comentarii

vraji cu piper


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Dinisor, draga, - de Hypatia la: 06/10/2004 14:12:35
(la: prenumele si influentza lui)
Pot continua cu urmatoarele:
Tocmai din cauza de experiente ca cea prin care ai trecut tu, nu este recomandabil ca sa punem doua sau mai multe nume copiilor nostri. Sau daca ii numim cu doua prenume, ar trebui sa avem preocuparea ca toti sa-i strige/cheme cu toate prenumele! Diminutivele, chemarile de alint etc sunt poate frumoase, placute, dar ne rapesc din forta cu care NUMELE INVESTESTE PERSOANA!
Este ceea ce voiam sa va scriu astazi, ca o completare la mesajul meu de ieri, pentru ceea ce Carapiscum nu vazuse ca legatura dintre principiul biblic si persoane, incepand cu cea a lui Hristos: Este apanajul persoanelor sa poarte un nume. Sigur ca umanitatea a transferat proprietatea de a purta un nume si fiintelor, lucrurilor care devin importante pentru om: animalul de casa, colectivitatea, natiunea, dar si stelele, locurile etc.
Asta pentru ca Dumnezeu a dat lui Adam acest privilegiu al numirilor. Insa, fiintele personale capata o DIMENSIUNE aparte, eshatologica, prin numele pe care il poarta. Este extrem de important sa pricepem asta. Chiar legatura dintre noi si ceilalti/lume/ Dumnezeu este altfel, daca ne asumam numele pe care il purtam in chip real. De exemplu, elevii mei au devenit mult mai atenti la ei insisi dupa ce le-am spus semnificatia numelor lor si acum si le poarta ca pe un fel de stindard. Pacat ca parintii lor nu continua acasa ce am inceput eu, caci daca propria lor mama le-ar spune pe numele lor intreg, devenirea copiilor ar fi mai implinita...
Nu va ascund ca exista si o magie a numelor. Am descoperit asta in satele din Oltenia, unde oamenii sunt strigati/chemati pe nume total diferite de cele primite la botez, cu motivul ca necunoscandu-li-se adevaratul nume, nu se prind vrajile de ei! Asta pentru ca acei oameni au putina credinta, de multe ori formala si in loc sa se increda in purtarea lui Dumnezeu de grija, cred ca se pot apara stalcindu-si numele. Habar n-au cat isi scad din implinirea personala...
Dar cine sa ia aminte?
Poporul acesta este zabavnic cu inima, zicea un prooroc.
Hypatia
#24321 (raspuns la: #24305) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
e bine sa studiezi mai mult... - de spirit_intelept la: 10/10/2004 07:38:33
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Draga mya,

ultimul tau reply mi s-a parut destul de amuzant. Inclusiv acum, cand raspund la el, zambesc :). Hai sa le luam pe rand:

1. Cu atributele pe care ti le-am acordat, de orgolioasa, inflexibila etc ti-am mai scris un reply. Dupa ultimele tale post-uri, as mai putea sa adaug la cele ce am scris atunci inca niste observatii care vin in sprijinul acestei etichetari pe care ti-am facut-o. Mai nou am impresia ca din pacate chiar iti imbogatesti repertoriul de calomnii la adresa mea (de ex sfarsitul reply-ului tau), ceea ce evident nu-ti face cinste in nici un fel. Chiar si felul in care ai raspuns la comentariul lui vajra, in care acesta a prezentat la un mod deosebit anumite realitati spirituala, te pune intr-o situatie proasta. Se pare ca oricate argumente, nume de maestri spirituali, etc...ti-ar aduce cineva in sprijinul tantrei, la tine toate acestea "s-au mai auzit deja". Te dai singura ca exemplu de inchistare mentala.

2. Dupa cum ti-ai dat si tu seama "aparenta mea dificultate de logica" de fapt a venit din faptul ca am considerat ca stiai deja faptul ca Krishna intr-adevar a avut viata sexuala chiar foarte bogata. Acum imi dau seama nu numai ca nu stiai acest lucru, ba chiar negi asta. Inainte sa incepem o polemica pe aceasta tema, am sa-ti explic anumite faze din viata lui Krishna, care arata intensul lui erotism chiar de la varste fragede.
De ex cand era mic si le-a surprins pe gopi-uri facand baie dezbracate, le-a ascuns hainele si nu le-a returnat decat atunci cand acestea, lasand sfiala la o parte, au venit pe mal sa-l implore a le da hainele inapoi. Intr-o prima faza chiar ele isi ascundeau cu o mana nuditatea, dar Krishna nu le-a facut pe plac decat atunci cand gopi-urile au inceput sa-l roage cu ambele maini...asta era in copilaria lui. De fapt gopi-urile erau asa de uimite de aceste fapte ale lui, care majoritatea aveau un substrat specific sexual, incat nici macar nu mai stiau cum sa reactioneze.
Cand Krishna a crescut mai mare, scrierile sacre indiene (Vishnu-purana, Bhagavata-purana, Harivansa, Narada-Pancharatra si Brahma-Vaivarta) ne relateaza adevarate episoade erotice in care era implicat Krishna:
########
With a young, new moon sailing untroubled through the balmy autumn nights, Krishna felt playful and exuberant . . . sometimes, stirred on by pleasurable emotions, he sported with girls from the camp through the dark, warm nights. The girls ecstatically drank in his countenance as if it were the moon come to earth. With his bright arm bands and wild flower garlands, Krishna's glowing presence made all Vraja glow. Entranced by his graceful ways, the girl herders greeted him joyously as he strolled about. They pressed their full, swelling breasts against him, their eyes darting about. Eluding the restraint of mothers, fathers, and brothers, the pleasure drunk girls dashed through the night to his side. Forming a row, they sang praises of his deeds, each girl striving to outdo the others . . . Their limbs were soon covered with dust and dung as they struggled to satisfy Krishna, like excited female elephants topped by an aroused bull elephant. With wide eyes beaming with love, the deer eyed girls thirstily drank in their lover's dark form. Then others had their chance to find pleasure in his arms. When he sighed with pleasure, the girls joyously echoed his melodious sounds. Their hair, once carefully bound and parted, lay strewn about as they fell back fulfilled, stray hairs caressing the nipples of their breasts. On many a moonlit autumn night, Krishna and the herder girls joined in these revels, amusing themselves in delicious play.
(citat din Harivansa)
########
Daca vrei, iti mai pot oferi asemenea citate din carti sacre indiene precum si din comentariile unor mari indianisti.
Deci draga mya, mi s-a parut amuzant cand tu ca sa combati tantrismul l-ai adus in discutie chiar pe Krishna care, asa cum am mai spus, este o incarnare (avatar) a aspectelor de iubire si fericire divina...si din fericire pentru noi iubirea divina nu inseamna doar a privi stelele ci si capacitatea noastra de face dragoste la un mod sublim.

3. Oricum, din ultimul tau comentariu remarc faptul ca esti intr-o stare de defensiva...de 3 ori ai spus ca nu vrei sa-ti raspund sau sa iti explic anumite aspecte. Eu am sa urmez totusi adevarul, asa cum este el prezentat in scrierile traditionale, si in masura in care va fi necesar am sa-ti raspund si in continuare.

Spirit Intelept
#24600 (raspuns la: #24437) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daniel - de carapiscum la: 11/10/2004 13:09:12
(la: Propunere)
Cred ca ori eu m-am exprimat gresit, ori s-a inteles gresit dintr-o pura eroare umana. Nu e vorba de nici o discutie ce ar putea fi purtata in acest spatiu, ci pur si simplu de o semnare in semn de responsabilizare a celor care sunt inscrisi in randurile noastre ca utilizatori ne-anonimi. Ca daca dupa aia cineva hotaraste (ca de altfel multi altii deja) sa-si foloseasca in relatiile de pe forum numele real (care oricum nu poate fi verificat pana la urma, sic!), este optiunea fiecaruia. Imi dau seama ca este cumva inoportuna aceasta propunere de vreme ce, zice chiar Denysa (si ma asteptam la reactia asta din partea ei, parca as cunoaste-o de-o viata) exista aceasta posibilitate deja. Numai ca ce se intelege pare-mi-se mai greu e faptul ca-mi doresc in acest spatiu virtual macar o farama sfanta si neintinata de ambitiile despre care vorbeam. Daca vreti se poate asemana, pastrand proportiile, cu altarul sfintit al unei biserici, altar in care n-are dreptul si posibilitatea de a intra oricine si de a aduce vreo profanare prin reaua vointa. Cam asta cred eu ca nu s-a inteles. Si de aceea ma mira f. mult ca nu s-a mai gasit nimeni in afara de Denysa si de tine sa raspunda in vreun fel. Stiu eu ca sarea si piperul intr-o conversatie o constituie uneori tocmai acele momente de "scapare" din chingile moralei, dar macar din cand in cand ar trebui sa avem posibilitatea de a ne regasi cu totii intr-un cadru linistit, de pace, de comuniune si de unitate.

Si mi-a mai venit o idee cu aceasta ocazie: am putea chiar sa scriem cate ceva despre noi personal- daca ne simtim atat de trufasi si de viteji pe la spatele unor pseudonime, atunci sa dam dovada ca putem fi noi insine si in postura de oameni cunoscuti. Altfel, asa mi se pare mie, atacurile la persoana in spatele mastii unui nickname sau a anonimatului sunt reale lasitati din partea acestora.

P.S. Poate ca nu e buna propunerea mea, dar sa tratezi cu dispret pe cineva numai si pt. ca a venit cu ea cu intentia declarata si dorita de a face ceva bun si frumos, mi se pare iara o crasa lasitate si lipsa de bun simt. Cu astfel de oameni nu poti sa faci, si aici sunt realist, nici o branza. De aia mi se pare ca propunerea va ramane pana la urma in stadiul incipient actual. Si cu asta inchei, nu poti spune despre ceva ca nu e bun in perspectiva daca inca nu l-ai incercat. Putem incerca macar pt. o perioada sa vedem ce-o sa iasa.

Multumesc de atentie.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#24685 (raspuns la: #24627) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Salata de Tuna - de LMC la: 21/10/2004 19:30:38
(la: Trancaneala Aristocrata)
Fefelino, da' macar spune si tu aproximativ cit se pune in salata aia ca suna foarte buna.

Deci:

1 conserva de tuna (ulei)
? orez alb fiert si spalat (ma gindesc ca asta e rece)
? boabe de porumb de la conserva
? gogosari murati, taiati cubulete
sare si piper

Se mai pune ceva ulei sau maioneza sa le lege, sau e destul uleiul din tuna? Cit orez in comparatie cu conserva de tuna? Ce cantitate de porumb in comparatie cu tuna si orezul? Gogosarii ma gindesc ca sint doar pentru culoare. Dar ceapa nu se pune?
#25846 (raspuns la: #25834) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daniela, - de Mary la: 22/10/2004 10:14:43
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Mie mi-a placut ce scrisesesi , poate si pentru ca si mie imi place Caragiale. Si nu am vazut nimic rau in ce ai scris tu, deci din punctul meu de vedere, io nu stiu de ce te-ai scuzat?? :)

Sint de acord cu (citez de la tine): '""sa nu riscam sa alunecam: sa ne impunem acuma niste reguli de zbir, sa ajungem la o uniformizare a expresiei personale. in cazul asta n-am mai incerca acele emotii/ sentimente atit de diferite sau cel putin nu le-am mai exprima atit de antrenant (bineinteles, fara acele atacuri). si cind exprimarea devine uniforma.... devine plictisitor. nu mai vrea nimeni sa participe la monotonie.""
Monotonia este oribila. Si atita timp cit nu sint atacuri, un pic de "sare si piper" este ce da gust conversatiei, nu?


#25915 (raspuns la: #25895) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
To my romanian-canadian friend - de valico la: 29/10/2004 12:44:25
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Ce nu inteleg de la tine este ca desi spui ca Germania e super ai zburat in CA.Personal am 21 de zile concediu si nici o zi de medicale.Preturile sunt foarte piperate e adevarat.E adevarat ca si aici exista discriminare rasiala in a promova profesional, vor ca imigrant, sa-ti dea toate jegurile de posturi, dar eu cred ca nici o tara nu e perfecta.Peste tot sunt probleme mai mici sau mai mari.
In ce priveste Rols-urile de firma,din cate cunosc aici nu se obtine asa ceva. Sotia e o exceptie atat pt. angajati irish cat si de alte natii.
Trebuie sa fii o persoana importanta intr-o firma sa vezi masina de firma, pentru ca cei care au posturi bune au bani au si masini personale bune.
Sotia e un compromis,din cauza ca e RO, salariul nu i s-a marit foarte tare si i s-a dat o masina buna, pentru ca o stie patronul obsedata dupa masini mari. Personal cred ca nu o putea face mai fericita dpadv decat e.
Pentru un sofer maniac, o masina tare e tot ce-si poate dori.
Bineinteles ca nu poti compensa lipsa iubirii cu bani. Insa nu ma refeream la a compensa ceva.Sunt fericit ca sunt la fel de indragostit de sotia mea ca si acum 8 ani cand ne-am casatorit, si asta era in anul 2 de facultate la ASE. Avem un baietel , irish citizen,de 3 anisori, care azi are petrecere de Halloween la creche in costumul lui de Batman.
Am o familie deosebita si suntem fericiti, si e normal sa nu inteleg de ce unii isi paruiesc nevestele sau ele suna la 911, si la o adica nici nu vreau sa cred ca asta exista.
Sunt happy asa cum sunt, iubesc si sunt iubit,nu pot decat sa-mi para rau pt. cei care nu sunt aceeasi situatie ca si mine.
Cat despre bani, am fost mult mai norocos ca altii ca mine, fie RO sau IRL,dar nu vad nici o superioritate in asta. Nici nu m-as compara cu un RO care traieste in GE sau CA. E viata pe care o traiesc.. la maxim.
Nu imi fac de rusine natia, ca alti RO de pe aici, inclusiv cei cu 2 r.
Am o familie fericita si nu vad de ce mi-as cere scuze pt. asta. Ca imi permit orice din ceea ce muncesc, iar nu am de ce sa ma scuz!
Iti doresc toate cele bune,si nu fac nici o datorie de onoare din asta!
Pana la urma tot nu am inteles chestia aia ca eu as credea ca tot ce zboara se mananca.
Despre bere ,beau Guiness, in RO am lucrat pt. Carlsberg RO, distribuitorul Guiness si Kilkenny Beer in pub-urile IRL din RO.
Din ceea ce spui tind sa cred ca tu nu ai gasit femeia potrivita inca, si asta e mai mult ca o refulare a nemultumirii tale ref. subiectul discutat.
Nu pot decat sa-ti doresc o relatie deosebita ca si cea pe care o am eu cu sotia. Suntem tineri, eu 29, sotia 28, dar tot cred ca vom fi la bine si la rau toata viata, asa cum "canta" preotul la casatoria religioasa.
All the best! Cheers !
#26769 (raspuns la: #26594) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre poezie - de (anonim) la: 30/10/2004 05:43:05
(la: Cele mai frumoase poezii)
Despre poezie

Când dorim să exprimăm o idee cu maximă precizie, alegem cuvintele cele mai expresive şi mai potrivite scopului, fără a ţine cont de careva reguli, în afară de regulile gramaticii – astfel ne exprimăm în proză. În proză ideea este componenta primordială şi cea mai importantă, stilul şi vocabularul utilizat slujesc ideea, creând climatul psihologic adecvat unei perceperi optime. Poezia tradiţională, dimpotrivă, presupune respectarea strictă a unor anumite reguli, care impun un ritm şi un tip de rime unic pentru poemul respectiv. Necesitatea de a rima versurile impune căutarea cuvintelor care rimează cu cele deja găsite, iar asociaţiile care apar pe parcurs îmbogăţesc ideea iniţială cu noi nuanţe, îi dau o turnură neaşteptată, descoperă faţete şi contururi nebănuite. Acesta îi aplică jocului de-a versificarea un farmec deosebit, prospeţime şi mister, oferindu-ne emoţii inegalabile. Este lafel cum ai păşi pe un tărâm neexplorat, într-o junglă deasă fără cărări bătătorite, care îţi dirijează ea-înseşi paşii, obligându-te să învingi obstacolele apărute pe neaşteptate în cale. În schimb, îţi dăruieşte privelişti minunate după fiecare stâncă ocolită, iar dacă te pricepi să nu pierzi orientarea, vei ajunge unde ai dorit după o călătorie palpitantă şi plină de aventuri. Astfel constaţi cu uimire că ai exprimat ideea poate chiar mai bine decât ai fi făcut-o în proză, deşi aceasta a suferit o metamorfoză uluitoare, ca o femeie care pe un corp frumos de la natură îmbracă o rochie minunată, care îi scoate în evidenţă şi îi amplifică frumuseţea. Butonul a pleznit, scoţând la iveală farmecul florii, un fluture încântător şi-a luat zborul, părăsind crisalida uzată.
Pe de altă parte, nu e nici o pagubă, dacă busola, brusc, se strică şi nu-ţi mai indică corect direcţia. Mulţi călători, rătăcindu-se, au făcut descoperiri extraordinare. Columb, după cum se ştie, a luat calea spre India, dar a descoperit două continente noi şi o mulţime de insule! Important este să găseşti, totuşi, drumul spre casă.
Minunat este faptul, că restricţiile pe care ne-am propus să le respectăm nu numai că nu ne-au încurcat, ci ne-au şi ajutat să obţinem efectul optimal, răsplătindu-ne eforturile cu vârf şi îndesat. Din păcate, astăzi poezia tradiţională este privită ca o Cenuşăreasă care a zăbovit să plece de la bal după termenul fixat, trezindu-se din scurtul ei vis în rochiţa veche chiar în mijlocul cucoanelor gătite şi a cavalerilor dichisiţi. Jocul de-a rimele nu mai pasionează poeţii, considerându-se demodat şi învechit. Şi e păcat! Versul alb, deşi îţi permite să-ţi expui ideea “goală” cu eforturi minime, fără a fi constâns de oarecare condiţii, nu-ţi oferă satisfacţia de a învinge multiple şi variate obstacole pe un drum întortocheat şi anevoios, nici posibilitatea unor descoperiri neaşteptate în jurul propriului tău gând. Până la urmă se constată că o formă perfectă din punct de vedere estetic slujeşte ideea cu mai multă fidelitate şi o scoate în evidenţă, urmându-i contururile ca propria ei piele. Frumuseţea mişcă sufletele şi le face mai receptive la ideile, pe lângă care mulţi ar trece cu nepăsare, fără a le lua în seamă.
Simplul fapt ştiinţific, că unele stele pe care le vedem se află la depărtări imense, de mii de ani lumină, tulbură puţine persoane sensibile, pe când versurile des citate
“La steua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii, să ne-ajungă…”
au miraculosul dar de a trezi imaginaţia, făcându-ne să conştientizăm ideea nu numai cu mintea, dar şi cu sufletul. Omul este o fiinţă complexă, în care simţurile, emoţiile şi raţiunea trebuie să conlucreze.
Puţini sunt acei, care au un văz deosebit de ager şi pătrunzător, fiind în stare să distingă asemenea detalii, care le scapă altora. La fel, puţini oameni posedă o sensibilitate ieşită din comun, şi mai puţini au darul a o face un bun al tuturor, creând opere de artă care apropie realitatea de sufletele noastre. Un adevăr amar, trecut prin inima poetului, devine o durere sfâşietoare, care se amplifică, intrând în rezonanţă cu inimile tuturor, devine un clopot de alarmă care trezeşte sensibilitatea publică şi mobilizează forţele spirituale ale organismului social în faţa primejdiei. Nu întâmplător poeţii s-au pomenit întotdeauna în epicentrul erupţiilor sociale. Dar şi în condiţiile unei acalmii relative poeţii găsesc destulă hrană pentru a alimenta şi a creşte această floare rară, pe care o numim poezie. Rostul ei este să ne sporească sensibilitatea, descoperindu-ne esenţa fenomenelor de natură spirituală şi frumuseţi care altfel ar trece neobservate, tot astfel precum ochelarii servesc pentru sporirea văzului, dezvăluindu-ne calităţile optice ale obiectelor materiale. Prin urmare, poezia este un instrument care prelungeşte posibilităţile noastre de a percepe Frumosul dincolo de limita individuală a fiecăruia.
Dacă ne referim însă la substanţa ei, putem spune că poezia este o sinteză a ideii cu trăirea emoţională şi veşmântul ei verbal, sonor. O îmbinare armonioasă a acestor componenţi este absolut necesară - lipsa sau slăbiciunea unuia dintre ei poate desfiinţa poezia. Când scriem poezia pe hârtie, nu facem decât să o notăm, să-i dăm o formă materializată. Evident, că această materializare a unor elemente în fond nemateriale este imperfectă. Partitura unei simfonii încă nu este muzică - muzică ea devine doar atunci, când îmbracă veşmântul ei sonor şi emoţional. O interpretare proastă o desfiinţează, una excelentă o renaşte. La fel şi poezia - cititorul îi redă haina sonoră şi emoţională după priceperea sa - cu mai multă sau mai puţină dibăcie.
Poezia scrisă pe hârtie este doar o jumătate de poezie. Poezie cu adevărat ea devine numai atunci, când este declamată într-o manieră sinceră, adecvată conţinutului său ideal şi emoţional. În realitate acest lucru se întâmplă destul de rar, deşi este foarte important. Poezia trebuie să sune, să acţioneze asupra ascultătorului prin toate mijloacele de care dispune, prin toată vraja ei lăuntrică. Este greu de spus, din ce se compune această vrajă, dar ritmul, rima, melodia versului sunt componenţi importanţi ai acesteia. Aici se adaogă intonaţia artistului, calităţile melodice ale vocii sale, precum şi sensibilitatea lui, inteligenţa lui, care îl ajută să pătrundă conţinutul ideal şi emoţional al poeziei, să ghicească fără greş interpretarea adecvată. Un poem cu o deosebită încărcătură emoţională, în opinia mea, solicită o declamatoare cu voce joasă, adâncă, plină de o forţă reţinută izvorâtă din interior,cu o manieră de declamare care ar produce impresia că cuvintele sunt smulse din propriul ei trup, sunt rupte din propria-i carne. Dar poezia nu trebuie urlată, sentimentele mari vorbesc mai mult în şoaptă - o şoaptă adâncă, grea, dureroasă.
Mă întristează nespus o poezie prost declamată, mai ales dacă aparţine unui mare poet. Este o profanare. Nu ştiu de ce s-a înrădăcinat convingerea eronată, că pentru a interpreta opere muzicale trebuie să faci şcoală, iar pentru a declama versuri nu trebuie decât să înveţi cuvintele. Sunt categoric împotriva acestui mod de gândire. Pentru a putea declama versuri trebuie să înveţi această artă deloc simplă. Trebuie să munceşti, să experimentezi, să-ţi pui în valoare calităţile artistice - dacă le ai, desigur.
Eu nu accept anumite maniere de declamare, printre care şi cea dulceagă, lascivă, excesiv feminizată. Nu-mi place nici stilul de incantaţie şamanistică, în care poezia este interpretată ca un descântec vrăjitoresc. Îmi place maniera naturală, sinceră, sufletistă, deşi accept şi chiar consider necesară scoaterea în evidenţă a ritmului interior al versului, precum şi jocul uşor al vocii, valorificarea calităţilor ei melodice. Este extrem de important să respectăm o corelaţie armonioasă între toate aceste elemente. Simţul măsurii este măsura talentului artistului.
În ceea ce priveşte veşmântul verbal al poeziei, acesta cere o atitudine lafel de responsabilă, o muncă grea şi minuţioasă de selecţie şi prelucrare a materialului. Limbajul poetic cere o atitudine deosebit de grijulie din partea acelora, care pretind (cu temei sau fără) că fac poezie. Din păcate, unii dintre aceştea nu-i acordă mare importanţă, neglijându-l cu uşurinţă. Suntem obişnuiţi să mizăm întotdeauna pe har, pe miracolul inspiraţiei, pe spontaneitate, pe multe alte “miracole”, fără a ne îngriji să depunem careva eforturi intelectuale pentru a ne cultiva şi îmbogăţi sufletul nu numai cu valori morale, dar şi cu acele cunoştinţe concrete, rodul investigaţiilor uriaşe pe care le-a întreprins omenirea în zona tăinuită şi inaccesibilă filistinului, pe care o numim Poezie. O asemenea atitudine dezvăluie subdezvoltarea noastră spirituală, pe care o constat cu amărăciune. Mi-ar fi greu să-i zic pe nume virusului, care i-a atacat pe toţi membrii societăţii noastre, dar denaţionalizarea, devalorizarea cunoştinţei de carte, cultivarea atitudinii agresive şi dispreţuitoare faţă de intelectuali (nu găsesc un termin mai potrivit pentru a desemna omul care posedă cunoştinţe vaste, suflet mare şi înalte calităţi morale) au fost condiţiile favorabile pentru ca acesta să prospere. Acum, dacă dorim să ne vindecăm, nu mai putem subaprecia tezaurul spiritual pe care l-a acumulat umanitatea timp de secole şi milenii, nici pe purtătorii lui.
Dar să ne întoarcem la oiţele noastre, cum spun francezii. Oricine simte în sine aplecare sufletească spre poezie şi doreşte să facă poezie, trebuie să înveţe ce este poezia, nebizuindu-se pe cunoştinţele fragmentare pe care le capătă în mod spontan. Un muzician consacrat este obligat să cunoască secretele meseriei sale, iar măsura în care le cunoaşte este un indiciu important al valorii sale ca maestru în arta muzicii. Tot astfel un poet este obligat să fie un adevărat maestru al cuvântului poetic, un iniţiat în secretele “ars poetica”, care este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Sensibilitate, intelect, cunoaştere şi măestrie - iată patru piloni pe care se sprijină templul Poeziei. Slăbiciunea unuia dintre aceştea poate fi fatală - fiecare trebuie să fie suficient de durabil pentru a-şi îndeplini misiunea. E adevărat, uneori surplusul de vigoare al unuia poate substitui şi camufla slăbiciunea altuia, dar până la o limită doar. Templul Poeziei nu poate sta în trei picioare.
În primul rând, un poet trebuie să-şi cunoască la perfecţie materialul, din care îşi durează opera, adică limbajul poetic. În general, nu putem alcătui un dicţionar complet al limbajului poetic, care ar conţine acea submulţime a unei limbi, despre care putem spune: aceste şi numai aceste cuvinte pot fi admise într-un poem. Ca limba însăşi, limbajul poetic este supus unei fluctuaţii permanente, unei dezvoltări continue - unele cuvinte apar, altele dispar din uz. Limbajului poetic îi este caracteristică însă o anumită adâncire în trecut, el conţine unele cuvinte arhaice, ieşite din uzul cotidian, şi admite cu greu neologismele, doar după un proces de “rotunjire” prin folosire frecventă, când acestea devin familiare şi se înscriu cu succes în peisajul lingvistic respectiv. Acest proces este aidoma lucrului de secole al fluxului, care rotunjeşte şi cizelează pietricele diforme, comunicându-le formă, luciu şi culoare. Fluxul netezeşte muchiile ascuţite, curăţă impurităţile şi transformă pietricelele obişnuite în comori strălucitioare. Dar această muncă necesită timp şi nu suferă graba. Cuvântul îşi poate găsi locul în colierul unui poem numai după ce a căpătat forma, luciul şi culorile necesare, potrivite mediului lingvistic respectiv.
Adela Vasiloi
#26945 (raspuns la: #13613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"ca sa fie lucrurile clare, a - de (anonim) la: 30/10/2004 14:45:34
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
"ca sa fie lucrurile clare, aici vorbim despre barbati romani si despre femei educate, pregatite, pe picioarele lor si cu situatie clara, care au muncit ca sa ajunga acolo unde sunt - care nu sunt in situaia de a avea nevoie de sprijinul unui barbat pentru a supravietui sau pt a-si rezolva situatia legala in tara in care vor sa se stabileasca."

dar de ce se limiteaza subiectul la femeile educate, pregatite, pe picioarele lor si cu situatie clara... adica restul femeilor nu au dreptul la un barbar care sa le respecte si sa le fie alaturi moral spiritual si toate alea? eu aveam 18 ani cand l-am cunoscut pe prietenul meu cu care sunt impreuna acum de cinci ani. Deci cum ar fi firesc nici unul din epitetele citate nu m-ar fi caracterizat la acea varsta, cum de altfel nici macar acum. Abia ma ocup de subiectul educatie.

O femeie crescuta in Romania cu barbat roman... Dar stiam ce vreau - sa nu stau la coada catitei! Desi mama a avut intentii bune si m-a invatat 'tot ce se cuvine sa stie o 'buna gospodina'. Si prietenul meu nu a avut pretentii. Era la facultate si manca orez fier cu piper - motive financiare dar si de dexteritate culinara - din familie... Sa-mi las 'barbatul' nemancat... asta ar insemna ca nu sunt gospodina in Romania... mmm... da stiti ca nu mi-a prea pasat... cat timp noi doi suntem fericiti unul cu altul... Oricum, intre timp a invatat sa gateasca. Nu ne petrecem timpul in mod egal la bucatarie, si nu as putea si nici nu as vrea sa il constrang in vreun fel, asa cum nici el nu ma constrange pe mine sa fac ceva ce nu vreu: daca nu vrea si nu vreau sa gatesc, mancam in oras sau cumparam ceva gata preparat. Dar deobicei gatesc daca am timp,pentru ca imi place si nu pentru ca cineva are pretentii.

Si chestia cu femeia careia nu i se perminte sa ia decizii importante... Se intampla, stiu, des, dar nu putem da vina in totalitate pe barbati! Sunt barbati si barbati. Cum sunt femei si femei. La mine in familie mama a fost cea care a luat toate deciziile importante! Asta e. Si nici asta nu consider normal. Si acum sa nu vi-l inchipuiti pe tata acel asa zis 'pamapalu' care il conduce femeia. A fost un barbat ca toti barbatii, care cand a avut ceva de zis, a zis. Dar a lasat-o asa pe mama sa se bucure ea ca le face pe toate: si ea a luat si deciziile, si a facut si mai multi bani in casa, si ne-a crescut pe mine si pe fratele meu si a facut si mancare si curat... Si fratele meu, barbat fiind, duce si galeata, sterge si praful in casa, da cu aspiratorul, scutura covoarele, si mai face si mancare pe deasupra. Da nu s-o gasit nici o fata curajoasa pana acuma sa vrea sa fie ajutate la toate treburile astea. Ca vedeti voi,majoritatea sunt crescute sa le faca pe toate singure singure :)

Si asta este adevarul, ca ,majoritatea se plang cat de multe fac ele, dar de oprit nu le poti opri. Si orice barbat care are pune-te masa, strange-te masa nu o sa zica nu (chiar si un strain). Cum nu cred ca o femeie ar zice nu, daca i s-ar oferi. Si asa, dupa ce ii obisnuiesc, incep sa se planga ca numai ele fac... Si cedeti-ma ca unele nu pot fi oprite. Ex. fata educata, cu situatie calara si pe picioarele ei, romanca, vine in strainatate, cunoaste barbat educat, cu situatie clara si pe picioarele lui, roman, si se infiripa o relatie care tehnic ar dura cateva saptamani pana doamna se intoarce in tara. Si ce face ea din primele zile cand se muta in chirie, aproape de locuinta lui... Curat!!! Si la ea, si la el... Si mancare!!! Pentru el in fiecare zi cand vine de la servici... Si o alta persoana, prietena foarte buna de a mea de alfel, lasandu-i cheile pentru cateva zile, eu fiind plecata din oras, nu s-a putut abtine fara sa faca curat pana si la mine acasa! (in scop terapeutic, bine'teles, nu ne putem contrazice cu persoana).

Deci nu se poate ca toate astea sa fie doar coincidente ale naturii. Vine din educatie: atat a barbatilor, cat si a femeilor. Asa ca decat sa stam si sa-i criticam atata pe barbatii ca nu fac nimic, de ce nu vorbim despre ceva concret care se poate face. Ca asa venim si ne plangem si dupa aia tot la spalatu vaselor ne intoarcem. Pentru ca barbatii astia romani nu s-au nascut ei asa... E normal pentru omul crescut cu mentalitatea sanatoasa ca femeia tre sa faca, sa caute ceeea ce stie el cum trebuie sa fie. Dar daca nu gaseste? Se adapteaza. Dar sugestia mea este ca si femeile tre sa se lase de sportul datului cu tigaia in cap :)).

Si asa ca la sfarsit, acelasi sfat pe care il dau prietenelor mele: asa vi-i alege-ti si asa vi-i invata-ti, asa-i aveti!! :) Ca or fi ei 'rai', dar noi ii facem si mai 'rai'.
#26967 (raspuns la: #24598) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Izvorul Nopţii - de (anonim) la: 31/10/2004 12:30:58
(la: Irlanda are nevoie de 100.000 de imigranti)
Izvorul noptii



L. Blaga a trait intre anii 1895-1961 si a fost unul dintre cei mai mari poeti care inbina armoniaos in opera sa filosifia si literatura. Geneza poeziei face parte din volumul de versuri al poetului ‘Poemele luminii’ publicat in 1919. L.Blaga considera ca iubirea repr. o cale de cunoastere, de descifrare a tainelor universului. In poezia sa ‘lumina’ este sinonim cu ‘cunoasterea’. Ca gen apartine genului liric,ca specie este o idila. Tema o constituie iubirea vazuta ca o cale de cunoastere.titlul se constituie intr-o metafora revelatorie care sugereaza ‘ochii negrii ai iubitei’. Izvorul de fapt un sent. de iubire pe care-l traieste poetul.
Op.lirica este opera in care autorul isi exprima direct ideile,sent.. Discursul liric este alcatuit dintr-o fraza ampla si dintr-o propr.dezvoltata cu rol de concluzie. Fraza expr. admiratia poetului pentru frumusetea iubitei. Discursul liric I-a forma unei adresari directe,poetul expr.-usi admiratia fata de frumusetea persoanei iubite. Acest sent. este evidentiat si de vocativul care deschide discursul poetic ‘frumoaso’ si care in acelasi timp sublinieaza o trasatura fizica a persoanei iubite. Cuv. ‘cheie’ al poeziei il constituie subst. ‘achii’ care apare de 3 ori in poezie pe parcursul poeziei. Asocierea subst. ‘ochii’ cu adj. ‘negrii’ la gradul superlativ precum si cu adj. ‘adancii’ care capata in text valoarea subst. are rolul de a amplifica starea de extaz pe care o traieste poetul la vederea iubitei sale. Enumeratia ‘peste vai’,‘peste munti’ si ‘peste sesuri’ evidentiaza faptul ca frumusetea iubitei se rasfrange asupra naturii,acesta preluand cateva din atributiile fiintei iubite. Negrul ochilor iubitei fac din aceasta un adevarat mister care nu poate fi descifrat decat prin iubire. Ideea de mister este amplificata de epitetul adverbial ‘tainic’, de subst. provenit din adj. cu functie de apozitie simpla ‘adancii’precum si de metafora ‘o mare de intuneric’. Vb.dubitativ ‘a parea’ care se constituie intr-un singur vers sug. faptul ca emotia puternica pe care i-o trezeste frumusetea iubitei il determina s-o confunde la un moment dat cu intregul univers incarcat de mistere. Inversiunile prezente in poezie ‘tainic curge’,‘asa-s de negrii’au menirea de a scoate in evidenta impresia puternica pe care i-o produce e-ul liric frumusetea iubitei dar si misterul iubirii.
A doua secventa a discursului liric se constituie intr-o concluzie a versurilor anterioare. Omagiul adus in prima sec. iubitei atinge acum apogeul fapt subliniat de oximoronul ‘asa-s de negrii/lumina mea’. Reluarea adj.‘negri’ la superlativul absolut pentru a expr. consecinta pe care o are asupra e-ului liric,vraja datorata frumusetii ochilor iubitei are in acelasi timp rolul de a acc. trairea poetului. Prozodia poeziei este in deplin acord cu ceea ce vrea sa transmita poetul.Avem versuri albe,fara rima cu masura variabila.Rima interioara realizata cu ajutorul asonantei.Muzicalitatea este data de pauzele impuse de discursul liric in desfasurarea lui intr-un accent al versurilor.





#27063 (raspuns la: #12954) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ceva bun de tot - de LMC la: 05/11/2004 22:39:59
(la: Trancaneala Aristocrata)
Scriu din nou reteta asta pentru ca aluatul se foloseste si la cele doua de mai jos.


Prajiturele cu Mere si Nuci “Marta”

700g faina
330g unt nesarat
200g smintina
2 oua intregi
3 galbenuse
1 lingurita praf de copt stins cu lamiie

2kg mere curatate si date pe razatoarea mare sau taiate felii subtiri de 1milimetru grosime
150g zahar tos
nuci taiate marunt cu cutitul
o lamiie
praf de scortisoara

Mai intii de toate se curata merele de coaja si se dau pe razatoare, sau se taie felii subtiri. Daca merele se dau pe razatoare toata zeama trebuie scursa bine de tot, dar daca se taie felii nu trebuie scursa zeama pentru ca nu prea ramine zeama atunci. Se pun merele intr-o cratita si se amesteca bine cu zaharul, zeama de la o lamiie, coaja galbena rasa de la lamiie, si scortisoara dupa gust. Se aseaza cratita pe foc si in timp ce amesteci in continuu lasi sa fiarba merele. Nu adaugi apa pentru ca ele vor lasa zeama suficienta pentru fierbere. Dupa ce fierb merele se pun deoparte sa se raceasca bine de tot. Merele se aseaza intr-o strecuratoare de plastic deasupra unui castron ca zeama care mai este pe ele sa se scurga usor.

In timp ce merele se racesc prepari aluatul. Se pune faina intr-un castron si la mijloc se face o adincitura unde se pune o lingurita de praf de cop. Imediat se stinge cu un pic de zeama de lamiie. Se adauga ouale, untul, si smintina si se framinta aluatul bine de tot. Untul trebuie sa fie rece de la frigider pentru ca in timp ce framinti aluatul el va incepe sa se inmoaie. Daca aluatul este prea lipicios in timp ce-l framinti poti sa mai presari cite un pic de faina sa nu se lipeasca de miini sau de suprafata pe care framinti. Imparti aluatul in 4 si-l bagi la frigider pentru o ora sa se odihneasca.

Scoti cite o portie de aluat care se intinde subtire, 2-3mm, si se taie patratele cu latura de vreo 12-13cm. La mijloc se aseaza umplutura de mere si cite o lingurita de nuci taiate. Se prind cele patru colturi si se aseaza intr-o tava unsa cu unt si tapetata cu faina. Fiecare prajiturica se unge apoi cu pensula cu putin ou batut, si chiar la mijloc se presara citeva nuci taiate care le apesi usor cu degetele sa se aseze in aluat. Se da la cuptor incis la o temperatura potrivita, cam 375 degrees Fahrenheit = 190.56 degrees Celsius, dar asta depinde de cuptorul fiecaruia, si se lasa pina se fac de culoarea aurie. Cind se scot afara le asezi pe un gratar de metal le acoperi cu un prosop de bucatarie si le lasi sa se raceasca; cind s-au racit le poti da cu un pic de zahar pudra si le asezi frumos pe o tava. Pofta Buna!

Compozitia de mai sus mi-a dat in jur de vreo 42 de prajiturele.


Umplutura de Spanac

Pentru aceleasi cantitati de aluat ca si la prajiturele cu mere

2kg spanac (taiat marunt) (sau poti sa iei si din ala inghetat)
300g brinza “feta”
150g cream cheese
1 ceapa (taiata marunt)
1 ou batut
ulei de masline
sare si piper

Distuiesti ceapa in ulei de masline si adaugi spanacul, sare si piper. Lasi sa se faca compozitia la foc potrivit. Intr-un castron freci cele doua brinze si adaugi un ou. La urma amesteci compozitia de spanac cu brinza. Se pune cite o lingura de compozitie pentru fiecare portie, patratelul de aluat cu latura de 12-13cm, se prind cele patru colturi si pe deasupra poti sa presari putin marar ca sa fie mai aspectuos.

Umplutura de Brinzoaice

2 kg de o amestecatura de brinza feta sarata, cream cheese si o alta brinza ca mozzarella sau monterey data pe razatoare (mai multa feta decit orice altceva)
1 ou
marar dupa gust
sare si piper

Freci bine cele trei brinze adaugi oul, marar, sare si piper si gata umplutura.

Corola de minuni - de (anonim) la: 10/11/2004 14:56:28
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Dragă Ilona!
Tu zici:
“ Eu as vrea doar atat sa-ti spun, aproape cu lacrimi in ochi..."sa nu strivesti corola de minuni a lumii".....”
Bănuiam eu, că cineva ar putea începe să plângă. Fii serioasă, doar eşti om matur! Trebuie să fii curajoasă ca să trăieşti. Din ce ai spus, trebuie să înşeleg, că preferi cu disperare, ca ceea ce ţi se pare o minune, minune trebuie să rămână, adică să nu i se caute explicaţie. Dar nu trăim în paradis! În viaţa reală te poţi poticni rău exact de lucrurile care au rămas neexplicate. Şi parcă un lucru minunat devine mai puţin minunat, după ce ni-l explicăm? Pentru mine – nu. Să nu ne comportăm ca un copil, care-şi doreşte cu ardoare o jucărie, dar pierde interesul faţă de ea, de îndată ce devine a lui, sau ca un Don Juan, care, după ce cucereşte femeia mult jinduită, dragostea i se evaporă pe loc. Să preţuim la justa valoare şi ceea ce am cucerit, am atins, este al nostru. Iar la corola lumii se vor adăoga alte minuni, pe care acum încă nu le vedem. Cu cât mai departe împingem orizontul lumii cunoscute, cu atât mai minunat este … mirajul, care ne deschide, vaporos şi aluziv, ceea ce se află dincolo de orişont. Corola de minuni a lumii devine mai bogată în culori şi nuanţe. Teoriile ştiintifice, care şi se par sarbede şi plictisitoare, în realitate îţi pot alimenta gândirea romantică cu mai multâ substanţă, decât nişte povestioare simple, la înţelegerea copiilor. Există mai multe “niveluri” de înţelegere. Spre exemplu, să luăm una din teoriile fizicii moderne “The Big Explosion”. Uite o poezie:

Marea Explozie
Materia toată,
Într-un pumn uriaş concentrată,
În convulsii istovitoare,
Dospeşte, ca o pâine în covată…
Spaţiul în juru-i s-a închis,
Dar tensiunile cresc nebuneşte
Şi membrana, în fine, plesneşte.
Marea Explozie s-a produs!
Stelele – aşchii incandescente
Din plasma clocotitoare,
Îşi iau zborul cu uşurare,
Ca albinele din stup,
Într-o zi cu soare.
Marea Explozie …
Cine a fost s-o vadă,
Să-mi strige cu indignare:
- Minţi, obraznică Doamnă,
Nu e nici o asemănare!
-Ba da, a fost ca o toamnă,
Plină de vrajă şi culoare…
Nu ţi se pare romantic acest subiect? Îţi poţi imagina Marea Explozie? Nu-ţi pare o minune, acest tablou terifiant, dar extraordinar de colorat şi frumos?
Cele bune, Adela
P.S. Dacâ nu crezi într-un ateu convins, vino la Chisinau, şi-ţi voi permite să mă atingi. :-)
Apropo, ce zici de oiţele, care au crescut în eprubete? Cele clonate, din Anglia… Unii susţin, că şi animalele au suflet, ba chiar că este nemuritor.
#28253 (raspuns la: #28091) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce nimeni nu mai scrie? - de (anonim) la: 14/11/2004 03:25:54
(la: Cele mai frumoase poezii)
Dragii mei, de ce taceti? mai scrie'i ceva, altfel raman aici singura si n-am cu cine discuta. Hai sa va mai trimit o poezie, poate vine dezghetul.

De fapt, este o "coroana de sonete", care se nume;te "Sete de viata":

1

Nu sufăr vorba spusă cu emfază -
Sinceritatea nu suportă falsul,
Timid şi molcum îi răsună glasul
Iar Adevăru-i stă mereu de pază.

În sufletul curat găsesc oaza
De sentimente mari, când sună ceasul,
Poruncitor chemându-mă Parnasul
Spre culmea lui, ce-n soare scânteiază.

Acolo-mi este raiul de lumină
Spre care tind cu inima senină
Când Poezia-n suflet se pogoară...

Acolo râd şi plâng precum îmi place,
Nu pot să mint, nu ştiu a mă preface,
Sunt simplă ca o strună de vioară.

2

Sunt simplă ca o strună de vioară,
Deşi exprim şi culmea şi abisul,
Conţin în mine iadul, paradisul,
Speranţa, ura, dragostea de ţară .

Moldova mea! Iubirea mea amară,
Eu îţi închin şi faptele, şi scrisul,
Cu viitorul tău nutrescu-mi visul,
Prin tine Universul mă-nconjoară...

Ce dragi îmi sunt aceste sate albe
Cu case ca mărgelele în salbe,
Privite de pe deal în toi de vară,

Ce dragi îmi sunt livezile-nflorite,
Băieţii tăi şi fetele smolite,
Admir aroma crinului, fugară...

3

Admir aroma crinului, fugară...
Ca raza - sveltă, dreaptă-i este firea
Petala-i albă - pură ca iubirea,
Ce frageda juneţe o-nfioară,

Dar fii atent - prea multe, te omoară
Aceste flori, deşi uimesc privirea
Şi par să-ţi dăruiască fericirea
Prin frumuseţea lor sublimă, rară.

Un paradox cum se întâmplă-ades,
Deşi e mult prea lesne de-nţeles :
Aşa-i natura - veşnic ne şochează...

Ci uneori îmi pare o trădare -
Perfidia aceasta crunt mă doare
Şi inima de dor mi se cabrează.

4

Când inima de dor mi se cabrează,
Speranţa-mi ca un abur se topeşte,
Se-ntâmplă să-i şi-njur moldoveneşte
Pe toţi - miniştrii, oamenii de vază...

Patriotismul? Nu e doar o frază
Cu care un popor se amăgeşte?
Îmi vine să exclam : Doamne, păzeşte
De cancerul verbal în metastază!

Un paradox şi-aici, dar ştiu prea bine,
Că dragostea ce-o port în piept la mine
Pentru poporul meu - ea mă salvează...

Cu ea mă simt păşind în nemurire -
Mă las cuprinsă de nemărginire,
Vibrând cu Universul într-o fază.

5

Vibrez cu Universul într-o fază
Şi simt că sunt mai sigură de mine
Când beau din energiile divine -
De parc-aş trece-n altă ipostază.

În alt diapazon îmi luminează
Şi soarele din cer; Atunci, în fine,
Micimile vieţi-mi sunt străine,
Pământul neclintit îmi stă la bază.

Sunt gata să împart cu toţi misterul
Acestei stări de forţă... Efemerul
Se sparge-n stânca asta solitară.

Când noaptea lin se lasă, ca o ceaţă,
Arunc calvarul grijilor din viaţă,
Absorb din lut esenţa mea primară.

6

Absorb din lut esenţa mea primară,
Mă contopesc cu tot ce-i viu pe lume -
Naiadă în a valurilor spume,
Driadă în pădurea seculară.

Cu arborii renasc în primăvară
Şi dau cu ei în floare - fără glume!
Aceste mici minunăţii anume
Îmi fac senzaţia vieţii clară.

În miezul codrului mă simt acasă,
Ating cu geana cerul de mătasă
Şi fruntea mi se mistuie în pară...

În arşiţele verii cu mirare
Din cupele ei pline cu vigoare
Sorb adierea vântului de vară.

7

Sorb adierea vântului de vară,
Ce poartă rodul lanului în spate -
Cu boabe de polen, înmiresmate
El fecundează grâul şi secara.

Această pâine-i dulce şi amară,
Dar zi de zi cu ea ne ţinem, frate,
Ea scoase din nevoi nenumărate
Şi neamul, şi familia, şi ţara.

Nu voi să iau nici cea mai albă pâine
Din alt pământ, din mâinile străine,
Căci maica noastră glia se-ntristează.

Mi-a-mprumutat orice atom din mine
Şi mă hrănesc din ea - aşa e bine -
Să-i prind cu gura ploaia, roua, raza...

8

Eu prind cu gura ploaia, roua, raza -
Orice-mi trimite cerul şi destinul;
Suport plăcerea, umilinţa, chinul,
Şi toate-adânc în suflet ma-ncrestează.

Eu le accept pe toate, cât durează
Această viaţă, căci urăsc suspinul.
Dulceaţă şi venin - aşa e vinul,
Deci bea - şi Dumnezeu te aibă-n pază!

Să joci, de ai intrat cumva în horă -
Ai de trăit un an, o zi, o oră?
Nu-ţi este dat să le cunoşti pe toate...

Dar am oricând o scumpă mângâiere -
Să simt Frumosul până la durere
Mă bucur pururea, că mi se poate!

9

Mă bucur pururea, că mi se poate
Să simt căldura ţarinii străbune,
Când bat călcâiu-n horă, să răsune
Ecoul peste văi şi peste sate.

În glia asta inima-mi se zbate,
Din ea răsare versul meu pe strune
Şi-n ea mă voi întoarce, când să sune
Va fi cel ultim ceas al vieţii...Vade!

Va spune Moartea, - vino, hai cu mine...
Şi voi pleca spre zările senine
Primindu-mi şi osânda, şi tainul.

Dar cât trăiesc - cu zâmbetul pe faţă!
Să râd, să plâng, să lupt cu rău-n viaţă,
Să beau licoarea vieţii, ca rubinul...

10

Eu beau licoarea vieţii, ca rubinul,
Vrăjită de sclipirile-i solare
Şi beată de aromele-i amare -
Nedespărţit de trandafir e spinul.

Eu nu mă plâng, că mi-am ratat destinul,
Deşi am tras necazuri, şi mă doare,
Dar am avut tărie şi răbdare -
Nu-i chip să-ţi iasă-ntruna doar cu plinul.

Greşit-am des, dar nu din rea voinţă,
Am fost senină chiar şi-n suferinţă
Şi n-am lăsat să mă sufoce splinul.

Păşind mereu cu fruntea ridicată
Am stors din rodia vieţii toată
Dulceaţa, şi tăria, şi veninul!

11

Dulceaţa, şi tăria, şi veninul
Fac existenţa noastră precum este -
Haină, sau frumoasă ca-n poveste,
Sau neagră, sau mai albă decât crinul.

Dar eu îi sunt şi robul şi stăpânul -
Cad în abisuri şi mă urc pe creste,
Fac vânătăi şi răni, îmi joacă feste,
Ci tot câstig în lupta cu destinul!

Câstig această boltă azurie,
Toloacele în puf de păpădie
Şi primăverile înmiresmate.

Acestea le ador la nebunie
Şi-n frumuseţea lor pe-o veşnicie
Aş vrea să mă dizolv încet... În toate!

12

Aş vrea să mă dizolv încet în toate -
Să alăptez cu dor întreaga fire,
Turnându-i dureroasa mea simţire
În toate florile, în orice vietate.

Spre ea înalţ aceste mâini crispate,
Spre ea îndrept sfioasa mea privire,
În muta rugăciune de iubire
Ce sufletul mi-l scaldă-n voluptate.

Extaz şi chin... O sete mă sfâşie
De-a tinereţii apă veşnic vie,
Deşi-mi coboară iernile în plete.

Iubesc şi cuget, arde-a mea făclie,
Dar voi întoarce sacra datorie
Când potoli-se-va această sete...

13

Când potoli-se-va această sete
De Dragoste, Frumos şi Poezie?
Atunci doar, când în inima pustie
Se va-ntrona răceala... Nu pot crede

Că osteneala cu mişcări încete
Din ochi va şterge râs şi veselie,
Că stelele vor înceta să-mi fie
Prietene fidele şi discrete.

Nu pot să cred că tot ce mă-nfioară,
Tot ce iubesc acum va fi să piară,
Că e zadarnic visul unei fete...

Ci dacă-i viaţa doar un vis de vrajă
Mă voi lăsa de moarte prinsă-n mreajă
Fără dureri şi fără de regrete.

14

Fără dureri şi fără de regrete
Voi părăsi această lume tristă,
Trecându-mi viaţa toată în revistă
Prin minte-mi trec imagini cete-cete.

Ştiu tainele-i şi micile-i secrete -
Ascund ades un zâmbet în batistă,
Având eu însumi suflet de artistă
Îi iert această farsă. Să se-mbete

Cu comedia azi jucată-n scenă
Cei obsedaţi de-o patimă obscenă -
Pe mine nada nu mă mai tentează.

Arunce-n aer fraze dulci, pompoase,
Pe mine doar în pace să mă lase -
Nu sufăr vorba spusă cu emfază.

15

Nu sufăr vorba spusă cu emfază,
Sunt simplă ca o strună de vioară,
Admir aroma crinului, fugară,
Şi inima de dor mi se cabrează.

Vibrez cu Universul într-o fază,
Absorb din lut esenţa mea primară,
Sorb adierea vântului de vară
Şi prind cu gura ploaia, roua, raza...

Mă bucur pururea, că mi se poate
Să beau licoarea vieţii, ca rubinul,
Dulceaţa ei, tăria, chiar veninul!

As vrea să mă dizolv încet în toate
Când potoli-se-va această sete -
Fără dureri şi fără de regrete...

Cu sincere salutari, Adela Vasiloi

Poezii traduse - de (anonim) la: 25/11/2004 00:45:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sunt Adela Vasiloi
Am vazut pe acest site si poezii traduse, sau poezii ale poetilor englezi, francezi etc. Va propun o corana de sonete, scrisa de poetul rus Vladimir Solouhin, in traducerea mea:

1

Cunună de sonete - nobil vis!
Să gust ale canoanelor mistere,
Ce modelează forma cu-al lor scris -
Pierzându-şi forma, frumuseţea piere.

Suport cu greu un chin de nedescris
Al tonului amorf, fără putere,
Până la scrâşnet, până la durere...
Mai bine-atunci tăcerea - am decis!

Petrarca nu-i, venit-au timpuri noi,
Ci-al poeziei sale ritm vioi
Cadenţă dă şi undelor marine...

O, dacă eşti maestru, tu, poete,
Suna-ţi-va cântecul şi-n clasice sonete -
Cea culme-a formei pure, cristaline

2

Cea culme-a formei, pură, cristalină,
E floarea vie - crin, lalea, bujor,
Trifoi, garoafa, astră ori gherghină,
Ori trandafirul - floare de amor.

Orice boboc de floare ia-l in mână -
Vei fi cuprins de-un negrăit fior,
Căci n-a admis măiestrul creator
Nici un cusur - perfectă e si fină,

O mostră e de artă preacurată...
Iar noi o mai privim câte odată,
Ci drum prin suflet florii n-am deschis.

Desi e frumuseţea trecătoare,
Spre ea mă plec, când inima mă doare,
Când existenţa-mi pare un abis.

3

Când existenţa-mi pare un abis,
Durerea-n inimă nu-şi află loc
Şi-n colţul gurii taie-al său abris -
Atunci deschid un volumaş de Blok.

Cum sună versul aprig şi precis
Acestui trist şi mândru prooroc -
Călit e bronzul verbului la foc
Al sufletului liber şi deschis.

O, Blok! Eşti zeul meu - mă scapă!
Fă să renasc din lut, din aer, apă,
Din foc, din a viorilor suspine...

Curat e-al poeziei tale rod,
Invaţă-mă sa tac - să strig mai pot...
Fiinţa-mi se avântă către tine!

4

Fiinţa-mi se avântă către tine,
O, Patrie, să fie-un vis fugar?
Depun buchetul cu arome fine
Pe-acest mormânt sub pin, ca pe altar,

Şi sub mesteacăn. La Tarhan, în fine,
Şi jos, lângă cavoul mortuar.
Poeţii dorm, răpusi sau de pahar,
De greaţa lumii sau de mâini haine.

Iar noi ne zbuciumăm, trăim - o gloată.
Suntem perfizi - si sinceri câte-odată,
Acela n-are cruce, acesta n-are vis...

Sunt lucruri importante-n astă viaţă,
Şi tu încă-mi răsai mereu în faţă -
Paloarea foii pure de narcis.

5

Paloarea foii pure de narcis -
Nici pată nu-i, nici urmă de cerneală,
Şi nici un gând - tăcere de abis,
Hârtie oarbă, rece, neutrală...

Ce greu e, primul pas pân- l-ai comis,
Cat ea-i nemărginită, pură, goală -
Să fii naiv sau plin de îndrăzneală,
Nu tai cu barda, ce-i cu pana scris!

Teribilei porniri nu te supune,
Nu pângări cea candidă minune
Cu-n gest grăbit sau cu idei meschine -

Aceasta-i calea şi destinul tău,
E roaba ta şi Doamna ta, mereu
Izvor de doruri sumbre si suspine.

6

Izvor de doruri sumbre şi suspine
Ni-e veacul tot, care ne-a fost sortit,
Ci cât n-am bea licorile divine
Am soarbe-amarul lor la infinit.

Acest coctail nu-i mestecat prea bine -
Când acru, când cu miere îndulcit,
Dar bem din zori si pân-la asfinţit,
Cât timp un ban mărunt ne mai rămâne.

Bem pentru ploaie! Soare! Primăvară,
Azurul cerului, parfum de lăcrămioară,
Şi pentru tril de ciocârlii, în fine!

Trăiască floarea! arborele! spinul!
Trăiască cea, ce ne-a-ncălzit destinul -
Femeia dulce cu priviri senine!

7

Femeie dulce cu priviri senine...
Ai planuri mari, şi treburi, şi idei,
Dar totul piere la surâsul ei,
Făcând un rob - si un erou din tine.

Eşti mare, important şi plin de sine -
Poet, ministru, jude - ce mai vrei?
Dar pleacă ea - nebun de dorul ei
Vei delira cu-n glonte... Ce-ti rămâne?

Puţin ai vrea - să fii cu ea un tot,
Dar dacă nu - te-aşteaptă peste tot
In nopţi pustii mirajele din vis...

O rază de speranţă te mai ţine
Şi dintre nori sclipind peste ruine
O stea - al nopţii clar surâs.

8

O, stea, al nopţii clar surâs!
Cu tine şi cu drumul stau în faţă,
Să-mi spui acum, unde mă chemi în viaţă,
Ce depărtări, ce taine mi-ai deschis?

Trec ani, evenimente... M-am deprins
Cu-al lor şirag multicolor pe aţă,
Şi feţe, feţe... Sumbră, zâmbăreaţă...
Acestea toate-n suflet le-am cuprins.

Veni-va Judecata pentru toţi -
Ce-ai fost mai ieri, ce-ai devenit, ce poţi,
Tu - victima - răspunzi de tot ce faci,

Căci tu vei fi si propriul călău
Pe eşafod... Rămâi ce-ai fost mereu,
Nu te grăbi altora să le placi.

9

Nu te grăbi altora să le placi -
O fi vre-unul mai deştept ca tine,
Dar vei găsi răspuns cu mult mai bine
Tu singur la problemele ce-ţi faci.

Degeaba plângi şi-n şapte te desfaci
Să scapi de întrebările străine;
De ale tale - cu atât mai bine,
Deci fă ceva cu viaţa să te-mpaci.

Nu fiecare înţelege-ndată,
Că viaţa nu-i poveste fermecată -
Nu ai răgaz, popasuri... Mii de draci!

Povara anilor ţi-e tot mai grea,
Ci dacă-nfrunţi epoca - vei putea
Tu inima-n făclie s-o prefaci!

10

Tu inima-n făclie s-o prefaci!
Rezistă lesne gerului de fier
Un alb mesteacăn, bradul conifer,
Pustiului arid - un caragaci.

Primejdia-nsă veşnic s-o ataci
Al traiului sătul. Ce-i efemer -
Minciuna, proza, lenea - să n-o placi,
Salvează cântecul prin sete de-Adevăr!

Din slove e ţesut frumosul tort
Şi-ţi pare uneori că-i viu - ci-i mort;
Dar dacă ai simţit vre-un grăunte

În miezul lui, mocnind încă de jar,
Prin pâcla deasă sus ridică-l iar -
De vântul vremii sufletul n-ascunde

11

De vântul vremii sufletul n-ascunde,
Apărătoarea coifului n-o pune,
Cu steagul Adevărului în frunte
Când zbori la luptă-n iureşul furtunii.

Nici mucegai, nici forţă nu pătrunde
În inimă... Nici moartea n-o supune.
Osanna soartei! Steaua nu-ţi apune,
Eşti viu si teafăr - asta-nseamnă multe:

Cu tine-s arbori, cerul azuriu,
Şi torţa inimii mai arde viu
De chinu-acestui vaiet omenesc.

Acest miracol vezi de-l ţine minte,
Drept vrajă contra răului-nainte
Păstrează-n piept curajul bărbătesc!

12

Păstrează-n piept curajul bărbătesc,
Ca praful cel de puşcă-n alte dăţi,
Ba şi merindea-n albele cetăţi
De mucegai cu grijă o feresc.

Plecat-a iarna cu ai săi nămeţi,
A fiert în arbori mustul tineresc,
Ne-a ars şi vara cu-astrul ei ceresc -
Iar toamna rupe norii în bucăţi.

Ca-n miez de iarnă, beznă e afară,
Dar vinul vechi de casă, din cămară
Aprinde-n noi un sânge vitejesc.

Veniţi, amici! Pun sfeşnicul pe masă,
Să fie zi în inimi şi în casă -
Luminile din beznă mai sclipesc!

13

Luminile din beznă mai sclipesc -
E imposibil să se stingă toate:
Ferestre, ruguri, stele-ndepărtate,
Cuvântul bun şi ochiul femeiesc.

Minciuni şi calomnii neruşinate,
Că e-n putere haosul drăcesc
Să-oprească-n cale soarele ceresc,
Lungind măcar cu-o oră neagra noapte.

Dar umbra creşte, vine tot mai mare -
Atomi şi suflete-n dezagregare;
Metalul ca un cancer ne pătrunde.

Dar prin această-oribilă stihie
Ard focuri vii de sfântă poezie -
În întuneric pas să se cufunde

14

În întuneric pas să se cufunde
Timida luminiţă ce o port
Ba viguros, ba de-oboseală mort
Că ce iţi este scris, ţi-e pus pe frunte.

Adesea singur am rămas pe punte,
Busola inimii m-a dus din port în port...
Greşeli - un car, dar totuşi sunt pe bord
Şi soarta crunt mă clatină pe unde.

Nu pot să iau nimic de la-nceput.
Nimic să sterg, să rup... Cum am putut
De bine, de frumos am scris ce-am scris.

În zori - la drum, ci până mâine iată
Că - Slava Domnului! - e-aproape terminată
Cununa de sonete - nobil vis!

15

Cunună de sonete - nobil vis,
Cea culme-a formei dure, cristaline...
Când existenţa-mi pare un abis
Fiinţa-mi se avântă către tine,

Paloarea foii pure de narcis -
Izvor de doruri sumbre şi suspine,
Femeie dulce cu priviri senine
Şi stea - al nopţii clar surâs.

Nu te grăbi altora să le placi,
Ci inima-n făclie s-o prefaci...
De vântul soartei sufletul n-ascunde,

Păstrează-n piept curajul bărbătesc -
Luminile din beznă mai sclipesc,
În întuneric pas să se cufunde!

Sper ca v-au placut?







atac terorist? - de SB_one la: 27/11/2004 21:23:58
(la: Fahrenheit 9/11)
citez:

"Atacul terorist din 11.9.2001 a socat lumea.
.....................
Concluziile americanilor au socat de asemenea. Pe cit de putzin au declarat sa fi stiut de pericolul terorist inainte de 11. Sept. pe atit de rapizi au fost sa dea publicitatzii numele atentatorilor si tarilor ce iau trimis. Cu repeziciunea fulgerului a fost numit Osama bin Laden si formatzia sa terorista Al Kaida impreuna cu Afganistanul si dictatorul irakian Sadam Hussein.
Dovezile lipseau cu desavirsire dar in citeva zile fu anuntzat un razboi mondial impotriva teroristilor( care va dura mai multzi ani) si a celor 60 de tari ce i-au ajutat.
In scurta vreme iese la iveala ca Administratzia din Washington a stiut foarte bine, mult mai devreme si mai mult despre aceste actiuni . Si mai inainte de toate, a devenit clar ca razboiul impotriva Afganistanului si al Irakului a fost planificat cu mult inaite de 11.9.2001.
Intre timp se vorbeste despre o noua ordine in Orientul Mijlociu. Cu "foc si sabie" trebuie sa fie invatzati muslimi ce-i democratzia.

Totusi, planurile administratziei americane-cu mult inainte de 11 Nov. 2001-vorbeau putzin despre lipsa democratziei in Orientul Mijlociu. Sint orientate catre asigurarea unui secol de hegemonie mondiala americana, stavilirea inaintarii miliardelor de chinezi si indieni, impiedicarea dezvoltarii superputerilor concurente din Eurasia si accesul la rezervele de petrol cu implicatzii strategice si finaciare.
..................................................................

Atitea neclaritatzi si intrebari...si mai intai de toate: sa fie administratia americana cea care a organizat atacul? Multe "urme" duc catre serviciile secrete si mai ales catre CIA."

Andreas von Buelow: CIA si 11 Septembrie. Editura Piper, 2003, Muenchen
#30014 (raspuns la: #29997) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mary, - de Coralie la: 03/12/2004 15:33:15
(la: Craciunul... amintiri si obiceiuri..)
când vinul rosu fierbe, îi dai foc deasupra, arde taria
la fel si la tuica fiarta.. dar in asta mai pui si câteva boabe de piper...

cidrul fiert cu coaja de lamâie si strugurei nu-i rau de loc
eu il mai pun si vara lka sorbet.. (înghetata)
#30509 (raspuns la: #30500) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vin si tzuica... - de sanjuro la: 03/12/2004 15:56:03
(la: Craciunul... amintiri si obiceiuri..)
Vinul fiert e bine sa fie dintr-un soi "producator", adica 1001, teraz, zaibar. Nu se fierbe niciodata, ci doar se incalzeste cat sa faca spuma, si sa iasa nitel abur...Se pun bucati de scortisoara, bucatele de baton de vanilie, doua cuisoare si miere. A fierbe un vin rosu, nobil, e pacat de la Dumnezeu!
La fel si cu tuica. E pacat sa fierbi o tuica veche de Valeni, in schimb o tescovina tare, (adica pe la 35-40grade), in care punem cateva boabe de piper si niscaiva zahar, aducand apoi licoarea aproape de punctul de fierbere, e un deliciu! Am mai baut si tuica fiarta in care au fost puse seminte de anason...Buuuuuna!
La o familie de origine poleneza, (Achermansky), pe care am cunoscut-o cu ani in urma, am fost servit cu bere incalzita in care pluteau bucatele de branza...Doar am gustat...
#30514 (raspuns la: #30509) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rulada de carne, de la magdritz - de Belle la: 07/12/2004 15:15:39
(la: Retete aristocrate)
http://www.cafeneaua.com/node/view/2867

Portii: pentru un platou
Timp de preparare: 1 hours
Ingrediente:

0.5 kg de carne tocata fin
5 oua
1 cutie de ciuperci taiate
1 ardei rosu
1/2 ceapa medie, 2 catei de usturoi
3 felii de paine
patrunjel, sare, boia, piper, Vegeta, 2 linguri de pesmet

Instructiuni pentru preparare:

Se inmoaie in apa rece feliile de paine, se storc bine si se pun intr-un castron cu carnea tocata, ceapa si usturoiul tocate marunt, sare, piper, boia dupa gust, 2 oua crude si se amesteca foarte bine ca si pentru chiftelute. Celelalte 3 oua se fierb 10 minute. Pe o folie de plastic unsa cu ulei se intinde compozitia de carne, peste care se dau pe razatoare ouale fierte tari, se presara pe ou putina Vegeta, sau sare, se presara ciupercile tocate marunt si stoarse de zeama si se aseaza ardeiul taiat fidea, in lungul ruladei. Se presara peste patrunjel verde si proaspat, dupa care se ruleaza foarte strans intr-o rulada de lungimea tavii. Se presara cu pesmet foarte bine, se aseaza in tava, se stropeste cu ulei si se da la foc mare in cuptorul incins pana se rumeneste. Dupa ce s-a copt, scoateti din tava si asezati rulada fierbinte pe o hartie absorbanta si lasati sa se raceasca. E foarte important sa coaceti repede si sa o scoateti din tava cu ulei ca sa se usuce. Va garantez ca nu e atat de greu cum pare, amestecul de arome si de culori, din interiorul ruladei va va garanta un colt colorat pe un patou de sarbatori, alaturi de cascaval, masline, rosii si alte bunatati. POFTA BUNA!
#30958 (raspuns la: #30763) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
friptura/rulada de carne - de Belle la: 08/12/2004 15:08:04
(la: Retete aristocrate)
carnea as recomanda-o de porc sau piept de pui, vita e prea fibroasa si fierbe greu

se taie carnea in felii de un deget grosime (pieptul de pui se taie in doua pe lungime) si se bate la fel ca pentru snitzele. fiecare felie de carne se asezoneaza cu sare si piper. pe lungimea feliei se pune o feliuta de slanina sau sunca afumata, un varf de cutit usturoi pisat, optional se poate pune o feliuta subtire de castravete murat. se ruleaza felia si se "prinde" cu o scobitoare ca ruloul sa nu se desfaca.

se aseaza rulourile unul langa altul in tava de cuptor cu putin ulei si putina apa. se poate pune in "sos" o frunza de dafin pentru aroma.

se da la cuptor la "foc" mediu spre tare. ca sa nu se usuce carnea se poate acoperi tava cu folie de aluminiu.

cand carnea e facuta, se presara peste rulouri ciuperci taiate felii (preferabil din conserva fiindca sunt gata fierte) si se acopera fiecare rulou cu o felie de cascaval sau branza topita si se mai lasa in cuptor 10-15 minute la foc mic spre mediu.

p.s. ptr adriana (mai e o adela pe-aici si ca sa nu se creeze confuzie o sa-ti zic adriana). .... m-am umflat toata in pene citindu-ti comentariul ;) multumesc frumos, ma supra-apreciezi da' nu te contrazic ca nu-i frumos :)). ma bucur ca ti-au placut retetele si sper sa te incumeti sa le incerci. ideea de-a le strange la un loc nu-mi apartine in totalitate. "fefelinele" au avut contributia lor la aceasta initiativa fiindca e greu sa cauti o anume reteta pe subiectul cu "trancaneala aristocrata" in conditiile in care sunt peste 30 de pagini de conversatie libera. oricand ai intrebari sau vrei sa stii o reteta care nu e inca scrisa aici, poti sa ne intrebi. vei observa ca la trancaneala exact asta se intampla, adica multe si nimic, si esti binevenita sa ni te alaturi. hugsssss back si te-asteptam la trancaneala.

p.s. ptr anisia.... mersi de reteta fatooooo, uitasem ce buna e placinta, mi-ai dat idee ce sa le fac baietilor in uichend. eu obisnuiam sa pun un pic de gris in loc de faina (asta ca alternativa pentru cine n-are faina la indemana). e bestiala ideea cu nucile deasupra, asta n-o stiam.
#31107 (raspuns la: #30991) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Politica si popor - de LUCIUS la: 09/12/2004 11:24:14
(la: Politica si popor)
Interesant punct de vedere. Am fost de doua ori prin Ungaria. Prima oara mergeam in grup pe strada sau in satele lor, pentru ca eram sub influenta educatiei pe care am primit-o acasa despre unguri. Nu eram singurul care gandeam in acest fel si de abia asteptam sa plec din Ungaria mai departe, in Germania unde trebuia sa ajungem. Mi-a fost teama pentru ca eram roman iar ei descendentii celor care facusera atat rau in alte timpuri, in satele Transilvane. E adevarat nu auzisem de unguri care sa fii consumat, la micul dejun, coaste afumate, in aspic, de roman la tava, dar legendele, intocmai ca in povestile copilariei, garnisite cu draci, muma padurii si alte tampenii, imi lasau loc de presupuneri grotesti. In alta ordine de idei si eu le-am cunoscut vreo doua fete si nu erau tocmai rele.
Nici nu au sarit pe mine, sa ma consume, ma rog...
De unde am presupus ca principiul dupa care ma ghidam e de-a dreptul aiurea si trebuie revizuit. Apoi cand au facut confuzie crezand ca sunt italian mi-a mai venit inima la loc. Aceeasi confuzie am vazut la majoritatea celor cu care m-am intalnit si atunci am presupus ca daca ar fi considerat ca, din principiu, a fi roman este sinonimul unui carnat pe care trebuie sa-l perpelesti la foc mic, atunci trebuiau sa fie, cu totii, familiarizati, cu limba acelui inamic public. Asa ca i-am corectat : SUNT ROMAN. Am inchis ochii si am asteptat razboiul atomic de exterminare. A fost fireste, o mica pauza din partea interlocutorilor mei. Apoi m-au intrebat cu aerul cel mai firesc din lume: DACA SUNT ROMAN, ATUNCI DE CE VORBESC IN ITALIANA CU AMICII MEI ? Erau oameni simpli, intr-o mica bodega de la tara, asa cum sunt ai nostri in satucele noastre din Ardeal. Le-am explicat, cu ajutorul unui translator in germana, ca limba noastra e latina, la fel ca si italiana. De aici si confuzia. Si atunci mi-am dat seama ca nu voi fi taiat, in halci usor de carat, nici nu voi fi transat, dat cu sare si piper ,eventual perpelit ca un curtosh colac. M-au servit din palinca lor, ne-au invitat la ei acasa iar eu m-am dus cu trei sticle de Stefanesti si un coniac Drobeta, ca sa sting palinca si carnaciorii afumati. Si ne-am facut cu totii praf, iar spre dimineata, maghiari si romani sforaiau unii langa ceilalti, fiecare pe unde au apucat sa cada. Pentru toti , ciugulmanii care agita politica nationalismului erau redusi la nimic. ZERO. Eram impreuna, uitasem istoria, dar n-am uitat ca suntem oameni si ca ne putem respecta reciproc.
Ne-am revazut peste un timp. Si ne-am strans in brate ca si cum am fi rude. Apoi ne-au vorbit cateva cuvinte in romana, invatate special ca sa ne simtim cat mai bine la ei. Dupa ce am plecat i-am invitat si noi in Romania cu promisiunea ca nu vor fi gatiti la masa de pranz, desi aratau destul de impanati. Au ras la randul lor spunandu-ne ca suntem primii romani pe care ii rateaza.
Am ramas prieteni...
sarmale cu ciuperci - de anisia la: 09/12/2004 12:41:09
(la: Retete aristocrate)
belle, sper ca e ok ca incerc sa te ajut culegand cate o reteta de pe ici pe colo cand imi ies in cale :). iata ce am gasit azi:

Sarmale cu ciuperci
Publicat de cyppq2 la 11/07/2004 - 04:14 la Antreuri

Portii:
Timp de preparare: 2 hours
Ingrediente:

2-3 cepe
200-300g ciuperci
3-4 linguri orez
vegeta, piper, boia, marar
1 varza dulce

Instructiuni pentru preparare:

Se calesc 2-3 cepe taiate marunt impreuna cu ciupercile taiate felii in putin ulei la foc potrivit, se lasa sa se inmoaie putin apoi se scurge zeama optinuta care se pastreaza pt a fi pusa peste sarmale la fiert. In masa de ciuperci se adauga orezul spalat, cca 3-4 linguri, vegeta , piper putina boia si marar dupa dorinta. Varza se opareste in apa cu sare citeva minute apoi se fac sarmalute care se aseaza in cratita una linga alta peste care se pune zeama de la ciupercile dinstuite cu ceapa si se complcteaza cu apa pina da peste ele. Se fierb la foc potrivit pina se inmoie varsa si este fiert orezul. La sarmalele cu ciuperci se poate face un sos de marar cu putina faina marar si zeama in care au fiert sarmalele, sau dupa preferinta se poate face un sos de rosii. Pofta Buna!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...