comentarii

vreau sa am incredere in tine


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Daca nu ai incredere in tine - de mya la: 05/02/2005 07:08:17
(la: Increderea in oamenii de langa noi)
Daca nu ai incredere in tine si in Dumnezeu nu poti sa ai incredere in oameni. Un om fara incredere e un om marginit, blocat. Unul care o mai ia in barba din cand in cand e viu, se misca, traieste. Mai bine sa gresesti incercand decat sa vegetezi ca sa nu gresesti.

#35429 (raspuns la: #34560) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Incredere in tine insuti!! - de (anonim) la: 10/02/2004 05:03:44
(la: Romani in strainatate)
Daca asa cum spui tu nu ai incredere in NIMENI...esti pierdut!!! Sa ai incredere macar in tine insuti...asta e sfatul meu de la Paris, unde intr-adevar e greu sa ai incredere in cineva........
#9318 (raspuns la: #9190) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
merci pentru raspuns - de desdemona la: 02/04/2004 06:55:09
(la: Cine sunt eu ?)
Ma bucur sa gasesc un interlocutor :)
Cat de departe poti sa mergi in introspectie ...
Practic, poti sa mergi pana la capatul oricarui subiect, dar cu o conditie, care in mod normal nu e usor de realizat. Trebuie sa ai constiinta iluminata de propriul spirit. Asta nu vine de la sine, desi se poate realiza, daca iti doresti si ai un pic de ajutor de la altcineva. Suna esoteric, cred, si multe din cuvintele ce le folosesc au fost deja devalorizate de religie si texte mistice. Ce inseamna sa ai 'constiinta iluminata' ? Nu e o stare a mintii, e o perceptie in plus, care iti permite sa fii constient de relitatea spiritului. E o stare de constiinta - esti perfect lucid si treaz - fara ganduri. Esti constient dar fara a te angaja intr-un proces mental. Ca si cand privesti ceva frumos, cand te bucuri de senzatia ce o creaza privelistea asupra ta, insa nu te gandesti la nimic in acel moment. In acelasi fel poti deveni constient de spiritul tau, o energie foarte subtila, aflata in inima. In acest moment poti sa te privesti fara teama si fara prejudecati si sa te intelegi, si poti afla un raspuns la intrebari importante care te framanta.
Eu am avut norocul de a obinte aceasta 'constiinta iluminata' dupa ce am participat la o mediatie de tip Sahaja Yoga. Ori de cate ori ma framanta ceva, sau ceva nu e in regula cu mine, ma asez intr-un loc linistit si ma uit in interiorul meu. Ai fi surprins sa stii cum - odata ce esti constient de spirit - slabiciunile ego-ului sau emotiilor dispar si minciuna sau scuzele (chiar propriile inventii) dispar. Nu ai nevoie de curaj sau de nebunie, fiindca nu te identifici cu partea mentala (care se simte vizata in aceste momente), constiinta spiritului iti da puterea, linistea si satisfactia, si tot ce simti e o marire a situatiei de echilibru si normalitate (totul e ok).
Odata ce ai aceasta constiinta a spiritului trezita, devine usoara chiar si religia (i.e. relatia cu Dumnezeu). Poti sa simti prezenta lui Dumnezeu in tine, in jurul tau, in altii (chiar in 'dusmani'). Nu e vorba de credinta mentala (cand cred fiindca asa trebuie sau fiindca vreau sa cred), pur si simplu descoperi ca tot ce te inconjoara, tot ce vezi, auzi, simti, e Dumnezeu. Ca si aerul, nu-l vezi dar te inconjoara si te patrunde, si te face sa traiesti.

Problema e ca aceste lucruri trebuie traite, fiindca nu se pot transmite pe cale mentala. Iti urez succes in a-ti trezi aceasta constiinta subtila, poate poti sa faci cum am facut eu, poate o vei afla in alt fel. Trebuie sa ti-o doresti si sa ai incredere in tine.

Cat priveste instinctul si libertatea de-a face rau altora, daca te intrebi de ce iti vine, si privesti in tine, o sa vezi ca e o tendinta a egoului (care prin natura lui tinde sa domine si sa se afirme). Dar privind inspre altii vezi ca si ei (ca si tine) sunt o parte din Dumnezeu (insa o parte care inca nu e constienta de sine) si simti pentru ei compasiune si intelegere si-ti vine sa spui (cu sinceritate) celebrele cuvinte "iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac".

Cred ca m-am lungit (I always do). M-am straduit sa fiu clara, dar stiu ca astfel de lucruri nu se pot explica satisfacator: cum am mai spus ele trebuie traite.

Mult succes, si o zi excelenta !
Desde
#13181 (raspuns la: #13124) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ana maria - de (anonim) la: 26/06/2004 10:03:47
(la: Viata in Italia)
Salut floricica!!
Sunt in Italia de trei ani si nu mi-a fost usor mai ales la inceput dar am reusit acum lucrez in Roma la reception intr-un hotel si stau bine,dar vreau sa-ti spun ceva ,eu la inceput am muncit la pamant la carciofi(ai sa vezi tu ce-s carciofi) si aveam mainile toate cu bataturi imi faceam mila singura si erau romani care ma cam radeau pentru ca munceam la pamant eram singura fata,azi am reusit dupa trei ani am o masina deja platita un bun post de munca si un orgoliu de a fi romanca,trebuie se fii tare si sa te increzi cat mai putin in ceilalti,dar nu pierde increderea in tine ca e foarte importanta.Ai sa reusesti!!!
anisia, - de desdemona la: 22/10/2004 12:08:12
(la: Prietenia si prietenii)
E o placere sa iti raspund, nu am des ocazia sa vorbesc despre lucruri asa de profunde cu multa lume, si imi face bine. Cand spun ceva, descopar si eu (din nou) acea realitate, sau o inteleg. Stii, era o gluma (pare-se adevarata) despre un profesor la matematica. Zice el: le-am explicat demonstratia. Ei n-au inteles. Am explicat-o inca o data, pe larg. Ei tot n-au inteles. Am mai explicat-o odata, incat am inteles-o chiar si eu, si ei tot - nimic. Cam asta e cu multi. Poti intelege un lucru cu mintea dar cu inima nu. Si intr-o zi, a 'inteles' si inima, atunci te 'luminezi'. Nu stiu daca intelegi ce spun.

Tot ce vreau sa iti spun e: ai incredere in tine. Te cunosti pe tine insati ? Stii de ce esti in stare, la nevoie ? Nu stii cine esti, fiindca niciodata n-ai fost pusa in situatia s-o afli. Esti o persoana puternica, in interiorul tau. Nimic nu e imposibil. Dar tu traiesti in iluzia ca esti fragila si in neincredere. Intr-o zi, acest lucru va cadea, si vei vedea ca ai fost intotdeauna un leu (ascuns sub o piele de miel). Ai sa vezi.
Si nu uita, daca altii gresesc este fiindca sunt slabi. Cei ce fac rau altora e fiindca sufera si mai mult in ei insisi, si nu poti decat sa iti fie mila de ei.
Daca ai incredere in tine, celelalte lucruri vin de la sine. incearca sa te cunosti pe tine insati, sa colaborezi cu ceea ce esti in interior, si totul va merge bine. Eu cred ca o carte ca 'micul printz' te poate inspira si invata niste lucruri pe care unii oameni le-au uitat.
Am spus cam multe si cam dezorganizate. Sper ca ai inteles o parte din ideile imperfect exprimate. Te las aici, cu urari de succes, si ganduri bune

Diesdiemonitzescovici
#25924 (raspuns la: #25858) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Moartea" aceasta mi-a facut - de my angel la: 31/05/2005 01:02:31
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
"Moartea" aceasta mi-a facut bine… A fost primul meu prieten, primul meu iubit, cel mai bun prieten al meu si cel in care aveam cea mai mare incredere. L-am cunoscut dupa ce am invatat ca oamenii mor. M-a facut sa sper din nou, sa vad lumina, sa cred iar in Dumnezeu. Intr-un fel, cu si alaturi de el am parcurs trecerea de la copilarie la adolescenta si apoi la maturitate… M-a invatat sa iubesc, sa plang, sa rad, sa ma bucur de viata, sa sufar, m-a invatat ce e fericirea si ce e nefericirea. La cateva luni dupa ce ne-am cunoscut, ne-am mutat impreuna. Fireste, i-am cunoscut prietenii. Erau doua cupluri nelipsite de la noi din casa, si in special una din perechi, care se "formase" de mult. Dupa sase ani ne-am casatorit, iar dupa un an se nastea copilul nostru. O saptamana mai tarziu, el era cu totul schimbat, fara sa stiu de ce. Credeam ca se teme de noua viata si ca isi va reveni. Imediat dupa botez, am aflat ca el se cuplase ( de ceva vreme ) cu una dintre "prietenele" nelipsite de la noi din casa. Toata lumea stia, desigur, mai putin eu. Trec peste orice alte detalii. Imediat a urmat si despartirea. Unde m-a dus si unde poate duce o despartire de genul asta ? Prieteni, prietenii ? Nu exista… Incredere in tine sau in ceilalti ?! E distrusa… Totul iti devine strain. O noua viata si totusi nu poti fi sincer fericit, nu poti zambi, ceva e rupt in tine, sufletul tau e in mii de bucatele. Faci totul din gesturi reflexe, stii ca trebuie sa mergi mai departe, sa lupti, sa traiesti macar "fizic". Nu mai vezi nimic in jur. Nu observi ca rasare soarele, iar cel mai scump zambet abia te face sa schitezi si tu un zambet. Cat de mult te poate schimba o despartire ? Te poate schimba radical si foarte usor te poate schimba in rau. Timpul, vointa, eforturile sustinute de a vedea viata din jurul tau te fac sa observi din nou ca e soare sau ca ploua. Incredere nu am nici acum in nimeni. Nici acum nu cred nimic si pe nimeni. Prieteni... probabil ca nu, nu mai pot sa spun nici unuia totul. Dar acum am zile cand pot sa rad din tot sufletul. Purtarea lui ulteriora despartirii m-au facut sa-i spun ca nu vreau sa-l mai vad niciodata, ca a murit pentru mine. Si l-am "ingropat". Acum ma simt usurata. A fost o "moarte" de care aveam nevoie, ca sa pot simti ca am iar viata.
Si as vrea sa stiu care e pa - de zaraza la: 13/01/2006 01:18:39
(la: Relatia dintre doua relatii "serioase")
Si as vrea sa stiu care e parerea voastra despre acest gen de realtie: e corect sa folosesti un om, pe celalalt adica, fara sa te gandesti la ceva serios? Este sanatos sa recurgi la ea ca sa-ti recapeti increderea in tine?


corect / incorect in dragoste n-are nici un sens. chestia cu "nu vreau nimic serios" este un alt fel de a spune "nu sunt indragostit, nici macar nu-mi placi suficient, caut ceva mai bun". sau "nici nu ma gandesc sa raman cu tine". cine are cat de putin creier, pricepe din prima si nu se cramponeaza de o cauza pierduta din fasa.

zaraza
Sanatate! - de latu la: 19/01/2006 00:12:12
(la: Relatia dintre doua relatii "serioase")
...e corect sa folosesti un om, pe celalalt adica, fara sa te gandesti la ceva serios?
Daca la inceputul relatiei celalalt stie care este telul pentru ca i l-ai spus (nu in sensul de "Vreau sa ma folosesc de tine" ci "Facem ce facem traind pentru - si in - clipa"), si daca stiind adevarul accepta, (de ex. pentru ca si el trece printr-o faza similara) atunci nu vad nici o problema.
A te folosi insa de cineva in sensul de a-ti bate joc de el, gasesc abject.

Este sanatos sa recurgi la ea ca sa-ti recapeti increderea in tine?
Daca iti recapeti increderea in tine batandu-ti joc in felul asta de un altul, atunci metoda poate fi sanatoasa, dar nu stiu daca sufletul e sanatos...
opinie - de cosmiK la: 11/04/2006 19:38:39
(la: Timiditatea)
Consider ca timiditatea reprezinta o trasatura negativa de caracter care se dobandeste printr-o educatie gresita, pe un anumit fond inascut ce-i drept si care se manifesta prin reactii neadecvate de care suntem constienti si care ne fac sa suferim, in prezenta anumitor persoane care prezinta interes pentru noi.
Timidul este o persoana pasiva, careia ii lipseste curajul si spiritul de initiativa, un om cu o vointa slaba, un spirit analitic care isi traieste indelung amintirile dandu-le in cele mai multe cazuri o nota grava si depresiva, susceptibila si in unele cazuri lipsita de spontaneitate. Neavand incredere in sine este nehotarat si nesigur pe el. Un semn care tradeaza timidatea e si faptul ca timidul e inegal in comportare avand reactii contradictorii si uneori paradoxale. Dar mai ales e o persoana complexata.
Dar timizii au destul de multe calitati: sunt statornici in prietenie si in dragoste, sunt corecti si scrupulosi, dornici de loialitate si echitate, plini de compasiune pentru altii. Sunt exigenti fata de ei insisi si au o calitate indiscutabila: dorinta de autoperfectionare.
Spun toate acestea pentru ca le-am trait inca din adolescenta. Am fost un copil rasfatat la modul exagerat, excesiv protejat de familie, nelasat sa-mi asum anumite responsabilitati ori sa frecventez colegii de aceeasi varsta. Am fost crescut sub un "clopot de sticla", ferit de intemperiile din afara. Am fost un adolescent timid , iar acum am devenit un adult timid.
Mi-e foarte greu sa maschez timiditatea deoarece a devenit generalizata.
Dar din punctul meu de vedere timiditatea poate fi combatuta prin educarea anumitor trasaturi pozitive de caracter si prin eliminarea a cat mai multor trasaturi negative.
Prezentand caracteristicile timidului cred ca am reusit sa iti dau de inteles care ar fi metodele de combatere a trasaturilor negative si metodele de cultivare a unor calitati de vointa si caracter.
Cred ca ar fi bine daca ai avea puterea de a te cunoste intr-o lumina reala, adica sa inveti sa afli care iti sunt limitele si cum sa previi ori sa diminuezi crizele de intimidare.
Autocunoasterea te va ajuta sa ajungi la autoeducatie adica la autoterapie.
Dar si familia si prietenii trebuie integrati in acest proces. Ar fi indicat ca acestia sa incerce sa te ajute sa renunti la autoanaliza excesiva si sa incerce sa te obisnuiasca a actiona prompt. Aici e foarte importanta comunicarea.
La mine e mai greu pentru ca eu m-am obisnuit sa ma inchid in mine insumi si mi-e din ce in ce mai greu sa comunic ceea ce simt sau vreau.
Dar poate la tine va fi mai usor pentru ca din cate imi dau seama nu esti la o varsta prea inaintata si poate nici nu prezinti simptomele unei timidati generalizate.
Iti recomand o carte care sper ca te va ajuta sa intelegi mai bine timiditatea si mecanismele ei. Nu stiu daca se mai gaseste in librarii dar poate o gasesti in biblioteci. Se numeste "Copii timizi". Autorul este Mihai Ghiviriga. Pe mine aceasta carte m-a ajutat foarte mult.
Cartea incepe cu un motto preluat din "Hamlet" de Shakespeare care pe mine m-a ghidat in ultimii ani "Mai presus de orice este sa ai incredere in tine".
in primul rand - de anca_si-atat la: 31/05/2006 19:33:01
(la: MA Simt ca si cum as fi murit....ajutor....!)
vreau sa spun ca FERICIREA NU SE POATE IMPUNE SI NICI NU SE POATE IUBI DACA VREI!!!am incercat si eu,nu merge...e imposibil...
dar...cred ca omiti un lucru f important...faptul ca ai parte de iubirea fetitei tale si,mai ales,faptul ai parte de o astfel de dragoste...cea materna..cea mai mare...cea mai profunda!eu inteleg la ce te gandesti tu,parintii mei s-au despartit cand aveam aproape 4 ani si nu mi-a fost deloc usor..
sfatul meu este sa incerci sa te armonizezi cu lumea in care traiesti,daca vrei sa fii fericita SCHIMBA-TE MACAR PE TINE INSATI!un serviciu,un hobby,iesi cu fetita la plimbare,acorda-ti mai multe sanse!trebuie sa ai incredere in tine!esti tanara...si nu singura! o ai pe ea in primul rand!iar daca totusi intalnesti adevarata iubire,nu fugi de ea!cred ca mai rau ii e fetitei tale cu o mama care se simte ca si moarta in interior...cred ca fericirea ei depinde mult de a ta!
ideea e,inca o data o spun,CA IUBIREA NU SE INVATA!!!
mult curaj si ...inainte!

"AI GRIJA DE TINE.ESTI TOT CEEA CE AI PE LUMEA ASTA!" JANIS JOPLIN
Casandra Radu - de zaraza sc la: 07/08/2006 15:06:12
(la: Iubim, dar cum iubim? Gary Chapman si cele cinci limbaje)
Mie mi-ar place orice prin care sa-mi dau seama ca el se gindeste destul de des la mine ;)

Am ajuns sa apreciez vorbele de incurajare. Asa-zisa vorba buna: "vreau sa aud o vorba buna!" Sa fiu incurajata, pentru ca nu prea are cine sa o faca. Se pare, din istoria mea psihica, cum ca nu stau prea bine la capitolul asta. N-am incredere in mine. Poti sa ai incredere in tine in ciuda tuturor? Dar tuturor inseamna practic sotul. Ceilalti sint prea departe sa stie ce vreau, de ce vreau...

In ce priveste serviciile, depinde de fiecare, dar cred ca in general prea multe servicii te fac sa te simti lipsita de indepedenta. Cine prefera asa, e bine, cine nu...

cere si ti se va da
#137797 (raspuns la: #137518) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bygot - de A_Carmen la: 03/09/2006 15:42:49
(la: spre confirmare in cafenea)
dane, nu ne cunoastem, dar am initiat un fel de "lupta" pentru tine, crezand (si inca mai cred) ca exista multe lucruri pozitive la tine.
ma dezamageste faptul ca nu mi te adresezi mie, care incerc sa te apar neconditionat, si dezinteresat, in schimb te adresezi unui "razboinic". ca si cum iubesti mai mult conflictul, razboiul decat pacea si bunele intentii.

Daniel Racovitan are dreptate sa spuna ca ne arunci in fata cu anii (sigur, poate exprimarea lui e un pic mai dura), dar adevarul e ca trebuie sa incerci sa dai dovada ca meriti sa intri in club, dincolo de varsta sau de ... studii, doctorate, etc (stiu cazuri din trecut), care nu au nici o legatura (sau nu au o legatura directa, oricum) cu ceea ce se petrece aici. aici regula o face admin, trebuie sa te aliniezi la ea, daca vrei confirmarea. oricum, din ce am vazut, aici este esential bunul simt, echilibrul, corectitudinea, consecventa, respectul pentru ceilalti, aducerea de contributie la sit, placerea pentru prezenta in cafenea.

eu am 21 ani, impliniti in iulie anul acesta, dar iti vorbesc cu cele mai bune intentii de care poate sa fie cineva capabil... crede-ma ca trebuie sa analizezi un pic altfel situatia si sa faci modificarile necesare in atitudine... varsta - da, e de respectat, dar intr-un context anume varsta nu e un argument.

vreau sa i incredere in ce spun, nu-ti sunt dusman, chiar te simpatizez. ai puterea sa vezi altfel lucrurile? ai puterea sa revii la alt fel de abordare?

daca nu, iti vei merita soarta, omule...

sper sa nu ma dispretuiesti pentru varsta mea.

______________________________________________
cui foloseste?
#143057 (raspuns la: #142840) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
#150607, de isolda - de om la: 10/10/2006 20:50:10
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
"VREAU SI EU LA UN CLARVAZATOR BUN! Va roooooog......" = parca spuneai ca ai luat plasa cu o vrajitoare, acum vrei plase si cu clarvazatorul (de cele mai multe ori este unul si acelasi ;))
Si ce vrei sa-ti spuna? Ca totul este roz, iar tu o sa-l crezi si o sa ai timp sa scrii pe conferinta "Arta de a sta cu cracii in sus" in timpul liber ? !?!?! ;))
Mai bine ai avea incredere in tine, credinta ca totul o sa fie bine si putere sa te rupi de rutina/sau de ce iti face tie rau! Imi cer scuze ca (poate) sunt direct, dar stiu un proverb: "Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n traista"!

Cine are bani de dat sa faca un experiment: sa angajeze un "clarvazator" si in paralel un psiholog carora sa le expuna aceeasi cauza, apoi sa fie atent(a) la forma lor de exprimare. As paria ca vor folosi foarte mult conditionalul, ar fi evazivi si s-ar axa pe ruperea rutinei voastre (ex: incearca sa faci mai nou asta si apoi sa-mi spui cum a iesit ;))
#150641 (raspuns la: #150607) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am fost ipocrit...cel putin o doza mare de ipocrizie... - de sarsilovici la: 27/10/2006 19:25:01
(la: Altruism? Egoism?)
Poate ca si eu is don Quijote de asta!
O amica a facut o gluma intr-o seara si mi-a trimis pe mess un mesaj de asta mai cu sirop cica sa o trimit persoanei iubite...
A scris de funie in casa spanzuratului...
Ce ai descris tu e o poveste cu un pronuntat caracter de real dar eu o trec tot in sfera fabulatie...E mai bine si pare a fi mai cuminte...
Sigur si eu am avut impulsuri de astea de a fi protector fata de o persoana candva draga...Si acum imi este dar asta nu o mai rostesc...
In strivit pe 4 Iulie poate am strigat cel mai tare dupa acea persoana dar acum vreau doar sa uit si sa ma pot concentra la viata mea...Si asa e zbuciumata si cu greutati da muncesc si poate am sa reusesc sa ies la un liman...
Am vrut sa o urasc si uneori reusesc dar e o chestie de cateva ore...
da si povestea scrisa e problematica...
poate individu e mai constient decat tipa ca se forteaza la maxim , ca merge cu pedala de acceleratie la podea...De ce?
Poate din mandrie, poate din dorinta de independenta, poate din mai multe cauze...
Am auzit povesti cum ca stand cu cineva se schimba viata si aripile nu se mai deschid asa de des...
poate ca asa ar fi...
De mic am mania asta sa dorm pe burta...Nu adorm altfel decat daca is in vreo stare de sobrietate...
poate stand cu fata in sus simt doar un gol imens in jurul meu...Pe burta e tocmai opusul...A dracu mata cum ma intorc pe burta sa ma parchez la somn cum vine pe spatele meu si se culcuseste...
Mata asta nu e dracu poate e doar un noroc al meu sa trec de perioada asta mai tulbure...
imi aduc aminte de ceva de mi-a spus sotia unui var: 'Tu trebuie sa ai incredere in tine!'
Defapt am aflat gandul asta de la un var de-al ei ...
Mi-a spus chiar in ziua inmormantarii ei..
Eu am fost unul din ciocli care am dus sicriul...Nici acum nu pot uita chipul ei din poza de pe dric...
Era o intrebare in privirea ei:unde ma duceti?
Cand mai ajung in orasul respectiv, mai trec pe la cimitir i mai aprind cate o lumanare..cred ca e o chestie extraordinara pentru cel de sub pamant..O raza de lumina ce spinteca intunericul cotidian...
Dar contam doar astia in viata...
Sa odihneasca in pace...A lasat in urma ei o fetita care ii seamana perfect la fizionomia fetei...
A lasat ceva! Eu sper sa las ceva in urma mea..Nu stiu ce dar sper...

Infantilism? Poate o fi de asta! poate e ceva de care nu vrea sa spuna...Calea singura o alege...

PS Imi pare rau daca am varsat din veninul meu asupra ta...Nu esti persoana care sa merite asta...dar injura-ma si trece si keep walking ....Te salut!
Intruder - de Alexandros la: 05/05/2007 12:45:04
(la: Dubla personalitate)
da, asa este!
eu mai fac o mutare si te-ntreb pe tine, pentru ca se pare- ai citit tot articolul:
ce spui despre dubla personalitate a unor blogheri, de orgoliul, de fala, de ingamfarea, de parada virtuala?
de ce?
intrebarea este valabila si pentru zaraza, nu ne intereseaza profilul ziaristei sau daca mai este fata mare, ci ideea in sine.


Ba ne intereseaza profilul ziaristei pentru ca daca e acea persoana ce administreaza blogul numit de zaraza explica tocmai ce vreau eu sa spun mai jos.


Dubla personalitate, daca nu daca nu depasim limitele si trecem in patologic, exista in fiecare dintre noi.
Avem una pe care o afisam in viata de zi cu zi si pe care o raportam la libertatile (ingradirile) sociale, la statultul nostru si alta pe care o tinem ascunsa vederii.
Cea de-a doua exista in doze minime in fiecare dar exacerbarea ei duce la diagnostiul de "patologic".
Timiditatea, nerealizarea profesionala, nerealizarea sociala, lipsa familiei ori o casnicie nefericita, ingradirile sociale,
sunt motivatii ale omului normal din punct de vedere psihiatric pentru activarea pe un blog cu identitate ascunsa.
Deasemeni faptul ca e persoana publica(personalitate) il poate motiva sa scrie sub pseudonim.
Sa explic cateva dintre ele:
Timiditatea- persoana care nici nu ridica privirea din pamant in realitate, pe blog isi poate recapata curajul si increderea in sine (timiditatea e lipsa de incredere in tine) sa scrie, sa injure, sa isi spuna un punct de vedere, sa discute cu sexul opus.
Nerealizarea profesionala- un doctor slab poate da sfaturi medicale din spatele anonimatului, sfaturi ce in mediul sau profesional nu sunt luate in seama (aici e frustrarea).
Nerealizarea sociala- din diferite motive ascensiunea sociala a persoanei a incetat si atunci pers se autositueaza pe planul ravnit stiind ca in spatele anonimatului nu poate fi demascata.
Lipsa familiei si prietenilor ori o casnicie nefericita - multi se prezinta ca familisti, isi fac prieteni virtuali, ori apar chiar idile la nivel virtual.
Ingradirile sociale- in general societatea e ghidata dupa niste reguli ce fac o medie a comportamentului acceptat de majoritate. Astfel extremismul sexulal, militar si in general extremismul comportamental, nu poate fi vazut cu achi buni de societate.
Persoana publica(personalitate) - cu siguranta nu poate sa-si puna datele personale pe un sit si nici sa isi decline identitatea, cel putin pentru
ingradirile sociale pe care le mentionam mai sus, acea persoana fiind cu mult mai ingradita decat ceilalti forumisti de rand, precum si din motive
de securitate personala.

Sunt sigur ca mai ar fi si alte motive dar nu am timp acum sa ma gandesc la ele.
Personal nu sunt impotriva celor ce scriu sub pseudonim si identitate falsa pe forumuri pentru ca asa cum aratam mai sus pot fi zeci de motive pentru a face asta dar eu nu am ascuns niciodata identitatea si datele mele personale.
Cine a vrut sa stie cu cine discuta a primit raspuns la orice intrebare.

#193671 (raspuns la: #193556) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A_Carmen - de Cri Cri la: 14/07/2007 09:04:29
(la: Despre virtual, minciuna si imagini contrafacute pe net)
cand scriu "povesti" ma preocupa prea putin, ca si in discursuri. Insa daca vreau sa ma inteleaga anume cineva, prefer sa vorbesc pe limba lui decat sa astept s-o invete pe-a mea: shortcut, sa economisim timpul. Stii de ce? Fiindca am impresia ca, daca n-as fi pus zarazei ultimul comentariu, cel catre tine nu ti-ar mai fi parut bine intentionat. Am I right?
E simplu, uniformitatea da siguranta, e o nevoie de a percepe o tendinta liniara in ce ne priveste, intr-o directie sau alta. De cum apare un element care nu se incadreaza, impulsul e de "a da filmul inapoi" si a reconsidera intamplarile si sentimentele cu care au fost primite la timpul respectiv.
Eu vorbeam de redarea imaginii, nu de fabricarea uneia. Presupun ca acel "nu incerc sa redau o imagine" la asta se refera. Daca nu ti-ar pasa intr-adevar ca uneori esti pusa in oala care nu trebuie, nu te-ai obosi sa dai explicatii ;)

nu sunt de acord, însă, că aş alimenta un anumit soi de percepţie negativă asupra mea. dacă ar lua cineva comentariile mele din ultimul an, să zicem, nu ţi-ar da dreptate.
pariem? :)

explicaţia este că dacă unu` sau doi nu mă înghit (indiferent din ce cauză), iar aceia au o anumită influenţă în jur, se naşte un val, un curent. dar eu nu am alimentat nimic, nu am legitimat nimic.
sincer crezi asta? pai esti o fericita, ai gasit sursa tuturor poblemelor. Carmen, ar fi prea simplu. Nu m-as preocupa nici eu ca nu ma inghit unul sau doi, poate le si cunosc motivele, dar cand nu ma inghite aproape nimeni nu ma opresc la primul raspuns: nimeni nu mai gandeste, prefera sa mearga "cu turma". O fi linistitor, dar nu obligatoriu real.

da, acele muşcături le "practic" şi eu (eventual în abuz, cum spui), dar numai ca răspuns la ceva similar.
mie mi s-au parut disproportionate de cele mai multe ori, ca si cum ai fi urmarit avioanele cu pliciul si tzantzarii cu tunul... cat despre abuz, poti sa-l citesti si incapatanare de a te agata de cauze pierdute.

Cu linguseala credeam c-am explicat suficient care mi-e structura. Eu zic sa lasam pm-urile acolo unde s-au creat, anume in privat. Dar eu cand spun: "te simt sincer, am incredere in tine", nu incerc sa mai caut dedesubturi in ceva ce mi-a spus omul acela, chiar daca nu mi-e tocmai pe plac. Si... Carmen, intre autorul unui text, care exista pentru mine doar cat intinderea textului si omul de fiecare zi, e o mare diferentza. Caut omul in text, nu pot nega, insa acesta e un exercitiu particular, nu-l amestec cu impresia pe care mi-a facut-o lucrarea respectiva. De aceea nu agreez presupunerea ca as avea ceva de impartit cu autorul doar fiindca nu-mi place ce-a scris, iar c-as fi in trena altcuiva ma enerveaza de-a binelea.
Nu-s in masura sa apreciez daca-ti cauti ori nu aliati, am spus doar ca-mi pun intrebari si am un recul. Poate ca e vorba de dorinta naturala de a fi intelesi si acceptati, doar metoda n-a fost cea potrivita. Si nu, nu ma plang ca m-ai fi asediat, ci de salvele sporadice. Ia cuvintele asa cum le spun: nu faptul c-ai zis mi-a atras atentia ci faptul ca ai repetat. Fiindca m-a obligat sa ma intreb ce vrei sa provoci.
Cam asta ar fi.
#215883 (raspuns la: #215750) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
14 incet apare......el e oare? - de cosmacpan la: 26/07/2007 23:40:50
(la: de ce furi ma?)
“Unde ma aflu? Intrebarea rasuna in pustiu cu toate ca stiam ca nu are cine sa imi dea raspuns. In fata ochilor mirati, au inceput sa apara imagini peste imagini ce se schimbau cu repeziciune ca intr-un caleidoscop. Multe, ca sa nu spun ca toate, imi pareau cunoscute, dar nu stiam de unde sa le iau. Din pete de intuneric au inceput sa se teasa chipuri cunoscute, dar culmea toate erau personaje din povestile copilariei: Iepurasul coconasul, Veverita strengarita, Turtita – nfumurata si ridichea cea umflata, Scufita cea rosioara cu cosul la subtioara, chiar si fata mosului si punga cocosului, zgripturoaice, vrajitoare, copile si ursitoare, Feti – Frumosi cu stea in frunte, voinici cu plete carunte, nuieluse fermecate si covoare minunate. Cai focosi si iuti ca vantul, ce cuprind in zbor Pamantul, flori, Maiastre, pitigoi, care-au fost si pe la voi, Cosanzene, pricolici, zmei mai mari si zmei mai mici, lighioane si jivine ce-au trecut si pe la tine si tot felul de palate, batute cu nestemate, si pescari si pestisori, si casute, si feciori, si-mparati, si printi si zei, croitorasi sau derbedei, pacalici si pacaliti, lupi si capre si pitici, toti si toate se-adunau si cu drag ma-nconjurau.
- Hei dar unde am nimerit? Unde oare am ratacit?
- Esti in lumea de poveste, care-a fost dar nu mai este.
- Cum, chiar am ajuns aici? Printre zmei, printi si pitici? Jack, batrana, unde sunt? Ei pe unde-au ratacit? Ce-i cu ei? Ce au patit?
- Chiar iti pasa ce-au patit? Unde-s, unde-au ratacit? Esti aici si esti cu noi!
- Sunt destul de fericita, fericita si uimita. E un vis ce nu-l credeam. O lume ce-o cautam. Dar…..ceva tot nu e in regula……altcineva trebuia sa ajunga la voi….vedeti…..Jack avea cu adevarat nevoie de voi….va cauta cu disperare…
- Daca ne-ar fi cautat dupa cum spui, ne-ar fi gasit……poate ca a gasit altceva, poate ca el cauta altceva…..daca…..daca ne cauta, de ce nu este aici cu tine?
- Nu stiu. Poate drumu-a ratacit. Poate poarta n-a gasit….
- Sau poate ca altceva si-a dorit?
- Unde sunt am inteles, dar de ce? Si cu ce rost?
- Cineva intr-o poveste spune ca “gasim doar ceea ce cautam cu toata inima”.
- Si eu am gasit lumea de poveste? Merit eu?
- Ai gasit o lume, niste prieteni, poate viitorul.
- Viitorul? Stiu ca munca mea imi va face viitorul. Stiu ce fac si imi place ceea ce fac.
- Oare? Stii prea bine ca daca intri in viata cu o idee neclara despre ceea ce vrei sa faci in viitor, poti fi sigur ca nu va exista nici o intamplare fericita care sa aranjeze totul in locul tau. Nimeni nu va gasi fericirea in locul tau. Daca vrei sa o ai, trebuie sa muncesti pentru ea.
- Da, da, asa e. Dar eu am munca mea, pacientii mei…..pentru ei fac totul….
- Dar esti fericita?
- Atata timp cat nu-mi lipseste nimic important pentru viata, pot spune ca sunt.
- Chiar asa? Fericirea este data doar de ceea ce mananci sau de locul unde iti pui capul pentru o noapte? Nu-i prea putin?
- Nu si cand vezi chipul copiilor carora pot sa le alin putin din durerea lor. Oare ati uitat ce-i aia fericire? Credeti ca-n viata este ca-n poveste?
- De ce nu, Julie?
- Pentru ca povestile-s povesti, dar viata este viata. Cu dureri si cu….bucurii…
- Noi credem ca viata copiaza povestile, caci altfel toate povestile s-ar termina rau si nici un om nu ar mai fi fericit.
- Voi chiar nu vedeti ca lumea voastra este pe cale de disparitie, ca moare incet, ca lumea dinozaurilor dintr-un film pe care l-am vazut.
- Si aceea nu-i tot o poveste?
- E tot o poveste, dar ma doare ca in cativa ani, nici un copil, nici un om, nimeni nu-si va mai aduce aminte de voi.
- Asta daca si tu vei face ce fac ceilalti, adica nimic.
- Ce simplu spuneti voi nimic. Dar ce pot sa fac? Sa vorbesc? Sa scriu? Cine m-ar mai citi? De ce m-ar asculta tocmai pe mine?
- Spunand aceste povesti copiilor de care ai grija poti sa-i faci fericiti. Crezi ca e putin? Singurul lucru pe care nu-l poti cumpara este fericirea din sufletul unui copil, bucuria ce se revarsa din ochisorii lui. Nu crezi?
- Doamne, dar eu nu pot spune: “lasati copii sa vina la mine”….
- Nici nu trebuie, te vor gasi ei singuri….
- Dar ce vor spune oamenii?
- Este treaba lor ce fac sau ce spun ceilalti oameni. Uita-te in jur! Uita-te la ele…..
Jur imprejur se strangeau forme, da forme ca un abur usor, fara trup si fara chip, numai niste forme de abur care semanau cu oameni, cu animale, cu copaci, case, palate, paduri, cer, soare, dar toate erau numai abur usor.
- Ce-i cu ele? Cine sunt?
- Sunt noi personaje care asteapta pe cineva care sa le dea viata. Julie, nu vrem ca lumea povestilor sa moara.
- Nici eu nu vreau, dar totusi, ce pot sa fac? Chiar crezi ca pot sa scriu?
- De ce nu? Tu ne-ai iubit si ne-ai respectat intotdeauna. Avem incredere in tine ca o sa faci treaba buna.
*** - de Italia la: 30/12/2007 17:35:40
(la: Sorin Cerin - opera filosofica)
proletaru,nu vreau sa te jignesc,dar nu am nici o incredere in tine!Daca in cafenea s ar dezbate,cum zici tu,idei si creatii,nu v ati putea permite caracterizari fizice si sufletesti!Vestea proasta,pentru tine,e ca am multi admiratori nu numai ai fizicului meu dar,mai ales,ai calitatii mele de om.Reuseste sa ma vada om doar cine e om,logic.Te las cu bine in sosul in care te zbati inutil.Daca tot sunt eu spaghetele...
#269577 (raspuns la: #269560) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
thebrightside - de om la: 09/01/2009 18:03:49
(la: Despre arta amorului si amorul artei)
Primo, da-mi voie sa stabilim niste detalii ca sa scapam de iubirile neafroditiene sau neafrodisiace :)
-ceea ce exprimam sunt opinii personale fara rol de adevar universal.
-dpmdv, iubirea ca si adevarul nu au forme intermediare. Adica, nu concep exprimarea te iubesc mai mult sau mai putin. Adica je t’aime vs je t’aime bine ;)
-dpmdv am inteles ca ai spus ca sexul este un ingredient necesar iubirii: « eu am zis ca iubirea fara sex nu e completa ».
-dpmdv, eu am argumentat ca ingredientele iubirii sunt personalizate de la o persoana la alta (a se citii categoriile puse mai sus de mine). Adica cred ca pot exista persoane pt care sexul nu este important/prezent in iubire…un fel de platonic definitia 2 pusa de tine.
Totusi, as inclina sa spun ca exista un ingredient care ar trebuie sa fie prezent intotdeauna in iubire…acesta ar fi (dpmdv) respectul care este (dpmvd) sinonim cu deschidere unui drum dus intors gen : ma incred in tine si te cred. Nu intru in detalii pt ca am o intreaga filozofie aici, dar cum nu ar implica sexul nu-si are locul pe confa asta !

Deci sexul nu’i important in iubire, ex mele:
i)-tocmai pt ca te iubesc nu vreau sa avem sex (motive sociale, comportamentale, traditie, etc)
ii)-tocmai pt ca te iubesc vreau sa avem sex
Dpmdv, i si ii iubirea este atinsa inaintea sexului. Personal nu as crede in iubirea unuia care mi-ar spune ceva gen “hai sa avem sex ca sa te iubesc mai mult”

iii)- ex persoanelor cu probleme legate de sex. Nu neg ca sunt minime sansele unui cuplu format din persoana pro sex si persoana anti-sex, dar banuiesc ca persoanele cu aceeasi opinie negativa fata de sex pot sa iubeasca!

iv) persoanele pot experimenta sexul diferit si nu neaparat ca pe o placere (de aceea te-am intrebat de selfish gene). Un alt ex ar fi al femeilor din africa care sufera mutilari ale organelor sexuale tocmai ca sa nu simta placere. Nu as crede ca acele persoane nu ar iubi in pofida experientei traumatice a sexului (de care banuiesc ca s-ar lipsi cu cea mai mare...placere ;) In acest ex sexul nu este un factor care impinge pro iubire, nu este nici macar un factor neutru...dpmdv este un potential factor anti-iubire, dar iubirea exista!

v) cand se introduce in discutie un factor (nb, sex) de natura fizica modificabila (in ambele directii), se introduc si termenii de mai mult sau mai putin in iubire. De aici am pornit cu ex de sex care au finalitate reproductiva sau nu. Nu ma bag in cele de finalitate orgasmica  Oricum ar fi, nu cred ca o femeie care ar iubi si-ar lasa iubitul numai pt ca nu are orgams sau nu ramane insarcinata. La fel cu un barbat care ar iubi si si-ar lasa iubita numai pt ca nu poate ramane insarcinata. Se pare ca mai intai femeia iubeste si apoi are sex...si’l repeta (tocmai ca’l iubeste) avad rabdare cu barbatul…uneori pana la infinit, dar nexam rezultat (dar iubirea este acolo).
De asemenea, nu as putea sa spun ca un cuplu cu plozi (implica sex cu finalitate biologica) se iubeste mai mult decat un cuplu fara plozi (sex fara finalitate). As deduce ca tipul de sex nu este important in iubire. Daca m-as gandii la cupluri care nu mai au sex din x cauze (accident, varsta, etc), dar care sunt inca in love...as deduce ca sexul nu este un ingredient in iubire. Poate dispare, dar iubirea poate ramane. Un contraargument ar fi: sexul este catalizatorul/initiatorul iubirii care odata atinsa poate disparea ;) Un contrargument la acest contrargument ar fi un cuplu in varsta in love format din divortati pe motiv ca nu-si iubeau partenerii in pofida sexului perfect avut in tinerete. In tinerete orice sex este bun ;)

Pt un moment astea sunt ex mele la sexul nu ingredient necesar in iubire . Te astept cu ex tale la sexul ingredient necesar si daca vrei poti face comentarii la ex mele !

alpha tango over
#386962 (raspuns la: #386905) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
modi - de om la: 28/10/2009 17:34:47
(la: cu ce se mai ocupa cercetatorii (varianta XX))
vreau sa stiu de ce esti curios, asa, tu, big expert in human behavior, ca pe cine as baga eo, ori altul, in pat = aolieuu ce interpretare de obsedat nashpa ai bagat.
Zau ca nu ma intereseaza ce-si baga fiecare in pat!
Cat despre ce posibil iti (mai) bagi in pat...tulaiii, te rog nu-mi spune, nu-mi strica ziua :)))

deci tu ejti curios, is si eo curios, fair enough, nu? = eu nu sunt curios, deci iti pui pofta'n cui, fair enough, nu ? :))))

nuca iara te ai speriat, citind pina acia, asa i?
nuca iara ti crescu tensiunea, ha? = daca ti-as raspunde cu NU, tare imi este ca-ti destabilizez increderea in tine si-ti fac mai mult rau ...deci ai DREPTATE :)))

deci acuma i zic lu' om ca am glumit,= oglinda, oglinjoara cine-i cel mai tare din parcare...si oglinda spune modi, modi...iar apoi modi i se adreseaza lui om renuntand la dialogul precendet cu oglinjoara interioara ;)

hai ridea umpic ori macar pune semne din alea sa vaza lumea ca ejti stapin pe situatie si ca te ridea = vezi ce rau esti, parca esti o femeie....imi ceri sa ma abtin din ras cand este o situatie tare haioasa. Scuze nu pot :))))))))))

deci, intrebari cacum, cace, cadice, pun duar la cine am eo chef
in general la aia de i vaz ca pune intrebari stupide in confe s apoi le zice la uamini ca ei e stupizi ca di ce ntreaba napoi = n-am inteles nimic din ceea ce ai scris, deci...ai dreptate ca nu ma dor degetele sa scriu asta ;)

nu ma dezamagi, deja m am obisnuit cu tine, asa cum vreai tu ca umaminii sa zica ce gindeste ei pe confele tale = apoi ca vreau sa nu vreau, oricine (inclusiv moi) scrie aici spune ce, cum si cat gandeste ;)

Iubeste-ma modi, dar mai cu mila ca te frangi :))
#494554 (raspuns la: #494528) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...