comentarii

vreau sa joc cu prieteni adevar sau provocare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Portretul prietenului adevarat - de blueside la: 25/07/2006 19:53:56
(la: Cel mai bun prieten al omului,CAINELE...)
Saptamana trecuta am publicat un text ( pe care o sa il pun mai jos) despre prietenie. Un coleg ma prezentase unei doamne si spunea despre mine :este cel mai bun prieten al meu! Am stat la rece apoi si am analizat...
Iata ce a iesit:
Un bun prieten...


Noi toţi dorim şi vrem să avem prieteni, dar nu toţi prietenii sunt buni...
Acel prieten bun, care nu te lasă la greu, căci despre acest prieten vreau să vorbesc, cred că are multe calităţi ce trebuie amintite.
Acest prieten bun este atent, ştie să observe când ţie greu, este acolo unde şi când ai nevoie.Este iubitor, ştie să mângîie, ştie să se comporte frumos, are capacitatea să iubescă necondiţionat, acest prieten nu va avea despre sine o părere mai bună, ci este egalul tău, acest bun prieten va avea întotdeauna uşa deschisă şi va fii gata să te primească cu dragoste.
Pe drumul vieţii, greu şi anevoios, atunci când întâmpini greutăţi acest prieten va ştii să se uite înnapoi, să se întoarcă, să îţi dea mâna, să te ajute să te ridici şi mai mult să te ajute să mergi mai departe.Un prieten bun cred că nu va căuta să facă ce-i place lui ci va căuta să facă ce îţi place şi te ajută pe tine.
Un bun prieten nu te va judeca şi va găsi circumstanţe atenuante pentru tine, un bun prieten este lângă tine şi te va ajuta să cauţi soluţii de rezolvare la problemele tale. Greutăţile tale vor fii şi greutăţile lui, bucuriile tale vor fi şi bucuriile lui, va plânge alături de tine şi va râde alături de tine.El va ştii să simtă alături de tine, cand vei fii bolnav el va simţii durerea la fel ca tine Acest prieten bun este blând, gentil şi milos.Un bun prieten este capabil sa ierte si sa uite!
Un bun prieten nu te va jigni, nu îţi va vorbii urât, un bun prieten nu te dezamăgeşte, ci îţi va fii credincios, nu se va preface niciodată
Un bun prieten ştie să se îngrijească de tine, lipsa ta va fii completată de surplusul lui, ce este al lui este şi al tău.
Un bun prieten îţi va da speranţă, un bun prieten te va face să fii tare, un bun prieten te va ajuta să vezi soarele ce se ascunde dincolo de norii negrii, un bun prieten te va motiva pentru a merge mai departe atunci când tu nu mai poţi şi nu mai vrei, cand vei dormi el va veghea asupra ta,
cand vei fii pe drum te va apăra, te va ocrotii. Inima lui va bate în acelaşi ritm ca şi inima ta, acest prieten bun te va înţelege şi îngădui cu toate slăbiciunile tale.
Acest prieten bun este gata, este pregătit chiar sa moară pentru tine...
E greu să îl găseşti, dar dacă ai reuşit acest lucru cred că poţi fii fericit!
Dar ştim noi unde să-l găsim?

Este drept ca toate aceste calitati nu cred ca le vom gasi vreodata intr-o singura persoana. Omeneste, nu cred ca e posibil ca vreunul din noi sa fim sau sa ne asemanam cu acel ''Bun prieten''
Nevoia de prieteni, cred ca o simte fiecare, dar daca nu exista prietenul adevarat 100%, sa nu mai avem prieteni? sau sa incercam sa fim noi prima data prieteni asa cum am vrea sa ne fie ceilalti prieteni...



faith, hope, love,
but the greatest of these is love.
Prietenii adevarati nu dispar, îi regasesti... - de (anonim) la: 10/09/2004 14:30:23
(la: Despre prietenie)
pe vremuri, in timpul studentiei, in RO, eram intr-un grup de prieteni, multi studenti straini : vietnamezi, sirieni, yemenitzi, libanezi, români...
multi la facultati diferite unii de altii, chiar si in orase diferite..o familie de "fratzi si surori", fara nici o ambiguitate...
recent, abia am sosit de 3 zile dupa 3 saptamâni în Yemen, un prieten yemenit din vechea gasca,
a alergat cum a auzit ca sunt in Yemen, nici n-a trebuit sa-l caut!

receptii, invitatii, masina cu sofer pusa la dispozitie,
toate usile deschise, vizita de uzina de medicamente guvernamentala, etc, etc
Parca n-ar fi trecut zeci de ani, ne-am regasit ca inainte, doar cu exceptia ca nu mai suntem studenti si ca "fratele" e ministrul adjunct de sanatate...
ne-am sarit în brate in holul hotelului, si tine-te la pupat...ca se uitau ca la urs la noi personalul yemenit, cu mentalitatea yemenita... s-ar fi dus pe râpa reputatia mea pe-acolo, noroc ca era însotit de sotia lui...

nu, prietenii adevarati nu se pierd nici o data, chiar daca sunteti despartiti si ati pierdut urma, când va regasiti continuati firul prieteniei acolo unde l-ati lasat, ca si cum v-ati fi despartit ieri.

insa "prieten" este un cuvant mare, care presupune multe lucruri...
multi au tendinta sa confunde cuvântul "prietenie" cu cel de "bune cunostiintze".. nu este acelasi lucru...
Cum ajungi sa ai un prieten adevarat... - de ondine la: 11/01/2005 16:13:22
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Cred ca pana nu inveti sa-i ierti si accepti si neajunsurile (ca doar le ai si tu pe ale tale), e mai greu sa vorbesti de prietenie adevarata...Cred ca a avea prieteni adevarati este pe undeva, ca si in dragoste, si o chestiune de autosugestie. Cu alte cuvinte, proba de foc nu este una de genul "prietenul la nevoie se cunoaste" (cine dintre noi se poate lauda ca trece astfel de probe, fara nici o limita?), ci mai degraba, felul cum reactionezi tu dupa prima dezamagire. Si atunci decizi. Vrei sa continui prietenia, atunci treci peste ce te-a dezamagit. Nu vrei, ramai singur (a). Cu precizarea ca de la varianta 2 se trece la varianta 1 in timp destul de scurt si in majoritatea cazurilor.
Cu oamenii, trebuie sa fim realisti. Fiecare are defectele lui. Care insa pot fi compensate de calitati. Si nu spun ca e exclusiv o chestiune de vointa. E si o chestiune de sansa. Nu multi se pot lauda cu prieteni adevarati, poate nici macar cu oameni cu care sa poata vorbi pe aceeasi frecventa. Dar, repet, pana nu treci de prima dezamagire cu ei, nu poti sti daca prietenia voastra nu e o simpla intamplare...
prietenul adevarat - de (anonim) la: 16/01/2005 10:20:56
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Prietenul adevarat iubeste oricand si in neneorocire ajunge ca un frate!
mai, un prieten adevarat, atu - de (anonim) la: 21/01/2005 22:21:43
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
mai, un prieten adevarat, atunci cand esti la ananghie, face orice ca sa te ajute... ai o problema, cat de marunta, prietenul e acolo, la capatul firului de telefon, se prezinta la tine la usa, te scoate la o cafea si te asculta, chiar daca nu are mare lucru de sugerat pentru impasul tau ESTE cu tine, langa tine. asa cred eu ca e prietenul adevarat. tipul ala de care scrii nu iti merita prietenia. mobilizeaza-te si mergi inainte. ai resursele. intotdeauna exista, resursele...
Prietenii adevarati nu vor ni - de mya la: 02/02/2005 05:17:22
(la: Prietenia in zilele noastre)
Prietenii adevarati nu vor nimic de la tine, in afara faptului ca vor sa fie langa tine, sa se simta bine in prezenta ta.

Marea majoritate a oamenilor sunt egoisti si se ocupa numai de ei insisi. Mi s-a intamplat ca prieteni buni sa ma dezamageasca sincer insa nu mi-am schimbat atitudinea fata de ei. Ei si-au schimbat-o cu timpul...si asta fiindca au realizat ca nu ne mai potrivim in principii si gandire. Mi-am dat seama pur si simplu ca nu merita sa-mi fac rau singura pentru niste oameni care in fond, nu-mi merita prietenia.

O prietenie trebuie sa aiba o fundatie solida, altfel se pierde. Nu merita sa plang pentru prietenii care au fost constuite pe o fundatie de nisip, nu? Inseamna ca oamenii nu mi-au meritat prietenia si cu asta basta. Prietenia se testeaza in momentele grele si nu cand totul e roz.

Nu as putea niciodata sa renunt la principiile mele sau sa-mi incalc constiinta doar ca sa pastrez un prieten. Sinceritatea si bunul simtz sunt de baza, ipocritii si nesincerii nu ma intereseaza. E vorba de coloana vertebrala aici, daca nu o ai...inseamna ca esti un om de nimic. Mai bine mai putini prieteni da' adevarati!


prieteni adevarati - de donquijote la: 09/05/2005 20:00:33
(la: SECRETUL - cum il tratati?)
sunt prieteni adevarati cu care poti impartasii orice secret. nu se fac intr-o zi, ia cativa ani buni sa-i cunosti si sa ai incredere, dar merita efortul si asteptarea.
prietenul adevarat - de Malika la: 23/11/2005 22:43:29
(la: Despre prietenie)
Care-i definitia " prietenului adevarat " ? Sincer...nu cred ca exista. Cred ca orice prietenie are de fapt la baza o relatie de schimb...fiecare are nevoie de ceva ce poate sa-i ofere celalalt.

"Searching for answeres to questions nobody asked " !
#90147 (raspuns la: #89896) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mai exista prieteni adevarati? - de marina 1 la: 22/12/2009 12:59:49
(la: (Mai) Exista prieteni adevarati?)
DUPA ce mi s-a intamplat cu cea mai buna prietena nu cred ca mai exista prieteni adevarati oricum eu sunt genul de fata care lasa lucrurile sa mearga de la sine asa ca"om traii si om vedea".
prietenia adevarata - de cristian miron la: 09/05/2011 22:36:23
(la: Prieteni)
cred ca virtutile reprezinta cheia adevaratei prietenii;nu prietenia pe criteriul utilitatii,la "moda",prin care ne urmarim propriile interese,ce devin in final criterii de evaluare a priteniei;nu prietenia bazata pe sentimente,caci este vulnerabila,dupa cum stim acestea sint trecatoare; prietenia adevarata este aceea intre oamanii buni si virtuosi,care doresc binele celuilalt prin natura lor;prietenia pune in valoare complementaritatea umana:intr-un mod aproape inexplicabil si irezistibil ne simtim atrasi fata de oamenii care au nevoie de noi,fara ca ei sa-si dea seama de aceasta;si tocmai acest aspect ne ofera posibilitatea de a ne pune in lucrare virtutile in folosul celuilalt;
#612526 (raspuns la: #612512) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Daniel Racovitan la: 28/06/2009 14:07:15
(la: Iubire sau prietenie?)
e prietenie, mai exact "doar prietenie", in sensul ca el arde de nerabdare si ar fi gata la orice ca sa se culce cu ea, iar ea il refuza politicos cu texte de genul "nu vreau sa stricam o prietenie adevarata"

sau in traducere "n-o sa ma culc niciodata cu tine, oricat te-ai strofoca; nu simt nici o atractie sexuala fata de tine; mie imi trebuie un barbat adevarat nu un catzelandru care face treispe-paispe pe la picioarele mele"

il va retine totusi in preajma, pe post de confident de folosit atunci cand are nevoie de un umar pe care sa planga dupa ce colegu' catzelandrului i-o trage si o lasa.

il va lasa chiar sa o imbratiseze, il va atzatza, dar nu se va culca cu el; sau poate se va culca o data, din motive umanitare (a se citi, din mila), si dupa ingurgitarea unei mari cantitati de alcool.

sindromul e clasic si valabil de cand exista umanitatea :)
Pentru SB si pasionatii de chestiuni "arzatoare" - de Hypatia la: 18/10/2004 22:15:21
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
M-am tot gandit eu intr-o parere si propun o sub-solutie la cea care vizeza intregul proces de rezolvare a conflictelor din Cafenea. Iata ce zic eu: haideti sa "vedem" unele lucruri ca pe niste dileme .
Sa transformam problemele in dileme. Va dau un exemplu: cu totii am auzit de Roswell si zicem ca mai stim cate ceva despre cele intamplate acolo. Stim, oare, cu adevarat? In 1999, statul american trebuia sa dea publicitatii colectia de documente despre evenimentele respective. A venit anul 1999 si singurul lucru in legatura cu Roswell a fost anuntul oficialitatilor americane ca documentele nu pot fi facute public decat dupa inca o suma importanta de ani. Mu comentez evenimentele petrecute, spun doar ca ele priveau in primul rand natia americana. daca un eveniment care i-a angajat doar pe ei nu poate fi facut public dupa 50 de ani, oare e de asteptat sa putem vorbi in cunostinta de cauza despre evenimentele care au antrenat intreaga omenire? Ma refer, desigur, la cel de al doilea razboi mondial. Cred ca toti ne dorim sa ne cunoastem istoria, dar prudent este sa o facem fara a deschide alte rani decat dele provocate de razboiul in sine. De aceea, va propun sa reconsideram anumite probleme de larg interes, din punct de vedere al unor dileme. Va mai rog sa tineti cont si de legislatia in vigoare. Astfel, in 2002 s-a dat o lege care interzice: 1. sa vorbesti despre Antonescu, 2.sa negi holocaustul in Romania, chiar daca onorata comisie prezidentiala va face publice rezultatele cercetarilor sale in aceasta chestiune abia in 2005,
3. sa le spui evreilor "j....", romilor "t...." etc.,
iar sanctiunile pentru incalcarea legii consta in inchisoare de pana la 15 ani .
Marea majoritate a celor ce s-au suparat pe anumite chestiuni sunt din Ocident. Eu nu stiu ce influenta are respectiva legii asupra D-voastra, dar eu nu vreau sa-mi vad prietenii dupa gratii. De aceea, va invit sa
va ganditi la cele propuse de mine...
Cu respect,
Hypatia
#25457 (raspuns la: #25313) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E adevarat cand spui ca prietenii ni-i alegem singuri - de Tofan Ana Isabella la: 05/07/2005 14:35:12
(la: Incursiune intre devotament si impasul creat de egoism)
Stau si ma daca am prieteni adevarati si daca eu insami nu am depasit de multe ori carapacea de egoism si i-am ranit.. Uneori as mai vrea sa mai fiu in relatie cu prietenii vechi si apoi iarasi vine un dracusor si orgoliul si rautatile ies la iveala. Treaba asta e reciproca. Pot spune ca mi-am facut un fel de prieteni virtuali aici la cafenea ,insa nu stiu care sunt cei adevarati
#58032 (raspuns la: #57973) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cum recunoastem un prieten adevarat? simplu - de rembrandt. la: 19/07/2005 18:02:47
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
punem sub 7 saltele si 14 perini un bob de mazare si il bagam la culcare (pe prieten). daca are vanatai pe corp si dureri cand se trezeste... inseamna ca e adevarat...


_______
keep it simple...
maan - de rac la: 01/10/2005 20:44:52
(la: Am putea face posibilă întâlnirea cafegiilor ?)
Polemica se poate face in mai multe feluri. Hai sa o alegem pe aceea eleganta, sa nu dam exemple negative.

Interventia ta vine si-mi da dreptate, de fapt. Ea demonstreaza cat de usor se pot interpreta vorbele, atunci cand sunt doar scrise, relevand astfel superioritatea comunicarii reale, in comparatie cu cea virtuala. De exemplu, cuvantul "Da" poate sa aiba sens de intrebare, de mirare, de plictisire, de uimire, de bucurie, de intristare... Insa asta vine din pronuntie, din ton, adica nicidecum din ceva virtual, surd. Sigur, noi aici suntem pe o pagina, noi am ales asta, dar... nu inseamna sa nu recunoastem ca tipul asta de comunicare de fapt nu reflecta 100% din intentiile reale, avute in vedere de catre cei care participa la aceste discutii virtuale. Este si ceea ce s-a intamplat cu Intruder, de exemplu, dar nu e singurul caz.
Revenind la Intruder, aici sunt doua aspecte: mai intai, ca au existat mai multe schimburi de mesaje private si mailuri intre mine si el, deci interventia mea nu e chiar grabita, ea vine dupa o perioada in care am obosit. O sa spui acum: de ce nu renunti, daca nu obtii ce vrei? Renunt, dar nu fara lupta, asta e raspunsul meu, mai ales cand mi se pare ca am dreptate, ca dupa ce dau dovada de buna-credinta, sunt tratat atat de distant.
Al doilea aspect legat de Intruder, pai, draga maan: de ce ii iei tu apararea? Oare el nu poate sa-si sustina punctul de vedere? Sau ai o afinitate pentru el? Ori, ma ai in target pe mine... Glumesc aici, desigur, dar, in general adevarurile se spun in gluma, nu?

Revenind la consideratiile tale pe tema utilitatii sau nu a intalnirii membrilor de pe site: esti libera sa crezi ce vrei tu despre asta, sa-ti imaginezi cum vrei tu tipul de discutie pe care l-ai avea cu Cassandra cand va veti intalni (asta tine de voi doua, nicidecum de un soi de... demitizare, pe care il sugerezi). Eu cred simplu ca asa cum este un om in scheletul lui psihic, asa va fi mereu, in orice situatie.
Daca inainte de revolutie cineva fura, si dupa aceea a continuat sa o faca, numai ca acum, in "capitalism". Daca cineva este harnic, sa zicem, este si acasa, in Romania, si in Canada, daca ajunge sa traiasca. Daca eu am niste valori, maan, le am si cand dorm, si cand merg la WC (scuze), si cand si ce scriu pe cafeneaua.com, si cand merg la serviciu, si cand merg pe strada.
Nu vad de ce doua persoane care au putut schimba discutii virtuale interesante, amuzante, spirituale, placute, atunci cand s-au intalnit face to face au devenit brusc gospodine blazate, plictisite, si ineteresate numai de vreo reteta de prajituri... Sincer, nu cred asta. Daca tu, sau altcineva aveti doua tipuri de comportament in sensul celor aratate de mine, atunci... n-are rost sa ne mai facem bataturi la degete pe tastatura...

In clipa cand porti o comunicare cu cineva (din nou vin la Intruder) pentru o vreme si descoperi niste puncte comune cu persoana, apoi, sunt altele care te atrag (chestiuni de cultura, educatie, si altele) - sigur, in masura in care le poti intui de departe, atunci, vii si-i spui, locuind in acelasi oras cu el: hei, you, hai sa ne vedem, sa ne intalnim, ca sa putem dezbate, ca sa facem "echipa", cum am zis eu. Sigur, nu poti forta, dar merita sa te intrebi si sa-l intrebi de ce. E normal, nu? Apoi, explicatia nu e explicatie, ci lungi texte in care se invarte in jurul cozii...Vii din nou si-i zici ca nu ai inteles, ca nu ai priceput, ca totusi..., dupa care din nou ascunzisuri, trageri de timp (nu stiu cum sa le zic). De aici vine pasajul cu “ai un talent deosebit in a scrie (…) mult si a spune (…) putin.” Aveam dreptate, in sensul ca asta e parerea mea, am dreptul sa cred asta, am si motive, despre care tocmai am vorbit.
Chestia cu frustrarile..., da, e o provocare voita sau facuta la nervi (recunosc ca ma aprind repede, dar ma si sting la fel), insa unde vezi tu aici agresivitate? Care este jignirea? Poate, pana la urma, nici nu sunt prea departe de adevar.
Insa, provocarea venea sa il faca sa ma faca sa inteleg si eu...
Vezi, maan, eu nu sunt omul care sa cedeze din prima. Daca la serviciu vine patronul si imi spune: "De maine esti concediat", ma duc si intreb de ce. Apoi, iar si iar de ce, pana inteleg. Nu ma pun de-a curmezisul, vreau sa fiu bine inteles, dar nu inghit nimic nemestecat, nu pierd nimic fara lupta, nu ma resemnez asa usor.
De aceea am avut acest schimb cu Intruder, pe care, daca l-as intalni, l-as lamuri eu... In fine.
Eu, cu oricine m-as intalni de pe acest site, ori de pe altul, as fi, si am fost la fel. As vorbi asa cum scriu... As dezbate ce si cum dezbat pe aici...
Crezi ca sunt nebun daca am propus intalnirea asta? N-are decat sa faca fiecare ce vrea, sa nu vina, dar intentia e fireasca, de bun simt, normala. Sau, cel putin asa o vad eu. Nu mai departe decat baiatul meu, care are 13 ani mi-a zis: Tata, uite, am primit un mail, prin care sunt invitat la o intalnire cu utilizatorii de pe site-ul... ma rog, nu mai stiu care. Pai, cand am auzit asa, am zis: de ce sa nu facem si noi? Adica, altii fac, se organizeaza, iar noi...
De aceea am deschis conferinta asta, si astea imi sunt crezurile despre comunicarea umana. Aaaa, ca unii cu altii nu se inghit: nu-i nimic, n-am nimic impotriva ca ne putem intalni pe "clase"... Ca si absolventii, cand se intalnesc dupa un numar de ani, nu se intalnesc tot anul, ci pe grupe...
Dar, eu am lansat ideea, nimic mai mult. Nu vreti? OK, nu-i bai.

In legatura cu DQ, am sa spun asa: totul depinde de partener. Uite, am fosti colegi cu care pe vremuri ma intalneam mereu, mergeam la petreceri, ne vizitam. Unii dintre ei, dupa ce s-au insurat, au disparut din cerc in timp ce altii au continuat sa se intalneasca, implicand si nevestele, bineinteles. Sigur, nu la aceeasi temperatura au mai fost contactele, dar ele nu au murit brusc.
Ceea ce vreau sa spun e ca e vorba de partener. daca este un sot/sotie incuiat(a), o persoana rea... si mai stiu eu cum, atunci se va simti in plus la genul asta de intalnire.
Daca, din contra, e o altfel de persoana, fii sigur ca se va adapta imediat, va intra in joc, daca nu cumva se va si inscrie in viitorul apropiat ca utilizator. Cam asta cred eu.

Am scris si eu un cearceaf..., dar nu asta e problema... Pot scrie si doua, si trei, daca as stii ca la capatul acestor demersuri ar putea rasarii macar un inceput.

Imi amintesc de Teodor Stolojan, cand era prim ministru, pe la inceputul anilor `90. Era o greva puternica (nu mai stiu unde, parca la CFR) si dadea la TV negocierile. Zicea atunci Stolo: Chiar daca ar trebui sa stau sa vorbesc 7 ore cu voi si sa va explic, si tot am sa o fac, ca sa rezolvam situatia...
Ma rog, citatul si contextul sunt aproximative, dar relevante, cred.

Asa si eu...
#76165 (raspuns la: #76124) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
imi lipseste un prieten adeva - de ygrec la: 23/11/2005 11:09:53
(la: Despre prietenie)
imi lipseste un prieten adevarat.
vreau sa mai discut despre o carte, despre un film. vreau sa ramin pe ganduri, la o cafea, sa tac alaturi de un prieten. sa ascult o muzica buna.
am prieteni. La fel de ocupati ca si mine: casa, servici, copii. cora/ carrefour/metro/ mall. din cand in cand o citirica unde zgomotosi, ne aducem aminte de ce mai faceam noi prin facultate.radem, ne simtim bine, ne descarcam. dar...atat.

E adevarat ca totul e relativ - de freedani la: 08/04/2006 20:54:31
(la: Despre prietenie)
E adevarat ca totul e relativ,dar avem nevoie de prieteni adevarati,de deschiderea inimii,a sufletului...Eu am mare noroc,in ultima vreme am intalnit oameni extraordinari,prieteni adevarati si simt cum mi se schimba viata.E adevarat ca schimbarea e in noi,dar fara o mana de ajutor...e greu...Un prieten adevarat iti poate schimba viata! Viata e frumoasa si chiar merita traita,dar nu fara prieteni.Cine nu are prieteni,e un om sarac.Eu vreau sa ma imbogatesc,deci caut cat mai multi prieteni adevarati.
#116178 (raspuns la: #89863) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ciao copii - de fefe la: 16/10/2006 17:43:42
(la: Trancaneala Aristocrata "10")
Acuma dimineata am primit chestia asta in email. Sper sa va placa si voua la fel de mult ca mie.

*************************
*************************
*************************

Aceasta este o scrisoare nostalgica, adresata celor care fac parte din generatia NOASTRA, GENERATIA X.

Nascuti pina la inceputul anilor 80, vedem acum in anul 2006 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat`o ei, si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred batranii, care bombane in spatele nostru ca „noi nu stim nimic".

Suntem ultima generatie care a jucat `scunsea, Castel, Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsea, Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii, ultimii care au strigat „Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) si primii care am vazut desene animate color.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca.

Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare.

Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere si am fost ultimii Soimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic.

Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.

Spuneam misto si fain in loc de cool. Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s`a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce naiba s`a certat Mila cu Shiro.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala. Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam.

Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, „muzica a inceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, oricum!" Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou niste
jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe e`uri, iar la scoala beam toata clasa dintr`o sticla de suc fara teama de virusi.

Noi am injurat arbitrul care ne`a furat la meciul cu Danemarca, si poate ca tot noi i`am trimis 10,000 de mailuri de „dulce". Noi nu ne dadeam bip`uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau Flori, fete sau baieti, sau Sticla, sau Adevar sau Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa pupam !pe gura! pe cine „iubeam". Noi suntem cei care inca au mai „cerut (sau li s-a cerut) prietenia", care inca roseam la cuvantul „SEX", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la colegi, care am complectat mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacut de copii, nu ne`am spalat pe maini dupa ce ne`am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam. Noi am auzit cum s`a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit`o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea „Feriti`va de magarus". Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de first-timers. Daca esti de`al nostru... Felicitari!
Ady - de munteanu rodica la: 27/03/2008 10:07:07
(la: In atentia adminului, daca va binevoi...)
Nu cred ca tu întelegi gresit.Sau poate ca nu as vrea sa cred? Mai stiu eu?
Cred ca-ti place să rasucesti putin spusele altora.Honey nu a dorit sa spună in nici un caz ca să ne turnam intre noi, ci ne provoca sa fim deschisi si cinstiti, fară a mai face acuzaţii voalate.Se practică acest lucru intre prieteni adevarati, fară nicio trimitere la metode comuniste .
Chiar am putea spune ca voi, unii din cei plecati ginditi uneori gresit
rastălmacind .Si apoi de unde, si de ce, nevoia asta mereu de a caracteriza?
De a critica ce nu-ti place.Cînd am spus ca esti "cuceritor"sau am facut referire la "agentie matrimoniala"de ce te-ai simtit ofensat ? Tot atit de bine puteai sa crezi ca vreau sa spun
un bărbat galant sau căutător.Sau ca este o glumiţă.Esti oare atita de corect încit să poti spune "gata pînă aici" sau doar doresti
sa-ti impui punctul de vedere?

#296440 (raspuns la: #296424) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu cred ca prieteniile ade - de alien la: 29/10/2003 07:58:36
(la: Prietenia si prietenii)

Eu cred ca prieteniile adevarate se leaga in copilarie si in prima tinerete-spune Ingrid

Daca ar fi asa,inseamna ca cei casatoriti dupa prima tinerete sunt niste ratati din start.Pentru ca o casatorie implica prietenie adevarata ,altfel ea nu rezista si atunci ea nu exista.Dar viata ne invata ca realitatea este alta.Si altele ...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...