comentarii

voce tare pleonasm


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Ce pot sa va spun? Toate experientele aste tin de atit de multe coordonate, incit e greu sa aplici o formula. Mi-ar place sa va dau un sfat, sa fac o minune...Se pare ca sinteti pasionat de ceea ce faceti, si asta e nemaipomenit zilele astea. Cred ca e important sa va pastrati iluziile (si sensul umorului) intacte. Cine stie ce se va intimpla miine? Daca cineva mi-ar fi spus acum 14 ani ca voi participa la vreo 80 de expozitii in Statele Unite, dupa ce in Romania n-am avut decit o expozitie modesta cu o colega de liceu, la biblioteca Sadoveanu, cred ca as fi ris. Daca cineva mi-ar fi spus acum 14 ani ca voi scrie, si ca toate povestirile, eseurile, si articolele pe care le voi scrie intr-o limba straina, vor fi publicate, sau ca voi fi platit pentru ele.....Am invatat ca
ziua urmatoare e un posibil miracol.

Povestea cu invatatul englezei de pe cutiile de cereale. Presa reduce totul la citeva formule, suna atit de simplu! Adevarul este ca primele incercari le-am facut in 1986, cind am fost sergent in armata romana (alta poveste ireala!). Am avut un manual de engleza de la Universitatea Populara de la Sala Dalles, dar mi l-au confiscat dupa citeva saptamini, pentru ca engleza era limba "capitalistilor decadenti." In State, am cumparat citeva dictionare, incercind sa invat douazeci de cuvinte pe zi. Fara succes, caci cuvinte extrase din contextul frazeologic, nu fac doi bani. De-abia atunci, am inceput sa vizitez un supermarket local, si sa-mi notez fraze de pe cutiile de conserve, etc, ca sa-mi dau seama de structura gramaticala. Acasa, dupa servici, recitam cu voce tare ceea ce invatasem, ca sa-mi formez un context pe care sa-l aplic in situatii reale, de zi cu zi.
M-am inscris la primul curs de engleza la un colegiu local la vreun an dupa ce am inceput sa invat limba de unul singur. Totodata, patronul magazinului unde lucram, m-a incurajat sa vorbesc, sa vorbesc orice cu cumparatorii, si asta m-a ajutat enorm.

Suna foarte simplu in citeva cuvinte intr-un ziar...
#6932 (raspuns la: #6803) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
traditie si inovatie - de pr Iulian Nistea la: 26/02/2004 07:09:21
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna, frate anonim.

Mesajul tau ma trimite cu gândul la o veche dar inepuizabila discutie, anume aceea a raportului între traditie si inovatie. Problematica aceasta a izbucnit în România de mai multe ori cu putere, obligând pe multi literati, artisti, psihologi, filosofi, teologi etc. sa ia pozitie. Ramuri derivate ale acestei problematici ar fi, într-o enumerare incompleta:


  • problema specificului national (pe care au abordat-o mai toti gânditorii români)
  • national si universal
  • traditie si inovatie în arta si literatura
  • traditie si înnoire în Biserica Ortodoxa

Pentru partea neteologica a problemei dezbaterile au fost adunate (selectiv, desigur) în niste antologii:

  • Aesthesis carpato-dunarean (Antologie, postfata si bibliografie de Florin Mihailescu), Ed.Minerva, 1981
  • National si universal (Antologie de Pompiliu Marcea), Bucuresti, Ed. Eminescu
  • Traditie si inovatie - idei si atitudini literare (Studiu si antologie de Florin Mihailescu), Ed. Eminescu, Bucuresti, 1975

Aceste dezbateri nu doar ca sunt foarte interesante, dar sunt semnificative si pentru partea teologica a problemei.

Atitudinea "vreau totul, aici si acum" nu este una crestina. Atât în viata noastra, cât si a Bisericii vedem ca nu putem cere totul în aceasta lume, si ca si ceea ce se împlineste si împlineste în timp.

Aducerile la zi ("aggiornamento") ce s-au facut în Biserica Catolica ne dovedesc (nu o zicem noi asta, ci ei), cât de periculoase si daunatoare pot fi aceste "transfuzii".

Eu cred ca principiul cel mai sanatos e sa faca fiecare ceea ce poate la locul lui si cu rabdare lucrurile se fac si se schimba.

Chiar daca noi nu ne dam bine seama, ritul ortodox nu sta pe loc. Tot asa precum geologii de la Institutele de seismologie percep miscari pe care noi nu le vedem si stim, ei bine, tot asa liturgistii vad si in cultul ortodox schimbari pe care noi, crestinii de rând, nu le percepem, dar care sunt foarte reale si care în timp devin ceva din ce in ce mai vizibil. Pe unele din aceste mici tendinte si miscari timpul si constiinta Bisericii (care nu e un for uman, ci un consens al Bisericii, neregizat) le valideaza; altele se sting de la sine.

Aceasta este functionarea dezvoltarilor ritului ortodox. Ea este, în cele mai profunde principii ale ei, dincolo de ideologia unei epoci, dar se întrupeaza într-o epoca.

Sa luam un exemplu banal (dar la zi): rugaciunile Bisericii pentru conducatori.

Forma cererii pentru conducători a ecteniei mari în slujbele ortodoxe din România a variat ca formulă, dar în Liturghierul românesc de astăzi e aşa:

"Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni,

pentru cârmuitorii ţării noastre,

pentru mai marii oraşelor şi ai satelor

şi pentru iubitoarea de Hristos oaste,

Domnului să ne rugăm".

Această formulă, similară celei folosite de Biserica Greacă, a fost adoptată de Sfântul Sinod după anumite ezitări: imediat după Decembrie 1989, de teamă că ea e înţeleasă de unii ca o formă/semn de obedienţă/supuşenie a Bisericii faţă de Stat (dar, fără putinţă de tăgadă, şi dintr-un sentiment de culpabilizare pentru acest soi de alunecări în epoca comunistă), Sfântul Sinod a înlocuit rugăciunea pentru conducători cu rugăciunea pentru popor şi armată. Acum Biserica Ortodoxă Română a revenit la formula de mai sus, în spiritul Tradiţiei Bisericii, explicitată într-o altă rugăciune, care însă, din păcate, se citeşte astăzi "în taină" (şi nu cu voce tare, ca să fie auzită de tot poporul ) în marea majoritate a bisericilor ortodoxe:

"Încă aducem Ţie această slujbă cuvântătoare pentru lumea întreagă, pentru Sfânta Sobornicească şi Apostolească Biserică;
pentru cei ce în curăţie şi în viaţă cinstită vieţuiesc,
pentru ocârmuirea ţării acesteia, robii lui Dumnezeu (N)
şi Ţie ne rugăm, şi cerem:
dă lor Doamne paşnică şi înţeleaptă ocârmuire,
şi pace lumii Tale,
ca şi noi, întru liniştea lor, viaţă paşnică şi netulburată să vieţuim, în toată cucernicia şi curăţia."

Cu alte cuvinte, nu ne rugăm să-i ţină Dumnezeu în scaune – nici pe cei care par buni, nici pe cei care sunt răi –, ci ca atât cât stau în acele scaune să le dea Dumnezeu minte şi să fie înţelepţi, să nu facă prostii (care să aducă ţara în război sau în lupte sociale, tulburări etc.), ca "viaţă paşnică şi netulburată să vieţuim [noi], în toată cucernicia şi curăţia" (cari va sa zica: sa ne putem ruga în liniste, sa ne putem vedea de ale noastre treburi în pace si fara sa fim pagubiti, ca sa ramânem în "curatie", sa nu fim obligati la compromisuri etc....).

Vedem deci cum un principiu forte, transcultural, îmbraca diferite forme vazute, mai mult sau mai putin "convenabile". Dar dincolo de aceste vesminte mai mult sau mai putin stralucitoare, mai mult sau mai putin demodate, putem gasi intotdeauna o comoara!

Toate cele bune.

pr_iulian

#10670 (raspuns la: #9719) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt Anonim - de belazur la: 02/03/2004 07:47:55
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
OK... Din discutiile mele intr-un sat care a votat "masiv" cu comunistii in alegerile locale. Este si satul bunicilor mei, deci ne cunoastem foarte bine. Atat de bine, incat cei mai "inraiti" comunisti nu-l saluta (!) pe tatal meu. Ii poarta un oarecare respect bunicutei, desi stiu ca si ea voteaza "cu Rosca" (PPCD) si e unionista, un mare pacat in opinia lor.

La rugamintea bunicii, patru familii din vecini sunt de acord sa-mi acorde interviuri. Sunt primita cu bucate, ca la nunta (a propos, acasa am plecat cu de toate, tot ce se putea gasi prin gradina oamenilor - nu au acceptat nici un refuz)...

Nu voi da nume aici. Desi interviurile le am pe caseta, iar numele lor vor fi mentionate in lucrarea mea, cred ca in acest caz nu numele persoanelor sunt cel mai relevant lucru.

Intrebare: Cum va veti decrlara la recensamant (ucrainean, rus, roman, moldovean, gagauz...) si de ce?

Raspunsuri: "Moldovean, numa' ca... Daca traim in Moldova..." (fiecare intervievat raspunde o data, in fata camerei de luat vederi. Le-am zis ca pot sa nu se prezinte, dar ei tin neaparat sa-si spuna si numele si ceva din biografie).

Intrebare: "Rusii de ce se declara rusi, daca traiesc in Moldova"?

Tacere.

Cel mai batran dintre intervievati (si cel mai aprig comunist, de altfel): "Noi nu suntem nici romani, nici moldoveni, da suntem basarabeni. Asa ne numesc cei de peste Nistru. (ezita) Nu, asa ne numeau romanii, cand au venit aici. (pauza) De fapt, noi romani suntem, dar asa au vrut rusii... Ei ne-au numit basarabeni, si apoi moldoveni... "

Nu bag mana in foc ca mosul nu va vota tot cu comunistii (este orb, batran, iar comunistii ii aduc pensia la timp, pe cand aia de pana la 2001, comunistii reformati care au fost la putere in anii trecuti, nu i-o aduceau cu lunile, daca nu cu anii). Dar conlcuzia celor prezenti, in absolut toate cazurile, e ca sunt romani (o batrana care la inceput sustinea ca e moldoveanca ("pentru ca parintii ei au fost moldoveni"), dupa ce a cugetat cu voce tare timp de vreo zece minute, n-a mai lasat pe altii sa se "exprime liber" - era prea entiziasmata de descoperiarea pe care o facuse (pornind de la propria ei afirmatie, judecand logic), ca moldovenii sunt romani - o tot rugam sa lase pe altii sa spuna ce cred ei...). Mai mult, era atata recunostinta in cele ce imi povesteau taranii aia (da, niste pro-comunisti, dar care si-au amintit ce avere avusesera pana a veni "puterea sovietica" (ca sa vezi, uitasera!), de faptul ca au ramas orfani si ca au scapat de Siberia numai pentru ca s-au ascuns in "sant"...)

Pe drum spre Chisinau discutam despre ce am auzit de la ei. La un moment dat, cineva a zis: "Probabil e prima data cand sunt lasati sa vorbeasca despre identitatea lor si sunt luati in serios, altfel nu-mi explic entuziasmul lor"...
#11116 (raspuns la: #11112) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tardiv, dar.... - de Hypatia la: 16/03/2004 09:51:57
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
Parerea mea se bazeaza pe invatatura crestina: Exista mai multe feluri de singuratate, dar fiecare fel are cuvinte care reflecta felul respectiv de singuratate: anahoretii (ascetii) nu sunt singuri, ci se retrag in singuratate, si acesta nu este felul propriu de a fi al omului ca fiinta sociala: "A vazut Dumnezeu ca nu e bine sa fie omul singur" (Facerea), astfel ca si ascetii se aduna in obsti manastiresti si se numesc monahi.
Exista si retragerea celui ce-si dedica o parte a vietii unei misiuni: de la pictorii medievali, care se retrageau pentru a se pregati pentru pictarea bisericilor, pana la misiunea armata sau sportiva (vezi cantonamentul), dar nici aici nu-i vorba de singuratate. Singuratarea, pronuntati-o va rog, lent, cu voce tare, este ecoul unui hau, prea adanc, pe masura pacatului care ne arunca acolo. Aici vorbim, intr-adevar, de maladie spirituala. Cel mai explicit mod de a demonstra acest lucru, gasiti in lectura eseului despre singuratate, din "Teologia enclavelor", a parintelui Buga.
cand voi reintra in posesia ei, va voi cita pasaje largi, de o frumusete extraordinara. Parintele spune ca singuratatea in doi e penibila, fara nici un inteles. dar cat de des se instaleaza in cuplurile moderne, care nu doresc sa aiba copii, care nu inteleg ca implinirea cuplului este copilul/copiii.
Apelam la mintea si inima D-stra - de M.PAMFILIE la: 10/05/2004 17:35:22
(la: APELEZ LA MINTILE SI INIMILE ROMANE)
Da,am citit aricolul "Apelez la mintile si inimile romane" am sa-l transcriu cu creionul pe hartie iar mai apoi cu voce tare de o infinitate de ori sa-l repet,nu ar fi deloc rau daca toti cei 35 de milioane de romani ar urma exemplul,va felicit si apelam la mintea si inima D-stra sa ne mai scriti.

Desteaptate romane! www.pamfilie.tk
Nu-i Vina Lui!... Pt. Horia - de LMC la: 25/06/2004 21:41:39
(la: Despre Alegerile din S.U.A.: De ce trebuie sa votam pt. GWB.)
Parca mi-ai citit gindul. Daca esti la zi cu stirile cred ca ai auzit ultimile texte scoase de copilul de suflet a lui DNC, Slick Willie. Cica el nu poate sa explice de ce a facut ce a facut, cica probabil pentru ca a crescut intr-un violent environment, cu un tata betiv, etc ,etc. Ce poti expecta de la un liberal? It's never their fault, it's the environment, the society, their genes, their kindergarten teacher, their parents, their friends, and so on and so forth. Adevarul este facut bucate si intortocheat dupa placerile lor. Partea nasoala este ca sint unii care in naivitatea lor cred toate prostiile zise de ei numai pentru ca le zic cu voce tare si emotiva. O minciuna repetata in nestir pina la urma, in capul lor, devine adevar. Thank God, ca mai sint si oameni normali printre noi, care mai intii gindesc si se documenteaza inainte sa vorbeasca.
#16771 (raspuns la: #16769) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cezar - de Little Eagle la: 04/07/2004 09:07:23
(la: Iubirea, un "natural"? Care dragoste?)
Dear Bro,

It is VERY simple and...in couple of words I say everything using.Morrison's song.LA woman....odata am sa scriu ceva despre acest FANTASTIC GRUP INCA DIN 1967......domne,cand ascult acest cantec ori orice cantece ale The DOORS
inebunesc,gasesc in ele poezie(Jim MOrrison,un geniu),merg cu masina si oriunde merg si pe jos imi vin in minte si le cant cu voce tare...CUM NU poti trai in tine pe Jim????El cadea pe scena beat mort si plin de droguri......si oare...cine NU iubeste muzica lor???Fara Jim...NU ar fi DOORS,Fara Ozzy NU ar fi fost Sabbath,Fara Pete Nu ar fi fost the Who,Fara Keith and Mick....NO STONES...ce sa mai zic de Hendrix.......care a fost idolul atator....si din nou....intreb...I am asking a question if the answer can be sold......CONTEAZA Ca aceste genii au fost ori sunt niste drug addicts si alcoholics????Daca real va luati de ei in asa stil....sa nu ascultati deloc muzica lor!


Jim Morrison???YOU WHOEVER YOU ARE,YOU MUST BE AN IDIOT daca odata in viata ta NU ai auzit un cantec al lor(the doors)si NU ti-a placut!!!!Cine e asa NU are ce vorbi cu mine .Kaput!!!!

Asa ca inchei cu ce am zis la inceput:
"....a lucky little lady in the city of lights,
or just a lost angel in the city of night,
City of night babe.LA woman...,gimme your blues,gimme yourblueblueblue blues,gimme your blues...."""

O boy daca cineva din voi nu va place LA woman(a masterpiece...as zice...David al lui Michelangelo.dar in music...sa NU-mi vorbiti deloc de muzica niciodata)Si poate cativa stiti si ce inseamna....gimme your blues...cand spui asta unei babe.Alright now,live for today,tomorrow never comes...ascultati Doors si mai vorbim...acum alta mica poveste.....Marilyn sotia mea,care de 5 zile vrea sa ma bage la balamuc(mental institution....)
de cand iar beau cu galeata whiskey si vin....

Pete(Townshend )a avut drinking problems si aproape a murit ...in plus aproaape pierdut...familia...odata era beat mort si s-a trezit in ....sifonierul lui Mick Jagger,ei sunt mari prieteni de zeci de ani....au si avut ..ma opresc aici....!!!!!!!
Nu am voie sa spun nimic fara permisiune!!!!!!!!!
deci inchei aici,si...poate versurile lui Jim vor spune totul....

Love&peace,
Ozzy....and all of you guys and girls(I love you ALLLLLLLL!!!)JUST
HAVE A DRINK ON ME!!!Bon Scott.....a murit ca John Bonham,amandoi beti morti si s-au inecat in propia voma....va place AC/DC,cel cu Scott pana la 1980?Va place Led Zeppelin....sa nu-mi veniti cu ...."Nu stiu,N-am auzit...etc...."""Zepp NU ar fi existat fara Bonham,un drogat si betiv notoriu.....a locuit vecin de gard cu...alt mare drummer....Bill Ward(de la Black Sabbath);vroia sa-i taie bratele...pt. ca Bill era asa de bun la tobe...!!!mai va zic eu multe cand am dreptul sa le zic,okay?

Oameni ca mine...crazy...si...oare...NU avem o amprenta de lasat in lume????
Oricat de drogati si insane am fi??????????
Love&peace,
Ozzy...I gotta go to sleep...I'm drunk and make no sense of myself.....aici e 2 dimineata...









imi pare bine - de (anonim) la: 23/08/2004 19:54:06
(la: H.R. Patapievici, Omul recent)
Imi pare bine sa vad ca cineva se mai gandeste la sacru,intr-o lume ce are tendinta de a deveni dominata de atei...As vrea sa mai avem fiecare dintre noi puterea sa privim catre cer si sa exclamam cu voce tare,increzatori :Dumnezeu exista,Dumnezeu ma iubeste,Dumnezeu are grija,vegheaza,cu toate ca eu il supar ori de cate ori gasesc prilejul.
Cu respect.
#20178 (raspuns la: #17250) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tot ce Conteaza... - de LMC la: 09/09/2004 22:23:12
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.
Public din Nou --Amintiri de Toamna - de LMC la: 15/09/2004 19:35:16
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.
d-nei Adela - de souris la: 22/11/2004 02:52:51
(la: Cele mai frumoase poezii)
sigur ca postand acea poezie am fost un pic off topic( "cele mai frumoase" poezii,nu?) :) dar ideea era sa provoc un zambet pe fata celui care ar fi citit-o.Sigur ca "Moartea lui Fulger"(o citesc intodeuna cu voce tare asa cum o citeam la ora de romana in clasa a 7-a ) Scrisoare de la Muselim Selo dar si altele Zobail,El-Zorab astea imi vin acum in minte,sunt pline de patetism si continua sa faca sa se incretesca pielea pe mine chiar si la a n-a lecturare..

Ce minunate erau erau orele de lb. romana cand aveam de studiat poezii!Profesoara noastra,o persoana extraordinar de sensibila si un pedagog fara cusur,cauta intodeauna sa creeze un context prielnic pentru fiecare poet in parte mai inainte de a trece la lectia propriu-zisa.Acum,cand la Iasi avem parte de prima ninsoare :), imi amintesc cum a amanat poezia lui Alecsandri,Miezul Iernii pana cand s-a asezat un strat gros de zapada si un inghet din acela care face sa crape pietrele...Iar noi aveam cursuri dupa-amiaza,cand la ora 16.00 deja se lasa intunericul....Ei ,asa, cu perdelele date la o parte de pe geamuri citeam noi poezia Miezul iernii ....
#29447 (raspuns la: #29348) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fapta buna - de Grettel la: 11/01/2005 18:47:03
(la: Retrospectiva 2004. O fapta buna.)
M-am gandit vre-o luna, cu ingrijoare, ce fapte bune am facut... si incet-incet, cu ajutorul prietenilor, mi-am amintit - am facut cate ceva, da' am uitat, cea mai grozava chestie (imi vine sa spun asa caci acum nu-mi vine sa cred) a fost ca am condus cu virteza maxima, pe valea Oltului, cu alarma si avariile pornite, inapoi de unde plecasem ca sa duc la Urgenta un copil in stare de inconstienta, ranit intr-un accident de masina, spunand cu voce tare tatal nostru ca sa-l linistesc si pe unchiul copilului pe care m-am incapatanat sa-l iau cu noi ca sa fie copilul cu cineva cunoscut daca isi revine)... bar... si acum ma ia ameteala... (m-am intors spre Bucuresti cu 50 la ora, de spaima)
#33170 (raspuns la: #32829) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
e ceva normal - de lilith la: 03/02/2005 00:14:15
(la: Cine are voie sa injure?)
injuratul (puteti consulta manuale de psihologie) este o defulare, nimic mai mult. prin urmare e ceva normal. toata lumea injura, mai putin frustratii care injura in gand si nu cu voce tare. daca in loc sa injuram am tine totul in noi ori am innebuni, ori am omora pe primil om pe care l-am intalni cand am ajunge la "plin". asa ca prefer sa aud pe cineva injurandu-ma decat sa ma bata. si totusi nu spun ca ar trebui sa injuri oricand si pentru orice, nu vreau sa fiu inteleasa gresit...
Belle si Horia D - de samadhi la: 27/04/2005 22:35:59
(la: Biblia musamalizata de papalitate sau nu?)
Mai femeie! Dute la tema : "Avem curaj sa discutam deschis despre infidelitate?" si vezi acolo ce scrie confratele tau Horia D, la comentariu 45249, din 24.04.2005. ora 17:50.
Si citeste cu voce tare ce scrie ca sa nu uiti cumva !
Nu cred ca scriu identic ca el, si daca e ceva la fel atunci e pentru ca avem aceiasi gandire, si cand suntem pe chat scriem in acelasi timp deci concomitent aceleasi cuvinte, nu s-a intamplat o data,ci de mii de ori in atatea sute de pagini de chat... desigur ca vei spune ca e imposibil, dar la unii mai functioneaza si telepatia, nu uita ca este demonstrat stiintific ca se poate. Nu imi dicteaza ce sa scriu !!! Gresesti daca crezi ca eu nu am personalitate si "ma pun sub papuc" sa scriu dupa dictare.Amandoi suntem liberi sa facem ce vrem. Fiecare decide liber ce doreste sa faca.El nici macar nu este aici, ach daca ar fi ... crezi ca mai stau aici sa va scriu ??? Mi-as pierde timpul asa ? Cand nu voi mai scrie atunci sa stiti ca suntem impreuna. Sunt destule lucruri frumoase de facut nu vom avea timp de internet de care am ajuns in 5 luni de zile la saturatie totala, pentru ca aceasta este singura modalitate de a comunica mult si mai ieftin.
In plus, el s-a schimbat foarte mult nu mai este ce a fost candva... Nu criticati un om daca nu-l cunoasteti si nu l-ati privit niciodata in ochi, nici macar atunci nu aveti acest drept.Exista oameni care se schimba iar altii niciodata.
Cat despre tine Horia D, acum chiar ca te-ai lepadat (ca Petru) de credinta "eu nu-s prea dus la biserica" !
#46004 (raspuns la: #45991) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cocosikada - de athos la: 30/04/2005 22:23:01
(la: singuratate 1)
Inteleg ca te simti dezamagita,insa incearca sa vezi si latura frumoasa a vietii.
De exemplu,cand te trezesti dimineata,spune-ti,chiar cu voce tare:
"Sunt sanatoasa,am putere sa lucrez,sa fiu util,imi place imaginea pe care o vad in oglinda"
Incearca sa faci asa si zi-mi daca ai reusit ceva.
Nu uita o zicala din batrani:
"Dumnezeu nu da mai mult decat poate duce omul"
si
"Dupa furtuna vine si soarele"
Sa ai Un Paste Fericit!
Cred ca odata cu maturizarea - de gigi2005 la: 13/05/2005 03:21:17
(la: Cum gandim?)
Cred ca odata cu maturizarea culturala si fizica se modifica si perceptele noastre. Devenim exigenti in tacere. Cand suntem tineri simtim nevoia sa fim exigenti cu voce tare. Cu timpul "stim ca nu stim nimic" si ne tinem gura. Bine, mai raman "fonfii si flecarii, gagautzii si gushatii"...
Cu bine!
zaraza - de donquijote la: 25/07/2005 18:21:21
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
intrebare off topic; sau poate nu chiar:)
in perioada de tranzitie cand ti-ai schimbat mana cu care scrii, nu ai avut 'tulburari' sau greutati la vorbit/exprimat cursiv sau citit cu voce tare?
din cate stiu eu centrul de comanda a mainii 'active' e legat de centrul vorbirii.

am avut in romania o colega la lucru care a trebuit sa-si trimeata fiica (de 7 sau 8 ani) la logoped sa o ajute sa-i 'restaureze' capacitatea de exprimare din motivul schimbarii mainii active. inainte de a merge la scoala vorbea perfect. noroc ca logopedul (sper ca am scris corect) era o tipa isteatza si si-a dat seama despre ce e vorba si a intervenit pe langa invatatoare sa o lase in pace pe fetita (tipa avea o functie prin inspectoratul scolar asa ca putea sa influenteze). si-a revenit dupa cateva luni.
asociatia pe care o faci cu homosexualitatea are ceva baza...)
(nu degeaba dadea ceausescu din mana cand vorbea ca fusese tare balbait in tinerete. nu-mi amintesc daca misca stanga sau dreapta).
Belle, - de Lascar Barca la: 29/07/2005 19:45:44
(la: Reflecsii. Forum)
Cred ca vezi mai bine ca mine cum stau lucrurile.Trebuie s-o spun.Tin
cont de faptul ca eu am trait mai mult sub oprimarea dictaturii si poate
am ceva sechele.Vezi,incerc sa-mi explic mie insumi,cu voce tare,de ce
eu vad cam "prapastios"iar tu cu degajare.Orsicum ,oricind sunt deschis sa invat de la cei mai tineri....
Omul este un animal gregar si-n "haita" se simte bine...."homo homini lupus"......
#62248 (raspuns la: #62181) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intruder - de cico la: 02/08/2005 10:45:45
(la: Povestiri fara sens - Wilson)
scuze atunci daca te-am inteles gresit (mi se parea comentariul tau prea exclusivist). Desigur, inteleg ce spui despre personajul lui Hanks. Eu am totusi retineri : omul nu s-a tembelizat si n-a innebunit deloc. Izolarea pe-o insula pustie iti da insa ocazia sa nu mai aplici acea auto-cenzura de comportament ceruta in lumea reala. Citi nu vorbim cu noi insine (poate toti o facem). Daca n-ar mai fi nimeni prin preajma, n-am face-o deschis, cu voce tare? ;)
#62955 (raspuns la: #62953) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cico - de Intruder la: 04/08/2005 22:14:14
(la: Povestiri fara sens - Wilson)
acel Chuck nu s-a tembelizat, dar a innebunit putin...asa cred.
o ''nebunie'' care nu sperie, dar tot nebunie!

Izolarea pe-o insula pustie iti da insa ocazia sa nu mai aplici acea auto-cenzura de comportament ceruta in lumea reala.
din pacate acea insula era cat se poate de reala...doar Wilson nu era real...privit de cineva de afara!...pentru Chuck era mai real decat oceanul...

Citi nu vorbim cu noi insine (poate toti o facem). Daca n-ar mai fi nimeni prin preajma, n-am face-o deschis, cu voce tare? ;)
da, si eu vorbesc cu mine insami...in gand deocamdata, nu stiu ce-o sa fie cand o sa ma ramolesc!
dar, ce am vrut eu sa spun, este ca Wilson si-a terminat ''treaba''...despartirea a fost dureroasa, pe cand sacul de gunoi ar fi fost jalnic.
#63324 (raspuns la: #62955) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...