comentarii

vraji cu hainele ei


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
bun adus ce dat la schimb? - de Alice la: 28/06/2004 10:16:00
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
pe unii, i-am cunoscut indeaproape: laieti, spoitori ...isi puneau corturile la marginea satului si pazeau vacile comunitatii, spoiau ceaune, la schimb, pe hrana.
eram copil si buna ma tinea sa nu ma duc la ei, ca 'ma umplu de paduchi'.:)

ei bine, ma duceam si-i urmaream cu ochii lacomi: hainele starostelui, mustata lui, cozile impletite ale femilor si fustele alea care se invarteau naucitor in dans, clinchetul monedelor din par si al salbelor, tropotul talpilor goale in praf al liotei de puradei care se porneau intotdeauna s-alerge ca la un semn ... si caii - doamne sfinte, caii!!!
ii domoleau cu vorba si-i incalecau fara capastru ori sa, intrau calare in goana in apa Buzaului, involburand apele ...un tigan din asta m-a urcat pentru prima data pe un cal si m-a plimbat incet vreun ceas, timp in care nici nu putem rasufla de incantare.
tiganii astia traiau in alta lume, sistemul lor de valori imi parea atunci teribil - i-am vazut cum se judecau si am vazut pedepsele!!!

o mare parte a copilariei mele s-a derulat sub vraja acelor ceasuri petrecute cu ei...

nu, tiganii de-atunci (cinstiti si mandri) nu-s oamenii pervertiti care duc faima tarii peste mari.

atat le spun acelora ce nu i-au cunoscut: nu dati cu piatra in ce vi se pare ca stiti.
ce nu vedeti, ar putea fi mai profund si v-ar aduce in marele pacat de-a savarsi nelegiurea de a lovi in lucruri care, printr-o ironie, v-au scapat.
hmmm ... haina face pe om ? - de cammie la: 24/07/2004 01:44:30
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
De fapt , siguranta de sine e ceva mai mult decat o fusta scurta sau lunga , o frizura la moda sau nu , niste haine trasnet , de firma sau nu ... siguranta de sine se vede mai mult in gesturi , limbaj , atitudine . Ca sa fii sexy nu trebuie neaparat sa te imbraci provocator ... conteaza sa stii sa porti o haina oricum ar fi ea . Te imbraci ostentativ , atunci toti vor observa haina , daca te imbraci ' cuminte ' , atunci toti vor observa femeia ( Barbara Straisand ) .
hainul si fantana arteziana - de AlexM la: 17/09/2004 19:08:35
(la: sentimente!)
Dinisor zise ca:

"nu poti sa-l hranesti decat cu sentimente pozitive? te-ai gandit la teorie sau practica? daca era teorie, ar fi trebuit sa scrii "sufletul ar trebui hranit doar cu..." . in practica insa sunt unii care nu fac asta si isi hranesc sufletul cu sentimente negative. se numesc "cei cu suflet hain". nu vreau sa vorbesc despre ei, pentru ca ma intristez. poate altadata. sufletul lor este ucis incet incet !"


este probabil ca la cei haini sa existe un fel de "agregat" care transforma ceea ce pentru altii apare ca "negativ" in "pozitiv", ca o enzima care are puterea de a transforma ce stiu eu ce otrava in ceva inofensiv sau chiar benefic pentru organism. Ca atare, el, hainul, tot sentimente pozitive primeste ( de bucurie?) chiar daca ele sint produsul unui rãu ( in opinia celorlalti).

Mai departe zise Dinishoara:

"ma intreb insa, de ce sentimentele apar si dispar. am discutat cu cineva la un moment dat despre momentul de saturatie. am incercat sa inteleg daca acest moment de saturatie este valabil si in cazul sentimentelor...hm, si ma intreb, oare asta sa fie cauza disparitiei lor? dar care este cauza aparitiei lor? "

De ce apar? Pentru ca sufletul este intr-o continua miscare, intr-o continua implozie si explozie. De fapt as crede ca aparitia unui sentiment ar fi ca o picatura de acid pe o masa atacabila. Picatura de acid este stimulul exterior care vine in contact cu sufletul nostru aflat sub acea mantie protectoare. Si atunci, acea picatura de acid incepe sa "roada" in mantie pana face gaura in ea, lasand sufletul sa tsashneasca afara din prea plinul sau...


AlexM
#22678 (raspuns la: #22471) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"este probabil ca la cei haini sa existe un fel de"agregat"AlexM - de DESTIN la: 18/09/2004 02:24:55
(la: sentimente!)
"este probabil ca la cei haini sa existe un fel de "agregat" care transforma ceea ce pentru altii apare ca "negativ" in "pozitiv", ca o enzima care are puterea de a transforma ce stiu eu ce otrava in ceva inofensiv sau chiar benefic pentru organism. Ca atare, el, hainul, tot sentimente pozitive primeste ( de bucurie?) chiar daca ele sint produsul unui rãu ( in opinia celorlalti)."

Daca numesti "haini"referindu-te la comentariul ce l-am postat???

"...putini imi descifreaza stilul ..."pentru Belle,
#22445, de DESTIN la Thu, 16/09/2004 - 01:43

Nu comentez,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22768 (raspuns la: #22695) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
e bine sa studiezi mai mult... - de spirit_intelept la: 10/10/2004 07:38:33
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Draga mya,

ultimul tau reply mi s-a parut destul de amuzant. Inclusiv acum, cand raspund la el, zambesc :). Hai sa le luam pe rand:

1. Cu atributele pe care ti le-am acordat, de orgolioasa, inflexibila etc ti-am mai scris un reply. Dupa ultimele tale post-uri, as mai putea sa adaug la cele ce am scris atunci inca niste observatii care vin in sprijinul acestei etichetari pe care ti-am facut-o. Mai nou am impresia ca din pacate chiar iti imbogatesti repertoriul de calomnii la adresa mea (de ex sfarsitul reply-ului tau), ceea ce evident nu-ti face cinste in nici un fel. Chiar si felul in care ai raspuns la comentariul lui vajra, in care acesta a prezentat la un mod deosebit anumite realitati spirituala, te pune intr-o situatie proasta. Se pare ca oricate argumente, nume de maestri spirituali, etc...ti-ar aduce cineva in sprijinul tantrei, la tine toate acestea "s-au mai auzit deja". Te dai singura ca exemplu de inchistare mentala.

2. Dupa cum ti-ai dat si tu seama "aparenta mea dificultate de logica" de fapt a venit din faptul ca am considerat ca stiai deja faptul ca Krishna intr-adevar a avut viata sexuala chiar foarte bogata. Acum imi dau seama nu numai ca nu stiai acest lucru, ba chiar negi asta. Inainte sa incepem o polemica pe aceasta tema, am sa-ti explic anumite faze din viata lui Krishna, care arata intensul lui erotism chiar de la varste fragede.
De ex cand era mic si le-a surprins pe gopi-uri facand baie dezbracate, le-a ascuns hainele si nu le-a returnat decat atunci cand acestea, lasand sfiala la o parte, au venit pe mal sa-l implore a le da hainele inapoi. Intr-o prima faza chiar ele isi ascundeau cu o mana nuditatea, dar Krishna nu le-a facut pe plac decat atunci cand gopi-urile au inceput sa-l roage cu ambele maini...asta era in copilaria lui. De fapt gopi-urile erau asa de uimite de aceste fapte ale lui, care majoritatea aveau un substrat specific sexual, incat nici macar nu mai stiau cum sa reactioneze.
Cand Krishna a crescut mai mare, scrierile sacre indiene (Vishnu-purana, Bhagavata-purana, Harivansa, Narada-Pancharatra si Brahma-Vaivarta) ne relateaza adevarate episoade erotice in care era implicat Krishna:
########
With a young, new moon sailing untroubled through the balmy autumn nights, Krishna felt playful and exuberant . . . sometimes, stirred on by pleasurable emotions, he sported with girls from the camp through the dark, warm nights. The girls ecstatically drank in his countenance as if it were the moon come to earth. With his bright arm bands and wild flower garlands, Krishna's glowing presence made all Vraja glow. Entranced by his graceful ways, the girl herders greeted him joyously as he strolled about. They pressed their full, swelling breasts against him, their eyes darting about. Eluding the restraint of mothers, fathers, and brothers, the pleasure drunk girls dashed through the night to his side. Forming a row, they sang praises of his deeds, each girl striving to outdo the others . . . Their limbs were soon covered with dust and dung as they struggled to satisfy Krishna, like excited female elephants topped by an aroused bull elephant. With wide eyes beaming with love, the deer eyed girls thirstily drank in their lover's dark form. Then others had their chance to find pleasure in his arms. When he sighed with pleasure, the girls joyously echoed his melodious sounds. Their hair, once carefully bound and parted, lay strewn about as they fell back fulfilled, stray hairs caressing the nipples of their breasts. On many a moonlit autumn night, Krishna and the herder girls joined in these revels, amusing themselves in delicious play.
(citat din Harivansa)
########
Daca vrei, iti mai pot oferi asemenea citate din carti sacre indiene precum si din comentariile unor mari indianisti.
Deci draga mya, mi s-a parut amuzant cand tu ca sa combati tantrismul l-ai adus in discutie chiar pe Krishna care, asa cum am mai spus, este o incarnare (avatar) a aspectelor de iubire si fericire divina...si din fericire pentru noi iubirea divina nu inseamna doar a privi stelele ci si capacitatea noastra de face dragoste la un mod sublim.

3. Oricum, din ultimul tau comentariu remarc faptul ca esti intr-o stare de defensiva...de 3 ori ai spus ca nu vrei sa-ti raspund sau sa iti explic anumite aspecte. Eu am sa urmez totusi adevarul, asa cum este el prezentat in scrierile traditionale, si in masura in care va fi necesar am sa-ti raspund si in continuare.

Spirit Intelept
#24600 (raspuns la: #24437) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre poezie - de (anonim) la: 30/10/2004 05:43:05
(la: Cele mai frumoase poezii)
Despre poezie

Când dorim să exprimăm o idee cu maximă precizie, alegem cuvintele cele mai expresive şi mai potrivite scopului, fără a ţine cont de careva reguli, în afară de regulile gramaticii – astfel ne exprimăm în proză. În proză ideea este componenta primordială şi cea mai importantă, stilul şi vocabularul utilizat slujesc ideea, creând climatul psihologic adecvat unei perceperi optime. Poezia tradiţională, dimpotrivă, presupune respectarea strictă a unor anumite reguli, care impun un ritm şi un tip de rime unic pentru poemul respectiv. Necesitatea de a rima versurile impune căutarea cuvintelor care rimează cu cele deja găsite, iar asociaţiile care apar pe parcurs îmbogăţesc ideea iniţială cu noi nuanţe, îi dau o turnură neaşteptată, descoperă faţete şi contururi nebănuite. Acesta îi aplică jocului de-a versificarea un farmec deosebit, prospeţime şi mister, oferindu-ne emoţii inegalabile. Este lafel cum ai păşi pe un tărâm neexplorat, într-o junglă deasă fără cărări bătătorite, care îţi dirijează ea-înseşi paşii, obligându-te să învingi obstacolele apărute pe neaşteptate în cale. În schimb, îţi dăruieşte privelişti minunate după fiecare stâncă ocolită, iar dacă te pricepi să nu pierzi orientarea, vei ajunge unde ai dorit după o călătorie palpitantă şi plină de aventuri. Astfel constaţi cu uimire că ai exprimat ideea poate chiar mai bine decât ai fi făcut-o în proză, deşi aceasta a suferit o metamorfoză uluitoare, ca o femeie care pe un corp frumos de la natură îmbracă o rochie minunată, care îi scoate în evidenţă şi îi amplifică frumuseţea. Butonul a pleznit, scoţând la iveală farmecul florii, un fluture încântător şi-a luat zborul, părăsind crisalida uzată.
Pe de altă parte, nu e nici o pagubă, dacă busola, brusc, se strică şi nu-ţi mai indică corect direcţia. Mulţi călători, rătăcindu-se, au făcut descoperiri extraordinare. Columb, după cum se ştie, a luat calea spre India, dar a descoperit două continente noi şi o mulţime de insule! Important este să găseşti, totuşi, drumul spre casă.
Minunat este faptul, că restricţiile pe care ne-am propus să le respectăm nu numai că nu ne-au încurcat, ci ne-au şi ajutat să obţinem efectul optimal, răsplătindu-ne eforturile cu vârf şi îndesat. Din păcate, astăzi poezia tradiţională este privită ca o Cenuşăreasă care a zăbovit să plece de la bal după termenul fixat, trezindu-se din scurtul ei vis în rochiţa veche chiar în mijlocul cucoanelor gătite şi a cavalerilor dichisiţi. Jocul de-a rimele nu mai pasionează poeţii, considerându-se demodat şi învechit. Şi e păcat! Versul alb, deşi îţi permite să-ţi expui ideea “goală” cu eforturi minime, fără a fi constâns de oarecare condiţii, nu-ţi oferă satisfacţia de a învinge multiple şi variate obstacole pe un drum întortocheat şi anevoios, nici posibilitatea unor descoperiri neaşteptate în jurul propriului tău gând. Până la urmă se constată că o formă perfectă din punct de vedere estetic slujeşte ideea cu mai multă fidelitate şi o scoate în evidenţă, urmându-i contururile ca propria ei piele. Frumuseţea mişcă sufletele şi le face mai receptive la ideile, pe lângă care mulţi ar trece cu nepăsare, fără a le lua în seamă.
Simplul fapt ştiinţific, că unele stele pe care le vedem se află la depărtări imense, de mii de ani lumină, tulbură puţine persoane sensibile, pe când versurile des citate
“La steua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii, să ne-ajungă…”
au miraculosul dar de a trezi imaginaţia, făcându-ne să conştientizăm ideea nu numai cu mintea, dar şi cu sufletul. Omul este o fiinţă complexă, în care simţurile, emoţiile şi raţiunea trebuie să conlucreze.
Puţini sunt acei, care au un văz deosebit de ager şi pătrunzător, fiind în stare să distingă asemenea detalii, care le scapă altora. La fel, puţini oameni posedă o sensibilitate ieşită din comun, şi mai puţini au darul a o face un bun al tuturor, creând opere de artă care apropie realitatea de sufletele noastre. Un adevăr amar, trecut prin inima poetului, devine o durere sfâşietoare, care se amplifică, intrând în rezonanţă cu inimile tuturor, devine un clopot de alarmă care trezeşte sensibilitatea publică şi mobilizează forţele spirituale ale organismului social în faţa primejdiei. Nu întâmplător poeţii s-au pomenit întotdeauna în epicentrul erupţiilor sociale. Dar şi în condiţiile unei acalmii relative poeţii găsesc destulă hrană pentru a alimenta şi a creşte această floare rară, pe care o numim poezie. Rostul ei este să ne sporească sensibilitatea, descoperindu-ne esenţa fenomenelor de natură spirituală şi frumuseţi care altfel ar trece neobservate, tot astfel precum ochelarii servesc pentru sporirea văzului, dezvăluindu-ne calităţile optice ale obiectelor materiale. Prin urmare, poezia este un instrument care prelungeşte posibilităţile noastre de a percepe Frumosul dincolo de limita individuală a fiecăruia.
Dacă ne referim însă la substanţa ei, putem spune că poezia este o sinteză a ideii cu trăirea emoţională şi veşmântul ei verbal, sonor. O îmbinare armonioasă a acestor componenţi este absolut necesară - lipsa sau slăbiciunea unuia dintre ei poate desfiinţa poezia. Când scriem poezia pe hârtie, nu facem decât să o notăm, să-i dăm o formă materializată. Evident, că această materializare a unor elemente în fond nemateriale este imperfectă. Partitura unei simfonii încă nu este muzică - muzică ea devine doar atunci, când îmbracă veşmântul ei sonor şi emoţional. O interpretare proastă o desfiinţează, una excelentă o renaşte. La fel şi poezia - cititorul îi redă haina sonoră şi emoţională după priceperea sa - cu mai multă sau mai puţină dibăcie.
Poezia scrisă pe hârtie este doar o jumătate de poezie. Poezie cu adevărat ea devine numai atunci, când este declamată într-o manieră sinceră, adecvată conţinutului său ideal şi emoţional. În realitate acest lucru se întâmplă destul de rar, deşi este foarte important. Poezia trebuie să sune, să acţioneze asupra ascultătorului prin toate mijloacele de care dispune, prin toată vraja ei lăuntrică. Este greu de spus, din ce se compune această vrajă, dar ritmul, rima, melodia versului sunt componenţi importanţi ai acesteia. Aici se adaogă intonaţia artistului, calităţile melodice ale vocii sale, precum şi sensibilitatea lui, inteligenţa lui, care îl ajută să pătrundă conţinutul ideal şi emoţional al poeziei, să ghicească fără greş interpretarea adecvată. Un poem cu o deosebită încărcătură emoţională, în opinia mea, solicită o declamatoare cu voce joasă, adâncă, plină de o forţă reţinută izvorâtă din interior,cu o manieră de declamare care ar produce impresia că cuvintele sunt smulse din propriul ei trup, sunt rupte din propria-i carne. Dar poezia nu trebuie urlată, sentimentele mari vorbesc mai mult în şoaptă - o şoaptă adâncă, grea, dureroasă.
Mă întristează nespus o poezie prost declamată, mai ales dacă aparţine unui mare poet. Este o profanare. Nu ştiu de ce s-a înrădăcinat convingerea eronată, că pentru a interpreta opere muzicale trebuie să faci şcoală, iar pentru a declama versuri nu trebuie decât să înveţi cuvintele. Sunt categoric împotriva acestui mod de gândire. Pentru a putea declama versuri trebuie să înveţi această artă deloc simplă. Trebuie să munceşti, să experimentezi, să-ţi pui în valoare calităţile artistice - dacă le ai, desigur.
Eu nu accept anumite maniere de declamare, printre care şi cea dulceagă, lascivă, excesiv feminizată. Nu-mi place nici stilul de incantaţie şamanistică, în care poezia este interpretată ca un descântec vrăjitoresc. Îmi place maniera naturală, sinceră, sufletistă, deşi accept şi chiar consider necesară scoaterea în evidenţă a ritmului interior al versului, precum şi jocul uşor al vocii, valorificarea calităţilor ei melodice. Este extrem de important să respectăm o corelaţie armonioasă între toate aceste elemente. Simţul măsurii este măsura talentului artistului.
În ceea ce priveşte veşmântul verbal al poeziei, acesta cere o atitudine lafel de responsabilă, o muncă grea şi minuţioasă de selecţie şi prelucrare a materialului. Limbajul poetic cere o atitudine deosebit de grijulie din partea acelora, care pretind (cu temei sau fără) că fac poezie. Din păcate, unii dintre aceştea nu-i acordă mare importanţă, neglijându-l cu uşurinţă. Suntem obişnuiţi să mizăm întotdeauna pe har, pe miracolul inspiraţiei, pe spontaneitate, pe multe alte “miracole”, fără a ne îngriji să depunem careva eforturi intelectuale pentru a ne cultiva şi îmbogăţi sufletul nu numai cu valori morale, dar şi cu acele cunoştinţe concrete, rodul investigaţiilor uriaşe pe care le-a întreprins omenirea în zona tăinuită şi inaccesibilă filistinului, pe care o numim Poezie. O asemenea atitudine dezvăluie subdezvoltarea noastră spirituală, pe care o constat cu amărăciune. Mi-ar fi greu să-i zic pe nume virusului, care i-a atacat pe toţi membrii societăţii noastre, dar denaţionalizarea, devalorizarea cunoştinţei de carte, cultivarea atitudinii agresive şi dispreţuitoare faţă de intelectuali (nu găsesc un termin mai potrivit pentru a desemna omul care posedă cunoştinţe vaste, suflet mare şi înalte calităţi morale) au fost condiţiile favorabile pentru ca acesta să prospere. Acum, dacă dorim să ne vindecăm, nu mai putem subaprecia tezaurul spiritual pe care l-a acumulat umanitatea timp de secole şi milenii, nici pe purtătorii lui.
Dar să ne întoarcem la oiţele noastre, cum spun francezii. Oricine simte în sine aplecare sufletească spre poezie şi doreşte să facă poezie, trebuie să înveţe ce este poezia, nebizuindu-se pe cunoştinţele fragmentare pe care le capătă în mod spontan. Un muzician consacrat este obligat să cunoască secretele meseriei sale, iar măsura în care le cunoaşte este un indiciu important al valorii sale ca maestru în arta muzicii. Tot astfel un poet este obligat să fie un adevărat maestru al cuvântului poetic, un iniţiat în secretele “ars poetica”, care este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Sensibilitate, intelect, cunoaştere şi măestrie - iată patru piloni pe care se sprijină templul Poeziei. Slăbiciunea unuia dintre aceştea poate fi fatală - fiecare trebuie să fie suficient de durabil pentru a-şi îndeplini misiunea. E adevărat, uneori surplusul de vigoare al unuia poate substitui şi camufla slăbiciunea altuia, dar până la o limită doar. Templul Poeziei nu poate sta în trei picioare.
În primul rând, un poet trebuie să-şi cunoască la perfecţie materialul, din care îşi durează opera, adică limbajul poetic. În general, nu putem alcătui un dicţionar complet al limbajului poetic, care ar conţine acea submulţime a unei limbi, despre care putem spune: aceste şi numai aceste cuvinte pot fi admise într-un poem. Ca limba însăşi, limbajul poetic este supus unei fluctuaţii permanente, unei dezvoltări continue - unele cuvinte apar, altele dispar din uz. Limbajului poetic îi este caracteristică însă o anumită adâncire în trecut, el conţine unele cuvinte arhaice, ieşite din uzul cotidian, şi admite cu greu neologismele, doar după un proces de “rotunjire” prin folosire frecventă, când acestea devin familiare şi se înscriu cu succes în peisajul lingvistic respectiv. Acest proces este aidoma lucrului de secole al fluxului, care rotunjeşte şi cizelează pietricele diforme, comunicându-le formă, luciu şi culoare. Fluxul netezeşte muchiile ascuţite, curăţă impurităţile şi transformă pietricelele obişnuite în comori strălucitioare. Dar această muncă necesită timp şi nu suferă graba. Cuvântul îşi poate găsi locul în colierul unui poem numai după ce a căpătat forma, luciul şi culorile necesare, potrivite mediului lingvistic respectiv.
Adela Vasiloi
#26945 (raspuns la: #13613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
1. parafrazand 'haina nu face - de donquijote la: 09/11/2004 19:22:12
(la: O doamna adevarata poarta ciorapi)
1. parafrazand 'haina nu face pe om' nici ciorapii probabil ca nu fac o doamna
2. o doamna adevarata poate fii recunoscuta chiar si atunci cand imbraca numai cercei
3. moda/conventia sociala aspra cea ce se imbraca pe strada sau la servici e o chestiune de geografie (ca si pornografia) . Chiar inauntrul USA e o diferenta intre Florida, Texas, California si Washinton (state), Washington DC, Boston sau NY. E o diferanta si mai mare intre spitale, scoli, firme financiare, birouri de avocati, firme cu activitate de productie, shopping mall's si country clubs.
4. nu aveti impresia ca discutia (cel putin o parte din postari) aluneca pe panta fetishismului care isi are locul pe site-uri mai de culoarea cerului cu multi X in titlu?
De ce nimeni nu mai scrie? - de (anonim) la: 14/11/2004 03:25:54
(la: Cele mai frumoase poezii)
Dragii mei, de ce taceti? mai scrie'i ceva, altfel raman aici singura si n-am cu cine discuta. Hai sa va mai trimit o poezie, poate vine dezghetul.

De fapt, este o "coroana de sonete", care se nume;te "Sete de viata":

1

Nu sufăr vorba spusă cu emfază -
Sinceritatea nu suportă falsul,
Timid şi molcum îi răsună glasul
Iar Adevăru-i stă mereu de pază.

În sufletul curat găsesc oaza
De sentimente mari, când sună ceasul,
Poruncitor chemându-mă Parnasul
Spre culmea lui, ce-n soare scânteiază.

Acolo-mi este raiul de lumină
Spre care tind cu inima senină
Când Poezia-n suflet se pogoară...

Acolo râd şi plâng precum îmi place,
Nu pot să mint, nu ştiu a mă preface,
Sunt simplă ca o strună de vioară.

2

Sunt simplă ca o strună de vioară,
Deşi exprim şi culmea şi abisul,
Conţin în mine iadul, paradisul,
Speranţa, ura, dragostea de ţară .

Moldova mea! Iubirea mea amară,
Eu îţi închin şi faptele, şi scrisul,
Cu viitorul tău nutrescu-mi visul,
Prin tine Universul mă-nconjoară...

Ce dragi îmi sunt aceste sate albe
Cu case ca mărgelele în salbe,
Privite de pe deal în toi de vară,

Ce dragi îmi sunt livezile-nflorite,
Băieţii tăi şi fetele smolite,
Admir aroma crinului, fugară...

3

Admir aroma crinului, fugară...
Ca raza - sveltă, dreaptă-i este firea
Petala-i albă - pură ca iubirea,
Ce frageda juneţe o-nfioară,

Dar fii atent - prea multe, te omoară
Aceste flori, deşi uimesc privirea
Şi par să-ţi dăruiască fericirea
Prin frumuseţea lor sublimă, rară.

Un paradox cum se întâmplă-ades,
Deşi e mult prea lesne de-nţeles :
Aşa-i natura - veşnic ne şochează...

Ci uneori îmi pare o trădare -
Perfidia aceasta crunt mă doare
Şi inima de dor mi se cabrează.

4

Când inima de dor mi se cabrează,
Speranţa-mi ca un abur se topeşte,
Se-ntâmplă să-i şi-njur moldoveneşte
Pe toţi - miniştrii, oamenii de vază...

Patriotismul? Nu e doar o frază
Cu care un popor se amăgeşte?
Îmi vine să exclam : Doamne, păzeşte
De cancerul verbal în metastază!

Un paradox şi-aici, dar ştiu prea bine,
Că dragostea ce-o port în piept la mine
Pentru poporul meu - ea mă salvează...

Cu ea mă simt păşind în nemurire -
Mă las cuprinsă de nemărginire,
Vibrând cu Universul într-o fază.

5

Vibrez cu Universul într-o fază
Şi simt că sunt mai sigură de mine
Când beau din energiile divine -
De parc-aş trece-n altă ipostază.

În alt diapazon îmi luminează
Şi soarele din cer; Atunci, în fine,
Micimile vieţi-mi sunt străine,
Pământul neclintit îmi stă la bază.

Sunt gata să împart cu toţi misterul
Acestei stări de forţă... Efemerul
Se sparge-n stânca asta solitară.

Când noaptea lin se lasă, ca o ceaţă,
Arunc calvarul grijilor din viaţă,
Absorb din lut esenţa mea primară.

6

Absorb din lut esenţa mea primară,
Mă contopesc cu tot ce-i viu pe lume -
Naiadă în a valurilor spume,
Driadă în pădurea seculară.

Cu arborii renasc în primăvară
Şi dau cu ei în floare - fără glume!
Aceste mici minunăţii anume
Îmi fac senzaţia vieţii clară.

În miezul codrului mă simt acasă,
Ating cu geana cerul de mătasă
Şi fruntea mi se mistuie în pară...

În arşiţele verii cu mirare
Din cupele ei pline cu vigoare
Sorb adierea vântului de vară.

7

Sorb adierea vântului de vară,
Ce poartă rodul lanului în spate -
Cu boabe de polen, înmiresmate
El fecundează grâul şi secara.

Această pâine-i dulce şi amară,
Dar zi de zi cu ea ne ţinem, frate,
Ea scoase din nevoi nenumărate
Şi neamul, şi familia, şi ţara.

Nu voi să iau nici cea mai albă pâine
Din alt pământ, din mâinile străine,
Căci maica noastră glia se-ntristează.

Mi-a-mprumutat orice atom din mine
Şi mă hrănesc din ea - aşa e bine -
Să-i prind cu gura ploaia, roua, raza...

8

Eu prind cu gura ploaia, roua, raza -
Orice-mi trimite cerul şi destinul;
Suport plăcerea, umilinţa, chinul,
Şi toate-adânc în suflet ma-ncrestează.

Eu le accept pe toate, cât durează
Această viaţă, căci urăsc suspinul.
Dulceaţă şi venin - aşa e vinul,
Deci bea - şi Dumnezeu te aibă-n pază!

Să joci, de ai intrat cumva în horă -
Ai de trăit un an, o zi, o oră?
Nu-ţi este dat să le cunoşti pe toate...

Dar am oricând o scumpă mângâiere -
Să simt Frumosul până la durere
Mă bucur pururea, că mi se poate!

9

Mă bucur pururea, că mi se poate
Să simt căldura ţarinii străbune,
Când bat călcâiu-n horă, să răsune
Ecoul peste văi şi peste sate.

În glia asta inima-mi se zbate,
Din ea răsare versul meu pe strune
Şi-n ea mă voi întoarce, când să sune
Va fi cel ultim ceas al vieţii...Vade!

Va spune Moartea, - vino, hai cu mine...
Şi voi pleca spre zările senine
Primindu-mi şi osânda, şi tainul.

Dar cât trăiesc - cu zâmbetul pe faţă!
Să râd, să plâng, să lupt cu rău-n viaţă,
Să beau licoarea vieţii, ca rubinul...

10

Eu beau licoarea vieţii, ca rubinul,
Vrăjită de sclipirile-i solare
Şi beată de aromele-i amare -
Nedespărţit de trandafir e spinul.

Eu nu mă plâng, că mi-am ratat destinul,
Deşi am tras necazuri, şi mă doare,
Dar am avut tărie şi răbdare -
Nu-i chip să-ţi iasă-ntruna doar cu plinul.

Greşit-am des, dar nu din rea voinţă,
Am fost senină chiar şi-n suferinţă
Şi n-am lăsat să mă sufoce splinul.

Păşind mereu cu fruntea ridicată
Am stors din rodia vieţii toată
Dulceaţa, şi tăria, şi veninul!

11

Dulceaţa, şi tăria, şi veninul
Fac existenţa noastră precum este -
Haină, sau frumoasă ca-n poveste,
Sau neagră, sau mai albă decât crinul.

Dar eu îi sunt şi robul şi stăpânul -
Cad în abisuri şi mă urc pe creste,
Fac vânătăi şi răni, îmi joacă feste,
Ci tot câstig în lupta cu destinul!

Câstig această boltă azurie,
Toloacele în puf de păpădie
Şi primăverile înmiresmate.

Acestea le ador la nebunie
Şi-n frumuseţea lor pe-o veşnicie
Aş vrea să mă dizolv încet... În toate!

12

Aş vrea să mă dizolv încet în toate -
Să alăptez cu dor întreaga fire,
Turnându-i dureroasa mea simţire
În toate florile, în orice vietate.

Spre ea înalţ aceste mâini crispate,
Spre ea îndrept sfioasa mea privire,
În muta rugăciune de iubire
Ce sufletul mi-l scaldă-n voluptate.

Extaz şi chin... O sete mă sfâşie
De-a tinereţii apă veşnic vie,
Deşi-mi coboară iernile în plete.

Iubesc şi cuget, arde-a mea făclie,
Dar voi întoarce sacra datorie
Când potoli-se-va această sete...

13

Când potoli-se-va această sete
De Dragoste, Frumos şi Poezie?
Atunci doar, când în inima pustie
Se va-ntrona răceala... Nu pot crede

Că osteneala cu mişcări încete
Din ochi va şterge râs şi veselie,
Că stelele vor înceta să-mi fie
Prietene fidele şi discrete.

Nu pot să cred că tot ce mă-nfioară,
Tot ce iubesc acum va fi să piară,
Că e zadarnic visul unei fete...

Ci dacă-i viaţa doar un vis de vrajă
Mă voi lăsa de moarte prinsă-n mreajă
Fără dureri şi fără de regrete.

14

Fără dureri şi fără de regrete
Voi părăsi această lume tristă,
Trecându-mi viaţa toată în revistă
Prin minte-mi trec imagini cete-cete.

Ştiu tainele-i şi micile-i secrete -
Ascund ades un zâmbet în batistă,
Având eu însumi suflet de artistă
Îi iert această farsă. Să se-mbete

Cu comedia azi jucată-n scenă
Cei obsedaţi de-o patimă obscenă -
Pe mine nada nu mă mai tentează.

Arunce-n aer fraze dulci, pompoase,
Pe mine doar în pace să mă lase -
Nu sufăr vorba spusă cu emfază.

15

Nu sufăr vorba spusă cu emfază,
Sunt simplă ca o strună de vioară,
Admir aroma crinului, fugară,
Şi inima de dor mi se cabrează.

Vibrez cu Universul într-o fază,
Absorb din lut esenţa mea primară,
Sorb adierea vântului de vară
Şi prind cu gura ploaia, roua, raza...

Mă bucur pururea, că mi se poate
Să beau licoarea vieţii, ca rubinul,
Dulceaţa ei, tăria, chiar veninul!

As vrea să mă dizolv încet în toate
Când potoli-se-va această sete -
Fără dureri şi fără de regrete...

Cu sincere salutari, Adela Vasiloi

Poezii traduse - de (anonim) la: 25/11/2004 00:45:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sunt Adela Vasiloi
Am vazut pe acest site si poezii traduse, sau poezii ale poetilor englezi, francezi etc. Va propun o corana de sonete, scrisa de poetul rus Vladimir Solouhin, in traducerea mea:

1

Cunună de sonete - nobil vis!
Să gust ale canoanelor mistere,
Ce modelează forma cu-al lor scris -
Pierzându-şi forma, frumuseţea piere.

Suport cu greu un chin de nedescris
Al tonului amorf, fără putere,
Până la scrâşnet, până la durere...
Mai bine-atunci tăcerea - am decis!

Petrarca nu-i, venit-au timpuri noi,
Ci-al poeziei sale ritm vioi
Cadenţă dă şi undelor marine...

O, dacă eşti maestru, tu, poete,
Suna-ţi-va cântecul şi-n clasice sonete -
Cea culme-a formei pure, cristaline

2

Cea culme-a formei, pură, cristalină,
E floarea vie - crin, lalea, bujor,
Trifoi, garoafa, astră ori gherghină,
Ori trandafirul - floare de amor.

Orice boboc de floare ia-l in mână -
Vei fi cuprins de-un negrăit fior,
Căci n-a admis măiestrul creator
Nici un cusur - perfectă e si fină,

O mostră e de artă preacurată...
Iar noi o mai privim câte odată,
Ci drum prin suflet florii n-am deschis.

Desi e frumuseţea trecătoare,
Spre ea mă plec, când inima mă doare,
Când existenţa-mi pare un abis.

3

Când existenţa-mi pare un abis,
Durerea-n inimă nu-şi află loc
Şi-n colţul gurii taie-al său abris -
Atunci deschid un volumaş de Blok.

Cum sună versul aprig şi precis
Acestui trist şi mândru prooroc -
Călit e bronzul verbului la foc
Al sufletului liber şi deschis.

O, Blok! Eşti zeul meu - mă scapă!
Fă să renasc din lut, din aer, apă,
Din foc, din a viorilor suspine...

Curat e-al poeziei tale rod,
Invaţă-mă sa tac - să strig mai pot...
Fiinţa-mi se avântă către tine!

4

Fiinţa-mi se avântă către tine,
O, Patrie, să fie-un vis fugar?
Depun buchetul cu arome fine
Pe-acest mormânt sub pin, ca pe altar,

Şi sub mesteacăn. La Tarhan, în fine,
Şi jos, lângă cavoul mortuar.
Poeţii dorm, răpusi sau de pahar,
De greaţa lumii sau de mâini haine.

Iar noi ne zbuciumăm, trăim - o gloată.
Suntem perfizi - si sinceri câte-odată,
Acela n-are cruce, acesta n-are vis...

Sunt lucruri importante-n astă viaţă,
Şi tu încă-mi răsai mereu în faţă -
Paloarea foii pure de narcis.

5

Paloarea foii pure de narcis -
Nici pată nu-i, nici urmă de cerneală,
Şi nici un gând - tăcere de abis,
Hârtie oarbă, rece, neutrală...

Ce greu e, primul pas pân- l-ai comis,
Cat ea-i nemărginită, pură, goală -
Să fii naiv sau plin de îndrăzneală,
Nu tai cu barda, ce-i cu pana scris!

Teribilei porniri nu te supune,
Nu pângări cea candidă minune
Cu-n gest grăbit sau cu idei meschine -

Aceasta-i calea şi destinul tău,
E roaba ta şi Doamna ta, mereu
Izvor de doruri sumbre si suspine.

6

Izvor de doruri sumbre şi suspine
Ni-e veacul tot, care ne-a fost sortit,
Ci cât n-am bea licorile divine
Am soarbe-amarul lor la infinit.

Acest coctail nu-i mestecat prea bine -
Când acru, când cu miere îndulcit,
Dar bem din zori si pân-la asfinţit,
Cât timp un ban mărunt ne mai rămâne.

Bem pentru ploaie! Soare! Primăvară,
Azurul cerului, parfum de lăcrămioară,
Şi pentru tril de ciocârlii, în fine!

Trăiască floarea! arborele! spinul!
Trăiască cea, ce ne-a-ncălzit destinul -
Femeia dulce cu priviri senine!

7

Femeie dulce cu priviri senine...
Ai planuri mari, şi treburi, şi idei,
Dar totul piere la surâsul ei,
Făcând un rob - si un erou din tine.

Eşti mare, important şi plin de sine -
Poet, ministru, jude - ce mai vrei?
Dar pleacă ea - nebun de dorul ei
Vei delira cu-n glonte... Ce-ti rămâne?

Puţin ai vrea - să fii cu ea un tot,
Dar dacă nu - te-aşteaptă peste tot
In nopţi pustii mirajele din vis...

O rază de speranţă te mai ţine
Şi dintre nori sclipind peste ruine
O stea - al nopţii clar surâs.

8

O, stea, al nopţii clar surâs!
Cu tine şi cu drumul stau în faţă,
Să-mi spui acum, unde mă chemi în viaţă,
Ce depărtări, ce taine mi-ai deschis?

Trec ani, evenimente... M-am deprins
Cu-al lor şirag multicolor pe aţă,
Şi feţe, feţe... Sumbră, zâmbăreaţă...
Acestea toate-n suflet le-am cuprins.

Veni-va Judecata pentru toţi -
Ce-ai fost mai ieri, ce-ai devenit, ce poţi,
Tu - victima - răspunzi de tot ce faci,

Căci tu vei fi si propriul călău
Pe eşafod... Rămâi ce-ai fost mereu,
Nu te grăbi altora să le placi.

9

Nu te grăbi altora să le placi -
O fi vre-unul mai deştept ca tine,
Dar vei găsi răspuns cu mult mai bine
Tu singur la problemele ce-ţi faci.

Degeaba plângi şi-n şapte te desfaci
Să scapi de întrebările străine;
De ale tale - cu atât mai bine,
Deci fă ceva cu viaţa să te-mpaci.

Nu fiecare înţelege-ndată,
Că viaţa nu-i poveste fermecată -
Nu ai răgaz, popasuri... Mii de draci!

Povara anilor ţi-e tot mai grea,
Ci dacă-nfrunţi epoca - vei putea
Tu inima-n făclie s-o prefaci!

10

Tu inima-n făclie s-o prefaci!
Rezistă lesne gerului de fier
Un alb mesteacăn, bradul conifer,
Pustiului arid - un caragaci.

Primejdia-nsă veşnic s-o ataci
Al traiului sătul. Ce-i efemer -
Minciuna, proza, lenea - să n-o placi,
Salvează cântecul prin sete de-Adevăr!

Din slove e ţesut frumosul tort
Şi-ţi pare uneori că-i viu - ci-i mort;
Dar dacă ai simţit vre-un grăunte

În miezul lui, mocnind încă de jar,
Prin pâcla deasă sus ridică-l iar -
De vântul vremii sufletul n-ascunde

11

De vântul vremii sufletul n-ascunde,
Apărătoarea coifului n-o pune,
Cu steagul Adevărului în frunte
Când zbori la luptă-n iureşul furtunii.

Nici mucegai, nici forţă nu pătrunde
În inimă... Nici moartea n-o supune.
Osanna soartei! Steaua nu-ţi apune,
Eşti viu si teafăr - asta-nseamnă multe:

Cu tine-s arbori, cerul azuriu,
Şi torţa inimii mai arde viu
De chinu-acestui vaiet omenesc.

Acest miracol vezi de-l ţine minte,
Drept vrajă contra răului-nainte
Păstrează-n piept curajul bărbătesc!

12

Păstrează-n piept curajul bărbătesc,
Ca praful cel de puşcă-n alte dăţi,
Ba şi merindea-n albele cetăţi
De mucegai cu grijă o feresc.

Plecat-a iarna cu ai săi nămeţi,
A fiert în arbori mustul tineresc,
Ne-a ars şi vara cu-astrul ei ceresc -
Iar toamna rupe norii în bucăţi.

Ca-n miez de iarnă, beznă e afară,
Dar vinul vechi de casă, din cămară
Aprinde-n noi un sânge vitejesc.

Veniţi, amici! Pun sfeşnicul pe masă,
Să fie zi în inimi şi în casă -
Luminile din beznă mai sclipesc!

13

Luminile din beznă mai sclipesc -
E imposibil să se stingă toate:
Ferestre, ruguri, stele-ndepărtate,
Cuvântul bun şi ochiul femeiesc.

Minciuni şi calomnii neruşinate,
Că e-n putere haosul drăcesc
Să-oprească-n cale soarele ceresc,
Lungind măcar cu-o oră neagra noapte.

Dar umbra creşte, vine tot mai mare -
Atomi şi suflete-n dezagregare;
Metalul ca un cancer ne pătrunde.

Dar prin această-oribilă stihie
Ard focuri vii de sfântă poezie -
În întuneric pas să se cufunde

14

În întuneric pas să se cufunde
Timida luminiţă ce o port
Ba viguros, ba de-oboseală mort
Că ce iţi este scris, ţi-e pus pe frunte.

Adesea singur am rămas pe punte,
Busola inimii m-a dus din port în port...
Greşeli - un car, dar totuşi sunt pe bord
Şi soarta crunt mă clatină pe unde.

Nu pot să iau nimic de la-nceput.
Nimic să sterg, să rup... Cum am putut
De bine, de frumos am scris ce-am scris.

În zori - la drum, ci până mâine iată
Că - Slava Domnului! - e-aproape terminată
Cununa de sonete - nobil vis!

15

Cunună de sonete - nobil vis,
Cea culme-a formei dure, cristaline...
Când existenţa-mi pare un abis
Fiinţa-mi se avântă către tine,

Paloarea foii pure de narcis -
Izvor de doruri sumbre şi suspine,
Femeie dulce cu priviri senine
Şi stea - al nopţii clar surâs.

Nu te grăbi altora să le placi,
Ci inima-n făclie s-o prefaci...
De vântul soartei sufletul n-ascunde,

Păstrează-n piept curajul bărbătesc -
Luminile din beznă mai sclipesc,
În întuneric pas să se cufunde!

Sper ca v-au placut?







Basescu e doar un rind de haine... - de camyb1981 la: 13/12/2004 16:43:28
(la: Si acum, la treaba!)
Dupa cruntele dezamagiri in care ne-am scaldat dupa `89, cu sperantele inselate zi de zi, Besescu e ca un schimb de haine dupa ce zile intregi te-ai tirit prin mlastina in cautarea drumului spre civilizatie... Nu sint haine noi, nu sint minunate, nu sint elegante, nici macar nu sint foarte curate...

Aceste haine vor fi si ele sfisiate de crengi, de fiare salbatice, de ploi, dar va fi altceva... atita tot. Ne trebuie mult mai mult sa schimbam ceva, dar macar, eu cel putin, nu mai vad rinjetul ala satisfacut pe mutrele acre si ofilite ale unor relicve care mai bine si-ar minca linistiti pensiile enorme in loc sa ne manince noua sufletul...

Numai bine!
hainele conteaza oriunde esti - de ami10 la: 29/05/2005 06:46:32
(la: Aspectul exterior)
Multa lume spune ca nu conteaza cum te imbraci , total eronat.
Am vizitat multe tari si am umblat prin multe magazine, oriunde m-am dus m-au masurat de la intrare sa vada cum ma imbrac si cum ma incalt ca sa stie ce cumpar.
In unele magazine nu ne-a lasat sa intram , ne-a spus sa me uita, pe geam, i-am trimis stiti voi unde , daca n-au vrut banii nostri atunci sa-i i-a de la altii (s-a intimplat odata intr-un cartier f bogat, n-am stiu )
Nu conteaza pt nimeni ce fel de om esti sau ce suflet ai , aici este vorba doar de comert, insa pr nu este cind te duci la cumparaturi ca magazine sunt peste tot si daca nu esti tratat cum trebuie sau daca te agaseaza comertul agresiz schimbi magazinul.
Adevarata problema este cind iti cauti un serviciu, cind te duci la un interviu si nu nu mai sti cum sa te imbraci, te imbraci prea bine nu te vor ca nu vor sa-ti dea prea multi bani, te imbraci potrivit nu-ti da banii care-i ceri si tot asa.
Daca esti femeie si nu esti blonda cu ochi albastri nu vei lua sigur postul daca vreuna dintre candidate are aceste calitati indiferent de capacitatiile intelectuale pe care le poseda.
Daca esti barbat nu ai chiar acelasi probleme dar trebuie sa fii prezentabil si sa nu arati ca esti mai destept sau mai capabil decit viitorul sef nu cumva sa-i iei postul trebuie sa fii cu putin sub ... ca sa poti sa faci treaba si el sa stea prin vacante.
Din nefericire haina face pe om in societatea actuala mai mult decit o facea inainte si ce-i mai rau este ca cei mai bine imbracati sunt parvenitii rezultatul noii societati din Romania post decembriste.
O haina mai buna si un pantof mai scump le da tot dreptul sa te fitileasca si sa te trateze ca pe un prost, deh le esti inferior tu ai platiti doar 1mil pe pantof pe cind ei au dat 5mil si tot asa.
Mai rau este ca haina le da dreptul de a te trata mai prost decit pe ceilalti de aceeasi teapa cu ei, si nu conteaza educatia pe care o ai si cultura.
E adevarat ca e mai bine cind te uiti la om si-l vezi ca-i spalat si aranjat decit jegos, insa lucrurile evolueaza mult mia departe.
Si eu sunt de acord cu RSI curatenia iti sugereaza respect pt tine si pt cei din jur insa daca ceilalti n-au respect ce te faci???
#52114 (raspuns la: #51721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
in magazine de haine? - de Horia D la: 28/06/2005 21:35:39
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
in magazine de haine?
#57117 (raspuns la: #57116) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aviz amatorilor de vraji - de donquijote la: 04/08/2005 01:19:11
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
daca apelati la gigi, chiar daca nu cere rsplata, serviciul trebuie platit intr-un fel sau altul ca altfel se pierde vraja. un guiness sau o casata e deajuns:)
Intradevar haina face pe om sau mai bine zis... - de reincarnat la: 05/08/2005 06:04:26
(la: noi si imaginea noastra)
Intradevar haina face pe om sau mai bine zis... poti sa stii cu cine ai deaface dupa cum se imbraca... :-))))

Nu stiu citi dintre voi va mai amintiti de vechile reviste Cinema. Pe fiecare din coperte avea cite un actor sau alta celebritate... Poate sint mai mult de 30 de ani de cind pe coperta din fata a unei revistei era o fotografie a actorului Peter O'Tole - imbracat elegant dar foarte simplu, intr-un costum inchis la culoare cu o camasa alba, fara cravata fara alte "podoabe"... Exprima noblezte, bun gust, inteligentza...

Pe coperta din spate a aceleasi reviste era o fotografie a lui Flavius Domide - (fostul jucator de fotbal de la UTA) imbracat cu un costum din anii '70 cu revere late, cravata lata inflorata si batista de aceeasi culoare la buzunarul de la piept al haine, arata un ceas mare cit un mare cartof si un lantz gros de aur...
Sa mai spun ce exprima in privintza personalitazii???
Mai bine va las pe voi sa deducetzi :-))))
#63356 (raspuns la: #62770) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ca o argumentare la ce spunea cico - de gigi2005 la: 06/08/2005 03:33:00
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
cele mai rele vraji se fac cu legaturi de la mort sau cu bucati din hainele preotzesti. Unii preoti dau ei insisi pe bani grei hainele purtate de ei, fiind constienti ca se folosec la "facaturi".
#63629 (raspuns la: #63628) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vraja - de Cassandra la: 08/08/2005 19:28:21
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
Alarma generala
Cred ca mi s-a produs o vraja in ...calculator. Nu, nu se uita la mine lung si nici nu ofteaza, doar ca serios mi-a aparut totul in limbaj HTML!!! Noroc ca-l inteleg. Hai sa nu mai vorbim de vecina, Belle, pliz :)
o 'vraja' utila - de donquijote la: 08/08/2005 22:30:55
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
daca ai ratacit vreun obiect, sau pur si simplu nu-ti amintesti unde l-ai pus, intorci un pahar cu gura-n jos si gasesti imediat:))
verificat, 100% proof (ca si vodca buna)...:)
o folosesc si la lucru. colegii deja stiu asta si daca ma vad cautand imi aduc un pahar (merge si cu pahare de hartie sau ple=polystiren expandat numai sa aiba forma de trunchi de con intors, nu cilidrice). i-am ajutat pe cativa sa gaseasca tot felul de chestii ratacite. (spuneau dupa aia ca nu-i vraja, deodata si-au amintit unde pusesera....lol - dupa ce au cautat de au inebunit).
Omul sfinteste locul si nu haina - de irina fiorentina la: 09/08/2005 21:56:28
(la: noi si imaginea noastra)
Poate in vremea de azi "haina face pe om" si cu cat esti mai intolit cu atat esti considerat mai sic si cu mai bun gust...dar, exista mereu capcana aparentelor in care putem cadea cu sau fara vrere.

Cate persoane bine imbracate v-au dezamagit in momentul in care au deschis gura? Sunteti siguri ca hainele exprima intotdeauna personalitatea celui care o poarta si nu doar o moda sau un gust generalizat. Am vazut tineri ahtiati dupa moda in stare sa cheltuie banii pe care nu-i aveau doar de dragul unei perechi de blugi de firma sau a unui parfum sau deodorant, doar pentru ca e sic...de marca!

Eu personal nu ma dau in vant dupa moda, fac mereu economii si-mi aleg cu mare grija hainele, mai ales in functie de pret si totusi mi se spune ca sunt imbracata bine...Dar nu asta ma intereseaza, desigur e important sa stii sa-ti alegi hainele in functie de ocazie, ca doar nu o sa te imbraci cu pantaloni scurti cand te duci la servici sau la o intrunire importanta, dar nu cred ca esenta si valoare persoanei rezida in modul ei de a se imbraca. Am vazut genii care aveau nevoie de ajutor in selectarea garderobei si a hainelor...iar locul lor ramane sfintit de propria persoana si genialitate nu de parul valvoi sau de ciorapii neasortati cu cravata si asa mai departe.

Chestia asta cu imbracatul bine pentru a face o buna impresie asupra celorlalti o gasesc mai curand o inventie - intre altele destul de artificiala si fortata - a noii ere de consum si materialism, cand esti judecat prin prisma aparantelor pe care stii sa le afisezi.

La Florenta am cunoscut o americanca care isi luase singura titlul de Consulent de imagine si-ti oferea (bineinteles contra cost) sedinte de consulenta pentru imbunatatirea imaginii proprii...nu am acceptat, imi dau seama ca daca as avea mai multe resurse economice as stii sa-mi imbunatatesc singura imaginea...doar simt estetic am destul si am si facut studii cu profil artistic. Dar nu ma intereseaza... prefer ca oamenii sa ma aprecieze pentru ceea ce sunt si nu pentru cum arat...chiar daca nu sunt chiar de aruncat nici din acest punct de vedere.

Asta e...raman la vechea fraza: omul sfinteste locul!

Salutari din Romania,
irina.
Omul sfinteste locul si nu (numai) haina... - de reincarnat la: 10/08/2005 08:13:21
(la: noi si imaginea noastra)
irina,

Ai mare dreptate. "Haina" poate sa ne induca in eroare. Totusi daca ne uitam cu atentie pina si combinatiile de haine scumpe pot sa spuna foarte mult despre ce se ascunde sub ele.
Nu trebuie sa ne uitam numai la marca. Am vazut multi imbracati cu BOSS, ARMANI... you name it... si care din cauza combinatziei nereusite sau a momentului nepotrivit aratau exact ceea ce erau...
La urma urmei, cine este destept este destep oricind, oricum si in orice impreujurare. Este adevarat ca prima impresie o face aparentza dar nu am vazut multzi prosti cara la prima vedere sa para altceva decit
ceea ce sint...:-)))

In privintza genilor impbracate "dezordonat"... Ei au acel "gift", acea lumina pe fatza care nu poate insela si isi permit sa fie excentrici... cu sau fara voie:-)))

Hei, se pare ca esti in excursie in Romania??? hahaha... In patru saptamini voi fi in Italia, la Milano. Abia astept sa vad vitrine cu haine frumoase.

Chris
#64548 (raspuns la: #64466) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Haine si iar haine...nu e mai bine fara? - de irina fiorentina la: 16/08/2005 23:06:11
(la: noi si imaginea noastra)
Da, sunt multe vitrine la Milano, dar si la Firenze...numai Palazzo Ferragamo cred ca face cat o strada plina de VIP Vitrine..doar ca si pretuirile te cam ustura...la propriu si la figurat.

Daca nu ar fi problema "mostenirii pacatului originar" in constiinta noastra milenara ar fi mai simplu: hainele ar servi doar sa ne tina cald pe timp de iarna...in rest, am scuti o cheltuiala...si am face-o cu cap, in fond darurile noastre spirituale ar trebui sa lumineze suficient ca sa acopere goliciunea trupului...aici am folosit o metafora, luati-o ca atare!

Vacanta placuta in Italia, atunci!
Pe curand,
irina.
#65734 (raspuns la: #64548) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...