|
te provoaca sa gandesti
vreascuri
si-n cafenea ne-om intalni.
"Eu am foi,dar nu-s copac, Gura n-am,dar nici nu tac, Shtiu sa spun povestiri multe Cui ar vrea sa ma asculte" De esti carte ai si parte de hartie ce imparte povestiri ce se cuprind intre titlu si sfarsit si-am incalecat pe-o sea cui sa ma asculte ar vrea. caci doar claca e in toi si-aduce cate-un tzoi sau o cana de vin vin fiert sa tina frigului piept. iar la claca impletim toarcem si mai povestim tesem vise cu arnici ciorapei la zgribulici Mosului o caciulita mai o nuca si-un covrig, cozonacii nu, ca frig, mai un mar, mai o aluna umbra-n colturi se aduna si in lampa nu-i ulei si nici vreascuri sa mai iei trei taciuni sclipesc din greu si lupta cu somnul meu noapte buna, vise multe purecii sa va sarute. cu modele cine-a fost cuminte, posta sa-si astepte
caci hangita scrise pe vedere-o veste :) pan-atuncea insa, hai sa mai vorbim sa punem la cale cum sa-i pacalim... pe piticii care spera ca in printi ii vedem noi dara, daca sunt cuminti. la Viena, Andre, cand fusei plecata ma gandii, spun sincer, scumpa mea surata: oare car' sa fie cauza - motiv ca pitici dragi noua pleaca-n mod succint? si-ntorsei problema pe o fatza...noua si-aflai raspunsul ce vi-l zic si voua intr-o mare taina, vi-l soptesc acum da-ti-va aproape, la urechi sa-l spun: cred ca piticeii... unul Mutulica, altul Ganditor in padurea verde ei culeg de zor lemne si surcele, vreascuri pentru foc; doar ca focu-acela nu e pentru noi, cred ca-i pentru zâne mândre si de soi... asadar, surate... revenind va spun cine-a fost cuminte...pe podium il pun :) _______________________________________________ de-atunci si pâna acum e-o vesnicie... pe o stanca neagra,
intr-un vechi bordei stau si-mi plang bocanci c-au gauri in ei caci la raul piedra cum stam si gandeam ma trezesc ca apa in ei clemfanea. Strig pe mutulica si alti patru pitici c-al mai de la Roma s-a suit pe prici. si din sapte nasuri am ramas doar cinci omul nou mai vine sa ne dea binetze taica-si rupe timpul fetele sa-nvetze. gazda tot se-ntreaba unde noi plecam, -ia si noi pe-aicea vreascuri s-adunam Andra bate-n sita cerne la faina ca doar de-asta este mare gospodina. Gaga peste oale sefa-i cu tingirea face la sarmale potolind ostirea. Andre perpeleste doi cocosi voinici face si pilaful cu ciuperci mai mici. gazda sta pe ace palpand olfactiv si ospatu-ncepe cu-n aperitiv. Se ia un grup de prieteni veseli si se amesteca cu urmatoarele:
- masina scartaind din toate incheieturile; - boxe cu subwofer da' cat mai puternice nenica; - manelele "As da zile de la mine", "De ce ma minti", "Dusmanii pasari rapitoare" - obligatorii; - 'vanatoare' la intrecere cu alte grupuri la fel de chitite de picnic pentru un loc cat mai bun in padure la Snagov; - sezlonguri si mese cu huse in dungi; - farfurii si pahare plastic albastru cu buline albe eventual unele pe care scrie 'Salutari din Baile Govora' (tacamurile au fost uitate) - gratar din bucati ce se asambleaza pe loc, dupa multa straduiala; - carbuni de gratar dar cum nu se stie exact cine trebuia sa-i aduca se va porni in expeditie in cautare de vreascuri, evident nimeni nu a adus o toporisca; - carnaraie (fiecare dupa preferinte dar obligatoriu mici); - 'mizilicul' dinainte de gratar, cu de toate, fiecare aduce cate ceva; - o naveta de bere pentru cei mari si una de brifcor pentru cei mici; - desert pastrat in lada frigorifica cu pastile de racire; - jocuri dupa masa: septica, canasta, whist, badminton Rezultatul: o zi pe cinste :) ________________________ Sa nu ne pierdem cu firea oamenii, din pacate, nu aprecieaza ce au decat cand nu mai au. de ce? pentru ca se imbata cu sentimentul improprietaririi cand li se da, si scapa printre degete obiectul impaunarii. cei ce sunt iubiti cred, in nemernicia lor, ca aceasta iubire ce le-o daruim este un fel de contract de posesiune si ca le da dreptul sa faca ce vor... ca doar ii iubim, nu? ei uita ca defapt iubirea asta e ca un foc... si ca daca nu-i pui vreascuri macar, ca sa nu zic lemne strajnice, atunci se stinge.
de ce lacrimi? pentru ca-s visuri destramate, iluzii devenite deziluzii, investitii pierdute si tot asa. ele iau forma lacrimilor - semn de eliberare, incet incet. ai dreptate, fiecare noapte are si o dimineata... depinde insa cat de lunga e noaptea... anyway, ma bucur ca mai sunt oameni pe lume care pun intrebari. eu sunt campioana la asa ceva. uneori chiar scot omul din sarite cu cate intrebari pun. stiu! dar nu ma pot schimba. intreb cand vreau sa stiu. cand nu mai intreb, inseamna ca nu mai imi pasa... si-atunci e venita noaptea aia... _________________ love me if you dare ! e ceva vreme de-atunci. nici nu stiam cat de mult imi lipseste. e o parte din mine. se pliaza insa, dupa cum e nevoie. doare, cand sta ghemuita intr-un colt, ca pedeapsa. si renaste, cand vreascuri in soba se pun.
ramai pe sezlong, langa mine. se anunta lumina si dans si visare. in joaca. binar. _________________________________________________________ doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime... Raman. Slefuitoare de colturi si producatoare neobosita de vreascuri. :o)
Calm down, it's only ones and zeroes. într-o lumină sură, murdară. Mai era destul până la rasaritul soarelui. Erau cu toţii obosiţi. Tentaţia de a accepta invitaţia lui Ingrid era foarte mare. În urma unui mic conciliabul hotărâră că vor urca la bordul iahtului, cerându-şi iertare pentru primirea cel puţin bizară pe care i-o făcuseră mai devreme tinerei femei.
Deocamdata unii mai stăteau adunaţi în jurul focului, aşteptand să se stingă ultimele vreascuri aduse de Alexandros. Vania plecase în misiune exploratorie pe iaht. Anisia, înfiorată de frig, îşi strânse picioarele sub ea, acoperindu-le cu fusta-i largă, de o culoare incertă în lumina vagă a zorilor. Sierva se aşezase lângă ea şi îl studia pe furiş pe Alf, preocupată de aerul lui mizerabil, nefericit. Ce-o fi cu băiatul ăsta. Doar acum câteva minute părea cel mai vesel om din lume. Aimee si Alecsandra se îndepărtaseră de grup, siluetele lor se profilau pe fundalul mare-cer exact acolo unde soarele, încă doar un arc îngust de foc, se ridica din apele întunecate. Andrej le urmărea cu privirea, încadrându-le în partea stângă a pânzei pe care o vedea cu ochii minţii. Lost without music in a world of noises spune in cuvinte simple, lucrurile complicate...
daca ieri puteai face ce-ai lasat pe astazi, maine nu uita sa faci ce-ai lasat de ieri... unde nu-s vreascuri in foc, nu-i caldura... odata imbrancita, dragostea va invata sa prinda coaja ranilor, cu timpul... si...vezi semnatura :) _________________________________________________________ doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime... Multzam d'Alboanco. Si tu la fel. Cand mai treci, te iau cu mine in padurea de mesteceni, sa mai strangem niste vreascuri:))
Lost without music in a world of noises incercam noi indeajuns de mult sa ne intelegem si sa ne acceptam asa cum suntem sau doar vrem sa ne impunem personalitatea?
Presupun (nu sunt psihoterapeut ori psihiatru, deci ma limitez la "ghicit") ca dorinta de a-si impune personalitatea este cauzata de un dezechilibru interior al individului. Atata vreme cat tu nu te "pricepi" si accepti pe tine insuti, cum ai putea sa faci fata unei relatii?! E ca si cum ai incerca sa construiesti o casa pe o fundatie de vreascuri. 46. Imi pare rau sa aud asta. N-o sa-ti dau sfaturi de viitor pt ca nu sunt in masura sa fac acest lucru. Ma voi limita la a-ti ura numai bine. "intimitate" inseamna sex? Exclusiv sex? Pai de ce nu spui asa? Eu, ca femeie, am inteles cu totul altceva, pentru mine intimitatea este o suma de lucruri, printre care si sex. Asta e un subiect sensibil. In primul rand eu consider ca n-ar trebui sa ne grabim sa ne punem pirostriile. Indiferent de varsta. Indiferent de presiunile familiale, sociale, etc etc etc. In al doilea rand, n-ar trebui sa ne casatorim daca partenerul nu ne satisface sexual, iar acest aspect este unul vital pentru sanatatea relatiei in conceptia noastra. Ok, sa presupunem ca suntem satisfacuti, toate bune si frumoase. Hai la sfat. Dupa sfat, iadul pe pamant, pardon, in pat. Toata potriveala de mai 'nainte s-a dus pe apa sambetei. De ce? Cauzele se cauta la ambii parteneri si se COMUNICA pe tema asta. Poate respectiva "intimofoba" are si ea nemultumirile ei. Hai sa vedem care sunt, sa vedem daca putem schimba ceva. Daca nu se poate, e clar ca unul dintre cei doi a intrat in relatia respectiva cu o “hidden agenda”. Naspa, alte comentarii sunt futile. Morala, sa nu indoi sticle de bere. Morala pe bune: trebuie mereu sa fii cu ochii in 4… ‘jde mii de directii si cu putin noroc, sa ajungi sa rasfoiesti o pagina, doua din agenda cu pricina inainte de sfat, inainte de iluzii… Eu cred ca o relatie intre doi oameni e un lucru extrem de complex. Si cred ca una dintre cele mai frecvente greseli pe care le comitem este sa o raportam la relatii precedente, la relatii ale cunoscutilor si, mai grav, la “relatia ideala”. Nu acolo este solutia – niciodata nu este acolo. Ci la unul sau la ambii parteneri... Inca o data - fara comunicare relatia n-are nici o sansa. Nici unul dintre noi nu este medium; fricile, nevoile, dorintele trebuie comunicate celuilalt. Altfel construim o Mare Minciuna, nu o relatie. In fine… teoria e piece of cake, practica ne omoara… :( Habar n-am sa fac un pronostic.Sic! Adrian Fuchs :
E usor a scrie vreascuri, cand nimic nu ai a spune ... Adrian Fuchs :
Pai tu nu auzisi inca de inventia aia colosala si duplicituitoare care easte fusta-pantalon ? Ca culorire ce conteaza cand vantu-i turbat si da culoarea sa pana si vreascurilor si umflarii epididimului daca carnea-i otzarata. vreascurile frante pe genunchi?
cam tot asa cum troznesc stranse-ntre limbi de foc. da', mama(!), ce deosebire. alb pe alb acum se-ntoarna
un licorn si o licoarna. neaua-i mare, muntii nalti catre nori usor te salti. reni de-ar fi si mos craciuni, catre seara sa te-aduni la cabana dintr-un tei, vreascuri si dalbe scantei colo-n soba sa trosneasca viersul sa ti-l potriveasca. cum licoarna si licornul dulce isi apleaca cornul unul catre altul lin si soptind apoi se-nclin sa isi fure un sarut. oare mi s-o fi parut, ori aievea-i visul ista de licoarna vazduhista ? La licorne Mordechai practica în mod curent acea dezordinne pe care obişnuim s-o supunem unui cuvînt mai simplu, mai blînd şi parcă mai uman – vraişte –, o făcea cu o perseverenţă ce ascundea de fapt hotărîrea de a se împotrivi celor ce îi transformaseră degetele, picioarele, mădularele în nişte tuberculi, şi-aşa deveniseră toţi cei din baracă, asemenea lui, nişte obiecte cu rotunjimi mustind de amidon, de substanţă searbădă, atît de mulţi în cît n-ar mai fi fost nevoie decît de o cisternă plină cu benizină pentru ai arunca în foc, “Iată aceşti cartofi copţi! Prin foc vă voi trece şi vă veţi îndoi! Veţi pocni precum alţi cartofi, precum alţi sfinţi, alţi drepţi, din alte timpuri şi lumea se va clătina! Apoi, fiii fiilor voştri se vor ridica precum vreascurile îndoite de foc şi vor adduce la urechile întregii lumi un nou cuvînt ce v-a-mpărţi oamenii-n două! Şi-acecl nume va fi din nouă litere! Şi-acelea vor fi H-O-L-O-C-A-U-S-T!"
urmatorarele cuvinte: scofala armindeni sprintar curmatura spongios ma suporti tu pe mine, daramite pe tine :))
n-auzi ca-s toata o dulcegarie? ;;) ... la practica suntem cu totii afoni. ne credem viteji, si defapt suntem niste prichindei cu nasu'nrosit de crivatu' ce nu mai inceteaza sa inghete bunatate de rasaduri. ada o clopotnita sa le protejeze, sa nu degere. si mai pune niste vreascuri pe cel foc, sa se-ntetzeasca. sa miroasa iara a mere coapte cu scortisoara. zise anisia cu ochii carpiti de somn. nani bun, mai dezbatem problema si maine. ca la teorie nu ne-ntrece nimeni :))
Si-o rupt trei vreascuri dintr-un gand
- de
cosmacpan
la: 02/02/2008 15:56:55
(la: Cafeneaua - ramane asa sau se mai schimba? ) Crezand ca mi-s vreun caine
lumina de primavara
- de
Cezar Petrescu
la: 27/02/2008 23:13:47
Modificat la: 28/02/2008 00:05:34
(la: de martie) cadou!consider cadou pentru ce-i nascutzi in martie...printre care shi euuuu!!!
place shi raspund ashe: "trosnesc ca nishte vreascuri,costitze dintr-un pui de primavara,de se mirau drumetzi(i)...un foc albastru-n cer se pregati,dintr-o lalea-ncupata-n roshu gol golutz...si imi dezmierd culcushul cu inc-o revenire la viatza,miraculos de neashteptata shi neindestulatoare pentru nesatzul nost'.." Sa ne traieshti cat "Soarele" ! Cezar Petrescu
|
 loading... |
(la: Mitingul ungurilor strica “luna Romaniei” de la New York)
Mai bine ma opresc aici, cu o adaugare: prin astfel de acte, o mana de oameni poate shimba imaginea unui popor..Daca n-ar fi inconstienti ma indoiesc ca ar putea suporta o asemenea greutate pe umerii lor.