comentarii

vreau sa fug


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
nici nu vreau nici nu pot :) - de mymy la: 09/11/2005 21:00:44
(la: Dragostea asta...)
nici nu vreau nici nu pot :)
#86202 (raspuns la: #86183) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
proud ;) vreau si euuuu....== - de RSI la: 10/11/2005 16:24:57
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
proud ;)
> vreau si euuuu....
==================================================
"o idee incepe prin a fi un paradox, continua prin a fi o banalitate si sfarseste prin a fi o prejudecata"
#86499 (raspuns la: #86495) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce miracol??? vreau si eu!!! - de irma la: 10/11/2005 16:25:35
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
ce miracol???
vreau si eu!!!

eu n-am video cu margineanu...
ampop, am inteles. vreau sa - de Intruder la: 11/11/2005 08:41:51
(la: Ce colectionati?)
ampop, am inteles.
vreau sa stiu: ursuletzul care-i acum pe profilul tau...cum il cheama?
























#86641 (raspuns la: #86631) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vreau si eu te rog cartea in - de farmacistu la: 11/11/2005 15:02:07
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
vreau si eu te rog cartea in format electronic
am nevoie pentru un referat la sociologia religiilor si nu gasesc nicaieri un referat referitor la ea si poare reusesc sa spicuiesc ceva despre aceasta tema
adresa mea este bgeorgian@yahoo.com
#86750 (raspuns la: #86411) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan, ar fi avut timp sa fuga - de RSI la: 12/11/2005 17:46:45
(la: Decat sa planga mama, mai bine ma-sa!)
maan, ar fi avut timp sa fuga daca nu era speriat, nu cunostea topografia locului si ar fi avut forma fizica a lui Iovan. Pe deasupra cred ca era si beat.
==================================================
"o idee incepe prin a fi un paradox, continua prin a fi o banalitate si sfarseste prin a fi o prejudecata"
#87047 (raspuns la: #87045) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tot arsa ma vreau. - de Yuki la: 12/11/2005 21:10:00
(la: Funeralii ultra-moderne)
tot arsa ma vreau.
Cu tot respectul pentru cei c - de kedi la: 13/11/2005 18:38:25
(la: Biofictiune)
Cu tot respectul pentru cei ce-au ales varianta 2, dar cred ca cei mai multi dintre voi, atunci cand va fi sa fie sa incheiati conturile cu lumea asta o sa va agatati cu disperare de fiecare secunda de viata in plus, fie ea si cea mai banala secunda... in cea mai banala viata.

Banalitatea nu-i neaparat o otrava, eu chiar imi doresc de multe ori perioade in care sa nu se intample nimic spectaculos, sa-mi beau cafeaua linistita nu pe fuga, sa vad un film, sa ma uit pe Discovery, s-ascult muzica mea, sa-mi fac in sfarsit curat in sifonier, sa beau ceva cu prietenii, sa stau cat vreau pe net, sa cumpar zarzavat si fructe din piata nu din supermarket-uri si tot asa zile la rand, fara sa-mi stea mintea la vreo chestie iesita din comun ce-ar trebui s-o fac 'maine'.
La un moment dat si banalitatea poate fi unul din vise.

to live is to die, to love is to lie
cazul Iovan - de irma la: 14/11/2005 10:29:49
(la: Decat sa planga mama, mai bine ma-sa!)
Am citit analiza facuta de RSI (mesajul #86957) si sunt de acord cu tot ce-a scris. Conform legii omul ala aproape sigur poate fi considerat vinovat. Dar nu-mi imaginez ca el a ucis cu sange rece. Cred ca s-a simtit intr-un mare pericol (mai ales ca era si sotia lui in casa). Un pericol atat de mare, incat n-a mai avut puterea sa analizeze (hotul avea sau nu arma, avea intentia sa faca rau sau sa fuga?). Pot intelege ce-a fost in mintea lui. Tocmai de-aia am zis ca nu vreau sa am arme de foc in casa.

Eu chiar am fost intr-o situatie care m-a convins ca nu ma cunosc deloc. Mai demult cineva a incercat sa "atenteze" la continutul posetei mele. Mi-am dat seama destul de repede, n-a apucat sa ia nimic. Eram in autobuz, nu tineam poseta ca de obicei in fata mea, ci spre spate. Am simtit ca ceva nu e in regula, m-am intors si cand am vazut ca un tip umbla in geanta mea ghiciti ce-am facut? Irma cea draguta :)) a devenit brusc o fiara. Am inceput sa-i dau suturi (era destul de inalt, cam in jur de 20 e ani), plus clasica lovire cu poseta in cap :))...Individul a fost intimidat total de violenta mea, a fugit. Dupa ce m-am linistit am inceput sa analizez ce s-a intamplat. Nici acum nu-mi dau seama ce mecanisme s-au cuplat in mintea mea in momentul acela, cum de nu mi-a fost frica de o eventuala riposta, de ce am reactionat atat de extrem (doar nu-mi facuse cine stie ce)... Nu sunt in general violenta, imi face rau numai vederea unor imagini/fapte violente. Totusi...

De-asta zic: justitia il poate gasi vinovat pe Iovan, dar, eu nu pot.
#87354 (raspuns la: #86957) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vreau si eu un fes cu motz c - de Intruder la: 14/11/2005 11:22:47
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
vreau si eu un fes cu motz
ca sa par jmeker si hotz!
numai voi cu cipilica?
ca ce chestie, va sa zica?
eu, dac-as avea curaj,
mi-as pune-n cap ciorap
si-un pistol la brau' lat
sa se vada ca-s barbat!
foaie verde papadie
imi sta bine cu chipie
si cu chieptu' dezgolit
chiar de sunt putin racit!
frunza verde, n-am un ban
de ma vezi, zici ca-s golan!
fiti milosi si faceti cheta,
cumparati-mi o cascheta!
o cascheta si o tuica
ca n-am bani si n-am nici munca...

(tot pe loc, pe loc, pe loc ca la prima io cobor!!!)




















#87374 (raspuns la: #87355) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
shtevia, - de maria de la medgidia la: 16/11/2005 10:57:35
(la: Autismul)
am citit raspunsul tau cu fiori...
o parte din ce povestesti tu, le recunosc, mi se intampla, desi le-am negat in mine multa vreme, de frica sau de rusine... prin pregatire, prin educatie, sunt o fiinta prea rationala... acum 3 ani mi-as fi putut pune diagnosticul psihiatric fara second thoughts...

intr-o camera, sunt peste tot si simt tot fara sa vreau... nu se intmapla mereu, cred ca tine de starea mea de moment, dar nu pot controla cand se intmapla... simt ca ocup intreaga camera, o umplu, ca un lichid intr-un recipient... sufletul meu e mai "larg" decat corpul, cuprinde spatiul inchis in care ma aflu, dar cumva nu trece prin pereti... in starea asta pot "pipai" cu sufletul fiintele din incapare, chiar fiind cu spatele sau neatenta... STIU ce fac ele...
daca mi se intampola pe strada, atunci pur si simplu "nu mai sunt eu", sunt nicaieri, goala inauntru merg si fac lucruri pe care uneori chiar uit ca le-am facut... ca si sum, ma trezesc deodata aproape de casa, fara sa stiu cum am parcurs drumul, lacking the memory of coming home...

in mijloacele de transport in comun ma "joc" asa de cand eram mica, fara sa stiu ce fac... uneori impartasesc o stare de euforie de la cineva, alteori o jale adanca, sau o vrajmasie... dar nu intotdeauna identific persoana, este clar cineva in imediata mea apropiere, dar cred ca tine mai mult de intensitatea starii persoanei respective... nu am control total asupra lucrurilor astora, dar am descoperit ca pot sa ma "blochez" sa le mai simt, sa "fug" cumva din mine in reverie, pana la destinatie...

mi se intampla sa-mi vorbeasca cineva si sa ma uit la el ca o statuie... ma ia valu` deodata si nu mai sunt "aici si acum"...
dupa ce ma "trezesc", desi habar n-am ce a spus, stiu exact ce simte sau ce intentii are... cum? n-am idee, nu eu fac asta... si da, uimitor, ai spus aceleasi cuvinte cu care definesc eu asta "vorbesc ei prea tare in sinea lor"!! exact asa se intampla uneori, ei "vorbesc" clar si distinct, dupa care repeta cu voce tare...

nu mi-a placut la inceput cand am constientizat ca traiesc starile astea aleator, fara "mine"... dar acum incerc sa invat din ce mi se intampla... singura, fara indrumator...
cu copiii autisti simt lucrurile astea cel mai bine, si ei cu mine... ne "imbratisam" inainte sa-mi sara de gat, ne imbratisam cu sufletele, de cum intru in clasa...
nu stiu daca iti este cunoscut, dar acesti copii au o problema de afectivitate (ma rog, asa o numesc cartile, eu nu o vad asa), si nu accepta persoane noi in jurul lor decat dupa ani de zile, si numai anumite persoane... pe mine faceau copiii ciorchine dupa primele 2 saptamani de cand ajunsesem la centru... ei au perceptii dincolo de lumea fizica obisnuita, sunt "scannere" afective fantastice... problema (cred eu) este de exprimare a afectului, nu de traire sau intensitate a lui...

da, daca stau sa ma gandesc, n-am invidiat sau urat niciodata pe nimeni... mereu mi-a fost usor sa iert si sa merg mai departe, pentru ca senzatia mea este ca "ne-iertarea" se "agata" de sufletul tau ca un balast, te tine din drum, iti incetineste cumva evolutia, ca un om care merge pe un drum cu doua ghiulele prinse de glezne...

shtevia, in punctul asta nu stiu ce sa te intreb, nu mai ajung eu mai departe... as vrea sa stiu cum se poate controla mai bine aceasta stare, cred ca asta m-ar ajuta sa avansez cumva... desi nu cred ca poti sa-mi raspunzi, pentru ca eu nu cred in algoritmi universali, ci in individualitate, si caile ei sunt singulare...

si mai cred ca deschiderea asta s-a intamplat datorita unei boli din copilarie... despre care poate voi povesti intr-un alt episod, in vreo alta conferinta...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#87918 (raspuns la: #87773) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Allia - de Simeon Dascalul la: 16/11/2005 11:39:41
(la: Romanitza Iovan...legitima aparare ?!)
Înainte de a-mi expune părerile despre cazul în sine, tră să precizez două chestii:
Mai întâi că am luat de bună că-i vorba de un furt. Ne-am delectat şi din televizor şi din presă cu o groază de informaţii privind legăturile pre- şi extraconjugale ale tipei, dar până nu se dovedeşte ceva prefer varianta oficială.
Apoi că-s iovanist, dar unul de circumstanţă.

Nu că l-aş considera pe Iovan nevinovat. Nu era într-o apărare mai legitimă decât sunt eu acuma în faţa monitorului şi mai degrabă aş crede că Băse şi Tăriceanu se iubesc sau că Sorin Ovidiu Vântu n-a pus în viaţa lui mâna pe banul altuia decât că puşca s-a agăţat şi descărcat singură în capul ăluia.
Discutabil mi se pare doar dacă a tras intenţionat ca să-l omoare sau voia să-l împuşte numai o ţâră cât să-l împiedice să fugă cu ce reuşise să ia de prin vilă.

Plus că averea Iovan, în fine, zestrea Romanitzei, se pare că are la bază escrocarea BRD în combinaţie cu unul din foştii ei prieteni – Irinel Columbeanu. Chiar dacă Bogdan Iancu ar fi reuşit să salte o groază de chestii din vilă, n-ar fi fost decât un circuit al bunurilor între hoţi.

Dacă adunăm toate astea mi se pare că Iovan ar merita costum cu dungi ceva timp de-acum încolo.

Probabil n-o să-l aibă. Au scăpat cu suspendare şi unii mai criminali ca el – vezi Carmen Păunescu.

Şi nici măcar nu vreau să fie condamnat. Am ajuns iovanist pur şi simplu pentru că hoţii nu atacă pe criterii de justiţie socială.

Dacă numai bogaţii ar fi jefuiţi, ar fi minunat. S-ar realiza o repartizare mai corectă a veniturilor în ţara asta şi eu aş fi fost primul care să arunc cu piatra în Iovan. În mod ciudat însă, nu bogătanii, afaceriştii dubioşi, patronii care-şi răsfaţă angajaţii la negru-gri cu salarii de mizerie sunt jefuiţi de obicei. E normal, ei sunt protejaţi – au alarme, rotweileri, bodyguarzi.şi mai nou, puşti.

Noi, ceilalţi, suntem furaţi, oamenii obişnuiţi care supravieţuim cum putem de la un salariu la altul. Furturi de cauciucuri, spargeri de maşini, furturi în autobuze. La noi în cartier s-au spart atâtea apartamente, că începe să fie o ştire normală.
După cum continuă trendul va deveni imposibil să scapi nefurat măcar o dată.

Spui că „hoţii, tâlharii, infractorii în general...să fie prinşi, să fie pedepsiţi prin metodele legale care stau la dispoziţia oricărui stat de drept”. Ceea ce-i foarte frumos în teorie. Dar din toate spargerile de care-am auzit, în nici un caz infractorul nu a fost prins, ca să nu mai vorbim de recuperarea pagubelor.

Părerile oamenilor despre activitatea poliţiei pot fi încadrate în trei mari categorii: „poliţiştii nu pot face nimic, că-s copleşiţi, nu mai au cum să acţioneze”, „poliţiştii nu fac nimic că li se rupe” şi „poliţiştii nu fac nimic că-s de conivenţă cu borfaşii, primesc şi ei o cotă-parte”.
Ca să sintetizez – dacă ai fost jefuit, e ghinionul tău, fraiere.

Dacă statul nu vrea sau chiar nu poate să stăvilească infracţiunile, atunci ar trebui măcar să-şi lase cetăţenii să se apere singuri, nu să le mai furnizeze borfaşilor şi protecţia muncii.

Sentimentul de insecuritate e acut. De aici furia latentă şi iovaniştii care ţi-au sărit în cap. Eu însumi, dacă aş vedea pe cineva fugind cu ceva ce-mi aparţine – bicicletă, geacă, fie şi mapa cu cursuri – nu aş vrea decât să-mi recuperez bunurile şi să-l iau la pumni – nu neapărat să-l omor, dar măcar să-i rup câteva oase. Şi aş fugi după el, fără să mă gândesc la pericolul la care mă expun pe loc, la condamnarea de care-mi poate face rost justiţia mai târziu şi cu atât mai puţin la neamurile lui.
De fapt nu vreau sa raspund - de munteanu rodica la: 16/11/2005 15:38:26
(la: SA MORI RANIT DIN DRAGOSTE DE VIATA)
De fapt nu vreau sa raspund nimanui , fiecare putem sa nu fim de acord cu ceilalti iar dintr-o discutie in contradictoriu eu nu am decit de invatat.
Dar trebuie sa ma explic pentru ca nu-mi place sa fiu gresit intelesa, iar cind mi se demonstreaza ca nu am dreptate incerc sa-mi corectez greselile.
Deci: m-a deranjat exprimarea lui Ender care fara nici un motiv foarte serios blama toti cafegii.Este clar ca fiecare avem preferinte, dar le manifestam aproape toti intr-un mod decent,si am ales fiecare felul in care pastram relatiile dintre noi.
Eu am avut citeva iesiri mai taioase ,dar pentru ca sintem la explicatii au fost tocmai pentru ca stiu ca o dragoste impartasita sau nu este mai bine si mai adevarata daca o traiesti singur cu partenurul,sau ceri sfatul unui prieten sau parintilor fara a te expune
de genul ieri l-am cunoscut iar azi am sarit in patul lui si a fost nemaipomenit.
Asa ceva precum am spus intra-devar mi-as fi dorit sa fie proza si inca mai cred ca este o incercare de scriere.
Probabil ca parinte m-a iritat putin acest mod de judecata si de expunere si mai ales a lipsei de discernamint pentru locul unde e scris.
Ce sfat ai putea da in asemenea situatii?iubeste sau cauta tara minunilor.Nu . Eu pot sa-i spun fa tenis, fa baschet,citeste mergi la teatru sau la dans, asigura-ti viitorul oricine ai fi si atunci vei trece mai usor prin ceea ce acuma iti pare greu.
Sau poate trebuie sa acceptam visurile de amor(Nu dragoste) a unui copil care in momentul in care vede ca visul cu realitatea nu corespund vorbeste despre o fata spunidu-i"curva"
Despre modul meu de a analiza, ce sa va spun este pur si simplu deformatie profesionala, lucrez de foarte multa vreme (32ani)intr-un dispecerat(am terminat petrol si gaze) iar pe birou am 5 telefoane , 3 statii radio si calculatorul si de foarte multe ori sint obligata sa iau hotariri rapide de cele mai multe ori trebuie sa analizez bine chiar foarte bine ceea ce spun si mai ales caut sa inteleg bine ceea ce spun altii.
rac - de mymy la: 22/11/2005 17:31:34
(la: Spectacolul televiziunii)
„aţi avut experienţe în lumea TV?”
Da... avand in vedere faptul ca sunt fotomodel si in acelasi timp lucrez la un ziar local sunt tot timpul in centrul atentiei...
La inceput eram ingrozita de tot ce se intampla in jurul meu, atata zarva, atatea fete necunoscute care imi puneau tot felul de intrebari apoi am prins curaj si acum eu sunt cea care pune intrebarile si ei sunt cei care se fastacesc, rosesc si se balbaie...
Ii incurajez spunand ca nu au de ce sa se teama ca si mie mi s-a intamplat si ca trebuie sa fie pur si simplu calmi, deschisi, zambitori si sa nu se abata de la subiect :)
Evident ca acum mi se pare usor dupa 4 ani de modelling si 2 de jurnalism

„Cum vi se pare această lume?”
Minunata... si intr-adevar lumea asta e facuta pt cei care chiar au placerea si puterea de a face parte din ea... este o mare, mare concurenta in primul rand cu tine insuti si trebuie sa ai o mare putere de concentrare asupra jobului tau... sunt oameni invidiosi peste tot care abia asteapta sa te impiedici pe podium ca sa iti ia locul sau sa-ti lacrimeze ochii in fata camerei ca sa rada de tine, sau sa ti se rupa tocul, rochia, breteluta sa alunece, etc ca sa te scoata din prezentare... trebuie sa ai nervii de otel, putere de concentrare, vointa de fier sa poti duce la capat planul pe care ti l/ai facut si anume... sa fii mai presus de ei dar in acelasi timp sa nu te schimbe atat de mult lumea asta, sa reusesti sa ramai in esenta ta aceeasi persoana... este greu, insa depinde si de dorintele fiecaruia pt ca daca nu iti doresti cu adevarat sa ajungi acolo unde ai visat atunci clachezi si renunti la tot si pierzi tot ce ai castigat...

„Credeţi că e la îndemâna oricui?”
Cred ca am raspuns mai sus...
In concluzie nu, nu este la indemana oricui... trebuie sa ai noroc, cel putin in meseriile mele trebuie sa ai noroc dar sa te si bazezi pe tine f mult in nici un caz pe ceilalti pt ca fiecare isi vede interesul aici.

„Vă fascinează televiziunea?”
Lucrand la ziar mi s-a propus intr/o zi de catre o realizatoare de emisiuni la un post local ca lucrez in echipa ei... nici nu am stat pe ganduri... am refuzat de la inceput si i/am zis ca nu vreau sa o incurc si sa-si gaseasca pe altcineva...
De ce? Pt ca este o mare bataie de cap... a nu se intelege ca fug de munca, dupa cum am mai afirmat am destula bataie de cap cu joburile mele deci exclus sa spun ca ma sperie munca sau ca nu am destul energie ca sa o duc pana la capat mai ales cand imi doresc sau imi pun in cap un anumit lucru cu siguranta il realizez... revenind Nu m/a pasionat niciodata televiziunea, aaaa ca apri in cateva spoturi publicitare, ca faci cateva interviuri, ca iti apare poza in revista sau mai stiu eu pe ce pliante e cu totul altceva parca nu te implici atat de mult in acel proiect pt ca, pana la urma, tu doar iti vinzi imaginea este doar o sedinta foto in care te simti relaxata pt ca stii ce trebuie sa faci, unde sa te uiti, cand sa zambesti, iti cunosti deci meseria si deja nimic nu te mai intimideaza esti stapana pe tine si nimeni nu te mai poate face sa rosesti sau sa/ti puna intrebari incuietoare la care nu stii sa raspunzi... insa in televiziune si mai ales daca e in direct trebuie sa ai mult mai multa grija la ceea ce spui, unde te uiti, cand te uiti, cum te asezi, cand ceri publicitatea si asa mai departe... este cu mult mai greu si mai ales sa ai carisma... daca publicul nu te place tot degeaba... nu rezisti mult...


__________________________________________________________
Eu am ales sa traiesc, nu sa traiesc murind.
Visele sunt singura avuţie a celor nefericiţi.
mymy, vreau ca toata Valcea s - de RSI la: 22/11/2005 19:12:28
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
mymy, vreau ca toata Valcea sa stie c-asta seara o facem lata !
==================================================
"o idee incepe prin a fi un paradox, continua prin a fi o banalitate si sfarseste prin a fi o prejudecata"
#89673 (raspuns la: #89664) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nearistocratzi, despre bucurie... - de Homosapiens la: 25/11/2005 16:15:11
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Dupa media de viatza
Mi s-a dus juma' din atza.
Ceva noduri, colorata
Dar acuma-i ciocolata.
Dulce, soft si lichior
pot sa sar intr-un picior.

Iar, Anisia, draga muzã
Care zice ca acuzã.
M-amenintã cu papucul
nevestei mele, asta-i trucul
lor; ia venitzi, bãrbatzi
Acum sa va bucuratzi.
Maine este ziua mea
Si vreau sa ma bucur de ea.

Iara coronitza astã
care zici ca e nefastã,
eu ti-am pus-o cu mult drag
Tu mi-o dai acum in cap?

Leu nu sunt dar ma prefac
Curajos cum e un rac
Darã taioshi cleshtii mei,
nu-i doresc la dushmãnei.

Eu nu fug acum deloc
Dar astept sa scotzi din toc
Un penel sau sa tastezi
versuri, rime in gramezi
mari si cu invatzaturi
de sunt sau nu sunt puri.

Omul este un nemultumit.
De bani doresti - niciodata nu vei avea câtzi doresti.
De vrei sa stii - niciodata nu vei sti atât cat vrei.
vreau doar putin noroc! :)) - de irma la: 28/11/2005 19:05:45
(la: ...daca vrei sa ai noroc.)
n-am curajul sa spun ceva serios despre mine, dar nici nu pot sa las norocul sa treaca pe langa mine ;))

6. as vrea sa mor de placere

13. mananc intotdeauna cu maxima placere ciocolata

14. nu pot sa sufar oamenii care nu ma simpatizeaza

16. trebuie sa inoti in mediterana daca vrei sa ai noroc in dragoste

19. nu stiu ce m-as face daca toate ar fi asa cum vreau

la restu' nu mai stiu ce sa zic

:))
Nu vreau sa intru in filozofi - de alexbrie la: 29/11/2005 00:10:26
(la: Copiii zilei de ieri)
Nu vreau sa intru in filozofii de genul "de ce suntem aici, de ce ne-am nascut, e o greseala sau nu".

Raspunsul meu precedent e pe masura comentariului lui Yuki : neaos, neliterar si complet pe langa obiect, un truism fara legatura cu contextul: daca in locul si la momentul critic, parintii nostri ar fi folosit prezervative(negaurite), noi nu le-am mai fi fost copii. Simplu, nu?

In contextul eseului, povestea se schimba: da, pe vremea aceea multi s-au nascut in calitate de "decretzei" - pentru ca avorturile erau interzise si era lipsa de prezervative (iar alea chinezesti erau gaurite de farmaciste pentru a se realiza planul demografic socialist), sau cel putin asa umbla vorba printre cei din generatiile de atunci. Iar scrisele mele la generatia acelora nascuti inainte de revolutie se refera. Desigur ca nu toata populatia globului se incadreaza in aceasta categorie, m-as fi asteptat la cititorii unui forum literar precum "cafeneaua" sa inteleaga o figura de stil; nu e de datoria mea sa le explic ca este doar metafora pentru inca o generatie postmodernista pierduta, lipsita de tel, de ideal, de viziune si, in cele din urma, de un sens al existentei.
#91376 (raspuns la: #91293) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
'acasa' unde ne intoarcem - de sanis la: 01/12/2005 10:39:04
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Toate mesajele sunt interesante (in felul lor), dar m-am hotarit sa raspund la acesta.

De ce? Pentru ca faptul ca un localnic recunoaste ca prefera sa stea pe ajutorul social decit sa plece din tara nu este tipic francez, si nu se datoreaza arogantei fata de alte partii ale lumii. Este un sentiment normal, pe care noi, in anormalitatea noastra, nu il mai intelegem. Sunt peste 200 de ani de cind un alt francez zicea: "Nu iti poti lua patria pe talpa pantofilor!" Era Danton, inainte de a se intoarce pentru a fi ghilotinat.

Noi nu suntem ghilotinati in Romania. Am decis doar ca vrem sa traim mai bine - si asta cit mai repede. Asa ca ne uitam in jur sa cautam o tara care ne primeste - si care este cit mai aproape de standardele pe care le-am dori sa le avem. Pentru ca noi nu plecam din Tara asa cum au fost nevoiti multi altii sa o faca: pentru a scapa de discriminare, de abuzuri, de autoritati care ne-ar pune insasi existenta in pericol. Pentru noi 'abuz' este faptul ca o licheluta ne-o ia inainte datorita relatilor. Ca riscam sa nu ne realizam - avem exemple nenumarate de persoane ajunse la anii pensionarii care nu au reusit sa devina bogate...

De ce nu vrea un francez, un american sa plece in alta parte? Pentru ca sentimentul de 'patriotism' la el este real. Daca l-am avea (asa cum multi alti romani il au), nu am pleca nici noi. Nu este un motiv sa pleci ca este mizerie, ca este mitocanie, ca este saracie... Toate tarile au avut parte de asa ceva de-a lungul istoriei lor - dar nu au plecat: si-au rezolvat problemele. Canada a trecut printr-o seceta cumplita; situatia grea a fost exacerbata de criza economica ce a lovit cam in acelasi timp. 90% din ferme au fost parasite, locuitorii s-au refugiat la orase, o multime au pierit pur si simplu de foame. Dar ei nu au plecat - nici macar in State! Au strins dintii si au rezistat - si apoi au venit si vremurile mai bune. Invatasera din momentul imigrarii ca la Vest se intinde Oceanul, ca au fugit cit de departe se poate, dar ca vine o vreme cind esti cu spatele la zid si trebuie sa faci ceva.

Noi venim aici pentru ca e mai bine. Venim la de-a gata. Nici macar nu avem respect pentru cei ce au creat tot ceea ce ne bucura aici, acum. Ni se pare normal sa beneficiem de ele si ne simtim discriminati daca nu le primim. Nu intelegem ca bastinasul, care are o alta mentalitate, nu poate fi ca noi - desi noi incercam sa fim ca el. Vorbeam cu un canadian casatorit cu o romanca. Are mare dragoste de cultura si traditia romaneasca, muzica ascultata este de predilectie cea romaneasca, participa la chefuri, la picnicuri, la slujbe religioase... Dar mi-a spus ca noi, romanii, ne plingem mereu. Si ca, desi ne-a fost intinsa o mina, nu avem pic de patriotism fata de noua tara. Aude des romani spunind ca daca lucrurile nu merg asa cum vreau ei, vor pleca din nou. In State, mai ales, sau poate in Europa. Unii chiar zic ca se vor intoarce in Tara... "Voi aveti intotdeauna o sansa. Nu merge bine aici, plecati... Dar noi? Noi nu putem pleca. asta e tara mea, la bine sau la rau. Daca merge rau, unde sa plec? Voi fugi toata viata de colo-colo, unde e mai bine? Ce viitor ii dau copilului meu? Nu e datoria mea sa fac din Canada tara lui, si sa i-o pregatesc sa fie cit mai buna?"

Toti cei ce au plecat din Tara - eu inclusiv (traiesc in Canada de 15 ani) gasesc usor o motivatie plecarii. Nici nu e greu. Ba chiar, fara sa constientizam, exacerbam acele probleme - pentru a ne justifica mai usor plecarea, pentru a ne justifica ne-intoarcerea. Unii zic: am realizat in noua mea tara, ceea ce numesc acum 'acasa', de zece ori mai mult decit as fi realizat acasa. Adevarat pentru cei mai multi. Adevarat si faptul ca probabil acasa, in Romania, nu ar fi putut sa o faca. Dar, dragii mei, ce este Romania? Este tara pe care SI NOI am facut sa fie ceea ce este azi. Am contribuit la asta, am asistat la asta fara sa fi ridicat un deget. Si, decit sa facem ceva sa schimbam - am preferat sa mergem acolo unde situatia este deja rezolvata. Va ajunge Romania sa fie la fel ca Franta? Who cares? Eu sunt (sau voi fi deja) frantuz...

Imi povestea un prieten: cind a ajuns prima data in Germania si-a aprins o tigara in statie, asteptind autobuzul. Cind acesta a oprit in statie, a aruncat tigara si a urcat in autobuz. Un german a alergat dupa masina sa ii dea ceva: "V-a cazut ceva pe jos". "Niciodata nu m-am simtit atit de rusinat, se uita tot autobuzul la mine..." Nu a mai aruncat niciodata nimic pe jos, dupa citiva ani s-a lasat si de fumat.

Probabil la astfel de intimplari ati asistat si voi. Procesul de integrare in noua 'acasa' presupune ajustarea la modul de a fi local. Invatam ca astfel de gesturi (a nu arunca gunoaie pe jos, de ex.) sunt naturale. Le aplicam si intr-o lume ne-naturala, in Romania de exemplu, si le-am aplica si in Africa, daca viata ne-ar duce pe-acolo... Dar citi dintre noi le-am aplicat fiind romani in tara? Citi dintre noi a luat actiune sa impiedice pe altul sa calce astfel de legi normale, care fac o viata sa fie normala? Cind ne suim in avion nu ne lepadam obiceiurile la aeroport si probabil cel mai greu este sa invatam noile obiceiuri, sa ne dezbaram de cele vechi. Eventual o vom face - desi in prezenta altor romani ne mai dam in petec...

Si cind ajungem la Bucuresti, 'normalitatea' lumii din Romania ni se pare anormala. Ne-am invatam sa consideram normal ceea ce am lasat in Franta, sau America - si vrem cit mai repede 'acasa' acolo... Simtim ca noi, in putinele zile cit vom sta 'acasa' aici, nu vom putea face vreo diferenta. Mai stim ca puterea exemplului lucra - dar dinspre majoritate spre minoritate:-) Altfel, daca vrei ca tu sa fii exemplu, vor ride toti de tine...

Si unii, cei care au trecut pragul primilor cinci ani de emigrant, vor invata adevaratul sens al cuvintului DOR. Vor vedea ca nu este totul in viata noastra sa ne 'realizam', sa facem ce nu am fi facut intr-o viata in Tara. Ca viata are multe componenet, si, in afara celor de baza (hrana, adapost, imbracaminte) restul sunt aleatorii - dar sunt unele care, daca lispsesc, fac ca fericirea sa nu fie deplina.

Nu vreau sa gneralizez, dar acesta este adevaratul motiv care ne face pe noi, cei ce am plecat din Tara si pentru a vedea Lumea, sa preferam iarasi si iarasi sa ne petrecem concediul 'acasa', in Romania, si nu in vreun loc exotic. Nu toti, desigur, dar intr-o proportie suficient de mare ca sa putem zice ca vorbim de majoritate.
#91994 (raspuns la: #74393) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
io vreau - de irma la: 02/12/2005 18:53:51
(la: Ce doriti sa va aduca Mos Nicolae anula acesta?)
o excursie in Jamaica :D

cer cam mult, nu?

daca nu se poate asta...ma mai gandesc ce vreau

p.s. fefe, mosul vine pe 6 dec



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...