vreau sa dau copilul in adoptie

vreau dsa dau in adoptie un copil nenascut dar nu am unde sta mai am un un copil sar la asta nu as vrea sa renunt dak ma poate ajuta cineva nr meu de tel e 0749589393

1.
se dau: copil. bolnav de cancer. al meu.
ma preocupa moartea iminenta a copilului, sau cum se trateaza boala?

ai sa zici din prima ca problema-i cancerul si ca rezolvand boala il scapi de moarte.
am sa zic ca problema mea-i de fapt ca odrasla mi-e pe moarte.

2.
se dau: eu. bolnav de sida. copilul meu.
problema-i sida sau moartea ce-mi va lasa copilul orfan si fara sprijin in viata?


Daca in conditiile astea voi reusi sa privesc moartea ca pe un “dat” si sa afirm ca problema-i de fapt mortalitatea atunci voi fi depasit cu mult modul meu actual de-a-ntelege lumea si voi vietui deja in sfere superioare, fiindca daca azi odrasla mea s-ar confrunta cu moartea, numai la “numarul de decese cauzate de cancer intr-o anume perioada de timp” (=mortalitate) nu-mi va sta capul!

Asta ar fi, conceptual, problema medicilor si-a omenirii din care atunci nu-mi voi permite sa fac parte, intrucat in ochii acestei omeniri eu si copilul meu nu suntem decat un numar de dupa virgula, dintr-un tabel cu statstici.

In “rezume”, o fi Moartea ‘un dat’ dar iute devine necaz atunci cand ma priveste-n ochi.

sa va spun o poveste...adevarata....cineva din familie dorea sa adopte un copil....a umblat peste tot, usi inchise....la cutremurul din 77 a reinceput sa caute un copil orfan....cand, undeva, un copil l-a tras de haina....era copilul de trupa al unei institutii, orfan....nene, ia-ma pe mine....a venit cu el in brate......el si-a adoptat parintii si pe noi toti....nici macar o data nu am facut deosebire intre acel copil si ceilalti ai familiei....ba poate a fost cel mai apropiat de noi....






...non bis in idem...

Pentru ca ati pomenit ieri de Dan Dungaciu, acest tinar sociolog care a inceput sa aiba cota buna...In numarul 2 al revistei Cultura , numar aparut miercuri pe piata, exista o discutie pe tema SIMFONIA A ix A SI INDENTITATEA EUROPEANA, discutie la care participa Dan Dungaciu(sociolog), Cristina Arvatu(istoric), Calin Cotoi(sociolog),Corina Bistriceanu(etnolog), Darie Cristea(sociolog).
E un text de citit, sint acolo multe idei care au, desi nu sint foarte noi, forta tineretii celor ce le sustin(deveniti deja portavoce a specialistilor care conduc barca opiniilor la ora actuala).
Se remarca INGRIJORAREA FATA DE LIPSA DE ENERGIE A EUROPEI IN STATUAREA TERENULUI FERM AL UNIUNII EUROPENE. Si, in acest context, cum sa nu se bucure niste diversionisti de la Kremlin sau din lumea araba, care intotdeauna vor specula punctele slabe ale adversarului pentru a patrunde pe acolo in inima lui si a/i da lovitura de gratie ?

Dan Dungaciu dixit (voi cita, dar din dorinta de a obliga la lectura, care este una extraordinar de sugestiva, iar pe de alta parte inca nu exista link pentru revista Cultura, din cite stiu)>

" Acum mai bine de 200 de ani, in Philadelphia, in vara fierbinte a lui 1787, cincizeci de oameni discutau, se infruntau , se agitau si argumentau. Erau delegatii celor treisprezece state proaspat eliberate de sub dominatia britanica. Criza perpetua declansata dupa razboiul de independenta parea sa nu aiba decit o solutie: o federatie mai puternica, o putere centrala efectiva si eficace. cei prezenti acolo nu stiau deznodamintul dezbaterii lor tumultuoase, dar prestigiul unor washington sau Franklin, abilitatea unor Madison sau Hamilton au permis delegatilor, in septembrie 1787, sa puna pe masa un document pe care Conventia l/a recomandat spre adoptare. Documentul a devenit Constitutia Statelor Unite. A urmat o discutie acerba, profunda si subtila, din care au rezultat ceea ce astazi numim The FEDERALIST PAPERS. Un moment unicat nu doar in istoria lumii, dar si in istoria gindirii politice moderne.
Aceasta situatie, constata posac comentatorul Larry Siedentop, difera flagrant de ceea ce se petrece acum in Europa, cind se "discuta" asa/numita Constitutie Europeana. Aerulde artificialitate al acestei Consfatuiri esuate era de la inceput vadit si incontestabil, in ciuda dispozitivului mediatic "harazit sa/i insufle viata". Cum se face, continua britanicul, ca aceasta deliberare- teoretic cruciala!- nu stirneste imaginatia popoarelor europene in legatura cu viitorul si destinul lor? De ce aceasta lipsa cronica a angajarii intr/o dezbatere care priveste conditia Europoei la inceputul secolului XXI ?
Mai pe sleau: ce avea America in sec, al XVIII-lea si nu are Europa la inceputul sec. XXI ?"

Si mai departe, intrebari retorice foarte sugestive:
- Henry Kissinger: " Eu, cind vreau sa dau un telefon "Europei", la cine sun?
- In cazul unei aramate europene eficiente: "In ce limba se va da comanda"?
- "Cine si/ar da viata pentru Europa"?, asta dupa integrare.
(trei intrebari, trei dubitatii ce delimiteaza palierele pe care poate fi investigat fenomenul integrarii, sugereaza Dan Dungaciu).

Robert Schumann(unul dintre parintii fondatori ai Comunitatii Europene a carbunelui si Otelului), in POUR L'EUROPE(1963), SPUNEA: Inainte de a deveni o alianta militara sau economica, Europa trebuie sa fie o identitate culturala in cel mai complet sens al termenului". Dan Dungaciu, formuleaza replica : " Astazi, insa, povestea Europei este rostitta in termeni economici sau sociali, palierul cultural-identitar-spiritual fiind epuizat rapid intr/o formula repetata obsesiv de liderii europeni dar lipsita deocamdata, riguros vorbind, de orice continut: identitaea europeana.
Si asta nu se poate. Caci societatile nu se nasc de sus in jos, prin -pace liberalismului clasic! sau prin conventii de cabinet. Dimportiva. Constitutia Americii, ca sa revenim de unde am plecat, s/a dovedit viabila si efectiva tocmai pentru ca era expresia unei asumari anterioare. Acea parte necontractuala a contractului, care face posibil tocmai contractul ca atare, exista si era viabila. Acel "WE, THE PEOPLE..." stipulat in document-care "noi" ? Noi care deja simtim ca apartinem unui teritoriu si sintem parte a unui proiect (si) identitar-, acea precontractuala exista si era, prin Constitutie, exprimata in lege. De aici, forta Consitutiei americane- si a Americii in timp.
Deocamdata, acel "We, the People..." nu exista inca la nivel european. Doar NATIONAL. "Europa" e undeva foarte departe , pentru toti europenii...Ca proiect identitar, Europa ramine astazi., dincolo de pudorile unui politically corect prost asumat, nu doar un mit, ci MITUL PRIN EXCELENTA."


Iata cum putem trage si concluzia ca mai degraba ne vom sprijini in viitorul imediat de forta si decizia Americii, decit de imprecizia si sovaielile unei Europe care inca nu stie nici macar cine e. Iata de ce este periculos anti/americanismul: in lumea aceasta bulversata in care am fost aruncati ca niste orbi, daca ne vom piere bastonul alb, nu vom avea sansa sa trecem strada fara a fi striviti.


Cordial,

Ema Word

vechi, dar haioase

convorbirile telefonice cu operatorii gsm sunt inregistrate. iata
cateva exemple:

Am si eu un Ericsson 1018 si am intrat in meniul 7-7.
- Da, si?
- Pai, de ce am intrat acolo?

-Ce tip de telefon aveti?
-Mobil !

"Nu mai vreau factura detaliata, vreau en-gross ..."

doamna, ma tot suna unu' Mist Cols, cine e dom'ne asta ?

Oper.: Nu va aud! Va rog indreptati-va catre o fereastra!
El: Unde sa ma mai duc, dom`le? Eu sun din Costesti si sunt pe
acoperisul casei !!!!

# este garduletul de sub cifra 9 , ia uitati-va!
-.. da sigur! da' unde'i telefonul?
- !!! pai nu vorbiti de la el?
- aaa, da ? am uitat!

Avea tel. blocat , oper. dicteaza formula de deblocare pt. Motorola
apoi...
Oper.: Va rog sa tastati acum codul pe telefon ca sa ma asigur ca se
deblocheaza.
A inceput sa formeze codul dar oper. auzea in casca cum il forma.
Oper.: D-voastra de pe ce tel. vorbiti ?
Ea: De pe fix.
Oper.: Si pe ce tel. tastati codul puk ?
Ea: Pai pe fix , nu?................

am facut si eu abonament si imi apar doar numerele de la politie,
salvare, etc... Numerele prietenilor mei cand apar in agenda?"

oper.: telefonul este dual band?
ea: DA, ESTE PORTOCALIU, GALBEN. (!!!!!).

Domnule am cumparat si eu un tel din Grecia si-mi cere codul de tel.
Imi puteti da si mie codul sa sparg telefonul?

Mai vreau si eu PUK-ul odata!
- Ce s-a intamplat?
- L-am scris pe nisip, dar a trecut un drac de copil si l-a sters.
- Pai si acum se poate intampla.
- Nu, ca acum am intarit cu apa si am batatorit locul cu lopatica lu' fiica-mea.

"nu stiu ce se-ntimpla, nu mai pot trimite mesaje, iar de zi-noapte imi
vine in continuu acelasi mesaj.."
- si care e textul mesajului?
- "noapte buna, nelutu"...

" ....nu ma descurc cu telefonul, am avut o copilarie nefericita..!!"

dupa cam 15 minute de discutii cu un client, se aude cineva batand
intr-o usa care apoi se deschide, la care clientul tipa foarte panicat:
Ocupat !!! Ocupat!!".

"Buna sara, vreau si io codul pok"
- Cu cine am placerea?
- ... Cu Motoroala...

- D-na, eu fusei dusa p'afara si aparu un plic pa telefon. Da' nu umbla
nimeni la el. Noi am mai sunat la dumneavoastra si ne-ati dat o formula
cu stelute. Am cautat-o, acuma' am pus stelutele si nu dispare d-na ,
nu ispare plicu'.
- Inseamna ca ati primit un mesaj.
- Da nu umbla nime la el niciodata.
- Ce aparat este?
- Gesem d-na.

Domnisoara...vreti neaparat sa fac proces cu nevasta-mea???? Ma suna
si voi o cuplati cu amanta mea???? S-au certat astea doua...scandal...
acum plang amandoua... Si aia micii.. Imi distrugeti familia!!!!

Domsoara Anca , dumneavoastra v-ar conveni sa va suiti pe casa sa
vorbiti la telefon? Ca in armata, ies la -10 grade afara, imi iau ceva
pe mine si fugi pe casa sa raspunzi la telefon. Odata s-a rupt scara,
imi reparati dvs. telefonul daca imi scapa?

.."si stiti, aveam un Panasonic din ala mic si foarte slabanog.."

Client: "dom'le, eu am scurtcircuitat cartela!!" Oper.: "Cum anume,
puteti sa fiti mai explicit??" Client: "Pai... de 3 ori PIN, dup-aia
PUK de nu-stiu-cate ori... si poc!!"

El: "Imi spuneti si mie, va rog, cat costa mesageria daca mi-o pun?"
oper: "Activarea serviciului este gratuita, va costa doar ascultarea
mesajelor...."
El: "Daca nu ma costa nimic atunci vreau sa mi-o pun si eu. Ma invatati
si pe mine cum sa mi-o pun,va rog?"

clientul: am si eu o problema mai delicata cu telefonul meu!
oper.: va ascult, ce fel de problema?
client: imi apar foarte frecvent nume de animale pe ecran!!
oper.: ?!?Puteti sa fiti putin mai explicit, va rog?
client: Spre exemplu "CAL(L)"!!!

Dom'le, eu va fac scandal! Si voua si lui! Il sun pe barbatul meu si-mi
raspunde una cu nu stiu ce limbi straine....Ce treaba are el cu aia
...cu limbile?

Si este cineva acuma pe Chat? Daca intru si nu e nimeni, ce fac? Stau
asa, ca Bula, singur acolo?

Buna ziua! Va sun de la...
- ... Daaaa!
- Ma scuzati ca v-am trezit din somn.
- Nici o problema, oricum trebuia. Si asa am fost atat de beat aseara,
ca nu stiu unde mi-am parcat masina, unde mi-am lasat nevasta si daca
mai am portofelul. Ce mai conteaza acum si vestea de la dumneavoastra?!

Clientul avea pb. cu aparatul pe partea de receptie radio.
Oper.: L-ati scapat cumva pe jos?
El: Nu astazi....
Oper.:?!?!
El: Dar il scap frecvent pe jos!!

Ce valoare are factura dumneavoastra?
- Nu stiu, de-aia am sunat la dumneavostra! Cand stiu ca e gratuit
apelul, mi-e lene sa mai deschid plicul.

Daca sun si eu de aici pana in Italia, imi spuneti si mie cu cat sunt
compostata??

de ce ne dati tarifele in centi DACA ABONAMENTUL E IN DOLARI?!"

Era vorba de formula de deblocare a Pin2. Nu reusise sa-l deblocheze.
Oper.: "...si, spuneti-mi, va rog, din ce pozitie ati introdus aceasta
formula?"
El: "Pai...din pozitia normala a omului, din picioare."

Doamna am un mesaj pe telefon , mi-a aparut o "fata", adica un cap
patrat cu un ochi si un nas . Ce fac acum cu fata ?

"....don'soara, io am scos cartela din telefon si am pus-o pe
masa....si am pus ibricu' fierbinte pe ea si s-a topit..... acu' ce fac...?"

Sunt si eu un client de-al dvs., si as dori sa stiu la ce data m-am
cuplat cu dvs....

cl:- Am primit un mesaj...
oper:- ce tip de mesaj?
cl:- Instantaneu!
oper:- ?!? Imi puteti spune si mie, daca se poate, despre ce este vorba
in mesaj?
cl:- mi-e dor de mine.....

Oper.: -Cu cine am placerea...
El: -Nu am nici o preferinta!

- Cand platiti cel mai urgent?
- Pai, nu stiu, ca deja mi-au taiat curentul si cablul acasa! Taiati-ma
si dumneavostra, ca oricum mi-ar sta rau sa vorbesc pe intuneric!

Meniul telefonului cum este? In limba romana sau in engleza?
- In dreapta.

- Desigur, imi puteti spune ce tip de telefon utilizati?
(incercare esuata)
- V-as ruga sa-mi descrieti telefonul dv.
- Da, are trei taste supuse una peste alta in forma de piramida!

-Un prieten de al meu a patit un necaz: a umblat cineva cu mobilarul
lui si l-a blocat. Acum cere Puk... si altceva nu vrea si pace. Cine-i
dom'ne puk asta ? Si ce vrea de la noi ?

Domnule draga, am tastat si eu codul pin, si mi-o zis " codul pin
erodat"

...doamna, aveti idee cat costa o baterie care sa-mi dea drumul la
vibrator....?

el: am si eu o problema cu incarcarea...
oper.: adica?
el: mi-a cazut celularul din cartela...

...am dat un tel la nr 09... si a aparut dupa o secunda pe ecran
"failed", adica faliment. E posibil, dom'le, sa dea faliment dupa numai
o secunda?

Credeti ca este o problema de retea? Dintr-o data mi-a scazut frecventa
radio, deci toate casutele de pe telefon mi s-au golit, iar apoi mi-a
aparut pe telefon "Cautare...", adica ma cauta cineva. Cine credeti ca
m-a cautat?

daca trimit un sms pot sa scriu si prostii ?!!!

...-D'soara!? Cum m-auziti?
-Foarte bine!
-Pai da, ca sint in canal si am vrut sa stiu cum s-aude!

oper.: ce tip de Motorola este?
el: dn-a nu stiu, dar este grasunel si cu marginile rotunjite...

Pe fundal un behait de capra:
- Buna ziua, am auzit ca de la 1 Aprilie se va scoate frecventa
Bosch-urilor din Romania. Spuneti-mi, este adevarat ?

Cand credeti ca veti putea achita factura?
- Am sa achit cand primesc duplicatul, factura nu imi place cum arata!

- Cu cine am placerea sa stau de vorba?
- Cu mine personal.

Clientul: Unde pot vedea creditul? Am un Motorola...
Oper: Megeti in meniu la nr. 6 la contoare apel...
El: Si asta pe ce strada este ?

Imi descrieti aparatul dvs ?
- Este ca o placinta mare , cu ochelari si 2 antene....tastele sunt
albe, dar pe ele scrie cu negru...

el: Fiti amabil, cum pot afla nr de telefon al cartelei de pe care va
sun?
oper.: Cand ati cumparat-o nu vi s-a spus numarul?
el: Pai...sa fiu sincer, o am de la un baiat care a furat-o de la
cineva si... eu am furat-o de la el !

am vorbit mai devreme cu o domnisoara...da' nu mai stiu ce mi-a spus ca
avea o voce mai rau ca alea de la 89 89... nu poti sa mi-o mai dai la
telefon?

D-ra. spuneti-mi si mie, tot vad pe tel. " Contactati operatorul de
retea.."... Cine este, dati-mi si mie nr-ul lui de tel. sa-l sun si sa
vad ce vrea de la mine ?.....

da' de ce imi vine factura?
oper.: (blocat total) pai...serviciile noastre (bla-bla)
-da' io ce fac cu ea ca de vreo luna a venit?
oper.: pai recomandarea mea este sa o platiti
-da' de ce sa o platesc?...si daca n-o platesc?
nu vreau dom'ne s-o platesc. asta-i buna ! nu vreau si gata !!!

... spuneti-mi, va rog, cand ati facut ultima incarcare a cartelei
dvs.?
- Ieri seara. Am tinut-o vreo 4 ore la incarcat.

Nu va suparati, am si eu un Nokia 8210 care s-a murdarit, si un prieten
mi l-a luat si l-a spalat si a intrat apa in el. Ce pot face acum?
- ..sa mergeti cu el la un service...
- Dar nu va suparati, stiti, cand l-a spalat, a intrat la apa, si acum
este un Nokia 5110 ! Cum se poate schimba la loc ? Sa-l mai spal o data?

mi-apare si mie o scrisoare pe ecran....spuneti-mi cum pot sa intru in
contact cu ea.....?

- ...ce se intampla domnule ca de 3 luni de zile nu mai primesc
factura?
- Pai haideti sa verificam daca adresa de facturare este cea corecta
(si era)....
- Aveti probleme in primirea corespondentei?
- Pai ce probleme sa am ca aici in scara blocului nostru numai vecinul
de la 2 are cutie, restul sunt demolate!!!

Domnita draga, mie mi-a aparut o sageata pe stinga. Haideti sa ma
ajutati si pe mine sa o dam pe brazda!

Sunt si io un abonat care inca nu am fost legat...

Dupa ceva timp de pauza se aude:
EL: Alo, alo, cine sunteti?
Oper: Relatii cu publicu...
EL: Si ce vreti dom'ne de la mine ?! Vreti sa nu mai vanez iepuri ?!
Nenorocitilor !

Daca sunt in avion si doresc sa vorbesc la telefon in timpul zborului,
EXPLODEAZA avionul ?

Am sunat sa va rog sa-mi blocati cartela pt. ca mi-a fost rapit
telefonul!

Domnita, mi s-a resetat tot creierul din cont, cum e posibil?

Ia ziceti, serviciul asta, Cost Control, pe cine controleaza, de fapt?
Pe noi sau pe dumneavoastra?

La 211 apare suma fara TVA si fara abonament ? Fantastic! Cum reusiti
asa o performanta?

- Nu stiti cat aveti de plata?
- Nu, ar trebui sa stiu?

- Buna seara, vreau sa dau si eu un telefon pe ascuns?
- Ce tip de telefon folositi?
- Nu stiu, ca e intuneric in casa.

- Am sunat la 444 si colega dumneavoastra automatizata mi-a spus la
revedere!

- Ce ocupatie aveti in acest moment?
- Sunt in luna de miere la Brasov.

- Buna ziua, cu cine am onoarea?
- Onoalea? Eu chinez, nu stiu?

"Si daca voiam sa-mi dau copilul la o scoala unde sa nu studieze religia careia nu-i apartin ? Sa-l dau la o scoala catolica ?"

Tocmai aici e shpilul: scoala catolica nu are ca scop studierea religiei catolice, ci formarea de caractere ghidate de o busola. Orele de "religie catolica" sunt nu numai facultative ci si foarte limitate ca durata. Ce parere ai de faptul ca sunt acceptati inclusiv copiii musulmani? Ma rog, ca probabilitatea ca un parinte musulman sa vrea isi de a copilul la o scoala catolica e nula, e alta poveste, principalul e ca poate.

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).

sigur ca sunt impulsiv.
cateodata sunt impulsiv cu ideile...ele vin pe neasteptate. uneori sunt utopice, uneori destepte, uneori apocaliptice, uneori cuminti...si-mi vine sa le prind din zbor si sa le sugrum ca pe un pui de gaina, dar nu pot, ele sunt idei si ideile nu le poti omori cu una cu doua...sau poate mi-e mila si le las sa zburde prin fata retinei, pana sunt orbit de prea multa lumina si-atunci strang din pleoape si-mi infig unghiile in pumnii stransi bine.

ca tot omul mi-am luat eu un aparat foto digital si mi-am suflecat manecile...cerul e senin, iarba-i verde-crud, pomii-s infloriti, mieii pasc in lunca, femeile tinere se plimba pe Corso imbracate cu rochii subtiri si prea decoltate sub palarii albe si umbrelute de soare, pisicile stau tolanite pe garduri, copiii bucalati se joaca-n colb, taul rece si adanc se valureste printre brazi, margareta isi asteapta maestrul sa dea click, muntii dorm in ceata...si-atunci zaresc (ghicit) in varful plopului, o furnica...si ce mai conteaza ca ceru-i senin si iarba-i verde si pisicile dorm pe garduri si copiii au ochii prea albastri si brazii stau prea drepti si prea-nalti?...vreau sa dau zoom pe banala si sarmana furnica- o biata creatura ce si-a urmat cu stoicism drumul pe scoarta aspra a plopului...si lumea m-atinge pe umar si tot vrea sa-mi arate ce-i in jur si eu strang mai aprig din dinti si ma transform intr-un monument de vointa, ca un stalp de sare desi, n-am privit inapoi spre Sodoma si Gomora, ca sotia lui Lot...nu vad si nu simt mana calda ce mi se strecoara pe frunte, nici privirea rugatoare de copil- femeie- dorinta- salbaticie- moarte- inviere- desfrau- inger- flacara, nici n-aud soapta serpuitoare si fierbinte ce mi se strecoara-n palnia urechii ca o soparla mica si zglobie...poate reusesc pana la urma sa fac poza si o plimb in expozitii s-o vada toti si ma doare nepasarea oamenilor care se extaziaza la miei si margarete si femei tinere cu pieptul dezgolit si-atunci iau poza cu insecta mea ca un monstru cu mandibule si o rup in bucatele mici si dau cu pumnii-n pereti si ii dau pe toti afara...si-mi revin si ies la aer cu aparatul de fotografiat agatat de gat ca o piaza-rea, uitandu-ma pe acoperisuri, poate gasesc un tantar...

p.s.
stiu, nu-i conferinta cu Dinu Lazar...shut up! :)
___________________________________
semper idem...

Toate mesajele sunt interesante (in felul lor), dar m-am hotarit sa raspund la acesta.

De ce? Pentru ca faptul ca un localnic recunoaste ca prefera sa stea pe ajutorul social decit sa plece din tara nu este tipic francez, si nu se datoreaza arogantei fata de alte partii ale lumii. Este un sentiment normal, pe care noi, in anormalitatea noastra, nu il mai intelegem. Sunt peste 200 de ani de cind un alt francez zicea: "Nu iti poti lua patria pe talpa pantofilor!" Era Danton, inainte de a se intoarce pentru a fi ghilotinat.

Noi nu suntem ghilotinati in Romania. Am decis doar ca vrem sa traim mai bine - si asta cit mai repede. Asa ca ne uitam in jur sa cautam o tara care ne primeste - si care este cit mai aproape de standardele pe care le-am dori sa le avem. Pentru ca noi nu plecam din Tara asa cum au fost nevoiti multi altii sa o faca: pentru a scapa de discriminare, de abuzuri, de autoritati care ne-ar pune insasi existenta in pericol. Pentru noi 'abuz' este faptul ca o licheluta ne-o ia inainte datorita relatilor. Ca riscam sa nu ne realizam - avem exemple nenumarate de persoane ajunse la anii pensionarii care nu au reusit sa devina bogate...

De ce nu vrea un francez, un american sa plece in alta parte? Pentru ca sentimentul de 'patriotism' la el este real. Daca l-am avea (asa cum multi alti romani il au), nu am pleca nici noi. Nu este un motiv sa pleci ca este mizerie, ca este mitocanie, ca este saracie... Toate tarile au avut parte de asa ceva de-a lungul istoriei lor - dar nu au plecat: si-au rezolvat problemele. Canada a trecut printr-o seceta cumplita; situatia grea a fost exacerbata de criza economica ce a lovit cam in acelasi timp. 90% din ferme au fost parasite, locuitorii s-au refugiat la orase, o multime au pierit pur si simplu de foame. Dar ei nu au plecat - nici macar in State! Au strins dintii si au rezistat - si apoi au venit si vremurile mai bune. Invatasera din momentul imigrarii ca la Vest se intinde Oceanul, ca au fugit cit de departe se poate, dar ca vine o vreme cind esti cu spatele la zid si trebuie sa faci ceva.

Noi venim aici pentru ca e mai bine. Venim la de-a gata. Nici macar nu avem respect pentru cei ce au creat tot ceea ce ne bucura aici, acum. Ni se pare normal sa beneficiem de ele si ne simtim discriminati daca nu le primim. Nu intelegem ca bastinasul, care are o alta mentalitate, nu poate fi ca noi - desi noi incercam sa fim ca el. Vorbeam cu un canadian casatorit cu o romanca. Are mare dragoste de cultura si traditia romaneasca, muzica ascultata este de predilectie cea romaneasca, participa la chefuri, la picnicuri, la slujbe religioase... Dar mi-a spus ca noi, romanii, ne plingem mereu. Si ca, desi ne-a fost intinsa o mina, nu avem pic de patriotism fata de noua tara. Aude des romani spunind ca daca lucrurile nu merg asa cum vreau ei, vor pleca din nou. In State, mai ales, sau poate in Europa. Unii chiar zic ca se vor intoarce in Tara... "Voi aveti intotdeauna o sansa. Nu merge bine aici, plecati... Dar noi? Noi nu putem pleca. asta e tara mea, la bine sau la rau. Daca merge rau, unde sa plec? Voi fugi toata viata de colo-colo, unde e mai bine? Ce viitor ii dau copilului meu? Nu e datoria mea sa fac din Canada tara lui, si sa i-o pregatesc sa fie cit mai buna?"

Toti cei ce au plecat din Tara - eu inclusiv (traiesc in Canada de 15 ani) gasesc usor o motivatie plecarii. Nici nu e greu. Ba chiar, fara sa constientizam, exacerbam acele probleme - pentru a ne justifica mai usor plecarea, pentru a ne justifica ne-intoarcerea. Unii zic: am realizat in noua mea tara, ceea ce numesc acum 'acasa', de zece ori mai mult decit as fi realizat acasa. Adevarat pentru cei mai multi. Adevarat si faptul ca probabil acasa, in Romania, nu ar fi putut sa o faca. Dar, dragii mei, ce este Romania? Este tara pe care SI NOI am facut sa fie ceea ce este azi. Am contribuit la asta, am asistat la asta fara sa fi ridicat un deget. Si, decit sa facem ceva sa schimbam - am preferat sa mergem acolo unde situatia este deja rezolvata. Va ajunge Romania sa fie la fel ca Franta? Who cares? Eu sunt (sau voi fi deja) frantuz...

Imi povestea un prieten: cind a ajuns prima data in Germania si-a aprins o tigara in statie, asteptind autobuzul. Cind acesta a oprit in statie, a aruncat tigara si a urcat in autobuz. Un german a alergat dupa masina sa ii dea ceva: "V-a cazut ceva pe jos". "Niciodata nu m-am simtit atit de rusinat, se uita tot autobuzul la mine..." Nu a mai aruncat niciodata nimic pe jos, dupa citiva ani s-a lasat si de fumat.

Probabil la astfel de intimplari ati asistat si voi. Procesul de integrare in noua 'acasa' presupune ajustarea la modul de a fi local. Invatam ca astfel de gesturi (a nu arunca gunoaie pe jos, de ex.) sunt naturale. Le aplicam si intr-o lume ne-naturala, in Romania de exemplu, si le-am aplica si in Africa, daca viata ne-ar duce pe-acolo... Dar citi dintre noi le-am aplicat fiind romani in tara? Citi dintre noi a luat actiune sa impiedice pe altul sa calce astfel de legi normale, care fac o viata sa fie normala? Cind ne suim in avion nu ne lepadam obiceiurile la aeroport si probabil cel mai greu este sa invatam noile obiceiuri, sa ne dezbaram de cele vechi. Eventual o vom face - desi in prezenta altor romani ne mai dam in petec...

Si cind ajungem la Bucuresti, 'normalitatea' lumii din Romania ni se pare anormala. Ne-am invatam sa consideram normal ceea ce am lasat in Franta, sau America - si vrem cit mai repede 'acasa' acolo... Simtim ca noi, in putinele zile cit vom sta 'acasa' aici, nu vom putea face vreo diferenta. Mai stim ca puterea exemplului lucra - dar dinspre majoritate spre minoritate:-) Altfel, daca vrei ca tu sa fii exemplu, vor ride toti de tine...

Si unii, cei care au trecut pragul primilor cinci ani de emigrant, vor invata adevaratul sens al cuvintului DOR. Vor vedea ca nu este totul in viata noastra sa ne 'realizam', sa facem ce nu am fi facut intr-o viata in Tara. Ca viata are multe componenet, si, in afara celor de baza (hrana, adapost, imbracaminte) restul sunt aleatorii - dar sunt unele care, daca lispsesc, fac ca fericirea sa nu fie deplina.

Nu vreau sa gneralizez, dar acesta este adevaratul motiv care ne face pe noi, cei ce am plecat din Tara si pentru a vedea Lumea, sa preferam iarasi si iarasi sa ne petrecem concediul 'acasa', in Romania, si nu in vreun loc exotic. Nu toti, desigur, dar intr-o proportie suficient de mare ca sa putem zice ca vorbim de majoritate.

...Dincolo...în spatele omului care scrie...sunt eu...! Un "eu" probabil cu puţin din toate: imaturitate, copilărie, visare, uitare, durere, tristeţe, fericire...şi cu mult din...sensibilitate!
...Sufletul îşi asumă din fericire nu doar tentativele ci şi repercursiunile şi de obicei le învinge...că vrem noi, că nu vrem noi...! Şi...eu am o vorbă..."să nu ne dea viaţa şi D-zeu cât poate duce sufletul unui om".

.......................................

maan...nu eşti o persoană rea...regret că te-am făcut să regreţi...! Uneori, dincolo de cuvintele tale acre sau amare şi eu mi-am spus că nu cutez a privi în spatele persoanei care le scrie... Amarul nu vine din dulce...ci tot din amar...
Îmi pare rău draga mea dacă te-am rănit...sincer îmi pare rău...!!! Şi..., nu vreau să dau sfaturi dulci sau să dau impresia de linguşeală, dar...nu mai da voie niciodată nimănui să te facă să spui: "regret"...! Nimeni nu merită asta!

......................................

cu respect,
Lady Allia

Sunt novice pe site, insa promit sa fiu cuminte ca Mosul sa-mi aduca multe,multe nimicuri :))))
Cand eram copil imi era atat de frica de "Mosul" asta ..... stateam la panda sa-l prind.... si cand "l-am prins" am fost atat de dezamagita, pt ca eram in stare sa ma bat cu colegii care sustineau ca nu exista.
Asa am ajuns la concluzia ca iluziile ne dau un gram de fericire,pt ca mie iluzia ca exista o entitate cu puteri supraomenesti care imparte daruri chiar imi dadea un sentiment de fericire.
Acum cui sa-i mai colorez hartii,sa le asez frumos in plicuri si sa astept tremurand "raspunsul"? E o emotie unica, si cu asta declar ca vreau sa fiu copil din nou, macar de Craciun :))))

"este un demers PRACTIC/APLICABIL?"

nu, este un demers emotional.
nu sunt nici politician, nici activist, asadar nu ma intereseaza strategii pragmatice, ci oamenii.

"votul pt politicieni nu este un demers PRACTIC."

asa e. nu votati deloc, nu e practic.

"-banii sunt principala cauza a saraciei din Bucuresti."

banii sunt cauza saraciei???!!!
sa ma mai gandesc la afirmatia asta, sa nu ma mai gandesc...

"daca se construiesc case pt homeless ar insemna ca primaria sa plateasca din banii contribuabililor toate hangarelele aferente(curent, apa, gaze, etc...ca sa nu mai spun de mobilier) ! Vedeti voi o primarie cu asa de multi bani? NICIO primarie nu o sa puna asemenea fonduri in joc "

cine a zis ca fondurile trebuie sa vina de la primarie???

"Usor de tipat electoral pe forumuri cu alte orientari decat cele politice sau pe bloguri private, dar daca nu dati si o solutie practica este frectia la carja de lemn (vorba cuiva:) sau campanie electorala proprie!"

Afirmatia de mai sus e mai mult decat ridicola si bazata, ca de obicei, pe fabulatii.

Nu eu sunt cea care trebuie sa ofere solutii, ci aceia care tipa in megafon ca-s "cei mai potriviti".
Asta nu inseamna ca nu am solutii, nici ca nu le voi aplica.
Inseamna exclusiv ca nu vreau sa dau ponturi unor lepre corupte care nu dau doi bani pe ai pe care-i cheama la vot ori pe nevoile lor.
Ai priceput?

"Dpmdv, solutia sunt ONG-urile (oare de ce nu faceti publicitate ONG-urilor care au ca misiune si homeless?) sau actele de caritate...Dpmdv, numai in aceste cazuri se poate lua sub aripa ocrotitoare niste persoane fara un statut legal (BI de exemplu). Pragmatic ONG-urile sunt conduse (fondate) de persoane influentiale (chiar si politic) care pot strange banii necesari."

Acum doi ani am asistat la o conversatie intre o fetita de trei ani si mama ei (cerseau la metrou):
- Mamaaa, vreau acasa!
- Mergem acasa cand strangem un milion.

Am sunat la Serviciul de Asistenta Sociala de Sector. Mi s-a spus ca intadevar e o situatie foarte trista, dar in Romania legea protejeaza mama, deci copilul nu-i poate fi luat. Incercati la Salvati Copii
Care ONG atotputernic si plin de fonduri (in acceptiunea lui om)
mi-a dat fix acelasi raspuns.
Deci da, solutia sunt ONG-urile. Ha-ha.

"Sper sa fiu bine inteles in pragmatismul meu, apreciez potentiala deschidere spre un efort a blogarilor numai daca este logica, pragmatica si cu sanse de reusita!"

Nu mi-amintesc sa-ti fi cerut opinia cu privire la logica, pragmatismul si sansele de reusita ale acestui demers.
Ma stupefiaza generozitatea ta.

ca s-au organizat parintii sa-i cumpere un semn de recunostiinta doamnei? = ca s-au organizat ei, iar eu nu vreau sa dau este legal. Ca ma forteaza sa dau prin santaj cu viitorul copilului, este nelegal si se pedepseste prin lege!

Uite ce-am "patit" eu acum cateva luni: o prietena ma anunta ca e ziua cuiva (o persoana pe care o cunosc aproximativ) si ca s-a hotarat ca-i facem cadou comun, toti invitatii. =\
-daca si tu ai hotarat cu ei...inseamna ca ai intrat in hora si trebuie sa joci
-daca au hotarat ei pt tine...hmmm...arati o noua fata a ta de fata ascultatoare :)))
-ca pana la urma ai dat...de ce ai dat? iti era frica sa nu prierzi prietenia lor...oare prietenia consta numai in contributii?

Chiar conteaza cine esti? Absolut!
Chiar conteaza daca-ti dai numele real? Absolut deloc!
Dar vin si-ntreb: nu vrei sa spui nimic despre tine?
"Conteaza ce ai in cap si-n suflet!", zici. Atunci (ma tem!) ca trebuie sa ne cam arati CE AI in cap si-n suflet...
Din momentul ala, chiar NU MAI conteaza ce ochi ai, cati bani sau cat de lung ai parul.
De fapt, n-a contat niciodata.:)
PS. Ma tot intreb de ce revine intrebarea asta, cand nimeni n-a cerut detalii despre nimeni. Dati, fratilor, atat cat vreti sau cat puteti! De ce atata frica? Eu stiu ca dand ma-mbogatesc sufleteste, mai mult decat atunci cand mi se da. Iar cand primesc, atunci sunt recunoscatoare! Si nu mai cer (chiar daca vreau!), mai dau! Si-atuncea iar primesc. Caci de ceri tu, cel care s-a gandit sa-ti dea ceva se sperie si fuge...Si nu stiti cum se spune? Unii oameni cer sau fura exact ce tocmai urma sa li se daruiasca!

Iaca asta vorbeam eu "cifrat" deunazi cu papadia prietena si fost-am acuzati in mod vulgar de nu stiu ce - ca n-am inteles decat ca era furioasa rau...

Am uitat sa precizez ca oricum o sa fac pasul asta. Nu am nici cea mai mica indoiala fata de persoana iubita. In plus, la o adica pot face si altceva pentru o vreme. Doar ca nu vreau sa abandonez ideea unei realizari si pe plan profesional, nu vreau sa dau inapoi, ar fi pacat.
Franceza o stiu foarte bine, cunosc deja familia de acolo, care va fi sigur un sprijin pentru amandoi. E ca un fel de familie romaneasca, nu foarte bogata, dar cu ideea de a-si ajuta copiii pe cat posibil, indiferent de varsta.
Daca stie cineva ce acte trebuie sa pregatesc de aici in vederea casatoriei... De exemplu, certificatul de nastere, tradus si legalizat aici, trebuie legalizat si in Franta? etc.
Va multumesc pentru incurajari si pentru sfaturi si... mai astept.

Am sa unesc doua teme, Filme si Actori preferati, pe care ii consider deosebiti si am sa numesc si eu citiva.
Unii dintre ei, ca de cite ori vad un film bun am cel putin un actor preferat...;)
Colin Firth in Mindrie si Prejudecata... Fara comentarii.
Il iubesc....:)
Brad Pitt in ´´Meet Joe Black´´, daca a aparut deja in romineste nu ii stiu traducerea sau numele cu care ruleaza. De obicei nu imi pasa prea mult de Brad Pitt dar banuiesc ca a facut un rol minunat de vreme ce m-a facut sa ma gindesc cu fascinatie la ceea ce a intruchipat...Nu vreau sa dau detalii prea multe...pentru cei care nu au vazut filmul inca.
Kevin Kline in ´´Life as a house´´, la fel nu stiu sub ce nume a rulat pe la voi.Minunat film.
Si Leonardo di Cprio in ´´Catch me if you can´´.
Si, last but not least, Russel Crowe in ´´A beautiful mind´´

Mai intai as vrea sa zic salut. Desi intrebarea nu mi se adreseaza in mod direct, as vrea si eu sa particip cu cateva sugestii si intrebari la raspunsuri. Locuiesc de trei ani in Irlanda si momentan sunt studenta si muncesc. Nu ma consider imigranta, desi poate ar trebui pentru ca nu am planuri serioase sa ma intorc in tara (decat cand ma supar si vreau sa dau fuga la mama acasa, da-mi trece repede).

Citind cateva comentarii au fost cateva chestii care mi-au sarit in ochi. N-am orbit inca, stati linistiti. Nu inteleg de ce cei care au ramas acasa (unii) trebuie sa se simta vinovati – ‘din lasitate, din comoditate’. Sau de ce trebuie cineva sa iasa vinovat din toata afacerea asta? De ce ar fi cei care au ramas acasa de ‘condamnat’? Pe cand altii contraataca (desi nu cred sa ii fi atacat nimeni!) -poate ‘ne iubim tara’, din patriotism, ca si cum cei care au plecat nu si-ar iubi-o sau ar fi mai putin patrioti. Eu una nu as pune problema in termeni morali de bine si de rau. Pentru ca exista emigratie in toate tarile si nu cred ca problema se pune asa de tragic – poate numai la nivel economic. Eu consider ca este dreptul fiecaruia sa plece – sau nu! Cat despre faptul ca multi romani nu pleaca, din nou parerea mea, este o chestie de educatie: am fost tinuti acasa de familie pana la varste foarte inintate si de obicei traim intr-un spatiu inchis de prieteni. Si vedem tara ca o familie mai mare fata de care ne simtim datori sa nu o ‘parasim’. Acel santaj sentimental: daca pleci eu ce ma fac, pe mine cine ma mai iubeste si cine mai are grija de mine?

Si revin la faptul ca nu inteleg de ce atata tragedie? Este ceva definitoriu? E mai greu de plecat, dar ne impiedica cineva sa ne intoarcem? De ce sa nu privim totul ca o oportunitate de a invata ceva nou, diferit si care poate fi folosit in folosul tarii daca tot o iubim asa de mult? Sfatul meu pentru oricine are posibilitatea este sa iasa din tara si sa traiasca macar o perioada in alta parte. Daca nu pentru strans averi, atunci poate macar sa vada ca e greu peste tot, oriunde ai fi. Si ca plecat de acasa poate intelegi mai bine ce inseamna dragostea de tara sau dorinta de ai ajuta pe altii.

Cat despre cei care isi ‘denigreaza’ tara cei mai multi care o fac sunt si traiesc inca in Romania. Si din nou, e dreptul lor sa zica ce vor. Ar fi putin ciudat sa avem numai lucruri bune si frumoase de spus despre tara noastra, cand stim foarte bine ca daca nu gasim cainii cu colaci in coada alergand prin Europa, cu atat mai putin ii gasim in Romanai. Si acuma nu as lega chestia cu denigrarea cu pasiunea unor mame pentru ‘parasitism’ (as vrea sad au referinta comentariului n care aparea, dar nu il mai gasesc). E si asta o meserie, nu? Si din cate stiu nu se transmite genetic! Si nu se platesc nici taxe in tara.

Va salut.

Fracilor, pai imi vine sa intru in pamint de rusine, cind ma uit ca chestia cu MISA, unde totusi si-o trag de zor unii, e in topul zilei sub aceasta discutie ca audienta, si chiar si treaba cu holocaustul e sub la topul absolut, adica vine lumea si citeste aici ceva ca la gardu` nou, si ce vede, doi domni care nu cad de acord.
Personal, ii inteleg si pe domnul Buzoianu, si pe domnul Ara, dar trebuie sa decriptez aceste mesaje pentru cei multi care nu stiu cum devine cazul.
Domnul Buzoianu s-a implicat mult in fotografia romaneasca in anii `90, a incercat sa mai schimbe ceva pe ici pe colo, dar si domnul Ara a facut multe si face, sustinind Fotomagazinul, un pilon obiectiv si profesional pentru fotografia romaneasca; unul e pe coasta de est si altul pe cea de vest a Americii; sunt sigur ca daca ne-am vedea la o cafea reala toata lumea s-ar intelege foarte bine si flama asta ar parea chiar comica.
A fost o discutie lunga pe badorgood.com in care domnul Ara sustinea teoria conform careia poti sa inveti fotografie foarte bine ca autodidact si mai multi, printre care si domnul Buzoianu, il contraziceau.
Numai ca domnul Ara se referea la conditiile concrete din tara, nu la ce ar fi bine in general si ce mai e prin alte parti, unde probabil ca poti sa inveti si altfel.
Din pacate, nu pot decit sa ii dau dreptate intru totul domnului Ara, vazind situatia dezastruoasa a celor care termina un curs de invatamint universitar de fotografie, si daca le spui alo, vezi ca s-a desprins axu` optic, se uita pe jos sa vada unde atirna, si daca le spui de filtru duto inteleg de filtru du-te si tot asa, exemplele pot continua, dar ce folos.
Nu vreau sa dau exemple sau sa intru in polemici, dar cu o exceptie, a unui domn care folosete fotografia ca limbaj plastic si grafic, si care pare a se ocupa de gasirea unui drum, in rest e jale mare la capitolul profesori de fotografie. In Fotomagazin am demontat pagina cu pagina prin 2001 un curs de fotografie, aparut atunci, si avea vreo 400 de erori fundamentale.
Asa ca momentan, cel putin citind cit se poate si surfind cit se poate, nu pot decit sa apreciez ca pe ansamblu la noi invatamintul de fotografie cam lipseste, si cind este , e dezastru, in sensul ca nu il pregateste pe student pentru ceea ce urmeaza dupa studentie.
In acest context isi apara domnul Ara afirmatia, ca decit sa inveti timpenii mai bine inveti singur, corect, de la sursa.
Situatia nici nu pot sa-mi dau seama daca este extrem de comica sau extrem de trista; in fotografia romaneasca sunt asa de multe de facut, si in loc ca marinarii sa puna bucati mari de lemn pe unde intra apa in barcaz, ei stau si se stropesc sau isi dau cu petecu` unu` la altu`.
Inteleg ca viata in occident este extrem de stresanta; inteleg ca de departe se vad intr-un fel lucrurile, si mai inteleg ca toate gindurile de peste zi si tracasarile isi pot gasi o supapa necesara poate in astfel de discutii care, la rece judecind, nu fac bine nimanui; dar cred ca ar fi cazu` sa incercam ca energia asta sa poata sa fie cumva folosita pozitiv de noi toti.
In loc ca domnu` Buzoianu sa fie suparat pe domnul Ara, mai bine ne tragea o pagina aici, sau pe bxg, despre fotografia care o mai face, cum o mai face, ce mai fac ceilalti cu care se intilneste la lucru; sau orice sfat al domniei sale sunt convins ca ar fi mult mai folositor decit ce pot spune o mie de ani profesorii de pe aici despre genul de fotografie pe care-l realizeaza, si iata ca implicit ajungem la ce zicea domnul Ara, ca cineva autodidact, ar invata mai mult de la dl Buzoianu care e peste ape la NY decit de la cineva de peste ape aici la Dimbovitza.
Cred ca am putea invata multe unii de la altii si nu trebuie sa ne pierdem energia in dispute sterile.
Acum, judecind retroactiv, imi blestem fiecare zi pe care am pierdut-o fiind certat cu Mihailopol sau cu Cahane sau cu alti fotografi care acum nu mai sunt; eram tinar, credeam ca stiu tot, ma aprindeam usor, poate mai usor ca domnul Buzoianu, si acum imi pare cumplit de rau pentru ca am dat cu capul de multe chestii pe care puteam sa le aflu simplu de la cei cu mai mare experianta care rau linga mine si i-am alungat cu o tinereasca timpenie... am pierdut ani, zeci de ani, din cauza lipsei de comunicare intre oameni care ar fi trebuit sa fie mai apropiati.
Nu mai trebuie sa mai repetam mereu aceleasi erori.
Este postul pastelui, macar pentru asta trebuie sa fim mai buni si mai intelegatori.
Problema noastra comuna nu ar trebui sa fie unu` sau altul.
Noi suntem trecatori.
Ce ramine e important...

Daniele,Daniele,Daniele,

Ai tu darul de a veni cu subiecte interesante,imi dau seama ca intrebarea ta e serioasa si imi aduce aminte de nebuniile tineretilor mele!!!
Ai vazut filmul(f. bun de altfel)"True Romance"?Acea scena din cabina telefonica intre Patricia Arquette si Christian Slater?
Mi s-a intimplat odata personal in primii mei ani in USA(in Manhattan),era insa noapte si iesisem din bar cu Pamela(una din iubirile mele scurte ce n-au durat mai mult de 6 luni)o tipa f. atragatoare si colega la Colegiu,o nebuna dupa sex!!!
Si mai ales in locuri..publice!Cum eram in anii mei de droguri,crezi ca mi-a pasat pe unde fac sex?
Evident in acea seara ideea a fost a ei,pt. ca astfel de situatii o excitau la culme.Lume era si treceau pe linga noi se uitau ,unii mai mucaliti faceau cite o gluma de genul:"..vreau sa dau un telefon."In general nu ne pasa pt. ca eram prea pierduti si cu pantalonii in vine.
Altadata ne apuca sa avem sex in W.C uri la restaurante sau baruri,la femei.
Alte dati se baga sub masa la restaurant ....si era lume destula,dar crezi ca-i pasa cuiva?se faceau ca ploua.
Alteori la colegiu mergeam pe acoperisul scolii si odata chiar am dat peste alt cuplu ce aveau si ei sex,ne-am excitat si mai tare si ei la fel.
Nu tin minte precis daca am avut mai mult sex acasa ori aiurea in public.
O alta fata ce am avut era la fel dar nu chiar asa de nebunatica ca Pamela.
Alexandra(origine greaca) avea si ea placerea de a face sex in public dar Norma era interesata in S&M,un fel mai usor insa,de fapt mai mult bondage,inca si azi mai am catusele si fringhiile,ori ma lega ea pe mine ori eu pe ea,e excitant sa ai sex asa.
Cu ceva cocaina la nas faci destule.Mda,stiu ca la forum de citeva ori am fost criticat ca vorbesc prea mult despre mine,dar ce sa fac?Asa mi-a fost viata.
Acest subiect mi-a adus aminte de trecut,si pun acum eu o intrebare la rindul meu:
Citi dintre voi barbatii ati avut sex cu 2 femei in acelasi timp?
Am facut-o si pe asta,un vis mai vechi al meu.
O vreme eram prieten cu un tip imens si plin de tatuaje(am si eu vreo 7 pe mine)care si azi are atelierul lui particular unde construieste la comanda motociclete Harley Davidson,o duce f.f.f bine.Prietenii lui si clienti sint ca si el si multi sint in cluburi ori chiar in Hell's angels(ce-a mai ramas azi din ei si faima lor).Am cunoscut destui la acei ani in 1985-1988,am mers la party-uri ce deveneau orgii sexuale si gramezi de droguri.
Unii erau bouncers la cluburi de streap tease in NJ sau NY(queens sau L.I.C.)
si am mers la aceste cluburi deseori si pe gratis.Fetele f. superbe la trup.dar putine cu sani naturali...deh,cu cit mai mari cu atit mai bine dar mie nu-mi plac
sint tari si nu se misca deloc,in fine.Dar am avut sex cu citeva si dansul lor pe genunchi e o performanta!Ha!
Una ,imi aduc aminte,Nadia era din Moscova si facuse acolo facultatea de economie...aici facea o groaza de bani,fetele daca nu pleacau acasa dupa o noapte cu 1000$ in bacsisuri(partea lor)inseamna ca au avut o zi slaba!
Si uite asa mai derulai alte parti ...negative ale vietii mele americane,dar ce a fost s-a dus si sint alt om din 1989 cind am cunoscut pe Marilyn si casatorit cu ea in anul urmator.
Exista la un moment dat in viata si destin o persoana care te poate schimba cu 360 grade si ea este Marilyn.

Ma puteti cu totii judeca si iar pune la zid(sint obisnuit),dar veti judeca pe Ozzy din trecut,nu pe cel de azi.
Sa raspund la intrebarea ta Daniel,sint o fire liberala in gindire si pt. ca am cam trecut prin TOT imi este greu sa condamn sexul in public,azi nu as mai face ceea ce am scris mai sus dar asta e doar opinia mea,poate alti cafegii au si ei ceva de spus si de ce nu,sa fie deschisi ca si mine.
Acum ca imi aduc aminte mai multe(revin la escapade),in acei ani ,pe care totusi nu-i regret,am cunoscut pe Trin(o fata vietnameza)care si ea era destul de nebunatica.
Mergeam in nestire la concerte pe mari stadioane,fie in NJ,fie Madison Square Garden etc. sa vedem pe Ozzy Osbourne ori AC/DC,Iron Maiden,Judas Priest,
Black Sabbath,Metallica,Van Hallen,Pink Floyd,Peter Gabriel,Jethro Tull etc etc..
am cam vazut destule mari grupuri,Rolling Stones ...vremuri ale tineretii,dar am vrut sa vad tot ce se putea,pt. ca in Romania am fost mare colectionar de discuri...la acea vreme nu-mi inchipuiam inca faptul ca voi vedea pe viu astfel de muzicieni faimosi.In fine,Trin la concerte statea pe umerii mei si sub fusta nu avea nimic...cam mereu umbla asa,am avut oral sex cu ea in timpul concertelor ii placea la nebunie si mai ales in public,si ce vrei mai mult ca public decit la un concert?
Odata am avut o aventura ce a durat poate 2 luni cu o negresa(Jeanine) care si ei ii placea in public,dar in boscheti prin Central Park desigur in ziua mare.
Odata mincam pizza intr-un restaurant in Queens si mi-a facut...pe sub masa.

Din nou vreau sa-ti spun ca nu pot sa zic ca nu mi-a placut ceea ce am facut.
Eram tinerel si cam stii din textele mele trecute cum eram,pe droguri,pe bautura si pe...sex,dar nu ma judeca pripit,eu o consider o experienta in viata si multi o vor considera gresita,poate multi nu au avut astfel de experiente ori le-ar fi rusine sa le comenteze in public la cafenea,e dreptul lor, sper insa ,sa nu fiu judecat acum pt. ceea ce am facut cu multi ani in urma.
NU FAC o PARADA din viata mea si departe de mine ideea de a ma pune mereu in obiectiv!!!
Oare a fi onest cu tine si altii este un pacat?
Subiectul tau mi-a adus aminte de toate astea scrise si de fapt nu imi e rusine de ce am facut cindva.

Nu stiu daca vei aproba textul meu,poate intra in categoria:rated "R","Sex"si
"Indecent language"...deci este decizia ta,stiu ca va stirni comentarii ...ca de obicei.Dar in final ,we are riding the same crazy train.

LOVE&PEACE,
Ozzy

Ps:Mi-am adus aminte acum de un moment sexual in metrou cu Pamela,intre vagoane,un blow job,era insa pe la 1 noaptea si nu era lume,citiva calatori doar,eram beti si intre timp ce ea facea ce facea eu ..fumam o tigara...de fapt o incepusem inca din vagon.Apare un politist ce trecea de la vagon la altul.
Ce dracului sa facem?Ne-a prins!Dar si pina azi imi aduc aminte cuvintele lui,le traduc:"Puteti sa continuati ce faceati,dar tu(adica eu)arunca tigara,e interzis fumatul in metrou."
De fapt a zimbit si el si ne-a lasat in pace,am aruncat tigara dar apoi abia acasa la ea am continuat de unde am fost opriti.

Propunerea mea pentru cele trei pedepse a fost pur si simplu o gluma. Nu trebuie sa-mi dovedesti mie acte de bravura, de fapt nimanui.

respect foarte mult dreptul la anonimat; si eu nu vreau sa dau prea multe detalii despre mine. Imi protejez familia cit mai mult. M-am ars prea mult avind incredere in prieteni 9foarte buni la acea vreme): mii de sterline si o casa in Romania....asta este insa alta poveste care incerc sa o pun in trecut. Am invatat din experienta proprie...desi foarte scump.

Si nici nu cred ca trebuie sa iti aduci aminte de timpuri intunecate petrecute in Romania sau in alta parte. De fapt nu trebuie sa dai socoteala nimanui.

Sint circumspect cam la tot.

Faptul ca 'I pulled your leg', dupa cum stii, nu este prima data. Gasesc tentativele tale de a-ti cere iertate prea nostime sa nu comentez...:). Iti amintesti Anita47?

Pe sleau acum, mi se pare cam ciudat ca mesajele tale, care initial abordau subiecte legate mai mult de viata lui Ozzy (sex, drugs, drinks, music) s-au transformat acum in cele de 'indian cugetator'.
De aceea incerc sa vad la 'what you are up to now'...:) Din curiozitate.

Am sa-ti trimit adresa mea de e-mail pe mesaje private...:).

Numai bine

you got a deal :) ... vrei tu sa faci onoarea si sa incepi?
dar inainte de asta... daca crezi ca la un moment dat se va ajunge la nivelul de "polemica" din alte subiecte (nu vreau sa dau exemple si sa arat cu degetul) atunci sugerez sa dezbatem in particular si nu pe un forum public. nu-mi place sa ofer "teatru fara bani" altora, daca intelegi ce spun ;)