vreau prieteni

Eu locuiesc in Canada, de un an jumate si din ce-am vazut eu aici, romanii sunt uniti! Stii care romani? Hotii de buzunare, spargatorii de case, cei care fac carduri bancare false, cei care se ocupa de droguri, etc., etc., intr-un cuvant: PUNGASII! Astia sunt uniti aici: unire spre scopuri rau-intentionate. Sunt ei uniti pentru lucruri bune? NU! Se ajuta intre ei? NU. Eu nu am prieteni romani. Locuiesc cu un canadian si avem doar un cuplu de amici romani, si asta doar pentru ca ea lucreaza cu mine. Daca vreau prieteni romani? NU! Exista aici in oras un restaurant romanesc, unde se aduna romanii sa "petreaca", dar am fost acolo o singura data: am mancat ciorba de burta si mici. Au fost super bune, nimic de spus, dar atmosfera nu mi-a priit deloc, asa ca nu ne-am intors acolo. De ce sa ma intorc? Sa-i vad in plin restaurant cu drogurile pe masa? Nu, mersi! N-am nevoie sa vad asa ceva. Asta a fost acum vreo 8 luni...

Daca m-as intalni cu pestisorul de aur , in momentul acesta as avea o singura dorinta:imi vreau prietenul inapoi!

vrei sa fii idolu' nieu?
Nu vreau idol ca ma faci de ras pe cafenea si-mi faci publice semeseurile.
Vreau prieten stabil ca ala e personajul pozitiv in povestea asta:)

Nu vreau idol ca ma faci de ras pe cafenea si-mi faci publice semeseurile.
Vreau prieten stabil ca ala e personajul pozitiv in povestea asta:)

mai, nu se poate!!!
si cu cine voi rata eu ocazia vietii?

cum dau de un barbat frumos si dejtept, cum vrea sa-mi fie personaju' pozitiv!
(nu radeti, ii adevarat!)

Cel putin ai de unde sa alegi...presupun...eu n-am de unde, n-am si n-am. Trebuie sa ma obisnuiesc cu gandul ca desi vreau prieteni, nu fac mai nimic in sensul asta. Adica mi-e teribil de greu sa ma duc intr-un birou sa stau in povesti. Prefer sa lucrez cu cineva, decat sa povestesc.

sa-mparta cu mana mai larga...Vreau prieteni aici...:)

Cea mai buna prietena a mea a emigrat in Canada. A fost foarte lacrimogen pentru amandoua momentul despartirii. Ea a tinut foarte mult sa merg si eu acolo. Mi-a prezentat chiar un baiat care avea actele depuse si el pentru emigrare si care m-ar fi convins... Totul a mers conform planului ei pana la un punct. Ne-am casatorit si am ramas in Romania. I-am explicat ca lucrurile care nu sunt stricate nu trebuie reparate. Am o afacere prospera, nu vreau sa fiu sluga nimanui si in general vreau sa muncesc atat cat consider eu ca trebuie. A vazut si el ca se pot castiga bani si aici daca esti serios si perseverent. In plus se leaga o intrega retea de cunostinte si relatii care in general te sprijina atunci cand ai perioada mai proaste. In strainatate nu te cunoaste nimeni. Prietena mea, care aici avea un job interesant si in parelel si o afacere, dupa doi ani de Canada este debusolata si deprimata si nu-si gaseste locul. Ma bucur ca am ales sa raman. Desi nu am nici un fel de patriotism local cred ca este mai facil sa pui pe picioare o afacere aici unde nu este totul inventat de altii.

Cred ca depinde fiecare de cine a avut noroc. Eu mi-am revazut o parte din colegii de liceu, si am simtit cu multi dintre ei ca nimic nu s-a scimbat din afectiunea de atunci. Sigur, dupa zece ani esti mai rezervat la inceput in exprimare, dar cateva ore pot sa-ti readuca intimitatea. Pe de alta parte, oamenii au evoluat si si-au urmat cursul, cu unii ne trezim ca suntem mai apropiati cu altii mai departe. E firesc.
Si mai tarziu, dupa facultate, ti-e mai greu sa legi prietenii, si asta din doua motive: 'liniile de comunicatie' din copilarie in prezent sunt prea lungi (si ai pe lista cu nume pentru felicitarile de craciun tot mai multi pe care nu vrei sa ii uiti) si al doilea motiv, fiindca mare parte din capitalul afectiv destinat prieteniilor intr-o viata a fost deja investit in alti oameni. Cateodata simt ca nu vreau sa mai cunosc persoane noi, sa-i iubesc si pe urma sa-i pierd in departare! Vreau sa ii revad pe prietenii vechi, si pe urma sa ma gandesc la altii noi. Dar ca licean esti plin de energie, esti proaspat si cu avant, si ai capital din belsug pentru o multime de viitori prieteni.

Desdemonita

rembrandt, iata fraza pe care zici c-am inteles-o gresit: "Cand ajungi sa o cunosti in real life - daca se ajunge la asta - iti dai seama ca persoana respectiva e diametral diferita de felul in care ti-ai imaginat-o."
cand iti imagineazi pe cineva altfel decat este, inseamna ca-l vezi asa cum doresti tu ...ma rog, asa am gandit...probabil ai vrut sa spui altceva...
fraza asta a ta are insa aceeasi valoare de adevar si pe net si-n afara lui!

in general, omu' neaga existenta unui lucru pana da cu nasu-n el.
nu pot sa spun 'nu este', cand am fost martora la o nunta si-s pe cale sa ma duc la a doua... iar cuplurile in mod clar nu s-au format in doua zile ci-n vreo doi ani, PE NET!
oamenii s-au citit, s-au vazut, si-au scris, si-au vorbit, s-au vazut, au facut dragoste si planuri ... unde e anormalu' si nefirescu'?
in fapul ca mainema vor chema poate la botez???

citii pe careva aici care zice ca exista prietenie, dar SIGUR nu dragoste!
hopa! diferenta dintre iubire si prietenie, la mine, ii ca dintre toti prietenii mei, nu ma culc decat unul.

tare-as vrea sa stiu, daca spui ca nu dupa 'fustite' te uiti (sincer, io ma holbez!), ce-ti creaza tie primul impuls, dorinta de-a cunoaste omul?
inainte de-al auzi vorbind, vreau sa spun ...


ps. cald salut lu' calaretu' de pa rosinanta, care si-a cam luat nickul in ras cu ce-a comentat: prea real, man, ar trebui sa fii un visator, vanator de iluzii...:)))

Nu vreau sa-mi oblig prietenul sa-mi raspunda atunci cand vreau eu sa-mi raspunda. Pentru ca va raspunde, dar nu va fi pregatit. Nu vreau sa traiesc cu sentimentul ca tacerea lui ascunde ceva. Pentru ca va ascunde si nu voi mai sti niciodata ce. Vreau sa las lucrurile sa decurga de la sine. Luciditatea si imaginatia prietenului meu acorda aceasta sansa rabdarii si credintei mele. Daca el va fugi intr-o zi, eu il voi astepta sa se intoarca. Daca nu se va intoarce, eu, ramanand pe loc, ii voi iesi inainte. Unde sa se duca prietenul meu? Unde nu sunt Eu in aceasta utopie?

Nu vreau sa ridic prietenia pe un piedestal. Pentru ca daca fac asta realizez ca ea nu exista, ca e doar o abstractizare, un ideal imposibil de atins.

Eu chiar nu cred ca e posibil sa cunosti pe cineva cu adevarat, sa-i intelegi toate motivatiile. Chiar daca acel cineva alege sa imparta cu tine toate trairile lui, le impartaseste doar pe cele de care este constient. Te poate lasa sa vezi doar ceea ce intelege si el din sufletul lui. Nu cred ca oamenii se pot cunoaste pe ei insisi in totalitate. Poate veti crede ca sunt pesimista...eu prefer sa cred ca sunt realista.

Sigur ca am si eu prieteni: prieteni de suflet (din pacate, departe de mine...geografic vorbind), prieteni vechi pe care ma pot baza la nevoie, prieteni-tovarasi de petrecere (care imi redau veselia oricand). Dar ma intreb: pot fi asa de egoista incat sa-mi impovarez prietenii cu gandurile mele? Ganduri care ma strivesc uneori si pe mine!

p.s. Nu cred ca Dumnezeu este in prietenie, nici in ochii iubitului meu (asa cum credeam odata). Daca este undeva, atunci e in copiii mei si in ceea ce simt eu pentru ei.

...ce vreau sa vad ? Cum arata aceeia " destui " :p
Aici e un prieten ! ... astept "destui "

De fapt nu vreau sa raspund nimanui , fiecare putem sa nu fim de acord cu ceilalti iar dintr-o discutie in contradictoriu eu nu am decit de invatat.
Dar trebuie sa ma explic pentru ca nu-mi place sa fiu gresit intelesa, iar cind mi se demonstreaza ca nu am dreptate incerc sa-mi corectez greselile.
Deci: m-a deranjat exprimarea lui Ender care fara nici un motiv foarte serios blama toti cafegii.Este clar ca fiecare avem preferinte, dar le manifestam aproape toti intr-un mod decent,si am ales fiecare felul in care pastram relatiile dintre noi.
Eu am avut citeva iesiri mai taioase ,dar pentru ca sintem la explicatii au fost tocmai pentru ca stiu ca o dragoste impartasita sau nu este mai bine si mai adevarata daca o traiesti singur cu partenurul,sau ceri sfatul unui prieten sau parintilor fara a te expune
de genul ieri l-am cunoscut iar azi am sarit in patul lui si a fost nemaipomenit.
Asa ceva precum am spus intra-devar mi-as fi dorit sa fie proza si inca mai cred ca este o incercare de scriere.
Probabil ca parinte m-a iritat putin acest mod de judecata si de expunere si mai ales a lipsei de discernamint pentru locul unde e scris.
Ce sfat ai putea da in asemenea situatii?iubeste sau cauta tara minunilor.Nu . Eu pot sa-i spun fa tenis, fa baschet,citeste mergi la teatru sau la dans, asigura-ti viitorul oricine ai fi si atunci vei trece mai usor prin ceea ce acuma iti pare greu.
Sau poate trebuie sa acceptam visurile de amor(Nu dragoste) a unui copil care in momentul in care vede ca visul cu realitatea nu corespund vorbeste despre o fata spunidu-i"curva"
Despre modul meu de a analiza, ce sa va spun este pur si simplu deformatie profesionala, lucrez de foarte multa vreme (32ani)intr-un dispecerat(am terminat petrol si gaze) iar pe birou am 5 telefoane , 3 statii radio si calculatorul si de foarte multe ori sint obligata sa iau hotariri rapide de cele mai multe ori trebuie sa analizez bine chiar foarte bine ceea ce spun si mai ales caut sa inteleg bine ceea ce spun altii.

Eram si sunt o fire prietenoasa…pot comunica orice cu oricine, oricand. E drept, cei mai buni prieteni mi-au fost mereu barbatii, dar am avut si am si multe prietene. Cateva foarte apropiate, chiar si dupa ani de zile.
Cea mai buna prietena mi-a murit la putin timp dupa ce am terminat liceul. Ne stiam de copii. Nu spuneam niciodata ca suntem prietene, fiindca ziceam ca cineva daca te raneste si cu o vorba vreodata, nu iti mai e prieten cu adevarat. Ca sa nu ni se intample, ziceam ca suntem doar colege de banca.
Am avut prietene si in facultate. Am ramas in continuare la fel, desi de unele ma despart mari si tari.
Dar, acum ceva timp, mi s-a “intamplat” ca una dintre cele mai bune prietene – sa se fi rupt de mine, vorbindu-ma urat, barfindu-ma si fiindca eram si oarecum colege de catva timp, toate lucrurile s-au rasfrant neplacut asupra mea. Culmea e ca nu mi-a spus nimic in fata niciodata. Ne intalnisem intr-o zi ca de obicei, apoi o sunasem, mi-a zis ca e ocupata - vroia sa plece catva timp din tara. Apoi, mi-a trimis un mail urat, rau, ranchiunos, meschin si imi cerea sa nu ii raspund vreodata la el si ea de atunci incolo nu ma mai cunoaste…Nu l-am inteles, la fel cum nu am inteles-o nici pe ea, care ii spunea fiecarei persoane care ma stia alta versiune a povestii “despartirii” noastre – nici una reala. Nu am suferit decat din cauza faptului ca nu am inteles si nu inteleg nici acum (iaca 2 ani jumatate) ce s-a intamplat. Ma gandesc ca nu am stiut eu citi in sufletul ei, ca am ranit-o fara sa vreau. Dar eu nu i-am facut rau, dimpotriva i-am stat mereu alaturi in problemele ei, imi schimbam programul dupa ea, ca sa mergem la film, ori aiurea prin magazine si niciodata nu am vorbit rau despre ea, ba nici macar nu am gandit…Are o fire mai ciudata si putina lume o place si erau multi cei care veneau sa imi spuna rau de ea, dar le ziceam ca e prietena mea si sa nu mai spuna nimic. De fapt, nu prea mai are acum nici o prietena; dintr-un motiv anume, si-a rupt toate relatiile cu prietenele vechi, la vreo doi-trei ani dupa divort. Poate ca doreste sa fie singura, nu stiu…Oricum, i-am respectat hotararea. Si daca maine va veni sa reia legatura, niciodata nu o sa ii amintesc de toata "povestea" asta fara noima, pentru mine.

E foarte greu sa intelegi oamenii in adancul lor, mai ales daca iti spun ceva si gandesc altceva. De asta ziceam si in conferinta cu “misterul” ca daca nu spui sincer ce crezi, simti, nu poti comunica real cu nimeni.
Mama m-a invatat de mica sa iau oamenii asa cum sunt si sa nu cer de la ei mai mult decat dau. Iar eu sa fac tot ceea ce pot pentru altii, cand pot, cand nu…sa merg mai departe, ca sigur cineva are nevoie de mine, de un sprijin, un zambet, o incurajare, o mana intinsa…si asta incerc sa fac mereu…

Cred ca prietenia este ceva ce nu incape in definitii, nu poate fi limitata la un concept, o notiune vaga. E o traire, o implinire si tine de suflet. Ca tot ceea ce tine de suflet, nu prea incape in cuvinte.

imi lipseste un prieten adevarat.
vreau sa mai discut despre o carte, despre un film. vreau sa ramin pe ganduri, la o cafea, sa tac alaturi de un prieten. sa ascult o muzica buna.
am prieteni. La fel de ocupati ca si mine: casa, servici, copii. cora/ carrefour/metro/ mall. din cand in cand o citirica unde zgomotosi, ne aducem aminte de ce mai faceam noi prin facultate.radem, ne simtim bine, ne descarcam. dar...atat.

cred ca dezavantajul prieteniilor cyber este ca nu iti raman amintiri din aceasta prietenie. amintiri comune, vreau sa zic. nu ai imagini pe care sa le revezi cand iti lipseste persoana respectiva. chiar daca ai poze cu prietenul virtual, sunt pozele lui, nu pozele voastre. si oricum imaginea fizica nu-ti zice mare lucru. e foarte greu sa pastrezi amintirea comunicarii intense cu cineva. si pana la urma, o prietenie se sprijina foarte mult pe amintiri.

zaraza

cred ca dezavantajul prieteniilor cyber este ca nu iti raman amintiri din aceasta prietenie.
n-am poze, nici nu le vreau.
dar in mintea mea vor ramane aprinse orele de taifas si fraze intregi care (stiu ca suna aberant) intr-o epoca ciudata din viata mea, m-au facut sa cresc intr-un an cat altii-n sapte sau sa ma scutur intr-o zi de durerea acumulata-n trei.

dezavantajul prieteniilor legate pe net e ca-s inca privite cu suspiciune.
eu le-am intalnit.
nu-mi pasa cum arata oamenii aia, cum ii cheama si ce studii au.
daca strig acu’, chiar acum daca strig, voi primi cel putin un mail “draga mea, ce-i cu tine?”
“nimic”, voi raspunde, “vroiam sa vad daca esti aici, pentru mine!”

n-am sa strig fiindca, in prietenie, asa cum o vad eu, certitudinile astea nu-si au rostul.

Ps. dupa vreo doi ani de povestit, m-am intalnit cu ‘fata aia de pe net’… am baut prima vodka din viata mea, am ras, am vorbit in acelasi timp, asa cum faceam candva pe messenger, am curatat cartofi, am discutat despre barbati…parca ne cunosteam de-o viata!
Vorbim ore-ntregi la telefon, dar, cand ne e greu, tot mailul e mai tare!
Si, culmea vechii obisnuinte, ne-am trimite mai curand sms-uri decat sa ne telefonam.
Ne-am descoperit asa, ne-am imprietenit scriind si cuvintele ne par amandurora mai intime, daca-s …scrise.

Femeia asta nu mai e de mult, ‘careva de pe net’.
E drept ca uneori as vrea s-o strang in brate, dar heeeeei! daca n-ar fi fost netul n-as fi cunoscut-o si-atunci voi plati cu drag acest pret.
Si, de Pasti, oricum vine-acasa!!!!!!!!
Si-apoi, la vara, ma duc eu la ea.

Un prieten este cel ce este interesat de tine ca om, nu de ce ai putea face tu penru el. "Auzi, mi-esti ca un frate daca-mi faci si mie rost de chestia aia tare de se vinde la voi la firma. Saru'mana, dau o bere". Nu. Prietenul este cel care te face sa te simti ca nu esti singur, ca cineva te stie, si are chef de tine neconditionat, indiferent de starea ta (de spirit, materiala, astrala, etc). Si stii ca ti-e prieten atunci cand, avandu-l in preajma, te simti mai bine, faci parte din trib, fara a fi nevoie sa-i plangi pe umar sau sa razi fortat.
Dragostea poate fi de foarte multe feluri. Uneori poate fi exact opusul prieteniei, te face sa te simtzi mizerabil, nedorit, abandonat, nesigur, gelos, nevropat, bulimic, anorexic (pauza de respirat), gelos (inca odata, ca merge), rau, neintelegator, necorespunzator, discombobulat (ha!). Si cu toate astea prietenia si dragostea nu sunt antitetice (sper eu!), si ideal ar fi sa se inceapa cu prima si sa se treaca prin a doua si sa se ajunga in a treia stare, nemetionata inca. A trea stare nu o s-o mai descriu acum, ca nu vreau sa scriu roman fluviu. Suficient sa spun ca aceasta a treia stare poate fi descrisa pe scurt ca opusul conceptului clasic al casatoriei.

P.S. : nu-nteleg de ce se plange lumea ca tema conferintei e necorespunzatoare. Ca a mai fost trata inainte, ok, e de-nteles, dar ca ar fi neinteresanta... nu-s de acord de loc. In afara de dragoste, prietenie, si diferitele lor combinatii (unele diametral opuse conceptului clasic de casnicie:), ce altceva mai ramane de discutat... nr. de pipe-line-uri si versiunile de shader-e din chip-ul NV 34 (16 respectiv 3.0)?

salut!
- vreau sa stiu unde lucrati - e o intrebare pe cat de simpla pe atat de directa care poate speria. stau si ma intreb: cu ce te ajuta sa faci/sa tii o evidenta a tuturor locurilor de munca? te ajuta cu ceva daca stii ca eu muncesc in desert? te va ajuta oare sa-ti pui o alta intrebare: cum e viata in desert? ce este mai periculos: desertul din jurul tau sau cel din launtrul tau? sunt
- ce faceti? fiecare face ce a invatat, ce poate sau ce ii place. te ajuta cu ceva sa stii ca unul este inginer, altul este scriitor, altul este comis voiajor, cineva este frizer sau coafeza sau profesor sau student? prietene, nu conteaza ce fac ceilalti, conteaza ce faci tu! ce faci cu viata ta, cu visele tale. daca nu ai trei prieteni incearca sa asezi trei oglinzi in jurul tau iar dupa un moment de liniste intreaba-i pe cei trei din jur: ce mai faci? si vei vedea (daca vor avea curaj sa raspunda) ca nu mint. cel mai bun prieten sau cel mai mare dusman este cel care te priveste din.....oglinda...
- de ce?
chiar ca este o intrebare dificila. cei mai multi (io) o facem din necesitate, unii o fac de placere, unii o fac din lasitate, altii o fac pentru ca n-au ce face (chiar se plictisesc). tu daca o faci de ce o faci?
- cum sunteti platiti?
fiecare primeste pretul pe care are curaj sa-l ceara sau pe care il accepta. fiecare vinde ceva si primeste un pret.depinde de tine ce esti dispus sa vinzi: inteligenta, imaginatia, rapiditatea, maiestria; mintea, trupul, sufletul. dupa cum bine vezi, scara valorilor e schiloada, stramba, cocosata, fara fusteie. "vino mama sa ma vezi cum lucrez la spatii verzi". unde incepe vedetismul si unde se opreste?
maine e o noua zi, si la vorba sa te tii.

si eu vreau acelas lucru...sa incep o aface dar nu cu clipuri publicitare si filme.etc. Eu as vrea cu ceva club sau ceva de genu. Dar nu stiu cum.M-am gandit sa cer un imprumut de la cineva care re bani sau sa fie si el investitor. Ma puteti ajuta cu vreo idee?Ma-i am inca 2 prieteni care ar vrea sa faca la fel si sa deschidem impreuna afacerea.Ne trebuie doar bani pt a putea incepe.