comentarii

vraji cu viermi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
De ce nimeni nu mai scrie? - de (anonim) la: 14/11/2004 03:25:54
(la: Cele mai frumoase poezii)
Dragii mei, de ce taceti? mai scrie'i ceva, altfel raman aici singura si n-am cu cine discuta. Hai sa va mai trimit o poezie, poate vine dezghetul.

De fapt, este o "coroana de sonete", care se nume;te "Sete de viata":

1

Nu sufăr vorba spusă cu emfază -
Sinceritatea nu suportă falsul,
Timid şi molcum îi răsună glasul
Iar Adevăru-i stă mereu de pază.

În sufletul curat găsesc oaza
De sentimente mari, când sună ceasul,
Poruncitor chemându-mă Parnasul
Spre culmea lui, ce-n soare scânteiază.

Acolo-mi este raiul de lumină
Spre care tind cu inima senină
Când Poezia-n suflet se pogoară...

Acolo râd şi plâng precum îmi place,
Nu pot să mint, nu ştiu a mă preface,
Sunt simplă ca o strună de vioară.

2

Sunt simplă ca o strună de vioară,
Deşi exprim şi culmea şi abisul,
Conţin în mine iadul, paradisul,
Speranţa, ura, dragostea de ţară .

Moldova mea! Iubirea mea amară,
Eu îţi închin şi faptele, şi scrisul,
Cu viitorul tău nutrescu-mi visul,
Prin tine Universul mă-nconjoară...

Ce dragi îmi sunt aceste sate albe
Cu case ca mărgelele în salbe,
Privite de pe deal în toi de vară,

Ce dragi îmi sunt livezile-nflorite,
Băieţii tăi şi fetele smolite,
Admir aroma crinului, fugară...

3

Admir aroma crinului, fugară...
Ca raza - sveltă, dreaptă-i este firea
Petala-i albă - pură ca iubirea,
Ce frageda juneţe o-nfioară,

Dar fii atent - prea multe, te omoară
Aceste flori, deşi uimesc privirea
Şi par să-ţi dăruiască fericirea
Prin frumuseţea lor sublimă, rară.

Un paradox cum se întâmplă-ades,
Deşi e mult prea lesne de-nţeles :
Aşa-i natura - veşnic ne şochează...

Ci uneori îmi pare o trădare -
Perfidia aceasta crunt mă doare
Şi inima de dor mi se cabrează.

4

Când inima de dor mi se cabrează,
Speranţa-mi ca un abur se topeşte,
Se-ntâmplă să-i şi-njur moldoveneşte
Pe toţi - miniştrii, oamenii de vază...

Patriotismul? Nu e doar o frază
Cu care un popor se amăgeşte?
Îmi vine să exclam : Doamne, păzeşte
De cancerul verbal în metastază!

Un paradox şi-aici, dar ştiu prea bine,
Că dragostea ce-o port în piept la mine
Pentru poporul meu - ea mă salvează...

Cu ea mă simt păşind în nemurire -
Mă las cuprinsă de nemărginire,
Vibrând cu Universul într-o fază.

5

Vibrez cu Universul într-o fază
Şi simt că sunt mai sigură de mine
Când beau din energiile divine -
De parc-aş trece-n altă ipostază.

În alt diapazon îmi luminează
Şi soarele din cer; Atunci, în fine,
Micimile vieţi-mi sunt străine,
Pământul neclintit îmi stă la bază.

Sunt gata să împart cu toţi misterul
Acestei stări de forţă... Efemerul
Se sparge-n stânca asta solitară.

Când noaptea lin se lasă, ca o ceaţă,
Arunc calvarul grijilor din viaţă,
Absorb din lut esenţa mea primară.

6

Absorb din lut esenţa mea primară,
Mă contopesc cu tot ce-i viu pe lume -
Naiadă în a valurilor spume,
Driadă în pădurea seculară.

Cu arborii renasc în primăvară
Şi dau cu ei în floare - fără glume!
Aceste mici minunăţii anume
Îmi fac senzaţia vieţii clară.

În miezul codrului mă simt acasă,
Ating cu geana cerul de mătasă
Şi fruntea mi se mistuie în pară...

În arşiţele verii cu mirare
Din cupele ei pline cu vigoare
Sorb adierea vântului de vară.

7

Sorb adierea vântului de vară,
Ce poartă rodul lanului în spate -
Cu boabe de polen, înmiresmate
El fecundează grâul şi secara.

Această pâine-i dulce şi amară,
Dar zi de zi cu ea ne ţinem, frate,
Ea scoase din nevoi nenumărate
Şi neamul, şi familia, şi ţara.

Nu voi să iau nici cea mai albă pâine
Din alt pământ, din mâinile străine,
Căci maica noastră glia se-ntristează.

Mi-a-mprumutat orice atom din mine
Şi mă hrănesc din ea - aşa e bine -
Să-i prind cu gura ploaia, roua, raza...

8

Eu prind cu gura ploaia, roua, raza -
Orice-mi trimite cerul şi destinul;
Suport plăcerea, umilinţa, chinul,
Şi toate-adânc în suflet ma-ncrestează.

Eu le accept pe toate, cât durează
Această viaţă, căci urăsc suspinul.
Dulceaţă şi venin - aşa e vinul,
Deci bea - şi Dumnezeu te aibă-n pază!

Să joci, de ai intrat cumva în horă -
Ai de trăit un an, o zi, o oră?
Nu-ţi este dat să le cunoşti pe toate...

Dar am oricând o scumpă mângâiere -
Să simt Frumosul până la durere
Mă bucur pururea, că mi se poate!

9

Mă bucur pururea, că mi se poate
Să simt căldura ţarinii străbune,
Când bat călcâiu-n horă, să răsune
Ecoul peste văi şi peste sate.

În glia asta inima-mi se zbate,
Din ea răsare versul meu pe strune
Şi-n ea mă voi întoarce, când să sune
Va fi cel ultim ceas al vieţii...Vade!

Va spune Moartea, - vino, hai cu mine...
Şi voi pleca spre zările senine
Primindu-mi şi osânda, şi tainul.

Dar cât trăiesc - cu zâmbetul pe faţă!
Să râd, să plâng, să lupt cu rău-n viaţă,
Să beau licoarea vieţii, ca rubinul...

10

Eu beau licoarea vieţii, ca rubinul,
Vrăjită de sclipirile-i solare
Şi beată de aromele-i amare -
Nedespărţit de trandafir e spinul.

Eu nu mă plâng, că mi-am ratat destinul,
Deşi am tras necazuri, şi mă doare,
Dar am avut tărie şi răbdare -
Nu-i chip să-ţi iasă-ntruna doar cu plinul.

Greşit-am des, dar nu din rea voinţă,
Am fost senină chiar şi-n suferinţă
Şi n-am lăsat să mă sufoce splinul.

Păşind mereu cu fruntea ridicată
Am stors din rodia vieţii toată
Dulceaţa, şi tăria, şi veninul!

11

Dulceaţa, şi tăria, şi veninul
Fac existenţa noastră precum este -
Haină, sau frumoasă ca-n poveste,
Sau neagră, sau mai albă decât crinul.

Dar eu îi sunt şi robul şi stăpânul -
Cad în abisuri şi mă urc pe creste,
Fac vânătăi şi răni, îmi joacă feste,
Ci tot câstig în lupta cu destinul!

Câstig această boltă azurie,
Toloacele în puf de păpădie
Şi primăverile înmiresmate.

Acestea le ador la nebunie
Şi-n frumuseţea lor pe-o veşnicie
Aş vrea să mă dizolv încet... În toate!

12

Aş vrea să mă dizolv încet în toate -
Să alăptez cu dor întreaga fire,
Turnându-i dureroasa mea simţire
În toate florile, în orice vietate.

Spre ea înalţ aceste mâini crispate,
Spre ea îndrept sfioasa mea privire,
În muta rugăciune de iubire
Ce sufletul mi-l scaldă-n voluptate.

Extaz şi chin... O sete mă sfâşie
De-a tinereţii apă veşnic vie,
Deşi-mi coboară iernile în plete.

Iubesc şi cuget, arde-a mea făclie,
Dar voi întoarce sacra datorie
Când potoli-se-va această sete...

13

Când potoli-se-va această sete
De Dragoste, Frumos şi Poezie?
Atunci doar, când în inima pustie
Se va-ntrona răceala... Nu pot crede

Că osteneala cu mişcări încete
Din ochi va şterge râs şi veselie,
Că stelele vor înceta să-mi fie
Prietene fidele şi discrete.

Nu pot să cred că tot ce mă-nfioară,
Tot ce iubesc acum va fi să piară,
Că e zadarnic visul unei fete...

Ci dacă-i viaţa doar un vis de vrajă
Mă voi lăsa de moarte prinsă-n mreajă
Fără dureri şi fără de regrete.

14

Fără dureri şi fără de regrete
Voi părăsi această lume tristă,
Trecându-mi viaţa toată în revistă
Prin minte-mi trec imagini cete-cete.

Ştiu tainele-i şi micile-i secrete -
Ascund ades un zâmbet în batistă,
Având eu însumi suflet de artistă
Îi iert această farsă. Să se-mbete

Cu comedia azi jucată-n scenă
Cei obsedaţi de-o patimă obscenă -
Pe mine nada nu mă mai tentează.

Arunce-n aer fraze dulci, pompoase,
Pe mine doar în pace să mă lase -
Nu sufăr vorba spusă cu emfază.

15

Nu sufăr vorba spusă cu emfază,
Sunt simplă ca o strună de vioară,
Admir aroma crinului, fugară,
Şi inima de dor mi se cabrează.

Vibrez cu Universul într-o fază,
Absorb din lut esenţa mea primară,
Sorb adierea vântului de vară
Şi prind cu gura ploaia, roua, raza...

Mă bucur pururea, că mi se poate
Să beau licoarea vieţii, ca rubinul,
Dulceaţa ei, tăria, chiar veninul!

As vrea să mă dizolv încet în toate
Când potoli-se-va această sete -
Fără dureri şi fără de regrete...

Cu sincere salutari, Adela Vasiloi

mircea cartarescu...din nou. - de sanjuro la: 19/11/2004 10:21:46
(la: Cele mai frumoase poezii)
Ciocnirea


intr-un tarziu am incercat sa-ti dau telefon, dar telefonul murise
receptorul duhnea a formol, am desurubat capacul microfonului
si am gasit fierul ruginit, plin de viermi;
am cautat surubelnita
si-am desfacut carcasa: de lita bobinelor
isi prinsesera paianjenii panza.
pe snurul impletit, acum putred, cu cauciucul mancat si sarma zdrelita
isi lasau mirosul furnicile; l-am apucat, l-am smucit pan-a iesit din pioneze cu tencuiala cu tot,

am tras de el pana am inceput sa apropii
metru cu metru cartierul tau de al meu
turtind farmaciile, cofetariile, pleznind tevile de canalizare
incalecand asfalturile, presand atat de mult stelele pe cerul violaceu, de amurg, dintre case
incat deasupra a ramas doar o muchie de lumina scanteietoare
pulsand in aerul ars, ca de fulger.
trageam de fir, si ca un sfant indian facand trapezul pe ape
statuia lui c.a. rosetti aluneca spre militie
consiliul popular al sectorului doi
se ciocni de foisorul de foc si se duse la fund cu tot cu o nunta
iar strada latina zambi; trageam de fir, incolacindu-l pe brat, si deodata
casa ta cu brauri albe si roz ca o prajitura de var
aparu cu fereastra ta in dreptul ferestrei mele
geamurile pleznira cu zgomot
iar noi ne-am trezit fata-n fata
si ne-am apropiat din ce in ce mai mult
pana ne-am imbratisat strivindu-ne buzele
pulverizandu-ne hainele, pieile, amestecandu-ne inima
mancandu-ne genele, smaltul ochilor, coastele, sangele,
ciobindu-ne sira spinarii, arzand.

arzand cu troznete, ca dati cu benzina
arzand cu gheturi albastre, cu stalactite de fum
cu ceara sfaraitoare, cu seu orbitor
pana cenusa a umplut lada de studio si chiuveta din baie
si paianjenii si-au facut plase in cosul pieptului nostru.
#29202 (raspuns la: #29200) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
oh my - de Belle la: 20/11/2004 03:10:00
(la: Trancaneala Aristocrata)
ce de-a figuri, "ce tupeu dom'le" ;)))

copii.. scuze dar calaream un cal troian, mama lui de vierme nenorocit... am dat cu otrava, pana luni IE redevine functional

ma gandeam la california lui fefe si-a lemecicai ... pai normal fetelor ca puteti compara zone populate cu zone mai putin populate. sa veniti aici sa vezi ca-ntr-o ora jumate strabati statul de la sud la nord si in doua de la est la vest ;) nici n-ai loc sa te-nvarti darmite sa faci comparatie.

horica mama... cand o sa faci pipi nu din picioare sa m-anunti ca trebuie data la reality show ;)

cam atat, ma duc sa vad ce s-a mai scris ca in 10 minute intru in turneu si m-ati pierdut de musteriu
#29294 (raspuns la: #29291) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poezii traduse - de (anonim) la: 25/11/2004 00:45:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sunt Adela Vasiloi
Am vazut pe acest site si poezii traduse, sau poezii ale poetilor englezi, francezi etc. Va propun o corana de sonete, scrisa de poetul rus Vladimir Solouhin, in traducerea mea:

1

Cunună de sonete - nobil vis!
Să gust ale canoanelor mistere,
Ce modelează forma cu-al lor scris -
Pierzându-şi forma, frumuseţea piere.

Suport cu greu un chin de nedescris
Al tonului amorf, fără putere,
Până la scrâşnet, până la durere...
Mai bine-atunci tăcerea - am decis!

Petrarca nu-i, venit-au timpuri noi,
Ci-al poeziei sale ritm vioi
Cadenţă dă şi undelor marine...

O, dacă eşti maestru, tu, poete,
Suna-ţi-va cântecul şi-n clasice sonete -
Cea culme-a formei pure, cristaline

2

Cea culme-a formei, pură, cristalină,
E floarea vie - crin, lalea, bujor,
Trifoi, garoafa, astră ori gherghină,
Ori trandafirul - floare de amor.

Orice boboc de floare ia-l in mână -
Vei fi cuprins de-un negrăit fior,
Căci n-a admis măiestrul creator
Nici un cusur - perfectă e si fină,

O mostră e de artă preacurată...
Iar noi o mai privim câte odată,
Ci drum prin suflet florii n-am deschis.

Desi e frumuseţea trecătoare,
Spre ea mă plec, când inima mă doare,
Când existenţa-mi pare un abis.

3

Când existenţa-mi pare un abis,
Durerea-n inimă nu-şi află loc
Şi-n colţul gurii taie-al său abris -
Atunci deschid un volumaş de Blok.

Cum sună versul aprig şi precis
Acestui trist şi mândru prooroc -
Călit e bronzul verbului la foc
Al sufletului liber şi deschis.

O, Blok! Eşti zeul meu - mă scapă!
Fă să renasc din lut, din aer, apă,
Din foc, din a viorilor suspine...

Curat e-al poeziei tale rod,
Invaţă-mă sa tac - să strig mai pot...
Fiinţa-mi se avântă către tine!

4

Fiinţa-mi se avântă către tine,
O, Patrie, să fie-un vis fugar?
Depun buchetul cu arome fine
Pe-acest mormânt sub pin, ca pe altar,

Şi sub mesteacăn. La Tarhan, în fine,
Şi jos, lângă cavoul mortuar.
Poeţii dorm, răpusi sau de pahar,
De greaţa lumii sau de mâini haine.

Iar noi ne zbuciumăm, trăim - o gloată.
Suntem perfizi - si sinceri câte-odată,
Acela n-are cruce, acesta n-are vis...

Sunt lucruri importante-n astă viaţă,
Şi tu încă-mi răsai mereu în faţă -
Paloarea foii pure de narcis.

5

Paloarea foii pure de narcis -
Nici pată nu-i, nici urmă de cerneală,
Şi nici un gând - tăcere de abis,
Hârtie oarbă, rece, neutrală...

Ce greu e, primul pas pân- l-ai comis,
Cat ea-i nemărginită, pură, goală -
Să fii naiv sau plin de îndrăzneală,
Nu tai cu barda, ce-i cu pana scris!

Teribilei porniri nu te supune,
Nu pângări cea candidă minune
Cu-n gest grăbit sau cu idei meschine -

Aceasta-i calea şi destinul tău,
E roaba ta şi Doamna ta, mereu
Izvor de doruri sumbre si suspine.

6

Izvor de doruri sumbre şi suspine
Ni-e veacul tot, care ne-a fost sortit,
Ci cât n-am bea licorile divine
Am soarbe-amarul lor la infinit.

Acest coctail nu-i mestecat prea bine -
Când acru, când cu miere îndulcit,
Dar bem din zori si pân-la asfinţit,
Cât timp un ban mărunt ne mai rămâne.

Bem pentru ploaie! Soare! Primăvară,
Azurul cerului, parfum de lăcrămioară,
Şi pentru tril de ciocârlii, în fine!

Trăiască floarea! arborele! spinul!
Trăiască cea, ce ne-a-ncălzit destinul -
Femeia dulce cu priviri senine!

7

Femeie dulce cu priviri senine...
Ai planuri mari, şi treburi, şi idei,
Dar totul piere la surâsul ei,
Făcând un rob - si un erou din tine.

Eşti mare, important şi plin de sine -
Poet, ministru, jude - ce mai vrei?
Dar pleacă ea - nebun de dorul ei
Vei delira cu-n glonte... Ce-ti rămâne?

Puţin ai vrea - să fii cu ea un tot,
Dar dacă nu - te-aşteaptă peste tot
In nopţi pustii mirajele din vis...

O rază de speranţă te mai ţine
Şi dintre nori sclipind peste ruine
O stea - al nopţii clar surâs.

8

O, stea, al nopţii clar surâs!
Cu tine şi cu drumul stau în faţă,
Să-mi spui acum, unde mă chemi în viaţă,
Ce depărtări, ce taine mi-ai deschis?

Trec ani, evenimente... M-am deprins
Cu-al lor şirag multicolor pe aţă,
Şi feţe, feţe... Sumbră, zâmbăreaţă...
Acestea toate-n suflet le-am cuprins.

Veni-va Judecata pentru toţi -
Ce-ai fost mai ieri, ce-ai devenit, ce poţi,
Tu - victima - răspunzi de tot ce faci,

Căci tu vei fi si propriul călău
Pe eşafod... Rămâi ce-ai fost mereu,
Nu te grăbi altora să le placi.

9

Nu te grăbi altora să le placi -
O fi vre-unul mai deştept ca tine,
Dar vei găsi răspuns cu mult mai bine
Tu singur la problemele ce-ţi faci.

Degeaba plângi şi-n şapte te desfaci
Să scapi de întrebările străine;
De ale tale - cu atât mai bine,
Deci fă ceva cu viaţa să te-mpaci.

Nu fiecare înţelege-ndată,
Că viaţa nu-i poveste fermecată -
Nu ai răgaz, popasuri... Mii de draci!

Povara anilor ţi-e tot mai grea,
Ci dacă-nfrunţi epoca - vei putea
Tu inima-n făclie s-o prefaci!

10

Tu inima-n făclie s-o prefaci!
Rezistă lesne gerului de fier
Un alb mesteacăn, bradul conifer,
Pustiului arid - un caragaci.

Primejdia-nsă veşnic s-o ataci
Al traiului sătul. Ce-i efemer -
Minciuna, proza, lenea - să n-o placi,
Salvează cântecul prin sete de-Adevăr!

Din slove e ţesut frumosul tort
Şi-ţi pare uneori că-i viu - ci-i mort;
Dar dacă ai simţit vre-un grăunte

În miezul lui, mocnind încă de jar,
Prin pâcla deasă sus ridică-l iar -
De vântul vremii sufletul n-ascunde

11

De vântul vremii sufletul n-ascunde,
Apărătoarea coifului n-o pune,
Cu steagul Adevărului în frunte
Când zbori la luptă-n iureşul furtunii.

Nici mucegai, nici forţă nu pătrunde
În inimă... Nici moartea n-o supune.
Osanna soartei! Steaua nu-ţi apune,
Eşti viu si teafăr - asta-nseamnă multe:

Cu tine-s arbori, cerul azuriu,
Şi torţa inimii mai arde viu
De chinu-acestui vaiet omenesc.

Acest miracol vezi de-l ţine minte,
Drept vrajă contra răului-nainte
Păstrează-n piept curajul bărbătesc!

12

Păstrează-n piept curajul bărbătesc,
Ca praful cel de puşcă-n alte dăţi,
Ba şi merindea-n albele cetăţi
De mucegai cu grijă o feresc.

Plecat-a iarna cu ai săi nămeţi,
A fiert în arbori mustul tineresc,
Ne-a ars şi vara cu-astrul ei ceresc -
Iar toamna rupe norii în bucăţi.

Ca-n miez de iarnă, beznă e afară,
Dar vinul vechi de casă, din cămară
Aprinde-n noi un sânge vitejesc.

Veniţi, amici! Pun sfeşnicul pe masă,
Să fie zi în inimi şi în casă -
Luminile din beznă mai sclipesc!

13

Luminile din beznă mai sclipesc -
E imposibil să se stingă toate:
Ferestre, ruguri, stele-ndepărtate,
Cuvântul bun şi ochiul femeiesc.

Minciuni şi calomnii neruşinate,
Că e-n putere haosul drăcesc
Să-oprească-n cale soarele ceresc,
Lungind măcar cu-o oră neagra noapte.

Dar umbra creşte, vine tot mai mare -
Atomi şi suflete-n dezagregare;
Metalul ca un cancer ne pătrunde.

Dar prin această-oribilă stihie
Ard focuri vii de sfântă poezie -
În întuneric pas să se cufunde

14

În întuneric pas să se cufunde
Timida luminiţă ce o port
Ba viguros, ba de-oboseală mort
Că ce iţi este scris, ţi-e pus pe frunte.

Adesea singur am rămas pe punte,
Busola inimii m-a dus din port în port...
Greşeli - un car, dar totuşi sunt pe bord
Şi soarta crunt mă clatină pe unde.

Nu pot să iau nimic de la-nceput.
Nimic să sterg, să rup... Cum am putut
De bine, de frumos am scris ce-am scris.

În zori - la drum, ci până mâine iată
Că - Slava Domnului! - e-aproape terminată
Cununa de sonete - nobil vis!

15

Cunună de sonete - nobil vis,
Cea culme-a formei dure, cristaline...
Când existenţa-mi pare un abis
Fiinţa-mi se avântă către tine,

Paloarea foii pure de narcis -
Izvor de doruri sumbre şi suspine,
Femeie dulce cu priviri senine
Şi stea - al nopţii clar surâs.

Nu te grăbi altora să le placi,
Ci inima-n făclie s-o prefaci...
De vântul soartei sufletul n-ascunde,

Păstrează-n piept curajul bărbătesc -
Luminile din beznă mai sclipesc,
În întuneric pas să se cufunde!

Sper ca v-au placut?







Pt. souris - de ueit la: 01/12/2004 22:30:32
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"d-voastra puneti semnul egal intre ciuma,tuberculoza,piatra la rinichi etc. si suferintele de alta natura ale omului,despre care eu vb. acolo,care se manifesta prin alienare,in sensul de instrainare,prin durere, nu fizica, ci sufleteasca."

Discutia era despre nivelul de fericire in trecut si eu am adus niste motive pentru care cred ca acesta era scazut. Nu pot sti exact ce gandeau acei oameni dar cred ca epidemiile, mortalitatea infantila, lipsa accesului la informatie, teroarea religioasa nu-i faceau prea fericiti. Nu sunt informat privind frecventa bolilor depresive insa trebuie tinut seama si de faptul ca viata omului aproape s-a dublat in perioada moderna, acesta aducand cu sine probleme specifice. Un alt aspect de care trebuie sa tinem seama este acela ca stiinta nu are scopul declarat de a ne face fericiti ci de a descifra mecanismele universului in care traim. Uneori putem ajunge la concluzii care nu ne convin insa, daca iubim adevarul, trebuie sa le acceptam si nu sa respingem stiinta pe motiv ca inainte eram mai fericiti.

"Stiinta si religia vizeaza 2 fatete diferite ale realitatii-de aceea si spuneam eu ca nu se afla in contradictie."

Religia a vizat si vizeaza si teritoriul stiintei. Nasterea din fecioara, ridicarea la cer, invierea mortilor, inmultirea painilor, oprirea rotatiei pamantului, potopul, plagile, eclipsa de trei ore, nu sunt fenomene pur spirituale. Religia nu a renuntat la acestea, care nu mai pot fi verificate, ci doar la cele evident false. Este in conceptia mea o lipsa de onestitate.
Trebuie spus si ca afirmatiile dovedite false (varsta pamantului, ordinea creatiei, geocentrismul, etc.), au suport biblic si au fost sustinute timp de 1500 de ani. E usor a spune acum, dupa ce stiinta a aratat adevarul ca toate aceste falsuri reprezinta o mica eroare si ca de fapt biblia nici nu spune asa ceva. In aceste conditii te intreb daca este logic sa acordam crezare intr-un domeniu neverificabil (cel spiritual) unei teorii care atunci cand a putut fi verificata s-a dovedit falsa.

"Au fost suficiente cazuri de vindecari miraculoase ale unor oameni carora medicina nu le mai dadea nici o sansa"

Din cate stiu eu aceste "miracole" nu au fost validate stiintific, prin urmare nu putem fi convinsi de autenticitatea lor.

"Importanta si superioritatea sufletului in raport cu trupul a fost dovedita de oamenii sfinti care s-au razboit cu acesta din urma si l-au dominat prin puterea celui dintai."

Faptul ca omul este capabil de autocontrol nu implica dualitatea trup-suflet. Rostul creierului este de a controla trupul prin urmare nu vad necesitatea introducerii ipotezei unui suflet independent.

"Cuvioasa Maria Egipteanca a trait in pustie 17 ani cu trei paini si jumatate si radacini iar la sf. celor 47 de ani de asceza nu mai simtea foame sau sete."

Nu stiu cum putem verifica aceste fapte, si chiar daca sunt reale nu reprezinta un miracol. Bosimanii traiesc in desert si se hranesc cu radacini sau insecte si nu au fost sanctificati.

"Gresit se vehiculeaza ideea ca D-zeu ne indeamna sa ne dispretuim trupul ("balast al sufletului"-spuneati undeva)."

Nu am afirmat ca "D-zeu ne indeamna sa ne dispretuim trupul" ci ca religia priveste trupul ca fiind inerent supus pacatului. Pacatul aduce dupa el damnarea sufletului, in acest sens trupul este un balast. Probabil aceasta idee este ilustrata cel mai bine de cuvintele lui Iisus (Marcu, 9):

"43. Si de te sminteste mana ta, tai-o ca mai bine iti este sa intri ciung in viata, decat, amandoua mainile avand, sa te duci in gheena, in focul cel nestins.
44. Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge.
45. Si de te sminteste piciorul tau, taie-l, ca mai bine iti este tie sa intri fara un picior in viata, decat avand amandoua picioarele sa fii azvarlit in gheena, in focul cel nestins,
46. Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge.
47. Si de te sminteste ochiul tau, scoate-l, ca mai bine iti este tie cu un singur ochi in imparatia lui Dumnezeu, decat, avand amandoi ochii, sa fii aruncat in gheena focului."

Nu am afirmat ca saracia este o virtute, doar ca dezastrele lovesc fara sa tina aparent seama de rugaciuni si orientari religioase, si cei mai loviti sunt nu pacatosii ci saracii. Nu spun ca acesta dovedeste ca Dumnezeu nu exista ci doar ca ateismul este in mai buna concordanta cu faptele decat teismul.

"ziceati ca cel caruia nu-i lipseste nimic este mai predispus la acte de bunatate catre semeni. Dimpotriva cred eu,cel sarac mai degraba decat cel bogat intinde o mana unui nevoias."

Este discutabil. Cred ca in tarile cu un nivel ridicat de trai oamenii sunt mai dispusi la a fi amabili si la a ajuta pe saraci, pe cand saracia de multe ori abrutizeaza. Cred ca am citit in Adevarul un articol pe tema asta, dar nu am date statistice.

"Starea "de pe teren" contrazice spusele d-voastra cum ca oamenii vor deveni mai buni pe masura ce vor trai mai bine de pe urma realizarilor stiintei."

Sa inteleg ca japonezii si suedezii traiesc mai prost decat indienii, cubanezii sau romanii? Care este acea "stare de pe teren"? Pana la urma, atat timp cat si eu voi trai bine ma intereseaza mai putin cat de darnic este vecinul. Nu stiu daca stiinta face oamenii mai buni la suflet dar poate eradica saracia.

"nu stiu despre ce masacru al copiilor vorbiti..."

I Regi, 15:

"2. Asa zice Domnul Savaot: Adusu-Mi-am aminte de cele ce a facut Amalec lui Israel, cum i s-a impotrivit in cale, cand venea din Egipt.
3. Mergi acum si bate pe Amalec si pe Ierim si nimiceste toate ale lui. Sa nu iei pentru tine nimic de la ei, ci nimiceste si da blestemului toate cate are. Sa nu-i cruti, ci sa dai mortii de la barbat pana la femeie, de la tanar pana la pruncul de san, de la bou pana la oaie, de la camila pana la asin". "

Este de remarcat motivul pentru care Dumnezeu ordona genocidul, faptul ca, cu 400 de ani in urma, amalekitii nu i-au lasat pe evrei sa treca bine-merci prin propria lor tara.

"cat despre explicatia mea unde vedeti cruzimea,nedreptatea despre care spuneti ca o accept."

Prin prisma teismului tragediile umane nu reprezinta pur si simplu intamplari nefericite, ci se petrec cu vointa sau acceptul lui Dumnezeu. Prin urmare un credincios nu le poate condamna in mod absolut ci este nevoit sa le accepte. Faptul ca un crestin poate citi fragmentul de mai sus fara sa-l eticheteze ca pe o crima abominabila pune bazele unei duplicitati morale in care terorismul religios isi gaseste justificarea. Daca Moise, Ioshua si Saul au facut voia lui Dumnezeu de ce Usama Bin Laden nu poate?

"Pt cel ramas in viata e lesne a spune ca e mai bine/frumos/demn sa mori in timpul somnului din cauza unui stop cardiac decat sa mori sub daramaturi ori decat sa mori dupa ce ai fost siluit.Dar pt cel care a murit -singurul pt care intr-adevar conteaza- ce importanta are?"

Personal prefer sa mor de batranete la mine in pat si nu sub sabia vreunui macelar cum a fost Saul. Daca tu ai alte gusturi nu am ce comenta. Sunt de acord ca dupa ce omul moare nu mai conteaza pentru el, dar durerea celorlalti nu este de neglijat.

"dovezile pe care imi cereti nu vi le pot da."

Iti dau eu un fir de investigatie. Studiaza in Biblie in ce mod si-a tinut Dumnezeu juramantul fata de Israel in ceea ce priveste teritoriul pe care i-l va da. Promisiunea este repetata in multe locuri si suna cam asa (Ioshua, 3):

"9. Iar Iosua a zis catre fiii lui Israel: "Veniti incoace si ascultati cuvintele Domnului Dumnezeului vostru.
10. Din aceasta veti cunoaste ca in mijlocul vostru este Dumnezeul cel viu Care va alunga de la voi pe Canaanei, pe Hetei, pe Hevei, pe Ferezei, pe Gherghesei, pe Amorei si pe Iebusei.
11. Iata chivotul legamantului Domnului a tot pamantul va trece inaintea voastra peste Iordan."

In discutia noastra ai ridicat o problema care mi se pare extrem de importanta, aceea a absurdului unor situatii in viziunea ateista. Ma refer la:

"putem oare dirija si hazardul,absurdul(pt ca in lispa lui Dumnezeu doar asta ne ramane)acel absurd care face ca unul sa moara la 3 ani ,asa cum ziceam intr-un accident stupid,iar altul sa traiasca 300 de ani."

Voi incerca sa arat in continuare ca nu filozofia ateista, ci dimpotriva, teismul, prin premizele pe care le introduce, provoaca acest absurd.

Ateismul spune ca universul functioneaza dupa anumite legi (sa spunem legile fizicii) si o face fara a da vreun interes gruparilor temporare de atomi numite oameni. O piatra care cade de pe un munte nu alege sa loveasca un copil, un batran, sau sa treaca pur si simplu mai departe. Ea cade din niste cauze mai mult sau mai putin cunoscute insa nu urmarind vreun scop sau planul cuiva. Daca un copil s-a aflat pe traiectoria ei este tragic pentru noi, oamenii, dar nu este absurd. Nu este vorba decat de actiunea acelorasi legi universale la un moment nefericit pentru oameni.

Ce ne spune insa religia? Omul este centrul creatiei si tot universul a fost creat in folosul lui. Creatorul, o fiinta de o putere, inteligenta si bunatate infinite este extrem de preocupat de soarta oamenilor, le asculta si indeplineste rugaciunile, ii ajuta sau pedepseste, are pentru ei un plan bine stabilit. Nici o piatra nu se clinteste fara voia Lui.
Se vede cum introducerea acestor ipoteze genereaza absurdul. Acel copil a murit pentru ca Dumnezeu a incuviintat acest fapt (de unde si intrebarea "de ce, Doamne" pe care o pun adesea in momente grele oamenii religiosi). Daca parintii lui sunt credinciosi si s-au rugat pentru el, pentru sanatatea lui, iar Dumnezeu nu i-a ascultat inseamna ca, fie ei au gresit undeva, fie Dumnezeu avea un anume plan cu copilul lor. Nu poate fi vorba de pura intamplare in universul teist.
Fireste, religia trebuie sa raspunda cumva la aceste intrebari, trebuie sa evite situatia de absurd. Este vorba de trivialitati, ca totul decurge conform unui plan (necunoscut, desigur), ca precis copilul se afla in rai si la indemnul de a persista in rugaciune si de a nu contesta dreptatea lui Dumnezeu.

In concluzie eu zic ca am aratat cum ateismul ne prezinta o realitate simpla, lipsita de mistere, aceea ca omul nu are un loc preferential in univers si ca este de datoria lui sa se adapteze si sa lupte pentru supravietuire. Am aratat ca teismul complica inutil problema introducand ideile de rol central al omului in creatie si de existenta a unui scop (plan) si incercand sa evite absurdul prin formularea unor explicatii ad-hoc, imposibil de verificat. Prin urmare, in problema discutata de noi, ateismul este alegerea rationala.

Sunt interesante si implicatiile teologice pe care le are moartea unui copil mic. Voi considera cazul in care sufletul acestuia ajunge in rai (daca este trimis in iad aceasta ar fi o evidenta nedreptate):

- daca Dumnezeu vrea ca toti oamenii sa ajunga in rai iar cei care mor la scurt timp dupa nastere ajung acolo, care mai este scopul acestei lumi, a liberului arbitru, a venirii lui Iisus, a intregului plan divin? Pur si simplu putea sa puna oamenii direct in rai, in acelasi mod in care copilul respectiv a putut accede acolo, si sa nu le permita acestora sa pacatuiasca.
- este preferabil ca oamenii sa moara la nastere intrucat ei vor ajunge sigur in rai, si dupa cum spuneai, "asta afecteaza doar trupul aceluia ,adica ce este mai putin valoros in noi".

Numai bine!

Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.
(Ioan 8:32)
#30333 (raspuns la: #30088) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intrebari nascute din teama... - de anisia la: 12/12/2004 14:03:40
(la: Viata dupa moarte)
Mi-e teama de moarte ! Ma sperie faptul ca nu stiu ce se intampla cu mine dupa aceea. Refuz sa fiu ingropata in pamant (pe motiv de claustrofobie si scarba fata de viermi si gandaci). Imi repugna ideea de a fi transformata in cenusa. Stiu ca o sa-mi argumentati ca odata ochii inchisi pe veci nu voi mai simti nimic. Oare ? Stie cineva cu siguranta ?
Cum pot sa-mi infrang teama de moarte? As vrea sa pot sa o ignor! Am incercat...
Oare "toti" sunt insuportabili??? - de ampop la: 15/12/2004 07:46:31
(la: Ungurii si o manie curioasa... (parafraza))
Imi pare sincer rau ca poti emite judecati de valoare de acest gen. "Toti" este un cuvant care arunca anatema asupra intregului popor maghiar. Poti intalni unguri sovini si revansarzi, romani hoti, francezi imorali, rusi alcoolici dar pana a generaliza asupra unui popor mai este. Ti-ar place sa spuna cineva ca toti romanii sunt niste hoti pornind de la Gabriel Bivolaru , Sever Muresan si Iacubov? Nu cred prietene...
Cat despre politica UDMR ca si PSD, astia sunt emanatii ale aceluiasi pcr a lui Ceasca. Nimic mai mult, vor sa se tina de putere "ca porcu' de straitza".
In legatura cu limba...sa stii ca in San Francisco in China Town am intrat intr-un magazin chinezesc unde o parte din etichete erau bilingve, iar altele ( moluste, viermi, pesti, plante speciale si cine stie ce mancaruri...) erau doar in chineza. Am intrebat ceva pe strada pe un asiatic batran...mi-a raspuns in limba lui, mormaind ceva nervos...am mers mai incolo, am intrebat alt asiatic si mi-a raspuns coerent perfect in engleza..."Who gives a shit"...fiecare are dreptul sa se izoleze si sa-si traiasca viata (zic eu mai nefericita, din lipsa de comunicare si schimb cultural) in propria cultura.
Nobody should give a shit pe cei in care se umfla orezul sovin.
S-auzim numai de bine...
Mario
#31672 (raspuns la: #31613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum va simtiti cand va intoarceti din Romania? - de Crestinul la: 27/12/2004 15:56:59
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti din Romania ?)
Trebuie sa recunosc, este o intrebare cam perfida.
Adica te intreaba ceva relativ inofensiv: Cum va simtiti cand va intoarceti din Romania ca tu sa-ti dai drumul si sa iti deschizi sufletul si inima, ceva mai decat daca ai fi in transa adanca sub hipnoza pe canapeaua psihiatrului. Imediat se deschide pana in tatani usa sufletului si iese la iveala tot ce zace acolo: ba cristale pure si pretioase, ba viermi colcaind in mizerie.
Numai asa imi pot explica unele raspunsuri trimise de utilizatori. Ei venind in Romania vad numai gropile de pe sosele sau trecerile peste calea ferata fara bariere, etc. Citind raspunsurile de fapt citesti sufletul si caracterul utilizatorilor care raspund. Si ii deosebesti cu usurinta: ba maimute, ba paduchi, ba oameni deosebiti.
Dar acum este randul meu sa raspund.
De fiecare data cand vin in Romania ma simt la mine acasa, coplesit de bucuria revederii oamenilor si locurilor cunoscute cat si de bucuria cunoasterii altora noi. Si respir aerul de acasa care pentru mine miroase a pamant reavan ori a fan cosit, indiferent daca masina cu numar romanesc din fata mea nu are catalizator sau nu. Eu simt in nari aerul din Romania si asta ma face fericit. Daca intr-un sat prin care trec, vad o singura casa proaspat zugravita, ma bucur ca ceva se misca spre bine, oamenii dau unul din putinii bani pe care ii au si pentru ceva frumos, indiferent daca poate gardul de la drum este darapanat sau nu. Imi zica ca or fii oameni nevoiasi si ca acum nu pot mai mult.
Cu sute de kilometri inainte de granita caut primele posturi de radio romanesti, pe care le mentin acordate tot timpul. La intoarcere plec cu portbagajul incarcat cu carti romanest si cu CD-uri cu musica romaneasca. Si asta se intampla de 3-4 ori pe an.
Doua vorbe despre mine: sunt inginer si am fugit din Romania acum exact 30 ani. M-am stabilit in Germania, locuiesc la Munchen. Am tot ce-mi trebuie, ba si pe desupra. Desi mai am doua case in Romania si una la Munchen, eu si sotia, ne-am mai cumparat recent un apartament in Timisoara. Varsta pensionarii nu mai este prea departe dar cu siguranta ca ne vom petrece majoritatea timpului in Romania fiindca aici ne simtim bine.








Sărbătoarea mult aşteptată-Crăciunul - de (anonim) la: 30/12/2004 15:22:42
(la: Poveste de iarnă)
De ce o diferenţă atât de mare între fiu şi fiică?
Să nu ajugem ca şi în povestea "Sarea în bucate".
De fapt cine s-a închis în acel cristal?
Metaforic vorbind un fulg de nea nu se poate compara cu un cristal.
Zeii nu pot fi şi vrăjitori. Aşa că nu poate exista nici o vrajă.
Crăciunul aduce numai bucurii, indiferent de starea sufletească din acea zi sfântă.Iar pentru un părinte copii reprezintă lucrul cel mai sfânt din lume.Fericire nu există decât în basme. Unde oare poate pleca un fiu, cu aşa nume, care inspiră teamă şi dezamăgire? Acolo unde există multă linişte sufletească, speranţă, unde? de găsit nu va vrea nimei să-l găsească.
raspuns anisia - de demelza la: 25/01/2005 06:52:04
(la: Viata dupa moarte)
Anisia,
Stii cum este? In acel moment nu constientizezi gravitatea momentului, pentru tine atunci importanti sunt ceilalti. Privesti in jur, privesti la ceilalti, numeri privirile si glasurile care nu le-ai vazut si auzit suficient, este un bilant total si rapid. Dar este prea rapid procesul pentru a te gandi la viermi si pamant. Este o traire extraordinara pe care eu nu am finalizat-o dar am fost in pragul ei acum 4 luni.
Nu stiu cum ti-ai dezvoltat o asa repulsie pt aceasta transformare de la o forma la alta.
Gandesti plastic si iti voi raspunde plastic, fara a vrea sa consideri ca este lipsa de politete.
Acei viermi vor fi produsii transformarii tale ca urmare a degradarii organismului. De ce sa iti fie scarba? Acum iti este de tine? Sunt convinsa ca nu. Sau priveste acum la tine ! Esti creata dintr-un spermatozoid, dar figura ta nu este descrisa ca un clei, ci, ca o faptura evoluata.
Prin urmare nu am vrut decat sa reamintesc ca totul este supus transformarilor permanente. Deci vechea zicala "nimic nu se pierde totul se transforma" isi are locul aici...
#34446 (raspuns la: #31469) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
demelza - de anisia la: 25/01/2005 23:37:37
(la: Viata dupa moarte)
tu ai perfecta dreptate in ceea ce spui, cum ca viermii vor fi produsul degradarii mele. si teoretic stiu ca este absurd sa imi pese de ce se va intampla cu trupul meu odata parasit de simtire. DAR si aici este acest dar:
- eu traiesc si simt acum, gandesc si ma intreb acum, vad si aud acum, am spaime si nedumeriri acum. deci despre timpul de acum este toata povestea. si imi sta in minte, ca blocata, o imagine. eu (clustrofobica, de altfel) inchisa intre cele patru scanduri si acoperita de intunericimea pamantului. si imaginea asta, de acum, din timpul asta, imaginea asta imi repugna si imi da starea de spaima.
nu stiu daca intelegi, nu stiu daca cineva pricepe ce fel de teama. teama ca nu voi mai putea vedea, auzi, simti, gusta; teama ca nu voi mai fi aici, printre oamenii care-mi sunt dragi; teama de a fi singura acolo la 2m sub pamant.

of, sunt atat de multe intrebari si nedumeriri...
#34548 (raspuns la: #34446) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu nu cred nimic - de dody la: 03/02/2005 20:55:19
(la: Viata dupa moarte)
Nu am ce sa cred. Doar stiu ca trecutul ne arata mai multe variante referitoare la acest subiect:
i) reincarnarea exista, credeau egiptenii, si totusi nici o mumie nu a inviat, nu a revenit in trupul ei mumificat nici dupa atatea secole de sedere in vaste camere funebre unde si-au asteptat sufletul;
ii) existenta unui zeu atotputernic la care se duc sufletele oamenilor dupa moarte nu a fost dovedita, deci dacii au crezut in existenta lui Zalmoxis;
iii) nemurirea sufletului este presupusa de multi, dar daca sufletul nu moare unde sta el si ce face? Sta undeva si rade de cei vii care sunt nestiutori?
iv) raiul si iadul sunt locuri nemateriale unde sufletele noastre se aduna si isi pierd vesnicia?

Singurul lucru care mi se pare rezonabil este acela ca viata noastra e ca si particula de praf din raza de lumina. Odata ce raza de lumina se stinge nici particula de praf nu se mai vede. (v. Scrisoare I a lui Mihai Eminescu).

Daca cuiva e frica de moarte, atunci nu stie sa traiasca. Odata ce gasesti ceva frumos in viata asta nu-ti mai pui problema daca te vor manaca viermii sau daca vei fi arsa. E normal sa iti pui intrebari pe baza acestui aspect, dar de aici si pana a trai cu frica de ceva atat de inevitabil si firesc cum ar fi moartea este cale lunga. Nu trai cu frica unui lucru de care nu poti sa scapi. Cred ca si Ivan Turbinca a murit pana la urma ( asta ca sa dau si un exemplu idiot).

Legea firii e sa iti raiesti viata si apoi moartea, sau poate ca prin moarte ai trecut deja si acum iti traiesti darul acesta minunat: viata care se va termina si vei regreta poate ca nu ti-ai trait-o destul de bine.
Mie, personal, imi pare rau ca nu pot trai vesnic sa ajung sa vad si sa simt tot, dar stiu ca si o experienta cu ar fi moartea poate fi ceva extraordinar si este necesara. Sincer eu sunt curioasa ce este dupa viata, dar nu as vrea pentru nimic in lume sa renunt la ea.

Sper sa fi raspuns tuturor celor ce au scris ceva.

Va salut si va pup,
Dody.
Viermi de ureche - de Tofan Ana Isabella la: 14/02/2005 18:53:48
(la: "Viermi de urechi")
Deseori ma obsedeaza cate o melodie si nu pot scapa de ea.Printe acestea se numamra " Amintirile" Talismanilor," Las-o" de Marfar si multe altele care mi-au mancat ficatii. Ma enerveaza intr-un asemenea hal incat nu ma prea pot concetra pe ce am de facut.
#36306 (raspuns la: #3294) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vraja pe net nu e posibila?... - de donquijote la: 01/03/2005 20:13:19
(la: Dragoste prin Internet)
sunt oameni care reusesc sa 'pacaleasca' pana si testele psihologice sau detectorul de minciuni: in momentul in care au descoperit mecanismul si sensul intrebarilor, si au memoria buna, restul e o joaca. foarte greu de distins. numai timpul poate sa scoata adevarul ca e greu sa falsifici la infinit in viata reala. pe net? iti dai di un pseodonim, iti alegi o personalitate si dai bataie...
daca nu faci greseli ortografice, nu folosesti regionalisme (sau le folosesti pe toate ca sa iasa un ghiveci si sa bagi putina ceata pe campul de lupta), nu te bagi in subiecte pe care nu le cunosti (sau 'google-sti' intr-o veselie) dar mai ales nu te contrazici, poti apare ca oricine vrei.
se vorbea de 'vrajeala'? daca te uiti direct in ochii partenerului/ei si ii urmaresti 'limbajul corpului' poate tine cateva minute (doar daca se transforma intr-un joc acceptat de ambele parti, dar asta e alta chestie). pe net, cat vrei: nimeni nu-ti ia pulsul, nu-ti vede tremuratul mainii care tasteaza, sudoarea de pe frunte, suspinul de usurare cand ai reusit sa-i 'bagi' una....

solutia: tragi in toate directiile, adica sari de la o idee la alta, schimbi subiectul conversatiei cat mai des pentru ca cel de la celalalt capat al net-ului sa nu poata 'gandi' raspunsurile si sa fie obligat sa reactioneze in mod natural si sa se dea de gol daca falseaza.
dupa ce te-ai convins si esti sigur, toate optiunile sunt deschise.

ce, pe vremea cand nu era internet nu se mergea 'blind'? adica se mai facea schimb de biletele printr-o terta persoana cand cel interesat nu avea curajul sa se adreseze direct sau nu avea cum sa ajunga in situatia sa faca deschiderea? sau prietena prietenului care avea o prietena care cauta un student la medicina (de exemplu....).
prin net e acelasi lucru, numai ca numarul de posibilitati e mult mult mai mare si perioada de incubatie mai scurta....
maan si ceilalti - de donquijote la: 03/03/2005 00:59:25
(la: Dragoste prin Internet)
ieri deja tastasem un mesaj explicativ in care incercam sa dezvalui adevarul celor care inca nu intelesesera ca maan e fata, dar m-am razgandit in ultima clipa ca sa nu stric gluma.
nu stiam daca e un joc intentionat a lui maan - probabil ca nu: cineva a gresit si inca cativa dupa el (ea) si maan s-a prins in joc- sau cineva (dintre fete) o ia 'la misto' facandu-i complimente ca pentru baieti. asa ca am lasat-o moarta si radeam pe sub mustata (ca si maan probabil).

gluma asta vine sa confirme teza mea dela #37805 ca pe net se poate vraji in voie, la care as mai adauga ca sunt multi la vanatoare libera, si nu e greu de gasit victime...

p.s. faptul ca e fata o stiam mai demult dintr-un schimb de mesaje pe o alta conferinta (ceva legat de religie), dar la moment dat dupa toate mesajele 'la masculin' si lipsa ei de reactie, incepusem sa ma indoiesc, mi-am zis ca poate e o greseala ortografica (adjectivul era acordat la femini) si am mai verificat cateva postari ca sa fiu sigur.

pt. Maan
by the way: in limba germana luna e de gen masculin si soarele feminin iar daneza e si ea limba germanica (n-am idee de daneza, s-ar putea sa nu aibe genuri)...
si nu exista barbati care sa nu se gandeasca la sex atunci cand fac complimente sexului frumos, garantat. poate sfintii si probabil celor trecute de varsta relevanta (care e si ea o notiune relativa)...

morala: cititi cu atentie postarile....
bancul cassandrei - de donquijote la: 08/03/2005 13:31:39
(la: Dragoste prin Internet)
din fericire problema 'vizuala' e rezolvabila: webcamera cu 'live video'. partea cu 'vraja' insa ramane...
Pt Atena - de TeodoraPA la: 29/03/2005 09:09:56
(la: iubirea imposibila)
Cred ca fiecare dintre noi avem in trecut o asemenea experienta. E tare greu... Eu la vremea mea am apelat la toata priceperea si talentele mele pentru a-i cuceri, insa am dat de alta problema - ai mei au inceput sa se impotriveasca. Si atunci am aplicat planul B: el nu venea la mine, ne intalneam pe unde apucam, nu discutam in familie despre asta... Ne-am despartit tarziu si tatal meu zicea - in sfarsit i-a venit mintea la cap! Vestea e ca nu mi-a venit mintea la cap niciodata pt ca a fost cea mai frumoasa relatie din viata mea si as fi in stare sa fiu din nou cu el.
Problema e ca noi femeile tanjim dupa tipii din categoria - clubul poetilor disparuti, care ne vrajesc, ne canta sub balcon, ne spun poezii la telefon, intr-un cuvant ne place drama. Si parintii nostri care nu-s chiar prosti, pt ca au vazut multe la viata lor si stiu ei ce stiu, vor sa ne fereasca de suferinta.
Raspunsul e in tine. Nimeni nu-ti poate da sfaturi. Tu trebuie sa stii care sunt consecintele si daca le poti suporta pt ca tu te cunosti cel mai bine.
Ce sa-ti zic eu? Numai sa nu ai regrete, ca nu-s bune!
#41065 (raspuns la: #41046) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mi-e frica de efectul speculatiilor - de Demiurgos la: 31/03/2005 21:19:14
(la: Trei ziaristi romani rapiti in Irak?)
Nu pot sa spun decat ca toate speculatiile care s-au mediatizat pe diferite canale tv si posturi radio nu fac decat un deserviciu celor trei. Nu vreau sa spun mai mult de-atat. Decat o rugaciune pe care o citeam astazi intr-un roman de Sienkiewicz si un apel la toti cei care citesc sa nu faca speculatii, legaturi, interpretari psihologice s.a.m.d. Nu este momentul acum. Oamenii acestia nu sunt personaje literare asupra carora sa faci analogii si omologii. Sunt oameni, vieti care trebuie salvate. Inchei cu rugaciunea promisa:

" Doamne, Tu stii ce-i durerea, fiindca ai suferit pe cruce pentru pacatele omenesti... Iti aduc dara inima mea insangerata si la picioarele Tale strapunse Te implor sa ai mila de mine...
... Nu-Ti cer sa-mi iei durerea, ci sa-mi dai taria de a o indura...
... Pentru ca eu sunt ostean la porunca Ta, o, Doamne, si as vrea sa-Ti slujesc Tie [...]
... Dar cum pot s-o fac, cand imi plange inima si mi-a slabit bratul?!...
... De aceea, da, Doamne, sa uit de mine si sa ma gandesc numai la slava ta si la mantuirea mamei, lucruri mult mai insemnate decat durerea unui biet vierme ca mine...
[...]
... Pe coroana Ta de spini, asculta-ma!
... Pe rana din soldul Tau, asculta-ma!
Pe mainile si picioarele strapunse de cuie, asculta-ma!"


DUMNEZEU SA II OCROTEASCA PE CEI TREI ROMANI SI PE CELALALT CAPTIV!!! SA SPERAM CU TOTII CA SE VOR INTOARCE CU BINE ACASA!!!
CURAJ!!! STAPANIR DE SINE!!! CREDINTA!!! VA ASTEPTAM CU INIMA DESCHISA INAPOI, TEFERI SI PREGATITI DE MUNCA!!!
#41439 (raspuns la: #41202) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
deci carti, deci frumos subie - de agatha strange la: 03/04/2005 18:59:15
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
deci carti, deci frumos subiect, cel mai frumos si mai util din toata lumea asta plina de subiecte utile si frumoase

carti care ne-au marcat existenta?

intr-un fel sau altul fiecare carte pe care am pus mana m-a sedus si m-a schimbat intr-un anumit fel, a ramas undeva subconstient, de unde ma mai influenteaza si acuma fara sa imi dau seama. e trist dar cititorii sunt produsele cartilor pe care le-au citit. nu in mod evident, dar, hai sa fim seriosi si sinceri si sa recunoastem...

totusi as vrea sa amintesc de un scriitor pe care nu multa lume il gusta si il intelege in profunzime, vorbesc de henry miller. eu zic despre el ca este un fel de filosof al sexului si al trotuarului, un filosof al vietii nu hedoniste ci al vietii uimitor de simple si concrete in care carnalul si spiritualul se amesteca...mai bine zis, carnalul este atat de savuros de carnal incat devine spiritual...

sa lasam ipocrizia laoparte si sa ne exploram tot ce tine de umanul din noi, intelgand prin asta si supraumanul...cam asta e mesajul lui h miller si pentru optimismul lui si pofta lui de viata si vraja pe care o tese in descrierile lui cred ca el o sa ramana cartea mea de capatai (am senzatia ca el insusi nu e altceva decat o carte gigantica din care si-a tot revarsat preaplinul pana cand nu a mai putut, fizic, nu intelectual)...

sa va zic ceva carti?TOATE!
zaraza - de donquijote la: 10/04/2005 23:54:11
(la: astrologia:stiinta sau basm?)
de aia nu cred in ghicitul viitorului...dealtfel cei care intradevar au capacitatea de a percepe prezentul sau viitorul, deaobicei sunt oameni integri si nu baga frica sau banuiala in oameni degeaba (soti/sotii care inseala, rude care ii vorbesc de rau si alte gogorite). ceilalti ii ademenesc sa faca tot felul de descantece, vraji si elixiruri ca sa 'dezlege' soarta, bineinteles pe bani multi.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...