comentarii

vraji si farmece cu oua


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
tiramisu - de (anonim) la: 17/02/2004 10:52:29
(la: Tiramisu cu crema Mascarpone)
iti dau o varianta mai simpla . fara praf de frisca daca vrei sa fugi de chimicale. m-a invatat o italianca din genova si zice ca o face la fel ca bunica-sa.
cantitati: 5 oua ( sa nu fie mari! e important!),500gr. mascarpone 5 linguri sanatoase de zahar (eu pun 7!), cafea tare de filtru,piscoturi.

freci co o lingura de lemn
galbenusurile cu zaharul si adaugi mascarpone pina se omogenizeaza , poti sa pui rom sau zahar vanilat , cum iti place. dupa aia incorporezi
albusile batute spuma , usurel, prin invaluire tot cu lingura de lemn. asa crema nu va fi moale si va avea consistenta evitind prafurile.
in rest, totul e la fel dar fara mixer.
imediat se monteaza in tava si se da la rece. e bine ca tava sa fie acoperita bine si sa stea in frigider min.6 ore.
zice ca pe deasupra se presara praf de ciocolata neagra. eu ii pun cola cao.
incerc-o !
cu bine


Culmea - de SB_one la: 25/02/2004 14:28:21
(la: Femeia)
Culmea plictiselii:
Sa te apuci de tuns oua.



SB
................................................................
Infinitul e foarte mare, mai ales la sfirsit.
(W. Allen)
#10599 (raspuns la: #10598) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Daniel Racovitan #10959 - de schitroc la: 29/02/2004 13:55:24
(la: Cu ce regim ati reusit sa slabiti?)
Link: http://atkins.com/

Pt. cei ce ar putea fi interesati:
1. Dieta este specializata in nutritie bogata in proteine si saraca in glucide.
2. Atata timp cat mananci proteine, nu exista limite in cantitate.
3. Exemple de proteine: carne (de toate felurile; sunt recomandate pui, peste), branzeturi (mananc in fiecare branzeturi franceze; ce deliciu!), oua (au f. putine glucide).
4. Atkins are propriile deserturi (sarace in glucide). Sunt f. bune dar destul de scumpe!

Sil
#10963 (raspuns la: #10959) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Spui: "Orice om poate sa scri - de Daniel Racovitan la: 10/03/2004 13:23:50
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Spui: "NIMENI nu poate judeca, NIMENI nu poate hotari, NIMENI nu poate zice cine sa fie SCRIITOR si cine nu! Totul e sub semnul magic! Uneori nu conteaza stilul ci povestea! Daca povestea e buna, atunci stilul ramane pe ultimul plan!"

Oare oricine care are un aparat de fotografiat face automat fotografie de arta? Sau cine are o foaie de desen si acuarele e automat pictor de arta? Si cu kitch-ul cum ramane? Povestirile lui Creanga ar mai avea acelasi farmec daca ar fi scrise in stilul unui copil de clasa a 3-a?


..................................................................................
"-- Hei, uitati-va! regele e gol!"
#11757 (raspuns la: #11731) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Interesant. Nu ai cerut opin - de ikoflexer la: 12/03/2004 00:50:06
(la: Ecologically right)
Interesant. Nu ai cerut opinii, dar ma aventurez. Pentru mine momentul in care calul a inceput sa vorbeasca a ucis farmecul povestei. Deja calul a fost introdus foarte bine deja, si nu era nevoie sa spuna nimic. Faptul ca dispare incetul cu incetul il face pe cititor curios, dar vorbitul pare extra, fara nici un rost. Sfirsitul cu pestii si apoi cu personajul principal e bun.

O alternativa ar fi: calul nu dispare de tot; ochii ii ramin. Vioi si vii ca 'ntotdeauna. E mult mai cutremuratoare desfigurarea decit disparitia completa. Posibil ca unele parti sint regasite. Intre timp personajul principal pune ochii in acvariu, si se vad si mai mari decit in realitate. I-as face albastri. Pestii ii supara pe ochi, asa ca ochii sint pusi intr-un pahar mare. Trebuie schimbata apa in fiecare dimineata. Dispar pestii incetul cu incetul. Putem pune ochii la loc in acvariu. Apare botul si capul calului in acvariu, la reuniunea de 1 an. Apare gitul si nu mai e loc. Dar acum sintem obisnuiti cu ochii in acvariu... deci ne trebuie un acvariu mai mare. Apare si corpul. Acvariul e marit din nou. Pina la urma apa inunda camera, si personajul principal cu ochii si restul calului sint acoperiti incetul cu incetul de apa. La geam apare vecinul cu nevasta. Nevasta remarca: "uite ca i-a disparut urechea lui X" (unde X e numele personalului principal).

Scuze, n-am putut sa ma abtin :)
- ikoflexer
Asa e; cand calul a inceput s - de Daniel Racovitan la: 12/03/2004 03:40:42
(la: Ecologically right)
Asa e; cand calul a inceput sa vorbeasca parca s-a rupt vraja :)

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va! regele e gol!"
#11870 (raspuns la: #11864) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Totusi, cred ca literatura n- - de Daniel Racovitan la: 18/03/2004 07:26:03
(la: Ecologically right)
Totusi, cred ca literatura n-ar trebui sa renunte la un scris estetic. Personal nu agreez dadaismul.
Proza ta Ovidiu, desi contine imagini suprarealiste uneori naucitoare, e consecventa, ceea ce rezulta intr-o lectura placuta. Exista un univers al lor, o vraja, pe care tu nu o rupi niciodata. Daca ai face-o atunci n-ai mai fi scriitorul care esti.

Pe cand ruperea vrajei din story-ul cu calul e ca si cum, in timpul vizionarii Calauzei lui Tarkovsky, cand esti absorbit in poveste, s-ar aprinde brusc luminile din sala de cinema si vine unul imbracat in clown care sa iti ceara "sefu' ai o tigara?", ulterior lamurindu-te ca reprezentatia lui facea parte din spectacol.


..................................................................................
"-- Hei, uitati-va! regele e gol!"
#12331 (raspuns la: #12330) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Inteleg motivul invocat pentr - de Florin si atat la: 27/03/2004 13:48:58
(la: Mod de evaluare a literaturii contemporane...)
Inteleg motivul invocat pentru a nu publica textul.

Cred totusi ca raspunsul ar fii fost mai satisfacator daca cuprindea o explicatie de ce ultima fraza nu este acceptabile...carui fel de cititori publicatia se adreseaza...In acest fel, cred ca scriitorului i se arata mai mult respect si poate se ajungea la un compromis ca textul sa fie publicat. Raspunsul nu da un punct de reper pentru ce ar fii acceptabil.
Gasesc ca raspunsul nu este profesional, cred eu ca mai degraba este nepoliticos.
Faptul ca se cere sa se renunte la ultima fraza, ca o optiune, cred ca redactorul n-are simtul umorului si scapa poanta.

Cu ultima fraza modificata, cred eu, textul s-ar putea sa-si piarda din farmec.

Personal cred ca textul, asa cum este, ar putea fii publicat unui numar restrins de cititori, pentru acei carora vocabularul nu include acele cuvinte si 'vad' partea nostima. Altfel, unii ar putea intelege ca acest fel de limbaj este acceptabil.

Numai bine
Florin si atat.
Domnule Lazar, sunt putin sur - de Dinu Lazar la: 27/03/2004 16:41:34
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Sa reveniti pe site-urile consacrate si sa comentati."

Recunosc ca am avut un moment de prezenta pe web-ul romanesc de critica si impresii si aratare de poze dar am tuns-o din motive pe care nu are rost sa le disec aici; o revenire a mea este exclusa.
Fiecare poate sa creeze ce vrea, ce poate, cum poate, unu` care pune portretul copilului lui, care pentru el e lumina ochilor, nu va pricepe ca ala e un jaf de poza, indiferent ce si cum i-ai spune... in general lumea se simte bine daca spui vai, ce minunatie, ce grozavie, ce superb, si crede ca e pe o poteca buna; si daca o tai pe departe cu nu e compozitie, nu e aia, nu e ailalta, zice artistu` ca ai ceva cu ochelarii, tot omu vede capodopera numai cel ce zice ceva de o parere, nu vede....
Ar fi multe de spus.
Este un hobby extrem de placut si de interesant.
Intr-un fel este aceeasi atmosfera de la orice cineclub sau fotoclub, numai ca acum se sta acasa si se arata creatiile la mult mai multi oameni cu mult mai putine rezultate.
Nu mai cred ca niste comentarii, chiar pertinente, la obiect, exacte, pot genera o suma de elemente care sa ajuta la navigarea pe marea fotografiei. Absconse sunt meandrele prezentului, si poti sa fii mare fotograf fara sa ai glagorie sau cunostinte cit de cit de compozitie, si invers, poti sa stii tot si sa fii un nimeni in imagine. De...
Daca imi aduc aminte Van Gogh era, cu exceptia unui mic cerc de prieteni, si ei fara succes la ora aia, extrem de putin apreciat si toti ii spuneau ca nu stie culoare, nu stie ailalata, si nu a vindut mai nimic in timpul vietii... Putea sa vina si sfintul Sisoe sa-i spuna mai cadreaza asa sau asa sau nu face corbii aia acolo... el tot ce a vrut a facut, si a facut bine...
Problema este ca mereu mi se intimpla sa dau de unu` sau altul care nu stie sa amestece culorile, nu stie ce e aia o pinza, sau cum e treaba cu deosebirea dintre firul de bursuc sau de veverita la pensula, si zice ca e pictor mare... si poate chiar e. Caci:

"mi-a zis ca treimea de aur e o chestie nasoala, inventata pentru fotografii incepatori...ca adevaratii nu folosesc conceptul asta perimat. Acu' fuctioneaza alte reguli. Nu mi-a mai spus care reguli. Cred ca regulile de circulatie..."

Absolut adevarat. Una este fotografia aaa... cum sa zic... academista, de factura mai clasica, mai editoriala, si alta fotografia grafica sau moderna sau instalationista... daca cineva vrea si poate sa faca o imagine de paishpe metri fara diagonale, compozitie, culoare si de fapt fara nimic, tot arta este, care va sa zica care este.(!)

Ideal ar fi ori sa fie o chestie didactica, si atunci luam ca exemplu revistele germane, de genul Color Foto sau Fotomagazin (!) unde se noteaza tehnica, estetica si ideea, si omul care pune o poza stie ca a avut o idee buna dar cu tehnica e cu oistea in gard, si pune mina si invata, ori o chestie de strins pareri de bine si de frecat pe burta.

Cindva la BXG era o treaba cu note pentru tehnica, estetica si idee, dar s-a renuntat, incurca socotelile la marea masa de oameni ai muncii care pun si ei nevinovati poze acolo.

Idealul ar fi ca cine se simte bine cu imaginea, sa isi faca un sit, sa puna niste portofolii pe ici pe colo, sa se faca la Fotomagazin un webring sau o pagina mai actualizata unde sa fie toti prezenti, si altfel s-ar vedea opera unuia sau altuia...

Cultura imaginii e ca si inexistenta la noi.
Cine sa comenteze ce si de ce?

In invatamintul artistic insa... ar fi oarece probleme.

E ca si cum mi-ar place sa cint la vioara, si ma duc la Conservator si seful de catedra imi spune ca Motzart a fost un dobitoc, Paganiini un cretin, sunt niste perimati, acum punem vioara invers si nu cintam cu arcushu ca e complicat si mai si scirtzie, ci cu umbrela care e buna ca ne apara si de oua si de rosii la premiera.

Dar ce conteaza ouale( alea aruncate, nu alea de la Cornu...) cind bursele si granturile si invitatiile la galerii ne permit sa ne expunem opera si cind putem fi mari si fara sa avem o poza in bxg.

Pai nu?

Nu cred ca exista o relatie diecta intre ce se vede, ce se poate spune, ce poate invata cineva, ce este el acum, ce va fi si cum va fi, si nu cred ca daca ii spui unuia ceva de cadraj si compozitie in trei luni chiar se pune cu burta pe carte si le va dovedi si ma va uimi cu o chestie care sa arate uluitoare si profunde transformari.
Sa nu uitam totusi ca siturile unde se arata poze si se fac comentarii sunt pe niste tipicuri destul de exacte, si as vrea sa-l vad si eu pe ala care sa spuna uite, eu asa mizerabil fotografiam acu` doi ani si numai din ce am invatat acolo sau dincolo unde puneam si io trei poze pe saptamina uite ce mare fotograf am devenit.
Mai trebuie multe chestii pentru a face imagine buna, si printre acele multe chestii s-ar numara trei mai importante, munca, munca si iar munca, care nu este (!)
#12927 (raspuns la: #12894) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si da, si nu - de desdemona la: 01/04/2004 03:40:59
(la: Despre dorinta de a fi mai tineri.)
Pe de o parte ai dreptate, pe de alta parte, nu. Unul din motivele pentru care tineretea nu s-ar putea repeta intocmai pentru cineva cu experienta de la (sa zicem) 60 de ani e tocmai acela ca doar odata este 'prima data'. Nici eu cand am mers la cursuri la a doua facultate dupa ce absolvisem prima nu am mai simtit fiorul acela de initiere in tainele lumii, sarmul se pierduse. Era in schimb fain sa ii vad pe cei din jur cat de mult se stresau si cum luau totul in serios cand de fapt lucrurile nu erau deloc grave, ei isi traiau 'initierea', iar eu ii priveam si ma gandeam ca, desi am fost si eu asa, acel moment a trecut. Farmecul tineretii este tocmai aceasta inocenta, initiere si descoperire; lucruri care se intampla pentru prima data si iti marcheaza perceptia lumii intr-un anumit fel. Emotiile puternice sunt generate (pe de o parte si de hormonii care joaca hora, iar pe de alta parte) de noutatea situatiei. E o perioada frumoasa, cand inocenta se impleteste incet cu intelegerea. Fiecare isi iubeste amintirile tineretii, dar e aproape imosibil sa nu regreti greselile ce le-ai facut atunci, din prea mare avant, naivitate sau din slabiciune. Multi pot fi auziti 'ce prosti eram cand eram tineri'. Insa, cum spui, nu e sigur ca fiind din nou in aceleasi situatii nu vor face acelelasi greseli. Cand esti tinar, iti vine sa te agiti, sa te dai important, sa tzopai, dupa cativa ani te mai linistesti si te mai cumintesti. Se zice ca virtutea care vine din neputinta nu prea are valoare. Normal, cand nu mai ai energie sa te agiti iti este foarte normal sa stai linistit si sa ii dojenesti pe cei care inca mai au energie ca sa se agite.

Pana acum zic ca ai avut dreptate, dar sunt si locuri in care cuvintele ce le folosesti nu sunt chiar potrivite, nici prea generoase. Vorbesti prea iute, si prea 'la sentiment'. Emotiile nu sunt totul in viata (nici macar in tinerete) si vei vedea ca dupa ce trec zece ani, multe lucruri neesentiale se sterg. De asemenea varsta 15-25 de ani nu reprezinta niste timpuri 'primordiale'. Poate e doar varsta cand ai ocazia sa faci primele greseli importante. N-ai auzit niciodata ca 'viata incepe abia la 45 de ani' sau chiar 'viata incepe la 60 de ani' ? Poate crezi ca sunt baliverne, dar cred ca e ceva adevar in asta. Abia la o varsta mai mare ajungi sa vezi lucrurile la dimensiunea lor reala, fara exagerarea la care te imping impulsurile si sentimentele dinainte. La varsta aceea incepi sa te detasezi de lucrurile care altfel (in mod natural) te domina. Atunci poti fi intr-adevar, liber. Ai sa vezi. Prolema e ca suferinta sau mizeria, oboseala, dezamagirile, pot sa-ti inchida inima si sa-ti sece enrgia. De aceea se spune ca e cel mai bine sa fii tanar in suflet. Daca esti tanar in suflet, timpul curge in favoarea ta, si trecutul iti aduce doar experienta si amintirile placute, fara sa te chinuie regretele sau remuscarile. Daca reusesti sa-ti tii inima si mintea deschisa dupa zeci de ani, poti sa te consideri fericit.
Si cu asta am ajuns la 'traiul plat de pensionar'. Nu generaliza. Nu toti pensionarii au traiul atat de plat, si chiar si cei care ti se pare ca il au, stii tu ce se petrece in mintea si inima lor ? Poate nu au aceeasi viata fizica activa dar ce stii tu de viata lor mentala ?
E mai bine sa intelegi ca fiecare varsta are avantajele ei, altfel are sa te apuce disperarea cand te desparti de anii '20. Dar mai e timp; si opiniile de acum nu sunt facute din lemn ca sa nu se schimbe. De fapt, toata viata, de la 3 la 83 de ani e un proces continuu de invatare, si aventura descoperirii nu se termina decat odata cu viata.

Cum era poezia aceea :

copilul rade : iubirea si intelepciunea mea e jocul
tanarul canta : jocul si intelepciunea mea e iubirea
batranul tace : jocul si iubirea mea e intelepciunea

No, sper ca nu m-am lungit prea mult si ca ai inteles ceva din mesajul meu

O zi buna

Desdemona
Titlul initial era "Cum m-am - de alexbrie la: 05/04/2004 10:13:06
(la: Poveste cu titlu schimbat)
Titlul initial era "Cum m-am transformat eu in pasare"; a fost gasit pe moment, si schimbat tot pe moment.
Cat despre comentariul referitor la copite, branhii sau cozi, nu inseamna ca pasarile ar avea asa ceva; pur si simplu pot fi efecte secundare ale unor vraji nereusite. Poate nu am fost eu clar in exprimare. Scuze.
arta de-a sofa din UK in RO - de desdemona la: 08/04/2004 03:27:02
(la: Automobile si soferi)
Am trait in UK 4 ani (in Leeds). Fiind student cu buget redus, am profitat din plin de serviciile National Express. In Franta nu exista asa ceva. Si am auzit preocupari si studii (am avut colegi doctoranzi la 'transport studies') despre cum s-ar putea oferi servicii de transport colectiv mai bune, care sa reduca congestia generata de automobile. Ei macar incearca.

Eu am avut fericirea sa invat sa conduc in Anglia, timp de un an am tot luat ore si am tot dat examene, si am fost foarte mandra cand intr-un sfarsit am obtinut mult doritul carnet. Ca la doua saptamani dupa aceea sa ne mutam in Franta, si dupa inca o saptamana sa mergem in Romania cu masina. Francezii sunt foarte 'bagareti' si nervosi, germanii, desi mai corecti, au si ei nervosii lor, in Austria soferii au fost destul de corecti si calmi, si nici in Ungaria (in afara de cativa nerabdatori ocazionali) n-a fost prea rau. In general, italienii sunt mai agresivi decat francezii. Insa in ce priveste traficul din Romania, e cu totul alta mancare de peste. Parca ar fi o alta lume. Unde sunt doua benzi (mai ales in oras) nu e niciodata sigur ca daca rulezi doar intr-una dintre ele nu nimeresti intr-o groapa suficient de mare ca sa-ti strice directia. Deci se practica solutii 'de compromis', toata lumea conduce in mijlocul drumului, indiferent de numarul benzilor (2-3). Semnele de circulatie (cand sunt lizibile) sunt ascunse in tufisuri, si de obicei nu prea sunt respectate. Distanta de siguranta intre masini e ceva de care nu s-a auzit (mai ales in ce priveste oprirea la stop), si aproape intotdeauna cand ma urc in masina condusa de un sofer roman mi se strange stomacul de spaima vazand cum accelereaza si cum franeaza. Se pare ca intimidarea celorlalti e o virtute la volan, si mersul cu 70km/h in localitati rurale (unde de obicei nu e riscul de a fi radare) e o datorie sfanta pentru toti, de la trabant la vehicule de trafic greu. Totusi, culmea acestei arte (raliul nostru cel de toate zilele) este atinsa numai si numai in Bucuresti, unde orice sofer trebuie sa fie gata de-a fi un sportiv al strazii.
Ma mai farmeca o practica. Aceea de-a 'taia curbele' indiferent daca tai peste una, doua sau trei benzi, de cate ori nu m-am trezit nas in nas cu un 'meserias' care voia sa mearga mai repede.
In fine, arta de-a sofa imbraca aspecte nebanuite si exotice in Romania, insa as prefera sa pot mentine in practica standardul britanic.

Desde

***
Las' ca-i bine ca nu-i mai rau !
#13483 (raspuns la: #13456) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt Florin - de desdemona la: 15/04/2004 04:00:24
(la: Automobile si soferi)
De fapt, trebuie sa recunosc ca mi-e putin cam dor de Anglia, si ca urmare, ma bucur cand aud despre altii care sunt inca acolo. Toata plimbarea asta prin lume mi-a deschis ochii asupra partilor bune si rele din tarile pe unde am fost, si inteleg ceva mai bine ce inseamna sa fii om. A fost o experienta buna.

Cat priveste condusul fara permis, am avut si eu un prieten in Londra, care a condus fara carnet 10 ani, si nu l-a prins nimeni. Pentru ca n-a avut nici o neregula in tot acest timp, nici un accident, nici o limita de viteza violata. Si asta nu oriunde ci in Londra, unde e o nebunie continua pe strazi. Ca si la Paris. Metropolele au ele farmecul lor, dar nu de natura rutiera.

Desde
***
Las' ca-i bine ca nu-i mai rau !
#13855 (raspuns la: #13783) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
placinta de iaurt - de MARIA BULZ la: 18/04/2004 07:50:21
(la: Placinta cu iaurt)
esti sigura ca nu are si oua in compozitie??
MARIA BUKLZ mai incearce inca odata - de Sibipot la: 18/04/2004 08:47:41
(la: Placinta cu iaurt)
aaaaare si oua daca citesti cu atentie reteta si instructiunile. De asemenea daca adaugi 4-6 linguri cu faina si un praf de copt placinta este chiar foarte pufoasa. Incearca si mai stam de vorba..
#14027 (raspuns la: #14023) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
MARIA BULZ mai incearce inca odata - de Sibipot la: 18/04/2004 08:52:59
(la: Placinta cu iaurt)
aaaaare si oua daca citesti cu atentie reteta si instructiunile. De asemenea, chiar daca pui branza, adauga 5-6 linguri cu faina si un praf de copt placinta este chiar foarte pufoasa. Incearca si mai stam de vorba..
#14029 (raspuns la: #14023) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre constiinta iluminata - de cireasa la: 22/04/2004 04:57:13
(la: Cine sunt eu ?)
Eu am obtinut acea stare de contiinta iluminata citind si epuizand toate cartile lui Coelho care au aparut pe piata romaneasca. Efectul Coelho a fost cu adevarat extraordinar, atat cat a durat. Eram cu totul alt om, desi cineva apropiat mi-a spus ca am cazut intr-o extrema, in conditiile in care eu credeam ca sunt in sfarsit in echilibru. Acum " vraja a trecut" iar eu traiesc experienta inutilitatii si revolta(spre care am inclinatie) fata de lumea in care traiesc. sunt prea multe intrebari la care vreau cu disperare niste raspunsuri revelatoare dar totodata am nostalgia acelor clipe de pace si bucurie interioara la care sper sa ma intorc intr-o zi.
#14297 (raspuns la: #13181) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Oare??? - de Jimmy_Cecilia la: 24/04/2004 04:17:00
(la: Turism in Israel)
Sa te paruiesti la figurat? nu e farmec
Sa vorbesti despre ce auzi de la altii? mai bine sa vorbesti din ce vezi si auzi cu ochii si urechile tale
nu cred, dupa cate mi s-a spus, ca ar fi risc la Marea Moarta..

De asta cer indormatii de la cei domiciliati in zona

Suicidara? nu sunt,
dar as specifica : riscuri sunt ori unde...
acum cativa ani am avut doua dolii, persoane foarte apropriate, accidente cauzate de catre shofari...in FR...

asa ca vezi... cand mi-o veni vremea... pot fi chiar in FR...
#14431 (raspuns la: #14361) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce regretati de vremea lui Ceausescu? - de cosmacpan la: 25/04/2004 02:15:43
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Daca regret ceva?
Cred ca da. In primul rand sentimentul de "gasca" caci toate intalnirile cu prietenii indiferent in casa cui aveau un aer conspirativ si ne simteam bine impreuna; eram noi, glumeam, dansam, mancam si beam ca la orice intalnire obisnuita dar faptul ca mai putea strecura mici informatii furate de la Europa Libera ne dadea o stare de excitare, eram "cineva". Caci stiam ca oricare dintre ceilati putea fi un turnator. Eram eroi in micimea noastra caci fiecare se vedea ridiculizand si sfidand sistemul. Cam asta pot spune ca regret.
Daca multi uita eu nu. Nu pot spune ca regret faptul ca trebuia sa stau cate 3-4-5 ore la coada pentru cate ceva mai mult (un cofrag de oua, doi pui, branza, viezure, varza si.....masline). Non stop-ul de azi intuneca amintirile celor mai multi.
Nu pot uita ca viata si persoana mea insemnau o "cartela" iar a copiilor mei idem. Chiar daca la nastere am primit un CNP, toti ma stiu ca persoana. Ei ma voiau o cartela, un simplu numar in statistica.
De ce as uita "fericitele concedii" petrecute la munte, cu bilete luate prin sindicat si unde ti se facea o favoare, (caci nu oricine avea acces la acele bilete. De ce as uita faptul ca trebuia sa te lupti ca sa poti cumpara un apartament "proprietate" si nu cu cate camere iti doreai ci cu cate ti se dadeau (camera / nr membri familie).
Singurul lucru care cu adevarat ma supara si ma enerveaza este sintagma "generatiei de sacrificiu". Poate ca secolul trecut a fost o calamitate pentru omenire dar parinti mei recunosc la inceput cu inversunare si apoi cu resemnare ca au fost o generatie de sacrificiu care au prins foametea din '40, reforma monetara din cincizeci si... care au prins toate greutatile sistemului ce construia comunismul, eu fara s-o recunosc in fata copiilor am prins toata frumusetea perioadei de dupa '78, inundatiile din 70 si 75, cutremurul din '77 si celelalte ci ceea ce este mai tragic inceputul sfarsitului cu cozile de care aminteam mai la inceput (primele cozi au fost la zahar si ulei in 75, 76). Iar fetele mele pot spune ca au prins toate modificarile structurale ale societatii si ale mentalitatii. Deci inca nu s-au stins resturile "generatiei de sacrificiu". Cam atat pentru aceasta ora si cu parere de rau imi amintesc vorbele: "De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tau, si nu te uiti cu bagare de seama la barna din ochiul tau?" Luca 6.41.
Discriminare evidenta... - de (anonim) la: 30/04/2004 13:44:31
(la: CATEDRALA SAU MAUSOLEUL?)
Iata ca BOR e iar "persecutata" (din banii publici):


"PSD ridica biserici electorale (ziarul 'Romania Libera', Marti 27 Aprilie 2004 )


Dupa adidasi, miel, oua si bani aruncati in multime, PSD vrea sa cumpere acum si bunavointa lui Dumnezeu numai sa castige alegerile! Ministrul Culturii si Cultelor, Razvan Theodorescu, prezent ieri la grupul PSD din Senat, a anuntat ca pentru fiecare comunitate mai mare de credinciosi anul acesta se va acorda cate o jumatate de miliard de lei, iar celor mai mici o suta de milioane. Acestia sunt bani solicitati de multa vreme pentru construirea sau repararea de lacase de cult, dar acordati abia inaintea alegerilor. Aceste sume sunt alocate "peste" miliardele de lei distribuite prin Legea bugetului de stat bisericilor din circumscriptiile electorale ale parlamentarilor PSD. Ministrul Culturii a gasit in acest an electoral bani si pentru alte obiective culturale. De pilda, patru miliarde de lei pentru reamenajarea monumentului de arta de la km 0 (de langa Biserica Sf. Gheorghe), unde: "vom ridica un gard cat mai inalt cu tepuse cat mai ascutite"!




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: