comentarii

zămbind


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ginduri si vise 9 - de sami_paris74 la: 28/12/2011 17:00:22 Modificat la: 28/12/2011 17:12:49
(la: Ginduri si vise)
Se aşeză la rând în staţia de taxi, se urcă întrun BMW ultimul model, taximetristul era un arab cu alură de marocan, pitic şi amabil, îl ajuta să depună bagajele în portbagaj.
Valiza cu banii nu o lăsă din mână, aşa că urca cu valiza cu tot şi o aşeză lângă el.
Arabul degaja o energie negativă şi el o simţi. Alungă gândul departe la spate şi ceru taximetristului să-l ducă la Creteil, un orăşel care se afla în apropiere de Paris.
În minte începură să i se perinde diferite gânduri, începu să zâmbească, fiecare muşchi al obrazului, fiecare nerv i se încordaseră la maxim, gândind că taximetristul poate să fie poliţist ! Dar nu era poliţist...
Ajunse la Creteil, taxiul opri exact acolo unde dorise el să oprească. Plăti şi lăsă bacşiş zece franci, apoi cara geamantanele pe rând, până ajunse în dreptul unei vile cu două etaje.
Sună îndelung la soneria de la poartă, soneria suna strident, dar nu răspunse nimeni, scoase dintr-un buzunar o cheie bizară, pe care meseriaşii o numesc « şperaclu » răsucii de câteva ori cu el în broască şi îl întoarse o dată brusc spre stânga, învelise zona cu o cârpă uriaşă ca să nu facă zgomot.
Uşa se deschise, învârti spre dreapta butonul auriu şi aprinse lumina. Verifică dacă între butonul auriu şi suportul întrerupătorului rămase încă agăţat firul de păr, pe care îl lăsase că « semn » la plecare.
Răsuflă uşurat, fiind convins că de la plecarea lui în America, nimeni nu pătrunsese în casă.
Şmecheria cu firul de păr o învăţase la cursurile de pregătire în legiunea străină, fredonă o melodie şi aşează valiză plină cu dolari pe pat, se aşeză pe un scaun mobil cu care făcu câteva rotaţii în jurul axei, se opri din rotaţie în dreptul valizei, o deschise şi începu să aşeze pachetele de bani într-o cutie de metalică de inox pe care o transportă cu greu la subsolul clădirii, coborând o scară interioară cu paşi mărunţi şi repezi
Locul unde ascunsese lada metalică plină cu dolari era plasată într-un loc bine calculat, avea acces la bani direct de la strada , intrând la subsolul clădirii printr-o mică fereastră de aerisire prevăzută cu bare groase de fier ruginite din cauza umezelii, alt acces era direct pe scară pe care coborâse cu o jumătate de oră mai înainte.
Sună de la o cabină telefonică un prieten vechi, pe care toţi amicii lui, ţiganii români şi francezi, îl numeau « Contele de Futilac ». Contele răspunse la telefon şi se scuză că nu poate veni la Paris pentru că avea nunta cu iubita lui ¨Popeda, la Strasbourg.
Se urcă în metrou şi coborî într-o staţie foarte apropiată de Champs Elisées .Se plimba mergând atent la luminile colorate şi la magazinele de lux , privi cu interes picioarele femeilor care se plimbau singure şi întorcea capul în momentul când era atras de o privire plină de promisiuni.
Era ora trei . Treptat, treptat marele bulevard se aglomera şi mai mult, lăsând să se înţeleagă că această oră, era cea mai frumoasă oră a Parisului.De fapt parizienii dorm ziua şi noaptea le place să se plimbe, să admire la infinit misterele şi operele acestui oraş minunat.
Intră într-un cafebar şi se aşeză zâmbind amabil lângă o tânără deosebit de frumoasă, în timp ce barmanul, ai făcu şmechereşte cu ochiul, Dorin comanda două cocktailuri.
Barmanul cu precizia plină de importanţă al unui chimist de laborator, varsă şapte lichioruri diferite într-un recipient de cristal, îl umplu cu ghiată pisată, mai turnă şapte picături din şapte sticluţe diferite, amesteca totul cu un talent de scamator, vârî două felii de lămâie pe marginile paharelor, le presăra cu praf de zahăr, şi vărsă lichidul în pahare. Fata se recomandă politicos « Zaria » şi sorbi liniştită din paharul uriaş.
**
Scoase două bilete de câte o sută de dolari şi le puse pe farfurioară cu nota de plată, barmanul ai strecură rapid în podul palmei , un pliculeţ minuscul, plin cu un praf de culoare albă.
Să mergem ai spuse Dorin femeii într-o franceză perfectă. Ea îl apucă de mână şi îl sărută apăsat pe gură.
- Unde ?
- La mine acasă !


Se sarutara in taxi pe tot parcursul drumului,pina ajunsera la Creteil.

#626495 (raspuns la: #626481) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
4 - de Tot Areal la: 31/12/2011 14:36:50
(la: Apartamentul)
-Nu ştiu...dar mie mi s-a părut că de acolo vine, arată ea cu mâna spre camera încuiată.
Ştefan se uită la ea chiorâş zâmbind în colţul gurii.
-Mă! Tu vrei să mă faci cu tot dinandinsul să deschid uşa aia, nu-i aşa?!
-Ce zici?! Nu măi, nuu! Ţi-am spus că de acolo s-a auzit, acum ce să fac. A bubuit ceva, de două ori, ca şi cum ar fi căzut ceva jos aşa, din două mişcări. M-am uitat dar nu s-a mai auzit nimic.
Ştefan se întoarce pe călcâie, deschide uşa şi se uită se uită. Trec câteva secunde, apoi ridică din umeri.
-Se pare că nu-i nimic. Cine ştie, poate că întradevăr o fi căzut ceva. Habar n-avem ce e acolo. Poate că o fi picat ceva. Dumnezeu ştie.
-Dragul meu, eu m-am speriat, dacă vrei să ştii.
-Offf, măi Carmenuţa, o cuprinde el în braţe. La urma urme-i nu-i decât o casă veche. Îţi dai seama că se mai poate să pice câte ceva. Acum...
-Mda, cât de uşor e să zici... Dar să fi fost aici să auzii.
-Nu zic nu, probabil m-aş fi speriat şi eu, dar asta e, ce să facem acum. Trecem peste. Hai mai bine să mâncăm ceva că altfel ce vei auzi vor fi maţele mele cum chiorăie de foame.
Carmen răsuflă adânc şi nu mai comentează nimic.
Noaptea se lăsa ca un linţoliu, încet şi greu peste întreaga natură. Pe cerul senin apăruseră zdrenţe de nori negri ce păreau a se unii cu fiecare minut formând o perdea opacă. Luna, ce răsării aruncându-şi lumina albăstruie, începu să se recunoască învinsă de aceşti nori ameninţători. Aerul se răci, iar vântul se înteţii.
Ştefan se ridică de la masă ţinându-se cu mâinile de burtă şi închise geamul. Carmen, după ce abandonă tacâmurile în farmurie, îşi aprinde tacticos o ţigară.
-Bine că acum îţi aprinzi, după ce am închis geamul, o dojeneşte el părinteşte.
-Las’ că nu mori, se ridică ea greoi târşiindu-şi leneşă picioarele.
-Te-a moleşit masa asta, nu?râde el de ea.
-Cam aşa ceva. Acum m-aş băga în pat şi gata!
-Păi cine te opreşte?
-Şi cine strânge? Strângi tu?!
-Strângem mâine amândoi.
-Las’... Lasă că strâng eu după ce fumez. Nu lăsăm pe mâine, şti că nu-mi place, mai zice ea sprijinându-şi coatele pe pervazul geamului deschis suflând fumul albăstrui afară unde fu împrăştiat pe loc de vânt.
Aproape că înghiţi al doilea fum când vede, pentru o fracţiune de secundă, prin geamul întunecat ce dădea tot spre curte, al camerei încuiate, o siluetă albicioasă.
Se îneacă şi tuşeşte tare oprindu-i-se respiraţia. Ştefan din doi paşi e lângă ea şi după ce o loveşte uşor după ceafă o face să-şi revină. O ajută să se ridice lângă geam ca să respire câteva guri de aer proaspăt.
Ochii ei roşii şi înlăcrimaţi începeau să-şi revină.
-Vezi ce păţeşti dacă fumezi, o ceartă el.
-Am văzut ceva în camera aia, se agaţă ea de gulerul lui cu amândouă mâinile. Sincer îţi spun, de aceea m-am înecat. A fost cineva în dreptul geamului. Când m-am uitat acolo s-a ferit brusc, dar tot l-am văzut!
-Un bărbat?!
-Nu ştiu...! Pe cuvânt, îţi spun, doar nu mă joc acum! Era îmbrăcat cu ceva ce părea un halat descheiat sau aşa ceva, în orice caz, deschis la culoare. Nu te mint l-am văzut. Parcă stă şi mă urmăreşte pe oriunde merg. Mai întâi când ai coborât tu cu bubuiala aia şi acum aici!
Fără să stea să se gândească prea mult, Ştefan, cuprins d eun val de adrenalină şi furie, deschide nervos uşa ce dă spre holul întunecat, îl străbate cu paşi repezi şi apăsaţi, apoi bate cu pumnul în uşa camerei încuiate.
Bum..! Bum..! Bum..!
-Băi, care eşti acolo! Te-ai pus să te joci cu noi, bă! I-a ieşi tu afară să stăm de vorbă, să vorbim aşa, ca între bărbaţi! Bum...! Bum..! ,mai dă el cu pumnul în uşă apăsând totodată pe clanţa, dar uşa rămase închisă, iar dinăuntru nu răzbăte niciun zgomot. Ascultă, bă amărâtule!continuă el pornit. Dacă mai te joci de-a sperietoare cu noi, trec şi prin uşa asta şi prin tine! M-ai auzit, laş nenorocit!îşi varsă el năduful şi încheind cu un picior bine plasat în mijlocul uşii ce se scutură din încheieturi.F___ţi mama ta de nenorocit!!
Carmen îl apucă de mână trăgându-l până înapoi în bucătărie.
-Opreşte-te! Acum indiferent cine-o fi sper c-a înţeles mesajul!
Ştefan mai trage câteva înjurături ameninţând cu pumnul încleştat uşa ce abia se mai vede din întunecimea holului.
#626570 (raspuns la: #626569) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
8 - de Tot Areal la: 31/12/2011 14:40:45
(la: Apartamentul)
-Stai numai liniştită, o forţează el să rămână în pat. Rămâi aici, nu plec decât dincolo.
Trecând dincolo, Ştefan se repede la geam. Îl deschide şi se uită spre camera misterioasă, dar nu vede nimic. Întuneric şi linişte. Îşi duce mâinile la faţă în încercarea de a alunga acest coşmar, de a şterge imaginea ce o simte în minte.
Afară, vântul sufla cu putere suierând sinistru, mai ale prins în în capcana de caramidă a curţii. Face câţiva paşi spre uşa ce dă pe holul întunecat, dar nu are putere să deschidă uşa. Consideră că e mai bine s-o lase aşa. Las’ că vine dimineaţa şi va rezolva el problema, gândeşte punându-şi mecanic un pahar de apă. De dincolo o aude pe Carmen cum se foieşte în pat. Îşi prinde fruntea în mână, deşi nu-l doare capul, dar aşa nu mai merge. De continuă cu frica asta, îşi va pierde minţiile La urma urmei nu e decât o casă veche, deci e normal să pocnească din toate încheieturile şi să se audă tot felul de sunete. E o casă goala, ce naiba. Orice zgomot , chiar din vecini poate fi amplificat între aceste spaţii mari libere. Dă pe gât fără poftă paharul de apă şi se reîntorce în pat cu sufletul uşor. Se aşează lângă ea întinzându-se cât e de lung. Carmen se joacă mângâindu-i bărbia ţepoasă, apoi îl priveşte blând zâmbind oarecum forţat.
-Vreau să plecăm de aici. E întradevăr o casă mare, nu plătim nimic, dar nu-mi place locul. Poate dacă mai erau şi alţii în casa asta, mai zic, dar aşa, şi cu toate ciudăţenile astea... Vreau să merge la un hotel motel ce-o fi, oriunde găsim loc, măcar astea două zile să le stăm liniştiţi.
-Hai să-ţi spun, se răsuceşte el spre ea cuprinzând-o cu braţul peste mijloc. De fapt nu este nimic aici. Gândeşte-te că dacă cineva, vre-un vecin, din casa alăturată ar bate la el în casă, aici s-ar auzi la fel, căci e mult spaţiu gol, înţelegi?! E ecoul... Acum ai văzut şi tu că nici în camera aia nu e nimic. Suntem oameni maturi, doar nu ne speriem de aşa ceva, unde mai pui că stăm tot timpul cu lumina aprinsă.
-Atunci cum îţi explici?
-Crezi că-mi mai bat capul cu asta? Nuu, nu mă mai interesează. Mi-e greu să dau o explicaţie logică şi exactă, aşa că mai bine nu-mi mai bat capul şi gata.
-Bună gândire ai. Eu sincer cam îmi fac griji. N-am venit aici să vânez fantome, ci ca să mă simt bine, doar că ... În fine, s-o lăsăm moartă. Ai făcut cafea?
-Nu. N-am mai avut chef. E prea frig acolo.
-Fac eu. Acum că mi-a trecut somnul chiar am chef de o cafea caldă, sare ea peste el şi îmbrăcându-şi la repezeală, înfrigurată hainele ce zăceau azvârlite pe jos.
Ştefan îi urmăreşte paşii unduitori fluierând admirativ după ea, apoi râzând îşi trage pătura peste cap să nu-i vadă reacţia.
Focul ardea încetişor sub ibricul în care apa începuse să se încreţească mărunt. Carmen îşi strânse mâinile la piept să se mai încălzească. Se învârte prin bucătărie şi încearcă cu disperare să nu se uite pe geam, cu toate că o atrage ca un magnet. Cedează ispitei şi aruncă o scurtă privire pe furiş. Nu vede decât întunecimea nopţii. Se întoarce cu spatele gândind la cele spuse de Ştefan. E oare poşibil ca ea, om normal şi cu mintea întreagă să cedeze în faţa unei asemenea idei absurde. Îşi zâmbeşte. Se uită iar pe geam. Îi vine să strige sus şi tare că nu-i e frică... Cafeaua se umflă în ibric şi cât p-aci să de-a pe-afară. O i-a de pe foc învârtind cu o lingură. Aburii calzi şi plăcut mirositori împânzesc aerul în ambele camere.
-Miam , miam, ce bine miroase, strigă Ştefan din vârful patului.
-Vrei?!
-Păi, normal! La cum miroase...
-Stai că-ţi pun să se răcească puţin, zice ea turnându-i într-o cană apoi deschide larg geamul punând cana pe pervaz în bătaia vântului rece. În două minute se răceşte şi-i aduc.
-Chiar te rog!
Ochii ei se plimbă prin curtea măturată de rafalelel vântului. Îşi imaginează că ar fi chiar frumos aici dacă cineva ar avea grijă şi ar amenaja locul. Clădirea nu-i chiar urâtă, doar că nu e întreţinută. Privirea i se urcă de-a lungul pereţilor scorojiţi. Toate încăperile sunt cufundate într-un întuneric greu şi tăcut. Învârte uşor în cana lui Ştefan. Inevitabil privirea îi alunecă spre camera învecinată.
Ochii i se măresc de groază, buzele i se contractă iar inima încetează o clipă să-i mai bată, şocul smugându-i un spasm, cana cu cafeaua aburândă răsturnându-se peste geam, căzu în curte. Din spatele geamului, o arătare o privea direct, cu faţa semadă lipită de geam. Părul cărunt împrăştiat îi cădea peste umeri, faţa osoază, alb-cenuşie, cadaverică, cu ochii mari înfundaţi în orbite o fixau demonic. O pelerină
#626574 (raspuns la: #626573) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fluturi de noapte 1 - de sami_paris74 la: 10/01/2012 18:17:43 Modificat la: 13/01/2012 20:42:37
(la: Fluturi de noapte)
- Unde este ? Futuţi grijania mami mătii de ţigan !.
- E în camera şefule, doarme! Nu-l omorî, mânca-ţi-aş curul dumitale/
- Nu-l omorâm ba urâtule, îl trimitem în vacanţă la nemţi, spuse Zavragiu zâmbind cu subînţeles.
Şi-apoi shafuli eşti de-al nostru mânca-ţi-aş curul dumitale, nu-l omorâţi şi bătrânul se aşeză în genunchi.
Tandoi din Cringasi se trezise de mult, veni cuminte şi se aşeză în faţa tatălui... Pe mine mă căutaţi ?
Poliţiştii ai legară mâinile la spate, Zavragiu scoase din toc un pistol rusesc şi trase un glonţ în capul bătrânului. Na ţigane ! Să nu-mi mai mănânci curul... că am mare nevoie de el. Jandarmii şi poliţiştii începură să râdă.
Într-o săptămână strânseseră în jur de 200 de ţigani tineri şi 15 fete cam de aceiaşi vârstă. Doi dintre jandarmi au violat două fete tinere, una de 12 ani şi alta de 15 , apoi unul dintre ei le-a înjunghiat cu o baionetă şi le-a scos afară în curte pline de sânge.Au aşezat corpurile tinerelor fete pe o stivă de cadavre aşezate geometric lângă un zid de cărămidă.Pe fata cea mică , Tandoi o recunoscuse imediat, era tot din Cringasi şi era faţa unei vânzătoare de flori pe care o chema Atena.
După acesta istorie i-au scos pe toţi din chestura, i-au încărcat în trei maşini şi i-au dus la gară.
Acolo la gară, pe peron, erau obligaţi să înainteze mai repede, pentru că din spatele lor veneau împinşi de la spate alte grupuri, care veneau valuri, valuri în urma lor. Toate coloanele cu ţigani au fost înghesuite într-un tren, ermetic închişi în vagoane, trenul se îndrepta spre Germania.
După câteva zile trenul plin cu ţigani şi evrei a ajuns în lagărul de concentrare de la Ravensbrusk, două patrule s-au repezit şi s-au aşezat în dreptul fiecărui vagon, au deschis uşile şi au ţipat către ţigani să coboare.
Cei care au mai rămas în viaţă au fost încolonaţi şi, susţinându-se unul de celălalt au fost obligaţi să intre în cinci barăci construite din lemn de brad.
Din cei 250 de ţigani muriseră 31 , ţiganca care-mi povestea istoria asta era o femeie vârsta de 65 de ani, scăpată din acelaşi lagăr de exterminare devenise iubita lui Tandoi din Cringasi.În timp ce povestea avea ochii înlăcrimaţi, plângea şi nu se mai putea opri din plâns.
Ştiţi dle Sami, eu acolo în lagăr l-am cunoscut pe Tandoi.
Erau doi doctori Karl Gebhardh şi un altul Fritz Fischer care foloseau toţi bărbaţii şi femeile pentru diverse experienţe. Pentru a reproduce rănile pe care soldaţii nazişti le căpătau pe front, doctorii tăiau membrele “pacienţilor” condamnaţi, peste care presărau sticlă spartă sau aşchii de lemn impregnate cu bacterii. De multe ori, pentru a crea un efect cât mai real, le spărgeau oasele cu ajutorul unui ciocan. Cei care rezistau experimentelor erau duşi pentru examinare în alte lagăre.În septembrie 1942 Tandoi a scăpat ca prin minune de toate injectările cu bacterii şi microbi, apoi i s-a amputat braţul stâng, apoi l-au scufundat în apă rece timp de 70 de minute, a fost băgat într-un cuptor special ca să observe până la ce temperatura poate rezista corpul uman, dar Tandoi a scăpat de fiecare dată.
Exact cu o zi înainte de sfârşitul războiului, unul dintre medicii SS , disperat de cazul ţiganului Tandoi, a scos pistolul ca să-l împuşte zicând » nu înţeleg ce fel de ţigan e asta că nu vrea să moară niciodată ! » a ridicat pistolul gata să tragă. Afară se auzeau împuşcături şi zgomotul blindatelor care pătrundeau pe poarta lagărului. Toţi ţiganii care au scăpat cu viaţă au fost repatriaţi în România, mulţi dintre ei zac însă în fundul gropilor comune. Cine mai poate să-i numere ?
Tandoi din Cringasi îşi dorise moartea zile şi nopţi, pentru el nu mai exista « timpul », cel mai preţios "dar ",venit din spaţiu ori de la Dumnezeu.Bacteriile si microbii injectati in corpul lui il facusera se sufere de o boala necunoscuta »o boala psihica care se nescuse in creierul lui , sa-i zicem o pasiune ,pasiunea de a iubii fluturii nocturni.
epilog - de sami_paris74 la: 12/01/2012 18:15:44
(la: Ginduri si vise 2)
Era ultima zi, norocul lui erau încă câteva milioane pe care le ascunsese bine, acolo în ascunzătoarea lui secretă de acasă, plus câteva sute de mii pe care le câştigase. Era doar o impresie, îl cunoştea pe Tandoi, bătrânul care avea mâna tăiată în Germania, toată lumea îl cunoştea, era el hoţ de buzunare, dar nu era tâlhar.
În definitiv nimeni în afară de Zahra nu cunoştea averea lui. Norocul lui era în mâna lui. Prinde-l ! Ascunde-l ! Nimeni nu ştie nimic. Pentru el, Zahra era o femeie sinceră, niciodată nu l-ar fi furat, nici măcar acum când ştia destul de bine că are zilele numărate. Rămase liniştit lângă maşina îşi aprinse o ţigare lungă de foi, o ţigare marca « Monte Cristo » cu aromă de ciocolată, trase câteva fumuri, privi luna plină şi strălucitoare care din când în când se ascundea printre nori. Ascultă vorbele lunii, graiul brizei uşoare a vântului de toamna şi glasul acela tainic din sufletul său, şi o sudoare rece i se prelinse pe frunte şi pe obraji amestecată cu lacrimi. Luna se mai ascunse o dată după un nor, iar ultima lui raza care părea că dispare definitiv părea că-i spunea lui Dorin.
« Eşti bogat, eşti puternic, eşti fericit ! » Când luna dispăru definitiv se făcu beznă, în tăcerea adâncă ce cuprinde firea, o voce lăuntrică ai şopti : « Eşti un hoţ Dorine ! » « Eşti un hoţ şi-ai să mori ! »
Intră în maşină şi trecu la volan, o sărută pe Zahra, BMW-ul cu motorul puternic alerga într-o viteză nebună pe autoruta , se duceau spre casă, acasă la Juan les Pinces.
- Dorin, te rog încetineşte puţin ! Nu uita că sunt şi eu lângă tine !.
Te înţeleg, nu eu sunt de vină că eşti bolnav !
Cu o timiditate înfrigurată încetini din viteză, o apucă de mână.
- Aşa este, ai dreptate.
- Iartă-mă !
Ajunseră acasă şi se duseră direct la ascunzătoare, casa era toată răvăşită şi aproape toată sufrageria era dată peste cap.
Uşa ascunzătorii era smulsă şi toţi banii lor dispăruseră. El baga mâna mai adânc în ascunzătoare şi deschise un capac mascat cu vopsea de aceiaşi culoare şi care mai mult ca sigur că acolo nu reuşise nimeni să ajungă.
Dădu capacul la o parte şi scoase o cutie de carton care o dată fusese ambalajul unei perechi de pantofi.
- Uite Zahra, asta este tot mai avem ! Desfăcu cutia şi scoase la iveală 1000 de galbeni.
- Am transformat o parte din bani în galbeni şi diamante, toţi galbenii sunt ai tăi, totul îţi aparţine, vinde casa şi du-te în ţara ta.
Observă că în casa erau ascunse câteva mini camere de filmat. Cine ştie de cât timp erau ascunse ?

- Am să iau maşina şi ai s-o găseşti în acelaşi loc unde ne-am întâlnit noi prima dată, acolo lângă Tour Eiffel.
O îmbrăţişă şi o sărută pe frunte.
- Te iubesc.
Zahra plângea în tăcere , o îmbrăţişă strâns la piept.” Adevărata lui durere o va duce singur, nu avea nevoie să fie mângâiat şi nici compătimit, nu avea dreptul că prin durerea lui să o lovească şi pe ea.
În câteva ore ajunse la Paris, parca maşina acolo în locul cunoscut de Zahra, apoi merse pe jos până la Pontul Alexandru al - III-lea lângă Invalides.
Îşi desfăcu ruxacul greu şi scoase din el două greutăţi din oţel, amândouă cântăreau 60 de kg, se urcă pe parapetul podului, lega cele două greutăţi de picioare şi apoi privi zâmbind ghirlandele sculptate cu măiestrie de câteva secole, privi trecătoriI care se uitau uimiţi la el, şi mai privi pentru ultima oară luminile becurilor din jurul lui, de fapt ultimele lumini din viaţa lui.
Se aruncă în acelaşi timp când un vapor plin cu turişti trecea silenţios pe sub pod.
Oare cât de bogată este Sena ?
« Continui să cred că majoritatea românilor, sunt buni, sunt simpatici, prietenoşi deosebiţi prin forţa şi curaj, doar că sărăcia şi instabilitatea politică i-a înrăit peste măsură , şi încep să cred că sunt din ce în ce mai răi şi mai neprietenoşi şi sinucigaşi »

#627043 (raspuns la: #626940) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
partea trin (adica trei) - de sami_paris74 la: 18/01/2013 08:52:11
(la: cainele coco si azorel)
Simt că mă trage de mâna şi-mi zice într-o franceză cu accent magrebian.
-Vrei să mănânci ceva cald împreună cu mine? La început am deschis doar un singur ochi, îi vedem doar o parte din picioare, l-am deschis şi pe cel de-al doilea ochi şi atunci am văzut-o pe magrebina în toată splendoarea ei.
Doamne Dumnezeule ce şucară era magrebina ! că mi-a căzut paharul de plastic din mâna ,iar pe jos s-au împrăştiat toate centimele.În clipa aia n-am mai văzut centimele,puţin îmi mai pasa de ele, le-am lăsat acolo şi-am încercat să mă ridic,simţeam că mi-au amorţit picioarele ,parcă eram paralizat.
- Ridică-te cerşetorule! De azi o să trăieşti lângă mine. Eşti căsătorit?
- Sunt văduv, mi-a murit nevasta acum zece ani.
M-a privit şi s-a apropiat de mine şi m-a sărutat direct pe ochi, mirosea a Cannel nr. 5, că eu în fiecare dimineaţa înainte de a mă instala la cerşit, intram într-o parfumerie unde mă parfumam de fiecare dată cu parfumul ăsta care era doar « testor » şi era gratuit
taf –taful,nu şi sticla de parfum !
Şefa magazinului îmi luase seama ,mă cunoştea de câţiva ani că mă parfumam în fiecare zi în magazinul ei, nu zicea nimic, intram un minut, făceam de trei ori ,taf, taf, taf şi ieşeam afară; la ieşire îi arătam mânecile de la haină, ca să vadă că eu nu am obiceiul să fur.
- Eu nu fur madame! Eu e om cuminte... toată viaţa mea am topit metale , am topit atât de multe metale că din cauza mea s-au schimbat polii magnetici ai pământului !Niciodată metalele n-au mirosit aşa de bine ca parfumul ăsta Chanel nr. 5 !!!
Am crezut că înţelegea româneşte, că de fiecare dată când treceam spre ieşire mă privea zâmbind.
Îmi plăcea la nebunie parfumul doamnei Chanel,că de la ea i se trage numele.
Şi dacă vreţi voi să ştiţi mai ţiganilor analfabeţi,că pe cucoana asta Chanel, o mai chema şi Coco, Coco fiind căţelul ei pe care îl iubea foarte mult,aşa că tot ceea ce a creat ea mă refer la îmbrăcăminte ,era semnat cu numele căţelului şi numele ei « Coco Chanel ».

-Je m’apelle Potcovaru! Coco,Coco,Coco…nr cinq .
Magrebina avea nişte sâni perfecţi ,m-a lăsat să o sărut acolo direct în stradă, şi din cauza emoţiei am uitat să-mi iau pătura şi valiza mea cu căţelul. Căţelul meu se numea Azorel, a rămas şi cred eu ,că nu rămas singurel,pentru că aproape toţi francezii aduceau zilnic bunătăţi pentru el. Aşa că, mai mult ca sigur că l-a luat cineva cu inimă bună.
Începând cu ziua aia, toată viaţa mea s-a schimbat în bine.

Locuiam împreună cu magrebina la un hotel de săraci, undeva la Porte de Clichy, ea se ducea toată noaptea la produs pe Champs, era frumoasă şi era solicitată de turiştii saudieni şi de unii arabi din Dubai.
În fiecare dimineaţă venea cu câteva mii de euro.
#639360 (raspuns la: #639359) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare - de Victorian Silă la: 24/01/2013 14:34:16
(la: Sarbatoarea Muzicii (II))
« Hm, greu de abordat, Şefu. Te previn, nu e de nasul nostru. Stai deoparte şi o să fii în siguranţă, bagă-te şi nu-ţi garantez cît de şifonat o să ieşi la contactul cu domnişoara. Îţi spun prieteneşte că… »
Remarcile lui reuşiseră să mă îndîrjească şi mai tare. Găseam fata mult mai simpatică decît chelneriţa lui. Era frumosă, dar avea o frumuseţe care nu provoca, chiar şi felul în care dansa îmi sugerase că nu-i plăcea să sară în evidenţă. Pot să vorbesc mult şi bine despre ce m-a făcut să pun ochii pe ea, pîndind prima melodie slow, ca să o pot invita la dans, dar adevărul este că Adi o caracterizase bine în numai cîteva cuvinte. Avea nişte ochi blînzi, cuminţi, ca de căprioară şi păruse inaccesibilă. Dar inaccesibilă textelor lui de cartier, nu însemna inaccesibilă mie. Aşa că, auzind primul blues, am sărit de pe bordură şi din trei paşi m-am postat în faţa ei. Era minionă şi mă privea cu o expresie vag nedumerită şi un pic speriată. Am luat-o de mînă zîmbind şi am invitat-o la dans, fără să-i las timp de gîndire. Am încercat să o ţin cît de aproape se putea fără să fiu bădăran şi am studiat-o cu coada ochiului. Avea părul castaniu, despărţit de o cărare pe mijloc, perfect dreaptă şi se folosise de eşarfă pentru a-l prinde cumva, într-un mod simplu, cît să nu-i cadă drept pe umeri, ci în valuri, răvăşite de eşarfă. Mirosea a şampon şi asta îmi plăcuse. Spre sfîrşitul melodiei, am întrebat-o în şoaptă dacă dansează de obicei blues-urile cu ochii închişi sau deschişi, pentru că mi-era imposibil să-i văd ochii. « Depinde cu cine dansez! » mi-a răspuns. « Dar cînd săruţi », am insistat, « cînd săruţi, ţii ochii închişi, nu-i aşa? » Nu mi-a răspuns, dar cel puţin mi-a aruncat o privire atentă, ca şi cum atunci m-ar fi văzut pentru prima oară. Melodia era pe sfîrşite şi i-am mulţumit că a dansat cu mine, fără să-i dau însă drumul la mînă, sperînd că dj-ul o să pună două sau trei melodii lente la rînd, cum era obiceiul şi exact asta s-a şi întîmplat, aşa că am rugat-o să mai dansăm. Nu m-a refuzat.
Mi-a spus că venise cu o colegă, de care se pierduse şi că la un moment dat avusese de furcă cu un tip foarte insistent, care o invitase la dans de nenumărate ori, deşi ea îl refuzase. De asta îi era un pic frică să plece singură şi aştepta să se lumineze, cu toate că pica pe ea de oboseală. Mi-a mai spus că nu era obişnuită să piardă nopţile şi că îi plăcea mult să doarmă.
continuare - de Tot Areal la: 28/01/2013 07:31:28
(la: DEPOZITUL)
(În cârciumă întră și Ana Aneghin)

Ana(salutând voios pe toți cei prezenți)
Bună dimineața domnilor!

Aurel
Bună, Ana !

Mihnea
Bună dimineața !

popa Ghiță
Fiica mea... Domnul să te binecuvânteze.


Ana(așezându-se la o masă alăturată)
O cafea, îmi aduci și mie, Aurele ?

Aurel
O cafea la doamna Ana ! Binențeles, vine acum, dar să ști că e juma`cafea, juma` amestec pentru că... deh, lipsuri!

Ana(se preface că nu aude cele spuse de Aurel și zice către Mihnea)
Domnu’ primar, se pare că vom avea schimbări în sat ? Se tot perindă soldații pe aici de zici că vine frontul.

Mihnea
Ce să facem, doamnă Ana, dacă e război ? Ne putem noi opune? De am putea să oprim războiul, nu i-am pune capăt ? I-am pune, dar așa... Acum, vom vedea ce și cum. Să sperăm că ne vor ocoli situațiile periculoase.

popa Ghiță
Bun o fi Dumnezeu...

Ana și Mihnea la unison
Taci popo !

Aurel(împăciuitor,venind lângă masa lui popa Ghiță și Mihnea, stă cu spatele către Ana)
Vă mai aduc un pahar părinte… ?

Ana( ciupindu-l pe Aurel de fund)
Așa te prezinți în fața unei doamne ? Îi bagi fundul în supă ? Unde mi-e cafeaua ?




Aurel(sărind ca ars)
Auuu… Ce faci ?! Doamne Ană, da’ ai minte ?!

Ana(zâmbind)
Hai, nu te supăra dragule. Am glumit și eu. Ce, doar nu te-a durut. Ai piele groasă...

Mihnea(către popa Ghiță)
I-a uite părinte. Mai zi ceva ? Poți. Ah tinerii ăștia... Ce zici de ei ?

popa Ghiță
Dumnezeu le vede pe toate...

Ana(nervoasă)
Și cum l-am ciupit de fund ?! Și asta vede ? De ce nu-i spui domnului ăsta al tău ceva din partea mea ? Hai domnu’ primar, nu mai fă pe sfântul. Între noi fie vorba, ce-i mai important acum, eu, Aurel sau chestia asta de care se tot vorbește că se construiește ?


Mihnea
Lasă, doamnă Ana, că mai glumim și noi. Doar nu te-ai supărat acum? Dar dacă tot veni vorba de chestia asta...eu zic că bine nu ne-o fi. Cât credeți că va dura până or să afle rușii și americanii și atunci să vezi. O să ne toarte-n cap la bombe cu nemiluita. Va fi prăpăd. Ce va mai rămâne din Bobocii Vechi? Nimic, de aceea eu am o propunere. Să cerem să mute depozitul, căci știm că despre așa ceva e vorba, ce s-o mai ascundem, deci să mute depozitul ăsta mai departe, dincolo de deal, dacă se poate. Dacă îmi dați acordul vostru, voi lua asupra mea aceasta muncă periculoasă.


Ana
Periculoasă ? De ce periculoasă ?

Mihnea(luând aerul de erou legendar)
Or să mă creadă laș, fricos, și trădător, dar nu mă las. Satul suntem noi, iar noi suntem noi !

Aurel
…satul. Noi suntem satul…

Mihnea
Mda…da...satul noi, noi satul… Hai mă, mă luați cu altceva! Deci luăm poziție contra depozitului, sau nu ?! Eu, ca primar în Bobocii Vechi, sunt gata să mă sacrific ! Cine e alături de mine ?


Aurel(aducând cana cu cafea la masa Anei)
Eu, ce să zic.. Nu prea m-aș băga. Eu fac bani frumoșii cu soldații. Nu știu ce să zic… Dar dacă toată lumea e de acord, atunci voi fi și eu.
#640092 (raspuns la: #640091) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare - de Tot Areal la: 28/01/2013 13:56:35
(la: DEPOZITUL)
Scena III

În clădirea primăriei, la masa din biroul demodat al primarului, colonelul și primarul se așează făță în față.

Mihnea( făcându-se extrem de interesat de cele ce le avea colonelul de spus)
Deci, domnule colonel ? Aici putem vorbi în liniște. Ce anume aveți să-mi spuneți ?

Colonelul Varlaam (înspirând cu o mină superioara aerul stătut din încăpere)
Domnule primar, după cum probabil ai aflat, în apropierea satului armata va construi un depozit. Nu mai are rost să-ți spun că avem toate autorizațiile necesare, nu ?!. Prea multe nu-ți pot spune, doar că nu are rost să vă îngrijorați. Partea bună e că dacă vom folosi forța de muncă locală, ve-ți fi plătiți, și probabil vom folosi, căci nu avem prea mulți soldați la dispoziție. Tot ce te rog este să veghezi ca lumea să stea liniștită și să nu se panicheze. Vor veni aici și camioane nemțești și alte echipamente care ne vor ajuta la construcție. Depozitul va fi amplasat în pădurea de lângă sat, deci oarecum ferit de privirile indiscrete ale inamicului. Acum! Aveți ceva de comentat sau de obiectat referitor la acest depozit ?

Mihnea(trăgându-și scaunul mai aproape de cel al colonelului și întrebând în șoaptă)
Ce fel de depozit va fi ? De armament, de muniție, de combustibil…

Colonelul Varlaam (strâmbându-se iritat)
De ce vrei să ști domnule primar ?! Are vreo importanță pentru dumneata ?


Mihnea trăgându-se speriat înapoi și dând din cap
Ferească-mă sfântul colonele ! Întrebam și eu așa, curios. Doar e vorba de siguranța satului meu, nu ?!


Colonelul Varlaam
Siguranța dumitale, a sătenilor și a satului nu va fi pusă în pericol. De asta poți să fi liniștit. Ar trebui să fi fericit, nu îngrijorat, căci prin construirea acestui depozit, sătenii dumitale vor putea câștiga un ban, și repet, nu e vorba de niciun pericol. Înțelegi asta ?!

Mihnea
Dacă zici dumneata… E război, așa că… Mă gândeam și eu…



Colonelul Varlaam
Alte nelămuri mai ai, domnule primar ? Spunemi-le acum, căci după ce începem lucrările, nimic nu le mai poate oprii.

Mihnea( foindu-se neliniștit pe scaun)
Ar mai fi ceva… Sătenii mei se tem și ar cam vrea, dacă se poate, ca depozitul să fie amplasat dincolo de deal. Dar să știți că asta a fost idea lor, nu a mea. Eu i-am combătut și le-am spus clar că ordinul armatei e clar și nu se discută.

Colonelul Varlaam
Bine le-ai spus. Nici nu poate fi vorba de așa ceva. Ordinul e clar și în plus, locul a fost ales bine, din toate punctele de vedere, deci spunele sătenilor să stea liniștiți și să privească partea bună a lucrurilor,anume că vor câștiga niște bani dacă vor da o mână de ajutor. Te mai anunț că în curând vor sosi soldații și constructorii, deci locul se va anima puțin. Te rog să te ocupi de cazarea lor până vom aduce noi cele necesare. În mod normal, într-o lună ar trebui ca totul să fie gata.

Mihnea
Vor fi aduse și tunuri aici, pentru…?


Colonelul Varlaam (gesticulând ferm și zâmbind)
Nu pot discuta cu dumneata așa ceva. Toate la timpul lor. Nu are rost să vă faceți griji pentru asta. Alte întrebari, domnule primar ?


Mihnea ridicându-se în picioare de la masă
Nu, domnule colonel. Am înțeles tot.


Colonelul Varlaam (ridicându-se și el)
Atunci e clar ! și întinde mâna spre primar și și le strâng bărbătește, apoi colonelul salută și militărește pocnind din călcâie. Dacă mai aveți vreo problemă, mă puteți căuta. Voi fi pe aici cu întreaga brigadă de muncă. Domnule primar….

Mihnea( luând o mină împortantă)
La ordinele dumneavoastră, domnule colonel !

Scena IV
În cârciumă. Agitație. Toți vorbesc. Atunci intră Mihnea.
. Când ceilalți îl văzură așa. se strâng roată în jurul lui cu priviri întrebătoare.

Aurel( întinzându-I un pahar de vin cu de la sine dorință)
Care sunt veștile, dom` primar ? Ce se mai aude ?

Mihnea (înceând să pară mai trist decâr e)
Vești cât se poate de rele, copii mei. Se apropie urgia de noi.

Aurel, nerăbdător, învârtind stergarul murdar în mână de emoție
Nu ne mai fierbe. Spune-ne odată !

Mihnea(mințind cu nerușinare)
Deși nu a vrut, până la urmă l-am forțat pe colonel să-mi spună tot. Tot ! S-a codit, că câr, că mâr… dar am dat cu palma peste masă și am tunat. ” -Colonele, aici eu sunt stăpân, așa că spune ce ai de spus, adevărul !”

#640110 (raspuns la: #640093) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare - de Tot Areal la: 28/01/2013 13:57:44
(la: DEPOZITUL)
Aurel (încremenit)
Și… ?!

Mihnea(dând din cap ca într-o stare de ”déjà vu”)
A spus tot. Nu știu dacă să vă spun, căci e secret, dar…

Aurel, aproape îngenunchiind lângă el
Cum ?! Tocmai de noi să te ferești ?! Ei asta-I culmea ! Doar ne cunoști de atâția ani…

Mihnea
Bine mă, bine… Uitați cum stă treaba. Vom avea un deposit deosebit de important aici, langă noi. Un depozit secret dar eu am aflat că e vorba de arme noi și muniție cât să folosească întreaga armată pe un an. Va fi ceva imens. Ceva extraordinar. Cica armata germană sătulă de bombardamentele aliaților își mută depozitele la noi, iar unul dintre ele, va fi chiar aici în sat.

Aurel, plimbându-se ca amețit
S-a dus naibii liniștea noastră. O să fim bombardați ! Cred că o fi multă armată aici, nu ?

Mihnea
Nu măi Aurele. Depozitul e așa secret încât nu va ști nimeni de el, auzi, nimeni. Așa că…tot ce v-am spus...mormânt !

popa Ghiță
Doamne apără și păzeșteeee…

Toți la un loc
Taci popo !

Ana Aneghin
Știu că ne-am aranjat. Acum să vezi cum vor învăța pruncii noștrii limba germană.

popa Ghiță
Bine că nu rusa…

Ana Aneghin(întărâtată de remarca cestuia)
Înghite-ți limba popo. Nu vorbi cu păcat că dacă vin rușii, atunci să vezi, și nu uita că nu le prea au cu cele sfinte, comuniștii ăia. De pun mâna pe dumneata, s-a zis cu Sfânta Liturghie.

Mihnea(încercând să aplaneze spiritele ce se încing)
I-a terminați cu cearta asta. Până una alta trebuie să vedem cum facem ca să îi cazăm pe soldații care vin aici. Trebuie să le dăm casă și masă, doar n-o să-I lăsăm în plata Domnului.

Aurel(chicotind din spatele Anei Aneghin)
Păi pe primii douăzeci îi cazăm la Ana. Crezi că se va supăra ?! Hahaha….

Ana(mânioasă și întorcându-se brusc spre el și lovindu-l cu palma peste braț)
Ha ha ha… Ce comic, ce să spun. Da de ce să nu-I cazăm la tine, poate așa mai vede și cucoana ta ceva prospătură.


Mihnea(batând de două ori din palme)
Măi ! Măi ! Discutăm lucruri serioase aici, nu ne arde de glume. Mâine poimâine ne trezim sub bombardament și atunci să vă văd dacă vă mai arde de glume. Avem treburi importante de discutat și de pus la punct. Nu uitați că vă găsiți față în față cu istoria. Satul nostru va gazdui cel mai mare depozit de armament din sud estul Europei, ba chiar cel mai mare din Europa. La asta v-ați gândit ?!

(Tocmai atunci pe ușă intră Tudor Irimia, jandarmul din sat. Prea bătrân ca să fie luat în armată, în ciuda cererii de a se înrola voluntar, rămase totuși mereu cu această dorință vie în minte. Acum își scutură cizmele în prag, apoi intră și salută pe toată lumea ducându-și scurt mâna la chipiu și luându-și pușca veche de pe umăr)

Jandarmul Tudor (pedant ca întodeauna)
Omagiile mele stimată doamnă învățătoare, respectele mele domnilor.

Toți ceilalți la un loc
Să trăiești nea` Tudore !

Mihnea
Tudore, ce vești ne mai aduci ?

Jandarmul Tudor (mergând la o masă și asezându-se încet și greoi)
Vești ?! Ce vești ? N-am nicio veste nouă. Aurele, servește-mă te rog cu una mică.


Aurel (sărind ca ars până dincolo de tejghea)
Una mică doar, nea` Tudore ?!

Jandarmul Tudor
Deocamdată da. Sunt încă în timpul programului de muncă. Una mică așa, de revigorare.

Mihnea(ridicându-se de la masa sa și venind lângă noul intrat)
Ce zici de zvonurile astea cu depozitul militar ?

Jandarmul Tudor (radicând încet capul și privindu-l de jos)
Ce-i cu el ?

Mihnea( zâmbind ușor ironic)
Păi se poate, domnule Tudor, să nu ai nicio părere, mai ales că acest depozit ne poate aduce întreaga urgie a războiului pe cap ? Uite, noi ăștialalți suntem îngrijorați, și cred că pe bună dreptate.

#640111 (raspuns la: #640110) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare - de Tot Areal la: 28/01/2013 13:59:11
(la: DEPOZITUL)
Jandarmul Tudor (radicand calm din umeri)
Nu văd de ce aș fi mai îngrijorat ? Un depozit este un depozit, iar unul ca ăsta, mai ales că va fi ascuns în pădure, nu ne va aduce prea mari schimbări în viața de zi cu zi. Poate că s-or îmbăta, din când în când câțiva soldați, dar în rest, va fi chiar benefic pentru așezarea noastră.

Mihnea(dând din cap)
Ai o atitudine foarte relaxată, dom` Tudor. Dar mai vorbim noi după ce încep bombardamentele aliaților.

Jandarmul Tudor
Prea le iei în serios, dom` primar. Eu am mai facut războiul, ăla, primul, și știu că-I grozav de rău, dar aici, am așa, inima împăcată că va fi bine.

Ana Aneghin
Ești cel mai liniștit om din sat, dom`Tudor. Lumea șoptește, bârfește și se teme, doar dumneata ești liniștit. M-aș bucura să ai deptate.

Jandarmul Tudor( așezându-se leneș la o masă de lângă geam)
Aurele, tu o să ai cel mai mult de câștigat. O să faci vânzare, nu glumă cu soldații ăștia.

Aurel
Să de-a Dumnezeu. Niciodată nu mi-a mers așa bine ca acum, de când au venit. Dar mi-e frică că deh…e război, iar războiul…n-aduce fericire

Jandarmul Tudor
N-aduce, n-aduce, pentru unii, dar aduce pentru alții…

Mihnea(ridicându-se de la masă cu un aer războinic)
Eu zic să lăsăm discuțiile astea care oricum nu spun nimic. Situația e grea și periculoasă pentru noi. Depozitul ăsta nu ne poate aduce decât nenorocire. Voi lupta în continuare pentru a-l muta de aici. Cred că e și dorința voastră, a locuitorilor acestui sat.

Jandarmul Tudor(privindu-l chiorâș)
Dom` primar. Ce ai băut ?!

Mihnea( confuz)
Ce zici ?!

Jandarmul Tudor
Ce ai băut ? O tot dai cu situația periculoasă, cu mutarea depozitului… Sperii oamenii ăștia degeaba. Cât rău îți poate face un depozit al intendenței. Nu cred că aliații vor fi chiar așa de porniți contra unui deposit plin de conserve, pături și ismene.



Mihnea( agitat)
Ceee… ?! Cum vorbești așa ?! Păi ști dumneata mai bine decât mine ce depozit va fi ?! Nu uita că eu tocmai ce am vorbit cu colonelul ăsta ce se ocupă… cu colonelul !

Jandarmul Tudor(încet și calm)
Ai vorbit cu colonelul ? Și ce ți-a spus ?

Mihnea(surâzând siret și bănuitor)
Dar de ce vrei să știi ? Parcă m-ai trage de limbă. Uite că nu-ți spun.

Jandarmul Tudor
Te întreb pentru că și eu am vorbit cu el. Și mi-a spus și mie despre ce fel de depozit e vorba.

Ana Aneghin( băgându-se în vorbă)
Avem deci un depozit de muniție și armament și unul de conserve și lenjerie. Care e adevărul acum ?!

Mihnea(întorcându-se spre Ana)
Te îndoiești de cele spuse de mine ?!

Ana Aneghin
Am spus eu așa ceva ?

Mihnea
Voi discuta cu colonelul și îi voi spune să nu mai vorbească cu nimeni din sat, că, uite așa (bate el din palme) se nasc zvonurile și bârfele fără rost !

popa Ghiță(făcând semnul crucii în aer)
Copii. Copii. Lăsați cearta. Gândiți-vă că toate cele sunt în mâna Domnului. Domnul le știe și le aranjează pe toate.

Aurel(venind lângă părinte)
Auzi, părinte. La câtă încredere are Domnul în dumneata… Hai mai bine să-ți mai torn o cană.

popa Ghiță
Și cine-o plătește, fiule, că eu…

Aurel(bătându-l peste umăr cu palma)
Asta e din partea casei, părinte.

Ana Aneghin(zâmbind galeș lui Aurel și apropiindu-se ușor de el)
Și eu nu primesc una din partea casei ?

Aurel
Cum să nu. Primești și tu, nu una, ci două, dar nu bauturi, și nu aici…

#640112 (raspuns la: #640111) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare - de Tot Areal la: 28/01/2013 14:00:15
(la: DEPOZITUL)
Ana Aneghin (roșind )
Tigrule…

Jandarmul Tudor, după ce își bea paharul, se ridică, se sterge cu mâneca peste gură, apoi salută pe toată lumea cu mâna la chipiu și iese din cârciumă pe usa din staânga. Imediat, Primarul Mihnea devine mai vorbăreț.

Mihnea(plimbându-se agitat prin încăpere,cu mânile la spate)
Uite dom`le cum lucrează spionii ! Vin și vor să te tragă de limbă așa, direct, pe față. Nuu… că asta-i curată nerecunoștință și lipsă de respect. Auzi dumneata. Să pună el la îndoială cuvântul unui primar, al edilului… Asta-I blasfemie domnilor, curată blasfemie !

Aurel
Dom` primar, dar dacă colonelul te-a mințit pe dumneata ? Dacă nea Tudor are dreptate ?!

Mihnea
Cum ?! Te îndoiești și tu de mine ?! De ce m-ar fi mințit pe mine și nu l-ar fi mințit pe jandarmul ăsta ?!

Aurel
Știu și eu ? Ziceam așa …

Mihnea(care face o mică pauză căci își dă seama că s-a ajuns prea departe cu minciuna lui, dar nu se lasă)
Vă cer respectuos să nu mai veniți cu astfel de vești, cu astfel de zvonuri. Singura părere acceptată de acum să fie doar a mea. E ușor să vină fiecare cu câte o idée ca să creăm disensiuni în sat. Spionii inamici doar asta așteaptă, să creeze panică. De acum doar vocea mea să fie ascultată și respectată. Sper că m-am făcut înțeles.

popa Ghiță
Vocea lumii slobodă…

Mihnea
Părinte, dumneata ai face bine să le spui oamenilor să asculte doar de mine. Ce Dumnezeu, doar ai și dumneata o autoritate în sat. Oamenii te ascultă. E cazul să dai o mână de ajutor în aceste vremuri grele.

Ana( întorcându-se spre Aurel cu gura căscată)
Nu am știut că îl are la inimă. Credeam că dom` primar al nostru e ateu.

Aurel( zâmbind)
Circ, Ano, circ curat…

Mihnea
Voi convoca o adunare. Să vină tot satul, mai puțin babele, moșii, copii și femeile gravide.

Aurel(sarcastic)
Păi atunci spune-ne acum direct. Suntem toți déjà.

popa Ghiță,pufnind în râs se înneacă și îl apucă un acces de tuse


Mihnea(cu ciudă)
Te-a bătut Dumnezeu, părinte! Ai vrut să râzi de mine, nu ?! Și tu, Aurele… Te credeam om destoinic și amic de-al meu.

Aurel
Păi ce, nu sunt ? Sunt și destoinic și amic de-al tău. Dacă ar fi sa-I numărăm pe degete pe cei care ar veni la adunare, câți crezi că ar mai rămâne ?

Mihnea
Rămâne așa cum am zis. Vom face o adunare unde să…

Aurel(întrerupându-l)
E foarte bine că facem această adunare. Măcar colonelul ne va spune exact ce și cum, asta ca să nu mai avem bârfe legate de depozitul ăsta.

Primarul Mihnea aproape că se îneacă și el rămânând fără aer. Imediat își dă seama de ce era să facă.

Mihnea
Nu ! Nu vom mai face nicio adunare. M-am gândit bine. Nu vreau să creez panică. Voi acuma știți că depozitul va fi foarte important și extreme de periculos, deci și misiunea noastră, a satului este una de-a dreptul eroică. Spuneți tuturor celor speriați că totul e în ordine, că suntem stăpâni pe situație, adică eu și… noi ăștia cu putere și funcții în sat… că nu e niciun pericol, dar că le cerem să nu mai vorbească despre deposit din motive temeinice de securitate. Oricum voi merge din casă în casă și le voi explica oamenilor cât de important e tăcerea. Să lase totul pe seama mea.

Aurel(întorcându-se după tejghea)
De pe partea mea… Deocamdată mă interesează doar să am clienți. Apoi, Dumnezeu cu mila.

Ana Aneghin(zâmbitoare)
Și ziceți că vin mulți soldați în sat la noi ?


popa Ghiță
Ană, Ană… Numai la soldați îți stă mintea.

Ana Aneghin
Ce-i părinte, ești gelos…
#640113 (raspuns la: #640112) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare - de Tot Areal la: 29/01/2013 07:46:17
(la: DEPOZITUL)
baba Varvara
Ei bine, copii... Nu văd decât o apă neagră ce se scurge precum un pârâu, prin pădure, de pe dealul nostru. Nu-i a bună. Vin vremuri negre și toate au legătură cu ceea ce este pe deal, în pădure.

Dumitru
Depozitul...

baba Varvara
Cred că da, fiule. Am auzit că vor să facă ceva acolo și asta ne va aduce numai necazuri. Vremuri negre.

moș Costache
Bre Varvaro, nu știu de unde le scoți...

baba Varvara
Ce-i moș Costache ? Ce vrei să zici ?

moș Costache
Nu zic nimic, doar că nu știu de unde le scoți. Avem primarul, care zice una, avem părintele care zice alta, tu zici alta, Tudor alta... Vom vedea care o fi realitatea.

Dumitru(speriat,băgându-se în vorbă)
Adevărul e că acest depozit ne va aduce beleaua pe cap ! Adio viață liniștită. Vine războiul peste noi ! Vor aduce aici atâta muniție și bombe, că dacă o singură bombă aruncată din avion cade pe depozit, adio Bobocii noi ! Suntem condamnați !

moș Costache.
Ești prost !

Ileana(surprinsă)
Moș Costache ?! Cum poți să zici una ca asta ?

moș Costache
Ce vrei Ileano ?! Dumitru al tău e prost ! Cine mai crede ce zice baba asta(arată el cu capul spre Varvara)

baba Varvara(ofensată)
Moș Costache, vorbești ca să nu taci! Dacă nu-ți convine de ce ai venit ?!

moș Costache
Ca să aud ce prostii spui, de asta am venit !

Ileana
Bine moș Costache, dar să-l faci prost pe Dumitru...

moș Costache
Păi ce ? Tu nu l-ai făcut de atâtea ori ?! Nu mai ști când am fost după lemne, săptămâna trecută, parcă, acolo, în pădure... când te-am întrebat cum de ai venit singură și tu mi-ai spus că prostul a rămas acasă. Adică Dumitru, nu ?!

Dumitru
Ce ai zis Ileano ?! M-ai făcut prost ?!

Ileana
Păi ne certasem, ai uitat ! Când ți-am zis să mergem după leme, ce ai zis ? Că tu stai acasă, să merg numai eu.

Dumitru
Și asta însemană că sunt prost ?!

baba Varvara
Copii... Vă certați după ce plec eu. Credeți sau nu în ceea ce am spus, este treaba voastră. Până una alta vă costă un pol. Plec că mai și alți clienți.

Dumitru
Un pol... ?

baba Varvara
Da, e plata pentru ultimele trei descântece.


moș Costache
Mai bine îmi dați mie și vă spun tot ce vreți să auziți.


baba Varvara(enervată)
Auzi, bre Costache ! Ce ar fi să-ți ții gura. Vezi că e prea slobodă.

moș Costache(zâmbind)
Bre Varvaro, lasă și lumea să se mai deștepte. Nu le mai vinde minciuni din astea.

baba Varvara( dând a lehamite din mână către Costache)
Știu că v-ați pricopsit cu el.

După ce Varvara pleacă, nu trece nici cinci minute că le și apare Mihnea în prag.

Mihnea
Bucuroși de oaspeți ?!


Ileana(ieșindu-i în întâmpinare)
Bine ai venit dom` primar. Cu ce vânt pe la noi ?

Mihnea.
Am venit să discutăm stimați consăteni și prieteni.

Dumitru
Dar hai, ocupă loc... Ileano, dute și adu o sticlă de vin, doar e primarul la noi, ce Dumnezeu.

Mihnea (ocupând loc la masă)
Bună și dumitale, moș Costache. Merge, merge ?!

moș Costache
Ne mai ține Dumnezeu în viață. Poate mai vrea să mai vedem câte ceva. De-o fi de bine sau de rău... Păcatele noastre.

Mihnea
Vom vedea, moș Costache...

Ileana aduce ulcica cu vin, toarnă vin în căni,apoi se așează și ea și Dumitru la masă.

Mihnea( zâmbind satisfăcut)
Vin roșu ! Puterea ursului !

Dumitru
Și de ce zici c-ai venit dom` primar ?


Mihnea( devenind dintr-o dată serios și luând o mină sobră)
Dragii consăteni și prieteni, am venit personal la voi pentru a vă anunța că la noi în sat se construiește... adică acolo în pădure, un depozit. Dar știți asta deja. Se tot discută despre ce depozit va fi vorba. Eu am aflat și vă spun tocmai ca să eliminam zvonurile. Depozitul va fi extrem de periculos. Muniție, muniție și iar muniție. Vă spun asta pentru că alții vor vrea să vă dezinformeze și vor spune că nu este adevărat, dar voi acum știți. Toată lumea va nega că acest depozit va conține substanțe explozibile, dar voi să vă faceți că îi credeți și gata. Nu vă mai bateți capul. Cu cât vorbim mai puțin despre depozit, cu atât șansele să scape de spioni e mai mare. Deci, vă rog, din acest moment să nu mai deschideți subiectul. Cam asta ar fi problema. Trebuie să încurajăm ca toată lumea să își țină gura închisă. Secret maxim. Vă întreabă cineva... Voi nu știți nimic. Vă întreabă ceva... Voi nu vorbiți nimic. Cel mai bine așa.

Dumitru
Păi dacă zici dumneata... Așa vom face. Îți dai seama că pe noi ne interesează să treacă nedescoperit acest depozit.

#640172 (raspuns la: #640171) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare - de Tot Areal la: 30/01/2013 06:29:06
(la: DEPOZITUL)
Scena II

Scena se petrece în încăperea postului de jandarmi din sat. La masă stă jandarmul Tudor, când cineva bate la ușă)

Jandarmul Tudor(ridicând capul spre ușă)
Cine-i ?!

Mihnea( intrând încet)
Eu sunt. Salutare Tudore.

Jandarmul Tudor
Dom` primar... Cu ce ocazie pe aici. Doar nu s-a întâmplat ceva ?

Mihnea
Aaa.. Nu Tudore...nu. E totul bine, deocamdată. Am venit așa, să discutăm...

Jandarmul Tudor
Să discutăm atunci, dom` primar... I-a loc aici la masă...și scuză-mă, dar nu am cu ce să te servesc, poate cu un pahar de apă...



Mihnea
Stai liniștit, Tudore, nu am nevoie de nimic. Am venit așa, să discutăm ca între colegi și prieteni, deci te rog, nu mă mai domni atât. Spune-mi simplu, pe nume, doar ne cunoaștem de atâția ani și n-ar fi prima dată când ne tutuim. Mai ales că acum situația e grea, ști prea bine...

Jandarmul Tudor
Și despre ce anume să discutăm ?

Mihnea
Păi.., vezi tu, Tudore... despre depozitul ăsta din pădure. Nu-mi dă pace și basta.

Jandarmul Tudor
Așa, și ce te frământă, Mihneo ? Ști la fel de bine ca mine că depozitul ăsta nu însemană nimic. O groapă de gunoi a armatei de fapt.

Mihnea(trist)
Știu măi Tudore, știu. Chiar de asta sunt neliniștit. Am discutat și eu cu colonelul ăla...n-a că i-am uitat numele...

Jandarmul Tudor
Varlaam parcă...

Mihnea
Așa ceva ! În fine... Am discutat și eu cu el...de fapt doar el a vorbit și mi-a spus că aici va fi un amărât de depozit de efecte militare, dar vezi tu, dacă se află asta, ne facem satul de râs. Acesta să fie aportul nostru la război ? Un depozit de efecte militare? Păi de era un depozit serios, meritam mult mai multa atenție, și acum, și după război. Alfel se va vorbi despre acest sat dacă avem un depozit important și altfel dacă avem o groapă de gunoi. Vreau să las impresia că acest depozit e unul important, poate vom avea de câștigat după război când, cine va mai ține cont ce și cum a fost. Înțelegi Tudore ?


Jandarmul Tudor
Dar ce faci dacă află consătenii de minciuna asta ? Tu vei fi primul tras la răspundere. Cum le vei explica că le-ai vrut binele în timp ce ei se îmbolnăvesc de frică și teamă?

Mihnea
Și dacă nu vor afla asta ? Dacă, pe când vor afla va fi trecut războiul și le vom spune că, între timp, scopul depozitului s-a schimbat. Vor rămâne cu ideea că satul lor a adăpostit un depozit foarte important în război.

Jandarmul Tudor
E o minciună. O minciună, chiar și în scopuri nobile, tot minciună este, iar de iese la iveală nu va fi privită decât ca o minciună. Iar cel care a spus-o și promovat-o va rămâne pe veci ca un mincinos.

Mihnea
Ăsta e riscul meu.

Jandarmul Tudor
Acum că știu de situație, cu toate că am bănuit și mai înainte, nu mă pot face părtaș la așa ceva. Eu sunt bătrân și nu vreau să mor luat drept mincinos. Dacă... Eu nu le pot spune decât adevărul.

Mihnea
Asta dacă te întreabă ...

Jandarmul Tudor
Asta dacă se aduce vorba...

Mihnea
Și ce vei face. Le vei zice că-s un mincinos ?

Jandarmul Tudor
Nu. Eu zic să le spui că s-a făcut o confuzie sau... De fapt mi-a venit o idee ! Fi atent ! Le spui dintr-o dată că depozitul va fi unul de intendență, de efecte militare, fără valoare sau pericol. Toată lumea va fi fericită și liniștită. Dacă cineva se va trezi să-ți scoată ochii că ai mințit înainte, atunci le vei spune că de fapt, depozitul ar fi fost întradevăr de muniții, dar la cererea ta expresă, pe acela l-au mutat într-alt loc și aici au adus unui inofensiv, de efecte militare. Astfel ai salvat satul și devii erou ! Ce zici. Așa spui și adevărul și corectezi minciuna.

Mihnea(zâmbind)
Mda... Ar fi o soluție. Oricum nu știu cât aș mai fi putut continua cu minciuna. Soldații ar fi vorbit până la urmă și s-ar fi aflat adevărul... Bun. Să ști că așa voi face. Chiar de mâine, ca să le dau un timp în care să pară că am discutat soarta depozitului, le voi spune adevăratul lui scop. Sper că acesată discuție să rămână între noi...

Jandarmul Tudor
Și normal. Doar eu am venit cu ideea.

Mihnea(ridicându-se de la masă și întinzând mâna spre Tudor)
Tudore...dă-mi să-ți strâng mâna. M-ai scos dintr-o belea, dar, Dumnezeu mi-e martor că aș fi făcut-o pentru satul ăsta.

Jandarmul Tudor
Mult noroc, Minheo. Trecem noi și peste asta.

#640228 (raspuns la: #640173) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare - de Tot Areal la: 30/01/2013 06:32:15
(la: DEPOZITUL)
Aurel( încet)
Îmi pare rău băiete... Și noi avem câțiva băieți din sat duși pe front. Să sperăm că-i ajută bunul Dumnezeu și s-or întoarce teferi acasă.

Dumitru (către Aurel)
Mai bine le-ai mai da un rând din partea casei...

Aurel(ca trezit dintr-un vis)
Un rând la ostași din partea mea !!

Ana Aneghin(privind pe geam)
I-a uitați cine vine.

popa Ghiță(intrând zgribulit pe ușă)
Iar s-a lăsat frig... Greu trece iarna asta.(intra din stânga și se asează apoi la masă) Aurele, dă-mi fiule ceva să mă încălzesc.

Aurel(zâmbind ironic)
Părinte, ce dorești, un cojoc sau un loc mai aproape de sobă ?

popa Ghiță
Iubește-ți aproapele tău ca pe tine însuți... Tu când intri în casă, Aurele, ca să te încălzești, îți mai iei un cojoc pe tine sau te pui pe scaun aproape de sobă ?

Aurel(sincer)
Nu prea, părinte... Dau pe gât un păhărel de tărie și-mi pune sângele în mișcare mai ceva ca o sobă roșie.

popa Ghiță
Atunci nu fi măgar, și adu-mi un pahar de ceva.

Ana Aneghin(către soldatul ce privea mirat spre popa Ghiță)
E părintele nostru... Ne-am obișnuit cu el. Mai o calcă pe drumul lăturalnic, dar când ține o slujbă, o ții minte toată viața. E om și el, ce să-i faci.

popa Ghiță
Cine n-a dat cu piatra să ridice mâna...

Dumitru(tot către soldat)
Deci o să înceapă tămbălăul și aici. Bine o fi dacă nu ne-om trezi cu războiul pe cap.

Soldatul
De ce să ne trezim cu războiul aici ? N-are legătura una cu alta.


Dumitru(prefăcându-se la curent cu tot, chiar și cu menținerea unui secret)
Știu, știu...ziceam și eu așa...

Soldatul
Într-o lună, două, am terminat și am și plecat de aici. Probabil că pe front, dar la urma urmei, abia așteptăm să plecăm odată decât să stăm în așteptarea asta care ne omoară. De mâine sosesc camioanele și restul echipei de muncă. O să terminăm repede.

Dumitru(încet,ca pentru sine-și, ștergându-și bruboanele de transpirație de pe frunte)
Ne așteaptă zile grele de mâine încolo. Dumnezeu să ne apere.

popa Ghiță(după ce a dat peste gât paharul cu tărie)
Astăzi e joi ?

Aurel
Aoleo părinte. Ai dat-o-n bară. Ești cu o zi în urmă.

popa Ghiță(ridicând capul gânditor)
Azi e vineri ? Trebuie să pregătesc slujba pentru duminică...

Aurel(autoritar)
Părinte, se apropie ziua scadenței. Trebuie să-mi plătești altminderi...

popa Ghiță.
Dacă ar fi să-mi pentru plătești fiecare rugăciune pe care am spus-o pentru sănătatea ta și să-ți meargă bine... hă, hă...

Aurel
Dar când ți-am cerut eu așa ceva ?


popa Ghiță
Crezi că trebuie să-mi ceară cineva să mă rog pentru el ? Copii tăi îți cer ei să te rogi pentru ei, sau o faci singur, din inimă ?

Aurel(fâstâcit, schimbând vorba)
O să vin sigur la slujba de duminică. Am promis, așa că mă țin de cuvânt, iar legat de plată, lasă părinte că mai este loc pentru credit.

Din depărtare se aude un huruit surd care, se amplifică cu fiecare minut
Soldatul ( ridicându-se de la masă și privind pe fereastră)
Vin camioanele !


#640230 (raspuns la: #640229) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare - de Tot Areal la: 30/01/2013 06:34:45
(la: DEPOZITUL)
Jandarmul Tudor
Datoria înainte de toate. Fie ploaie, fie soare, trebuie să-mi fac datoria(și iese afară ridicându-și gulerul matalei până la urechi)

Mihnea(încercând să atraga asupra lui și alte laude)
Deci, stimați consăteni și prieteni, nu mai aveți de ce a vă face griji. Poate că satul nostru nu va intra în istorie, dar cel puțin ne-am salvat liniștea și, de ce nu, poate viața și bunurile. N-au fost prea bucuroși cei de la armată, dar nici eu nu m-am lăsat înduplecat. Nu și nu ! Satul e mai presus. Le-am spus : -Mutați depozitul sau ies cu sătenii și ocupăm pădurea.

Un sătean
Și ce-au zis ?

Mihnea.
Ee... Ce să zică... Au dat câteva telefoane, le-au spus câ sunt îndărătnic și s-a rezolvat. În vecinătatea noastră nu va mai exista niciodată un depozit periculos ! La urma urmei, un depozit din ăsta de efecte și alimente, poate ne prinde bine și nouă...cum ne-om descurca, dacă înțelegeți ce vreau să zic.

Aurel(voios)
Or fi având și băuturi ?

Mihnea
Ba bine că nu. Normal !

Aurel(frecându-și mîinile)
Păi așa, poate îmi reînnoiesc și eu stocul la un preț ceva mai...bun. Sunt atât de bucuros, mai că-mi vine să-i mai pun părintelui o cană.

popa Ghiță (tresărind)
Da fiule, împărtășește-ți bucuria sufletului cu mine.

Mihnea
Stai liniștit părinte. Dumneata ar trebui să fi deja în Sfânta Biserică...

popa Ghiță
Să mai stea ploaia fiule...

Mihnea
O tot dai cu ploaia asta ! Tudor cum a plecat, și tot pe ploaia asta, ca să-și facă datoria. El poate, dumneata nu poți ?!

popa Ghiță
Fiecare cu căile lăsate de Domnu`.

Mihnea( dă din mână a lehamite)
Aoleu părinte... Am ajuns să ne rugăm de popă să țină o slujbă bună pe lună ? Cred că voi fi obligat să cer un al părinte pentru sat. Așa nu mai merge. Se depărtează lumea de Biserică și de Domnul cu așa un conducător spiritual. Te poate face Aurel ajutorul lui.

Aurel
Poftim ?! Vrei să rămân fără băutură încă inainte de a putea deschide ? Nu mulțumesc. Mă descurc și singur...
În acest moment intră Ana Aneghin. Își scutură hainA în prag și salută pe cei prezenți.

Aurel
Uite, mai bine o iau pe Ana de ajutor.

Ana Aneghin( nedumerită)
Ce zici ? Unde să mă iei ?

Aurel
Dom` primar i-a propus părintelui să se lase de cele sfinte să mai bine să-mi devină ajutor aici, și eu i-am spus că decât un răspopit, mai bine te iau pe tine ajutor aici.

Ana Aneghin(zâmbind oacheș)
Și vrei să mă iei ?

Aurel
Te-aș lua, de ce să nu te iau.

Ana Aneghin
Doar ca ajutor, sau m-ai lua și altfel ?

Aurel(rusinat și fâstâcit)
Cum altfel, Ano... Te-aș lua aici, apoi...vedem noi

Ana Aneghin
Păi așa merge ? Așa vorbești cu o doamnă, cu apoi vedem noi ?! Păi ești bărbat sau ce ?

popa Ghiță
Te iau eu Ano ! Te iau uite acum. Preoteasă te fac.

Ana Aneghin (râzând)
Părinte, decât așa preoteasă, mai bine vădană... Mai bine vine cineva să mă ajute să deschid ușa de la clasă. Blestemata aia de ușă s-a înțepenit și nicicum nu pot s-o deschid.

Mihnea
Aș veni eu, dar, sincer nu prea mă pricep la așa ceva.(Întorcându-se spre sătenii din încăpere) E cineva care o poate ajuta pe doamna învățătoare să deschidă ușa?

popa Ghiță
Vin eu fiica mea...


Mihnea
Părinte, dumneata nu reușești să intri în curtea Bisericii, dar să descui o ușă!

popa Ghiță
Nu-i lua în seamă fiica mea...

Ana Aneghin(nerăbdătoare)
Serios, e cineva care mă poate ajuta. Azi mâine începe școala ni ușa aia e înțepenită din decembrie.

Un sătean
Vin eu doamnă doctor. Pe mine mai mereu mă închide nevasta afară, mai ales când stau prea mult aici la Aurel și de fiecare dată trebuie să descui ușa fără cheie.


În cârciumă își face apariția colonelul Varlaam. Salută militărește pe toată lumea, pocnindu-și călcâiele, apoi se îndreaptă direct către Mihnea.

Colonelul Varlaam
Dom` primar. Trebuie să stăm de vorbă. Dar nu aici. Putem merge într-alt loc ?

Mihnea
Da, sigur... Păi putem merge la primărie...

Aurel
Unde să ieșiți pe vremea asta. Haideți aici în spate, unde e biroul meu. Puteți vorbi liniștiți fără să vă deranjeze nimeni. Dau și un pahar din aprtea casei.

Mihnea
Domnule colonel...? Mergem aici ?

Colonelul Varlaam
Da, oriune unde putem vorbi în liniște și nederanjați.


Aurel(iesind de după tejghea și cerând celor doi să-l urmeze, îi conduce într-o încăpere mică, dar curată)
Aici puteți discuta liniștiți. Nimeni nu vine aici, nimeni nu vă deranjează.

Colonelul Varlaam
Mulțumesc domnule...
#640232 (raspuns la: #640231) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare - de Tot Areal la: 30/01/2013 06:35:35
(la: DEPOZITUL)
Aurel(întinzând mâna)
Aurel mă numesc. Simplu, Aurel și atât.

Colonelul Varlaam
Domnule Aurel, vă mulțumesc... Nu-l voi reține mult pe domnul primar. Avem doar niște banalități, amănunte de pus la punct...

Aurel(retrăgându-se zâmbind și trăgând ușa după el)
Treaba dumneavoastră... Eu am treabă dincolo, cu consătenii mei setoși.

După ce Aurel iese, Colonelul verifică ca ușa să fie bine închisă, apoi se întoarce spre Mihnea

Colonelul Varlaam
Domnule primar, problema s-a schimbat întrucâtva.

Mihnea(îngrijorat)
Ce anume... ? S-a întâmplat ceva ?



Colonelul Varlaam
S-a întâmplat și nu s-a întâmplat. Vedeți dumneavoastră, depozitul ăsta ce vrem să-l construim aici lângă sat...

Mihnea(vrând să pară îngrijorat, dar în sufletul licărind o unde de bucurie)
Să nu-mi spuneți că nu-l mai faceți ?!

Colonelul Varlaam
Nu...nu despre asta e vorba. Ministerul de război... dar în primul rând să stiți că ceea ce vă spun acum este strict secret. Deci ce vorbim aici, aici rămâne. Nicio vorbă că... Regulile sunt mai mult decât stricte și intră în competența tribunalului militar, deci ... Înțelegeți ce spun?!

Mihnea( transpirat)
Daa.. Înțeleg...

Colonelul Varlaam
Ei bine domnule primar, depoziti pe care vroiam să-l construim aici, era unul de importanță secundară, dar bine, este propice unui altfel de depozit. Zona este foarte liniștită și nu intră în ncico sferă de interes militar, de aceea vă anunț oficial că aici va fi amplasat un depozit militar de primă importanță. Mai multe nu vă pot spune, doar să știți că nu este vorba de un depozit de intendență. Din păcate nu vom mai putea avea acces la ajutorul sătenilor, iar zona de circulație va fi strict delimitată. Nu cred că este bine să povestiți toate aceste sătenilor dumneavoastră, să menținei ideea unui depozit simplu, de intendență și să nu faceți niciun fel de ...”valuri” ca să mă exprim așa. Prin faptul că dumneavostră ați fost înștiințat de acest fapt, și ținând cont că este vorba de un secret militar, vă rog să - și colonelul scoate din buzunar un act bine împachetat – vă rog să semnați aici că a-ți luat la cunoștință cele spuse de mine. Din acest moment, deși sunteți civil, intrați sub incidența tribunalului militar în cazul în care secretul este deconspirat din vina dumneavoastră. Sper că înțelegeți importanța acestui fapt ?!

Mihnea
Înțeleg...înțeleg...

Colonelul Varlaam( întinzându-i actul și un toc de scris)
Semnați aici vă rog...

După ce Mihnea semnează, colonelul zâmbește, pune actul înapoi în buzunarul de la piep și îl bate pe primar cu mâna peste spate, bărbătește.

Colonelul Varlaam
Țineți-vă gura și nu aveți de ce a vă teme. Lăsați totul pe seama noastră. Totuși, dacă aflați de ceva scurgeri de informații, ceva dubios, vă rog să îmi raportați cât de repede se poate. Nu ne jucăm aici, domnule primar.

Mihnea
Absolut, absolut...

Se întorc în cârciumă. Colonelul Varlaam salută din mers și iese afară. Primarul Mihnea se oprește lângă tejghea și are mina unui omsupărat.

Aurel(trăgându-se mai aproape de primar și îl întreabă încet, dar mai mult în glumă)
Ei, dom` primar, ce se aude ? Ce era așa secret ?

Mihnea( cu voce moale)
Dă-mi un pahar de ceva tare

Aurel se întoarce și îi pune o băutură într-un pahar pe care înainte îl sterge cu sevetul de la brâu. Mihnea îl i-a și-l soarbe dintr-o înghițitură.

Aurel
Da știu că ți-a fost sete...

Mihnea
Dumitre ! Trebuie să vorbim !


Aurel(făcând pe îmbufnatul)
Pă așa prieteni suntem noi ? Nouă nu ne poți zice ?


Mihnea (privindu-l cu răceală)
Nu taci ?!

Dumitru se apropie de Mihnea

Dumitru
Ce-i dom` primar ? Ce s-a întâmplat ?

Ana Aneghin
Dar chiar așa, dom` primar, nouă nu ne poți zice ce a-ți discutat acolo ?

moș Costache (cătrea Ana )
Dar lasă-i pe bărbați în treaba lor. Ce te bagi tu în treburile lor.

Ana Anegin
Păi nu ne privește pe toți ?

Mihnea
Ce să vă privească, Ano ? Dar ști tu despre ce am discutat acolo ? Poate am discutat despre probleme particulare.


Ana Aneghin
Hai dom` primar... Doar nu ne cunoaștem de ieri ? Parcă noi nu știm când e vorba de ceva particular și când e ceva de interes pentru sat.

Aurel
Da` i-a lăsați-l pe dom` primar în pace ! Treburile lui sunt treburile lui ! Ce mai atâta tura vura...

Mihnea(către Dumitru)
Tu ști unde s-a dus Tudor ?

Dumitru
Jandarmul ?

Mihnea
Da !

Dumitru
Păi a zis că-și face rondul

Mihnea
Și ști cam pe unde și-l face ?

#640233 (raspuns la: #640232) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare - de Tot Areal la: 30/01/2013 06:38:53
(la: DEPOZITUL)
Mihnea
Tudore, te gândești ce vor zice când vor veni aici tunuri și, Domane ferește, vom fi bombardați !

Jandarmul Tudor
Ar mai fi o soluție.

Mihnea
Care ?

Jandarmul Tudor
Să le spui că nici tu n-ai știut...

Mihnea
Ehh... Asta nu se poate ! Nimeni nu m-ar crede, mai ales că sunt primar și cu mine au discutat toți... Nu, asta nu merge.

Jandarmul Tudor
Atunci singura soluție să lași lucrurile să decurgă normal. E vorba de un depozit, tu ai știut că e de efecte...că între timp armata a schimbat obiectivul, asta nu te mai privește.

Mihnea
Nu mi-e teamă decât de bombardamente,Tudore. Dacă se întâmplă așa ceva... s-a dus naibi satul nostru. Nu mai intrăm în istorie, ci direct în pământ.


Jandarmul Tudor
Și ce vrei să faci ?

Mihnea
Nu știu exact. Mă hotărăsc până mâine la slujbă. Probabil că... nu știu. Poate las treburile să curgă de la sine.

Jandarmul Tudor(zâmbind)
Știu. Te gândești și la faptul că dacă te prind cu minciuna, poți să-ți iei adio de la primărie. Ți-e frică de asta, nu ?

Mihnea
Și pe cine să pună ? Pe tine nu te pot pune că ai știut la fel ca mine, deci ești implicat.

Jandarmul Tudor
Asta sună ca un șantaj

Mihnea
Șantaj pe naiba. Păi nu ăsta-i adevărul ?

Jandarmul Tudor
Ba așa-i...

Mihnea
Păi vezi.

Jandarmul Tudor
Și atunci ?

Mihnea
Văd eu cum fac. Oricum, nu vreau nici să sperii oamenii, nici să le rămân drept un mincinos. E de ajuns ca unul să afle înainte de a le spune eu și s-a dus naibii tot. Ăștia nu înțeleg ce anume am urmărit eu.

Jandarmul Tudor
Da, știu... Sunt ofticoși rău...


Mihnea
Ai grijă. Tot ce am discutat aici, aici rămâne. Ești jandarm, deci ai habar de ce înseamnă un secret. Colonelul mi-a atras atenția să nu vorbesc cu nimeni, sub cele mai aspre măsuri. Ți-am spus pentru că într-un fel, tu reprezinți sătenii, iar eu... Ne-am sfătuit noi și înainte. Deci discreție maximă, altfel ne trezim amândoi, Doamne ferește, în fața curții marțiale, fără să avem vreo vină.


Jandarmul Tudor
Știu să să țin un secret. Problema e că oamenii vor observa că se petrece ceva. Vor veni camioane, tunuri, așa cum ai spus... Vor avea o serie de întrebări de pus, și unde crezi că vor merge, dacă nu la tine. Trebuie să fi tare pe poziție, indiferent ce poziție vei lua.

Mihnea.
Știu asta...

Jandarmul Tudor
Acum... Eu ce să zic. Nu voi deschide gura. Pentru mine, depozitul e depozit și gata. Merg și eu cum merge valul. Află satul, aflu și eu. Nu află satul, nu aflu nici eu.

Mihnea
Da, e bine să rămâi așa până s-or lămuri lucrurile... În fine. Văd eu cu o scot la capăt, dar oamenilor tot trebuie să le spun. Nu știu încă cum și când dar nu mă pot face de râs în fața lor. Oricum până la urmă se va afla și dacă află că am știut și nu le-am spus, își pierd încrederea în mine.

Jandarmul Tudor(ridicându-se de pe scaun)
Știu și eu dom` primar. Faceți cum credeți mai bine. Eu voi fi mut și surd, iar dacă asta-i tot, eu îmi voi relua acum rondul. Oricum, vă mulțumesc pentru încredere și vă stau la dispoziție oricând aveți nevoie de mine.(apoi salută el cu mâna la chipiu)

Mihnea(zâmbește forțat)
Fi sănătos, Tudore. Ne vedem mai încolo.

Jandarmul Tudor
Să trăiți!(și părăsește biroul)



Scena VII
În casă lui Dumitru Dudău. Sunt prezenți Dumitru, Ileana, , Ana Aneghin și baba Varvara. Toți stau la masă. Se aude bătăi în ușă și din stânga intră moș Costache.

moș Costache
Nu mai stă ploaia asta. Plouă acum cât pentru tot anul. Să vezi cum o să cerșim câeva picături la toamnă.

Ileana(arătându-i un scaun de lângă perete)
Hai moș Costache. I-a un loc aici lângă noi,

Dumitru
Cu ce vești vi, moș Costache ?


moș Costache
Tot ceea ce știți și voi. Vin soldați muți și am văzut că se sapă, și nu numai în pădure, ci și la marginea satului, către deal.

baba Varvara(îngrijorată)
Dar de fac acolo ? Era vorba că depozitul îl fac în pădure, nu ?

Dumitru
Cred că știu ce vor să facă

baba Varvara și Ana(la unison)
Ce ?

Dumitru
Acolo vor să instaleze tunuri care să apere depozitul

baba Varvara (făcându-și cruce)
Mi-au spus mie cărțile că nu-i a bună cu depozitul ăsta. Aduce numai rele pe capul nostru
#640235 (raspuns la: #640234) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare - de Tot Areal la: 30/01/2013 06:42:31
(la: DEPOZITUL)
Actul al III-lea
Scena I

Acțiunea se petrece în curtea bisericii, la umbra unui castan batran. Primarul Mihnea, Ana Aneghin, Dumitru, Ileana, Anca, Mos Costache, Aurel,baba Varvara, alți săteni.

Ileana(către Mihnea și arătând spre cer)
Nu te așteptai la așa ceva, dom` primar ? Uite ce vreme frumoasă

Mihnea(zâmbind)
Vine primăvara, ce Dumnezeu... (apoi către toți)Bine v-am găsit !

Cei prezenți la un loc
`Neața, dom` primar !

Mihnea
Cum e Ghiță ? L-a văzut cineva ? E treaz ?

Dumitru
Era bine mai de dimineață. L-am văzut pe când venea spre biserică.

Mihnea
Înseamnă că Aurel întradevăr nu l-a mai primit.

Ana Aneghin
Dar Aurel nu vine ? S-a lăudat că vine la slujbă

Mihnea
Da` nu-i aici ?!

Ana Aneghin
Nu! Cel puțin n-a ajuns încă

Mihnea
Așa a spus, că vine... De-altfel ar fi cazul ca odată pe lună să de-a și el pe aici, mai ales în vremurile astea...

Aurel(venind din spate)
Sunt prea mic de nu mă vede lumea. Aici sunt, doar am zis că vin și m-am ținut de cuvânt.

Ana Aneghin(zâmbind rușinată)
Nu te-am văzut și am crezut că nu vii


Aurel
Ți-a fost dor de mine ?

Ana Aneghin
Ei dor...

Aurel
Hai recunoaște !

Ana Aneghin
Și dacă mi-a fost, ce ?! N-are voie

Mihnea
Măi copii, măcar aici abțineți-vă...

Ana Aneghin
Da ce-am făcut, dom` primar ?

baba Varvara
Vin vremuri grele. Spiritele mele nu mă mint niciodată.

Mihnea
Ar trebui să te mai civilizezi și dumneata, mătusă Varvara. Vremurile se schimbă, iar noi ar trebui să ne schimbăm odată cu ele. Nu cred că în viitor vom mai putea ține cont de asemenea glume de ghicitori. Fără supărare...

baba Varvara
Poți să zici ce vrei...

moș Costache
Cam așa e, babă Varvara. La oraș ai fi alungată cu pietre dacă te-ai pune să faci pe ghicitoare prin târg. Oamenii sunt ceva mai răsăriți acum. Vremurile se schimbă, vorba lui dom` primar.

baba Varvara
Tu să taci ! Tu mereu ai ceva contra mea.

Ana Aneghin
Cam așa e, doamnă Varvara. Dacă le-aș spune copiilor că la țară încă se practică, și mai ales, că se crede în asemenea bazaconii...ar râde de mine.

baba Varvara
V-ați pus acum toți contra mea ? Ce vă pasă de ce fac eu ? Dacă nu vă place nu mă ascultați ! Ei drăcie...


Mihnea
Mai ușor mătușă Varvară, doar suntem în cureta sfintei Biserici, și dumneata drăcui ?

Popa Ghiță(apare din stânga. E îmbrăcat în sutană și pare foarte serios)

Dumitru(care îl zărește primul)
Atenție. Vine Ghiță.

Toți se întorc spre el și îi fac loc să treacă printre ei

popa Ghiță
Bine ați venit, copii. Poftiți înăuntru.

Încet, fără să se înghesuie pășesc toți pe ușa îngustă în interiorul Bisericii.
Primarul Mihnea se grăbeșde de-l ajunge pe Ghiță din urmă.

Mihnea
Părinte. Două vorbe să-ți spun...

popa Ghiță(oprindu-se)
Ce anume, fiule ?

Mihnea
Părinte, două lucruri doar... În primul rând am păcătuit... Am mințit...dar Dumnezeu mi-e martor că fără voia mea. Aș dori dacă se poate să mă spovedesc, iar al doilea lucru, după ce termini slujba de utrenie, aș vorbi și eu cu oamenii ăștia, dacă tot i-am prins pe așa de mulți aici...



Popa Ghiță(mirat)
Să vorbești din anvon ? Asta nu se poate fiule. Dacă vrei să le vorbești, la sfârșit le spun eu că ai ceva să le spui și îi rugăm să rămână câteva minute afară, acolo în curte și le poți spune... Dar ce anume ai să le zici ?


Mihnea
Păi vezi, tocmai asta-i părinte. E referitor la depozitul ăla...

popa Ghiță
Ce-i cu el ?

Mihnea
Va fi unul mare de tot, nu unul de efecte cum le-am spus eu. Și mi-e frică de urmări, că doar e război și...înțelegi dumneata.

popa Ghiță
Lasă fiule, am să mă rog bunului Dumnezeu și sperăm că va fi bine. Poate se miluiește Dumnezeu și ne lasă în pace războiul ăsta.

Mihnea
Zici ce ști, părinte, dar eu trebuie să le spun oamenilor adevărul.

popa Ghiță
Îl vei spune..îl vei spune. Dumnezeu te iartă pentru că regreți cele făcute... Acum, hai, dute și așează-te, să încep slujba că uite bate ceasul ora zece.

#640238 (raspuns la: #640237) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de INSULA ALTUIA la: 21/03/2013 23:43:50
(la: Spatiu pentru tavalit de ras)
La 3 dimineaţa se aude o bătaie în uşă. Se scoală soţul şi, când deschide uşa, îl vede pe unu’ zâmbind:
- Ce vrei, mă, e ora 3 dimineaţa!
- Scuze, n-aţi putea să mă împingeţi?!
- Du-te, bă, de aici, la 3 dimineaţa?! Îi închide uşa în nas şi se duce înapoi în pat lângă soţie.
Soţia îl întreabă:
- Cine a fost la ora asta?
- Păi unu’, cică vrea să-l împing.
Soţia se ridică într-un cot:
- Ti-aduci aminte când ai avut pană la motor şi nu te-a împins nimeni, şi ai stat patru ore pe magistrală? Ţi-era greu să dai o mână de ajutor?
- Bine, zice soţul. Îşi trage repede o pereche de pantaloni şi iese. Afară e cam ceaţă aşa că începe să strige:
- Bă, unde eşti?
Se aude un glas:
- Aici!
- Unde aici?
- Aici, în leagăn.
•••
În faţa circului, plâng doi clovni:
- Ce aţi păţit?
- A murit elefantul!
- Şi îl iubeaţi aşa de mult?
- Nu, dar ne-au pus să-i săpăm groapa!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: