot ceea ce ai invatat ca sa ajungi
la un stil personal. E o vocatie destul de trista: pianistul da
concerte, e definit de o audienta, actorul deasemenea. Artistul
vizual e "redus" la micimea monastica a atelierului. John Cage
vorbeste foarte frumos despre starea asta, cind spune: "Cind lucrezi,
toti sint in atelierul tau: trecutul, prietenii, lumea artistica, si
mai mult decit orice, toate ideile tale. Toti sint acolo. Dar in timp
ce continui sa pictezi, ei incep sa plece, unul cite unul, si esti
lasat singur. Apoi, daca esti norocos, chiar si tu insuti pleci."
(traducere aproximativa).

O mare diferenta pentru mine a facut-o descoperirea artei americane,
pe care am detestat-o sau ridiculizat-o in Romania, pentru ca n-am
stiut nimic despre ea. Dupa citiva ani, am inceput sa descopar
vitalitatea ei nemaipomenita. Sint norocos ca am prieteni artisti aici care sint de 100 de ori mai buni decit mine (nu in sensul competitiei, arta n-are de-a face cu sportul), dar in sensul ca sint unici, in sensul in care arta lor e ca o continua lectie pentru mine.
Sint flamind de a invata. Prietenii mei mi-a dat curajul de a
experimenta, de a incerca lucruri noi, indiferent de opinia celor din
jurul meu.
Acum, ca profesor, pot sa spun ca invat multe si de la studentii mei.
Invat ceva in fiecare zi. E o bucurie aproape copilareasca de a fi in
atelier si a "crea" ceva. Arta e un mod de a te minuna zilnic, si in acelasi timp, dupa cum bine zice Twyla Tharp, un mod de a zice: multumesc.

Spun, mai in gluma, mai in serios, ca cea mai buna lucrare a mea este
lucrarea pe care n-am pictat-o inca. Cea mai reusita expozitie pe
care am tocmai avut-o aici, in octombrie, a fost culminarea acestor cautari. Dupa 14 ani de la plecare pot sa spun ca nu imi este
rusine de arta mea. Cred ca am inceput sa dezvolt un limbaj care e al
meu si numai al meu.
#6952 (raspuns la: #6816) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
situatia ortodoxiei romanesti dupa revolutie - de pr Iulian Nistea la: 31/12/2003 10:40:30
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
La Multi Ani, frate papadie67.

Iarta-ma, ca nu te'am nedreptatit cu intentie.

Ma grabesc sa-ti raspund înca din anul asta, ca sa nu ma apuce Anul Nou cu datorii, cum zic babele! :)

Pentru vizitatorii noi, aceasta era problema pusa de dumneata:

    M-ar interesa sa stiu cum vedeti evolutia Bisericii noastre in context mai larg, mondial, in ultimii zece ani:

    - dpv "cantitativ" creste - presupun, odata cu stergerea restrictiilor/persecutiilor impuse in fostele tari comuniste. Dar ma-ntreb daca stiti ceva despre raportul dintre cei care-o parasesc in favoarea altei religii, versus reciproca, in ultimii ani, in lume.

    - dpv "calitativ", cum se reflecta cresterea numarului Romanilor credinciosi SI practicanti - din tara si nu numai - precum si a libertatii de exprimare, in felul cum preotii isi indeplinesc astazi menirea si isi urmeaza vocatia. Ma refer mai ales la implicarea in societate (Nu politica!), la caritate, la prezenta printre nevoiasi, la "pecuniar", la auto-curatirea Biericii de uscaturi, etc...si poate mai putin la construirea de noi locashuri.

    Exista un semnificativ progres calitativ...iar daca nu, in cat timp credeti ca va apare?

    Intreb deoarece nu de mult, fiind in tara, am vazut si bune si mai rele, fara sa reusesc a-mi da seama care-s predominante.

Asadar:

Situatia fiecarei tari si regiuni e unica. Iar intre tarile lagarului comunist, România are o situatie aparte. Sa incep insa cu celelalte tari ortodoxe ale lagarului:

  • Albania: dezastru-dezastru; pur si simplu trebuie sa'i cauti cu lumânarea pe crestini si pe clerici
  • Serbia: un popor descrestinat, dar o ceata de episcopi si preoti foarte buni si activi
  • Bulgaria: jale, ca bisericile au fost distruse in mare masura
  • Rusia: cel mai tragic, pentru ca cei vreo 80 de ani de comunism au facut sa fie o ruptura de generatii, incat sunt generatii complet atee; persecutia mult mai intensiva, distrugerile mult mai mari

In România comunismul a durat doar 45 de ani:

  • nu s-a produs ruptura intre generatii
  • biserici s-au distrus mai ales in Bucuresti (in alte zone chiar s-au construit altele noi, ceea ce pare incredibil..)
  • cultul nu a fost interzis, ci doar descurajat; ceea ce a fost interzis e: misiunea Biserici (predicarea in exteriorul bisericii, misiunea sociala etc.)
  • oamenii isi botezau copiii in ascuns (chiar si politrucii, de multe ori!)
  • bunicele ne-au invatat "Inger, ingerelul meu" si "Tatal nostru"

Totusi, institutia Bisericii s-a procopsist in acesti ani cu ofiteri sub acoperire - mai putini decat s-ar crede, dar care, din nefericire!, sunt inca acolo, ca noi nu am avut o lege de adevarate deconspirare a Securitatii ca politie politica.

Acesta fiind tabloul, se vede ca noi totusi nu am fost asa de rupti de credinta (ca rusii); plus ca suntem in majoritate botezati. Deci era de asteptat acea "revenire la credinta", dupa revolutie.

Dar, cum ziceam mai sus, predicarea, invatarea credintei erau interzise. Asa se face ca foarte multi dintre ortodocsii români au un foarte mic bagaj de cunostiite despre credinta lor. Ei au ramas tot la nivelul a ceea ce ne-au invatat bunicutele noastre binecuvantate.

Sigur ca, in aceste conditii, Biserica apare uneori deceptionanta: plina de uscaturi, crestini ignoranti, popi care nu fac nimic decat sa se intereseze e bani etc.

In final, pentru viitor, eu cred ca desi ultimele statistici tocmai au aratat ca numarul ortodocsilor din România a crescut inca (!), eu cred deci ca pe viitor vor scadea.

Om vedea insa. Nu sunt nici profet, nici mare analist.

pr Iulian

P.S. Nu prea imi plac astfel de subiecte ca declanseara certuri si pasiuni. Imediat se va gasi cineva sa-mi spuna: "Stiti, parinte, din decembrie nu a fost o revolutie, ci o lovitura de stat" sau alte lucruri de'astea... Toate cele bune.

#7493 (raspuns la: #7352) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Ce anume te-a determinat sa - de Daniel Racovitan la: 08/02/2004 17:09:56
(la: interviu cu Ada Milea in EvZ)
"Ce anume te-a determinat sa te intorci?"
Ada Milea: "Ei. Eu doar i-am ajutat sa ma determine sa ma intorc."

Cu astfel de motivatii nici nu e de mirare ca s-a intors.
Este vorba despre emigrantul din oportunism si cel din vocatie.

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va, imparatul e gol!"
Dreptul la replica - de Dantimis la: 11/02/2004 10:41:41
(la: Tablitele de la Tartaria)
In raspuns pt anonimul care declara convins ca "romanii nu sunt daci" si ca "marea civilizatie dacica nu e decat o mare abureala":

Dupa cum suna mesajul tau singurul lucru care m-a mirat a fost ca nu ai incheiat cu ceva de genul "romanii sunt tigani". Nici nu prea ar merita osteneala de a raspunde unui astfel de mesaj.

Intreaga istorie antica se bazeaza in primul rand pe speculatii. Pana si "izvoarele scrise" la care faci aluzie sunt tot speculatii. Sunt puncte de vedere ale anumitor oameni care au trait in acele vremuri. Daca cineva spune ca tracii erau un popor "barbar si incult" asta nu inseamna neaparat ca e si adevarat. Si eu sustin cu tarie ca negrii sunt badarani si inculti. Dar asta nu inseamna ca e neaparat adevarat ce cred eu. Unii negri sunt poate de 10 ori mai civilizati si mai destepti ca mine si ca tine. Ceea ce vreau sa spun e ca si pana si istoria bazata pe izvoare scrise mi se pare tot o speculatie. Multe dintre izvoarele scrise de atunci nu cred ca sunt departe de basmele din ziua de azi. Faptul ca marea majoritate a izvoarelor scrise din acea perioada provin in principal de la cele doua mari culturi, cea greaca si cea romana, nu inseamana ca restul lumii era nelocuit sau erau doar ceva triburi razlete. Asta arata numai ca grecii si romanii erau la vremea aia cei mai dezvoltati social si cultural. Mai tarziu in timp alte natii le-au luat locul: francezii, englezii, germanii, americanii si chiar rusii. La ora actuala, nu te supara, dar din punctul meu de vedere nu prea mai cred ca sunt in frunte nici grecii si nici italienii, ba chiar as zice ca sunt pe undeva pe la coada Europei din toate punctele de vedere: economic, social si cultural.

Dupa gramada de aberatii pe care istoria comunista ni le-a turnat de-a lungul anilor, scrierile dr Savescu ne ofera in sfarsit o explicatie logica a originii poporului roman. Chiar daca si acestea sunt tot speculatii, facute de un "diletant" cum il numesti tu, cel putin sunt speculatii mai inteligente decat cea ca ne-am trage din puii lupoaicei sau din legiunile romane. La urma urmei, dr Savescu nu face altceva decat sa explice faptul ca tracii vorbeau tot o limba latina de aceea a fost atat de usoara fuziunea cu legiunile romane. Unde se mentioneaza in izvoarele scrise din acele vremuri altceva? Dimpotriva, nu mult mai tarziu, Ovidiu in exil pe malul Marii Negre scrie poezii in dialectul local pe care l-a invatat foarte usor, singura explicatie fiind faptul ca acest dialect apartinea tot limbii latine.

Sincer omule, nu inteleg romanii care gandesc ca tine! Cand se fac descoperiri cum ar fi tablitele astea, sau se dezvolta teorii ca ale prof Ghimbutas sau dr Savescu, in loc sa fim si noi mandri o data-n viata ca suntem romani, vine cate-unul ca tine gata sa arunce cu noroi peste tot si sa ne faca sa ne simtim iar de rasul Europei.

Probabil ca traiesti acum in Italia si firesc ca ai o inclinatie spre partea lor, dar chiar crezi ca le vei fi mai simpatic in vreun fel daca sustii ca tu esti fiu de legionar roman? Sau crezi ca eu le voi fi mai simpatic americanilor daca isi vor deschide baza militara la Cernavoda? Dimpotriva...

Nu vreau sa incerc sa te convertesc acum sa gandesti altfel caci cred ca mi-ar fi imposibil sa concurez cu atatia ani de indoctrinare comunista care te-au format, dar pastreaza-ti cel putin o minte deschisa si pentru alte idei si cel mai important: nu mai improsca cu noroi parerile altora doar pentru ca tu crezi in altceva. Si fii mai mandru ca esti roman. Am intalnit pana si negri de prin Jamaica care erau mai mandri ca sunt negri decat esti tu ca esti roman!

Salutare,

Dan

#9440 (raspuns la: #9253) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Seriozitate - de (anonim) la: 26/02/2004 04:07:13
(la: Femeia)
Nu toata lumea agreeaza superficialitatea. Dl. Enigmescu este probabil unul dintre acestia. Unii sunt foarte seriosi si dau dovada si de o anumita inclinatie spre cucernicie care nu le permite sa guste poante d-astea flusturatice...
Tin minte chiar un om de acest gen, un adevarat lider, pe care nu l-am vazut niciodata razand sau macar zambind. Era foarte cucernic si bazat pe inflacararea sa religioasa si-a dus poporul spre tinta visata de el, spre tara fagaduintelor sale.
P.S. - Pe liderul respectiv il chema Khomeini !!! :-))
Ce importanta are ?ptr Ozzy - de Tombola la: 08/03/2004 13:16:12
(la: To Be Or Not To Be....Homosexual sau lesbiana ???)
Nu am sa-ti spun ce sint am sa te las sa ghicesti:):):)
Revenind la subiectul deschis de tine atita timp cit nu-si dau in petic si incearca sa agreseze sexual pe ceilalti care nu au aceleasi preocupari sexuale ca ei ,lesbienele si homosexualii nu ma deranjeaza.
Realizarile lor de-a lungul istoriei ar trbui sa fie apreciate indifernt de ce inclinatie au ei sexual.
Ce ma deranjeaza este ca sint unii judecatori unul in San Fran si altul in NY care ilegal legalizeaza insuratoarea sau maritisul celor de acelsi sex considerind asta ca un drept al lor desi deja societatea ii accepta astazi fara rezerve.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...