what the bleep do

Acu' ceva vreme am pus mana pe un documentar (what the blabla do we know) despre cum ne conduce viata chimia din noi, chimie pe care in fapt noi ar trebui s-o conducem.
E vorba mai precis de neoropeptidele secretate in exces care ajung cam peste tot in corpul nostru producand efecte dezastruoase de la obezitate pana la esec sentimental.
Mie practic in afara de cativa termeni bio noi nu mi-a zis nimic nou, ci doar mi-a confirmat in limbaj stiintific o treaba pe care o stiam deja de ceva vreme.
Nu-ti trebuie nici doftor, nici carti de selftraining, nici facultati ca sa fii bine si sa ai succes. Iti tre' sa fii foarte atent la unde faci buba si mai ales SA NU REPETI BUBA.

Detalii despre ce (ne) fac(em cu) neuropeptidele mai jos:

(preluat de pe www.personalitatealfa.com)
Neuroanatomia emoţiilor

Imaginează-ţi hipotalamusul ca o mică inimă care pompează în întreg organismul uman nu sânge, ca inima din piept, ci emoţii. Imaginează-ţi o minifabrică plasată în creierul uman, care are toate materialele necesare la dispoziţie pentru a construi orice tip de emoţie şi de a trimite această emoţie până la ultima celulă din organismul uman. O emoţie construită în hipotalamus poartă numele de neurosecreţie peptidică şi este de două feluri:
de eliberare,
de inhibare.

În momentul în care un eveniment exterior ne dă un motiv să simţim o anumită emoţie, în hipotalamus, aproape instantaneu, se asamblează neuropeptidele care se potrivesc cu emoţia respectivă. Apoi, ca o avalanşă, aceste neuropeptide circulă prin sânge către fiecare celulă a corpului nostru.

Fiecare celulă are nişte receptori, nişte tentacule prin care cercetează mediul din jur. Astfel ajung să aibă parte de vitaminele, proteinele şi toate celelalte substanţe necesare organismului. Să poţi trăi o viaţă cu adevărat liberă şi independentă, trebuie să scapi de dependenţele tale emoţionale. De ce intrăm mereu în aceleaşi relaţii, cu acelaşi gen de oameni? De ce avem tot timpul aceleaşi dispute? De ce avem aceleaşi atitudini în situaţii asemănătoare? Conform celor spuse de Dr. Joe Dispenza, când celulele sunt bombardate cu neuropeptide, ele devin mult mai insensibile la vitamine, proteine şi alte emoţii şi ajung să aibă foarte mulţi receptori care pot capta doar acea substanţă chimică cu care au fost obişnuite. În cazul dependenţelor, când generăm acelaşi răspuns de la creier către celule, celulele se vor obişnui cu acelaşi tip de neuropeptide, care vin cel mai des.

a aparut acum un film inteligent "What the bleep do we know?"..si melodia din fundal pune o intrebare retorica..:"Where will you go from here?"


when your heart deserts you
and your feet disapear
you find some old truth
wasted one without appeal

where will you go from here?

standing still inside you feel
there must be some way out here

si nu mai am rabdare sa scriu mai departe..dar uite o problema actuala...unde mai mergem de aici? si nu despre lumea materiala predictibila..ci despre cealalta...

Niciodata nu o sa convingi un pesimist sa fie optimist si niciodata nu vei convinge un optimist sa fie pesimist.

Sunt cel mai optimist om, si ma simt foarte bine.
Cautati pe net documentarul "what the bleep do we know" si o sa va dati si voi seama care e reteta succesului/fericirii. Optimismul ...

Fetelor,fetelor...
Vad ca de 2 luni si pret de circa 150 de comentarii si experiente de
viata ,noi femeile visatoare ne sfatuim si ne sfasaim sufletele in incercarea de a intelege ce ni se intampla si a gasi solutii si raspunsuri
... date de altii... Ma bucur ca unele dintre voi ati preluat termenul de
" sport extrem " pentru ca asta este : dai cu capul de stanci ,faci cucuie, te tarai in genunchi si te julesti , iti mai pun prietenii cate un
leocoplast pe rani si tu continui sa te antrenezi in speranta ca vei ajunge o data si o data ... cu adevarat la ... EL - premiu suprem ...
Nu vi se pare ciudat ca pana acum n-am citit aici nici un comentariu
oglinda scris si de catre un barbat ? Oare sa nu fie nici o femeie capabila
sa se poarte asa aberant atunci cand iubeste ? Nu credeti ca barbatii din
povestile noastre dau dovada de infantilism ? Mie cel putin "al meu " mi-a
si spus ca s-a speriat de ce i se intampla si ca eu sunt " prea mult "... cu toate ca e super doctor in medicina ,opereaza prin toata Europa , e
o namila de om si eu am 1.60 ... si are si 45 de ani ...Am ajuns la concluzia ca (cel putin in cazul meu ) faptul ca inca nu mi-am reprimat sentimentele e optiunea mea personala de a nu pierde frumusetea dureroasa a lor si a neimplinirii ... de a ramane apoi ... cu sufletul gol ... M-am obisnuit in
schimb sa convietuiesc dulce-amar cu durerea ... si ma bucur oricum de
aceasta experienta pentru ca m-am redescoperit ca femeie ,dupa o
casnicie ratata care a durat aproape 20 de ani ... Ma pregatesc si-mi
fac curaj sa pornesc un divort care probabil va fi complicat si foarte
costisitor ,dar stiu ca e unica solutie ... nu pentru a ajunge si a fi cu EL,
ci pentru a ajunge sa fiu EU ...
Am fost si eu siderata de comportamentul imprevizibil si inexplicabil al
" sufletului pereche " ... Cand suna si tace prelung sau imi spune ca a slabit 10 kg. in 2 luni ... de durere ... , cand nu suna 3 saptamani ca apoi sa-mi spuna ca se topeste de dor... , cand vine sa stea
5 zile numai cu mine , cand nu poate sa vina la Praga sa ne intalnim pentru ca a facut..."bronsita" ... si lista e interminabila...
M-am obisnuit si cu asta si oricum nu pretind nimic ... pentru ca oricum
nu inteleg nimic ... daca o fi ceva de inteles ... Am hotarat sa nu mai folosesc ratiunea in aceasta situatie ( oricum nu foloseste la nimic ) si sa
las viata sa curga ...
Cazul Anjei e oarecum diferit de al lui Cricri si al meu ( sau al altora).
Ori nu-l iubesti cu adevarat pe "medicul de la periferie" , ori nu esti sigura
ca el te iubeste destul ... Amenintarile cu sinucisul sotului si presiunea
familiei de dragul conformismului si al imaginii publice sunt un "bullsheet"... Tu esti responsabila de ce faci cu VIATA TA ...ca si ceilalti cu a lor ... Numai TU stii unde si cu cine esti FERICITA si cum
sa-ti gasesti implinirea sufleteasca fara de care toate vilele de la MonteCarlo si Ferarriurile din garaj n-au nici o valoare ... Sa continui sa
te culci cu sotul tau , visand in timpul asta ca faci dragoste cu cel pe care-l iubesti ? Si apoi sa umpli pernele de lacrimi si de frustrare ? N-am
sa inteleg niciodata cum pot fi barbatii atat de lasi si de egoisti ? Daca te
iubeste cu adevarat vrea sa te vada fericita si ar trebui sa gaseasca taria de a te elibera si de a te lasa sa faci ce simti ... Iti vorbesc din
proprie experienta si cred ca trebuie sa fii sincera in primul rand cu tine
si apoi cu ceilalti. Cum poate fi multumit sau fericit sotul (al meu ,al tau ...) doar pentru ca te poseda ,stiind ca sufletul tau e in alta parte ?
Asta da diavolism ...
Fetelor ,iubiti-va pe voi in primul rand si atunci ii veti iubi si pe ceilalti si ii veti face fericiti ... daca vor ...daca nu , viata e prea scurta ca sa o
irosim lingandu-ne ranile ...
Cricri , am un film interesant care cred ca te-ar ajuta mult.( What the bleep do we know - vezi ca am scris un text despre el ) Daca il vrei
scrie-mi pe mail : cristina_a_neagu@yahoo.com

pareri filozofice gasesti sute, mii..oricum ..destule.totusi cred ca niste pareri stiintzifice sunt mai interesante atat pt cei care cred , cat si pt cei care nu cred in dumnezeu.

asa ca pt un punct de vdr stiintzific va recomand sa va interesatzi de urmatoarele documentare : "what the bleep! do we know" si "Imax -Unlocking The Mystery Of Life".

acum...parerea mea..
din pacate nu mai cred in dumnezeu, desi..as fi vrut, pt ca era un ceva catre care ma puteam intoarce ori de cate ori aveam vreo problema, ca si cum cineva ar fii fost acolo si m-ar fi ascultat.

atzi putea sa va mai uitatzi si pe discovery din cand in cand ...am vazut vreo cateva reportaje in care se demostra ca biblia nu e chiar completa si nici unele intamplarile din ea nu ar fii cu totul adevarate (sau au fost spuse pe jumate).s-au gasit si alte evanghelii pe care anumitzi preotzi au incercat sa le ascunda...si uite asa ..tot felul de idei care mi-au subrezit credintza ce o aveam candva.

A fost si o conferinta pe aceasta tema, deschisa de criscris mai demult, deci nu e nou. Insa abia acum am reusit eu sa-l vad.

Il recomand cu caldura lui bygot, ca si lui Jeniffer. Nu ca n-ar fi interesant pentru oricine.
Priviti si ganditi-va la... voi! :)
--------------------------------------------
Pentru cine-l cunoaste bine, si iadul e tot un fel de "acasa"

un alt documentar care circula pe net si m a impresionat la fel de mult ca si The Secret

What The Bleep! Do We Know

mi se pare ca este si un film pe tema asta. doar am auzit de el, nu l-am vazut. cantitatea care"dispare" la moarte:21 de grame.
si parca avea casandra o conferinta pe aici despre asta sau doar a scris, nu-mi mai amintesc exact.
un film documentar care mi-a placut mult din acelasi domeniu: what the bleep do we know.era si o conferinta deschisa de cineva pe tema filmului, dar se pare ca nu l-au vazut destui sau nu a placut multora.ideea vehiculata acolo imi place, decat ca la chestiunile legate de fizica cuatica ma cam pied.:(

Imi pare bine ce zici, se pare ca putem avea un teren comun de discutii.
Eu cred ca ai fost prinsa in credinta celor din jur. Eu am avut noroc sa cresc intr-o atmosfera fara influentele credintelor pagane, dar din pacate si necrestina. Mai tarziu am devenit credincioasa, greco-catolica, dar recunosc si meritele celorlalte credinte.
Daca nu ai convingeri puternice, au influenta asupra ta intamplarile din jur.
Sa facem ce spun preotii...Blestemele etc nu sunt agreate de Biserica.
Din punct de vedere al paranormalului, spiritualului, ma intereseaza influenta psihicului asupra evolutiei noastre de-a lungul vietii, cum putem sa ne schimbam viata in bine. Poate ai vazut filmul The Secret sau What the bleep, do we know! Am citit cartea Puterea prezentului, a lui Eckhart Tolle, in care este prezentata calea de a fi fericit. Sa renunti la influenta trecutului si a gandurilor de viitor. Vezi, trecutul nu ne influenteaza decat daca ne gandim la el. De griji scapam fie in viitor, rezolvandu-se, fie sa ne dam seama ca nu le putem schimba, deci trebuie acceptate. Astfel prezentul e liber de griji!

Zic si eu cum mi se pare in momentul asta.
In ce sens sa ne schimbam? Totul e sa vrem cu adevarat, restul vine de la sine.
Am vazut filmul documentar The Secret si legea atractiei se verifica in realitate. Iti orientezi mintea, gandurile spre ceva anume si atragi in viata ta acel ceva. Lucrurile de care esti convins prind viata. Am vazut "What the bleep, do we know" si incerc sa vad altfel lumea; putem iesi dintr-o realitate rigida si sa facem mai multe in viata, daca vrem cu adevarat. Este evident ca stiinta nu si-a spus ultimul cuvant. In schimb, crestinismul admite ca realitatea e mai complexa si mai greu de incadrat in normele rigide din trecut.
Ce este religia ortodoxa, o dogma sau o "oferta" a divinitatii pentru ca omul sa-si cunoasca indatoririle si sa stie cum sa aiba o viata frumoasa?

fain. e din what the bleep do we know, cumva?
intr-adevar, chestia asta cu observatorul care modifica comportamentul (scuze cacofonia) electronilor te face sa te gandesti...
eu de exemplu ma gandesc ca un fascicul de electroni, sau chiar cate unul, se comporta ca o raza de lumina. si cred ca a zis cineva la un moment dat ca lumina este atat unda cat si particule.

o povestioara foarte draguta pe tema mecanicii cuantice este cea cu pisica lui schrodinger, de asemenea disponibila pe wikipedia.

aceasta lume este una ce merita cu adevarat explorata, cu atat mai mult cu cat nu e observabila :) cred ca doar matematica, mai precis statistica, poate oferi niste raspunsuri.
din pacate eu sunt orientat mai degraba spre intelegerea fenomenului in sine, lucru pe care il gasesc extrem de dificil uneori. dar pune neuronul in functiune :)

http://thinking-critically.com/2010/10/05/what-the-bleep-do-we-know/

http://skeptico.blogs.com/skeptico/2005/04/what_the_bleep_.html

e mai mai putin timeconsuming decat de vizionat filmul

Poate ca important e sa iei cu discernamant de acolo ce-ti trebuieste. Avand in vedere generozitatea ideilor din film, poate am vazut numai ce ma ajuta... :D

Acum cativa ani? Sigur n-ai vazut "What the bleep do we know?" Asta e altul. Ce sa manipuleze? Dupa filmul asta iti vine sa manipulezi...

Zeitgeist nu m-a atras. Pentru mine filmul e din seria "The Secret" si bineinteles "What the bleep do we know?!"

Dupa mine, imbinarea dintre stiinta si psihic/divinitate (de ce paranormal? paranormalul nu e decat ceea ce nu se poate explica, experimenta stiintific etc) a inceput de cand fizica cuantica descopera ca universul sub-atomic are niste insusiri care ne poate ajuta in intelegerea profunda a Universului si a omului.

Ideile din film se pot experimenta pe fiecare. Fiecare pe sine insusi.

asa se numaea un documentar, probabil unii l-au vazut.....am vazut in conferinta asta ceva despre anticrist...nu era vb de asta, eu nu ma refeream la sfarsitul lumii, ci la asa zisa trecere in a 4-a dimensiune...
apocalisa din biblie era doar un "vis" al acelui om...care vedea prin acesta apocalipsa evadare din problemele de acum 2000 de ani si oferea oamenilor "buni" o scapare...va rog...nu ma faceti referiri la biblie despre acest subiect...doar daca este ceva scurt si clar
un film serios despre fizica cuantica si un nou mod de a percepe lumea este "what the fuck do we know?"
si va rog, nu mai faceti comentarii inutile, sau luati peste picior pe aceia care cred ca se poate intampla ceva...mai bine ati avea un argument serios...va multumesc

abia acum ti-am vazut confa asta. este una si despre "what the bleep we know":http://www.cafeneaua.com/nodes/show/8812?page=1

As in: Que carajo quieres?(What the hell do you want?),¡vete al carajo!(go to hell!)¿Que es eso, carajo?(My god, what is that?).
Si ar mai fi unul de care nu as vrea sa amintesc aici, da cre ca tu deja stii nu?
La care dintre sensuri te-ai referit?

ce cred eu, desi nu/i prea important in context...

cu muuulti ani in urma am cunoscut un camerunez...chestii de discriminare si la ei...am discutat printre altele de tigani si in urma discutiei, prieteneste, m/a facut fascist. Nu m/a deranjat chestia asta.

nu am nimic impotriva "tiganilor" per ansamblu.

am mers insa in tren ani de zile, si cand se urcau tiganii in vagon, miros, tipete, seminte scuipate aiurea, imbranceli, etc...toti ceilalti se refugiau in alte vagoane...1-0 pentru ei

de cand suntem mici, suntem invatati sa ne conformam regulilor elementare ale societatii. Cei mai multi reusesc. Nimic mai fals in ce/i priveste pe tigani. Se tin cu dintii de particularitatile lor. Pana si cand vorbesc, desi majoritatea vorbesc bine romaneste, cand sunt pe langa romani o dau pe tiganeste.

Cu tot respectu, daca langa mine, facand ce fac eu, diferit doar de culoarea pielii, se afla un tigan, poate deveni cel mai bun prieten al meu insa, ca si ei, ma voi tine cu dintii de particularitatile noastre.

e vorba de un documentar facut de cativa doctori, se cheama "What the fuck do we know". Sau asa scria pe CD-ul primit de moi. :))

ana, io nu halesc deloc metode minune de imbunatatire a vietii, dezvoltarii personale si alte bullshituri.

da' un lucru stiu sigur - ce-si face omu' cu mana lui se cheama lucru manual si nu desface nici dracu.
to noi desfacem (sau ar trebui) - se cheama prezenta de spirit.

Dear fellow editorial photographers and colleagues:

It was with significant dismay that we read The New York Times' recent contract offer to its contributing freelance photographers. It marks a new low point in our industry's downward spiral in the terms under which freelancers are asked to work for publications.

Over the years the Times has been continually diminishing the compensation it pays to freelancers. It has not raised its assignment fees for so many years that inflation has greatly eaten away the value of the payment. By comparison, standard photo assistant day rates in most metro areas of the US now outstrip what The New York Times sees fit to pay its freelance photographers for creating the visual content of its pages. To add insult to injury, in 1998 the Times began demanding web use without additional payment, then a few years later unilaterally eliminated transmission fees, and now is asking for copyright with no additional increase in compensation. The Times is in essence seeking to gain virtually all the benefits of having employees without bearing any of the real costs. Why should freelancers subsidize The New York Times in this manner?

In its defense, the Times has argued that this contract is not much different from many contracts currently employed by newspapers. We feel that joining the ranks of other publishers that attempt to bully their freelancers with bad terms and bad contracts only makes the Times one more bully on the block. Given that the Times takes pride in presenting itself as an organization devoted to integrity and excellence, its treatment of freelancers clearly violates its own cherished principles. We would think that a publication as esteemed and prestigious as The New York Times would find this situation most embarrassing, not to mention demoralizing to those who are asked to distribute this contract.

From a photographer's perspective the Times contract is an abysmally bad deal (for a thorough analysis, please go to:
, plus more information at:
). EP has always strongly taken the position that photographers should say NO to bad deals. We continue to urge all freelancers to walk away from bad deals.

Sincerely and respectfully,

The EP (Editorial Photographers) Board of Directors

Brian Smith, EP President
Shawn Henry, EP Vice President
Andrew Buchanan
Leslie Burns
Ed Caldwell, EP Treasurer
Andy Freeberg
Rich Frishman
Michael Grecco
Jason Grow
Pat Harbron
Robert Holmgren
Robert Houser
Regis Lefebure
Paula Lerner
William Mercer McLeod
Eric Millette
Richard Morgenstein
Seth Resnick
Ken Richardson
Rick Rickman
Brian Smale
David Strick
Dinu Lazar
Brad Trent
Danny Turner
Jennie Zeiner

EDITORIAL PHOTOGRAPHERS
www.editorialphoto.com