comentarii

zgomotos


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Telecomanda cazuse cu zgomot - de Honey in the Sunshine la: 26/11/2005 22:17:39
(la: Nea Grigore are televizor (2))
Telecomanda cazuse cu zgomot pe mocheta cu romburi si in dormitorul conjugal se instala lent si lipicios, frica...
M-a pufnit rasul la faza asta :).. Mocheta cu romburi.. :)
In rest, doar de bine... Pana acum asta mi-a placut cel mai mult.
______________________________________________________
"Oricum, e intotdeauna perfect adevarat si contrariul" - Longanesi
Zgomot sau granule mari - de zaraza sc la: 21/12/2010 14:05:49
(la: concurs foto anotimpuri cafeneaua.com - IARNA)
Zgomot se zice in prezent; cine e foarte obisnuit cu termenii de pe vremea hartiei fotografice, zice granulatie mare. :)

#588626 (raspuns la: #588016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fanfara! - de Alice la: 06/10/2003 03:45:44
(la: Firmituri de poezie)
...si sinapsele scaparara! Dar un picut, ca fereasra-i zidita. Si lumina nu-i urmareste pe cei ce fug de ea!
Zgomot? De la ciocan! Mai multa lumina strig, cu liliecii-n par.
Clap! Clap! Cineva in urma mea cu felinarul!!!:))))))
#739 (raspuns la: #732) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pilule - de (anonim) la: 14/10/2003 08:23:53
(la: Pilule)
Dependenta sau supradoza in cazul tau sunt indicate. Mi-ar placea mai multi dependenti de felul acesta, pilulele de care aminteai sunt bune, chiar foarte bune si obisnuiesc sa le consum regulat, Doamne fereste de sevraj! Ne-ar ramane doar mocirla de zi cu zi, zgomotele care se vand in loc de muzica, violenta primara vinduta in loc de stiri si filme, smecheria pe post de viata normala. Hei, m-aude cineva?
GLOSSA : ce e val, ca valul trece.. - de JCC la: 15/10/2003 11:09:44
(la: Cele mai frumoase poezii)
de Eminescu : Glossa

Vreme trece, vreme vine,
Toate 's vechi si nouã toate;
Ce e rãu si ce e bine
Tu te'ntreabã si socoate;
Nu spera si nu ai teamã,
Ce e val ca valul trece;
De te'ndeamnã, de te cheamã
Tu rãmîi la toate rece.

Multe trec pe dinainte.
In auz ne sunã multe.
Cine tine toate minte
Si ar sta sã le asculte?
Tu aseazã-te deoparte.
Regãsindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbã
Recea cumpãn-a gândirii
Inspre clipa ce se schimbã
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipã tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si nouã toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume sã te-nchipui;
Joace unul si pe patru
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se ceartã,
Tu în colt petreci în tine
Si'ntelegi din a lor artã
Ce e rãu si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei douã fete,
Vede'n capãt începutul
Cine stie sã le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sã fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreabã si socoate.

Cãci acelorasi mijloace
Se supun câte existã.
Si de mii de ani încoace
Lumea-i veselã si tristã;
Alte mãsti, aceeasi piesã,
Alte guri, aceeasi gamã,
Amãgit atât de-adese
Nu spera si nu ai teamã.

Nu spera când vezi miseii
La izbândã fãcând punte,
Te-or întrece nãtãrãii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamã n'ai, cãta-vor iarãsi
Intre dânsii sã se plece,
Nu te prinde lor tovarãs;
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenã
Lumea'ntinde lucii mreje
Ca sã schimbe actorii'n scenã.
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alãturi te strecoarã,
Nu bãga nici chiar de seamã,
Din cãrarea ta afarã
De te'ndeamnã, de te chiamã.

De te-ating, sã feri în laturi,
De hulesc, sã taci din gurã;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacã stii a lor masurã;
Zicã toti ce vor sã zicã.
Treacã'n lume cine-o trece;
Ca sã nu'ndrãgesti nimica,
Tu rãmâi la toate rece.

Tu rãmâi la toate rece,
De te'ndeamnã, de te cheamã;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teamã;
Tu întreabã si socoate
Ce e rãu si ce e bine;
Toate-s vechi si nouã toate;
Vreme trece, vreme vine.



Asa e, mai tebuie nitel slefu - de Daniel Racovitan la: 27/10/2003 10:34:44
(la: Pe cine invitam la Luneta? Sariti cu sugestii!...)
Asa e, mai tebuie nitel slefuit la aspect...

Cred ca odata cu facilitatile "ignora utilizator" si "utilizatori preferati" (sunt in teste), situl va fi "apt" din punct de vedere tehnic pentru a creste raportul semnal/zgomot.

In general sunt de parere ca prestanta unui sit de acest tip este data de calitatea participarii, si mai putin de nume sau look.
#2282 (raspuns la: #2281) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ei si... - de ofemeie la: 29/10/2003 18:36:02
(la: o poveste...)
In timp ce Gigel cauta disperat numarul lui Fanel cineva suna la usa.
"Cine e?"
"Fanel"
"Fanele nici nu stii cata nevoie am de tine!Tocmai voiam sa te sun!Am dat de belea.Mi-au rapit-o pe Maria!Pe Maria me,intelegi?Scumopa mea Marie!Ce ma fac eu acum?Zi-mi si mie,ai niste bani pusi deoparte,asa...ca pt. zile negre ca asta?"
"Ei...oi avea eu ,cum sa nu,da' ia zi-mi,si cine zici ca a rapit-o?sigur nu a fugit cu vre-un amant si tu vrei sa te scoti?"
"Nu!!!!!Tocmai m-a sunat!Ea era!Si.."
Sirul discutiei e intrerupt de un zgomot.Se aude din curte.Gigel priveste pe geam si...vede o nava spatiala!(hihihihihi)si Maria inauntru.
"Gigele!!!!!!!!Salveaza-ma!"
"Vin Mario"
Fanel ramane mut.Nava ia pe Gigel si dispare.Fanel ramane fara ganduri.
Discutie in nava:
Alexandra
#2605 (raspuns la: #2604) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
batran/bogat -aspectul material al discutiei - de Catalina Bader la: 03/11/2003 10:39:23
(la: Timp si Succes)
Pentru ca la asta te referi?!

Variante:

1, batran /bogat - ce folos? se gaseste o fetiscana/un baietas cu ochi luminosi care sa te lase ...batran

2, batran/sarac - poate ai avut norocul sa intalnesi o dragoste adevarata si nu esti singur si nefericit

3,TANAR/bogat- cam rare cazuri.
O sa risipesti banii prin Cazinouri si pe masini de lux si te trezesti intr-o zi batran si sarac - ce pacat!

4, TANAR/sarac - pai cam asa am fost noi, toti romanii

Si uite ce au reusit altii -tot romani.Sa-i felicitam si sa invatam.

Si sa nu uitam ca bogatia vine din suflet, nu din zgomotul monezilor intr-un buzunar spart.
Glossă - de Zamolxe la: 08/11/2003 17:53:57
(la: ROMANIA)
Glossă

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.
Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.
Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.
Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.
Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.
Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.
Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.
Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.
De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.
Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

propunere pentru Ninel - de zabriski la: 11/11/2003 16:31:12
(la: 4000 de caractere despre cenzura de la Luneta)
Din pacate, nu-mi pot da cu parerea in legatura cu solutia propusa de tine (slashdot.org) pentru ca n-o cunosc in detaliu. O sa caut sa inteleg si apoi o sa-ti spun ce cred, bine?

In privinta reanceperii subiectului la care ai fost banat, spuneai ca in practica nu functioneaza. Posibil, ce sa zic? De altfel, nu propuneam asta drept solutie generala – spuneam doar ce as face eu. Daca o sa ma baneze cineva, o sa o incerc, totusi, daca o sa mi se para ca mi s-a facut o nedreptate.

De fapt noi am intrat intr-o controversa pentru ca prioritatile noastre sunt diferite. Tu iti construiesti argumentatia alegand exemplul extrem al banarilor abuzive, eu mi-o construiesc pe alt exemplu extrem, cel al “zgomotelor” care ineaca semnalul si ucid subiectul inainte ca acesta sa apuce sa se dezvolte.

Aseara, cand am deschis blogul, nu mi-am pus, pur si simplu, problema banarilor abuzive. M-am apucat de scris din cauza ca mi se pareau exasperante mesajele cu continut nul, scrise aiurea – nu-ti ascund ca uneori, parcurgand subiecte noi sufocate de un sir de comentarii pe langa subiect, m-am intrebat de ce oare imi mai pierd vremea pe-aici.

Eu propun asa: tu te gandesti la lucrurile care m-au enervat pe mine, eu ma gandesc la cele care te-au enervat pe tine (inclusiv la solutia pe care ai propus-o), dupa care ne intalnim si ne analizam experientele pe care le-am avut fiecare in pielea celuilalt. Ce zici? Fair enough?

#4000 (raspuns la: #3991) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt zabriski si - de ninel la: 12/11/2003 08:47:24
(la: 4000 de caractere despre cenzura de la Luneta)
De acord. De fapt, ai dreptate, am irosit destul timp pe tema asta. Am propus solutii, am dezbatut, si acum am s-o las moarta ca n-are rost sa fac spume la gura. Daniel o sa faca ce vrea el si asta e.

Din punctul vostru de vedere, eliminarea zgomotului de pe lista este mult mai important chiar daca are efecte secundare nedorite (banari abuzive). Din punctul meu de vedere, zgomotul poate fi eliminat fara banari abuzive, dar se pare ca nu-s inteles ori inteles gresit, asa ca ma opresc aici pe tema asta. Basta.

Poti sa duci calul la apa, dar nu poti sa-l faci sa bea.
#4026 (raspuns la: #4000) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare - de Alexia la: 17/11/2003 15:20:34
(la: poezia)
Unde veti gasi
Cautata liniste?
Lumea va muri,
Ochiul se opreste,

Banii nu lungesc
Viata voua data,
Zgomotul prostesc
S-o stinge odata,

Corpurile voastre:
Viermilor ospat;
Odraslele voastre:
Roase-n rautati.

Vreti ca absolutul
Ori ca bunastarea
Pan'acum ca lutul
Sa topeasca marea?

Toate sunt ca praful
Scuturat pe miriste...
Opriti un pic Ceasul,
Ascultand doar:LINISTE.




#4544 (raspuns la: #4469) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O serie de poze poate? - de Dinu Lazar la: 18/11/2003 05:25:35
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Sigur, cind se intimpla sa ai senzatia ca esti in locul care trebuie, in momentul care trebuie, si ai un subiect si un aparat la indemina, trebuie in primul rind din punct de vedere tehnic sa faci citeva imagini cu expuneri diferite, pentru a alege pe urma pe cea optima sau a o combina din doua expuneri; din punct de vedere estetic, trebuie sa incerci mai multe solutii de cadraj si compozitie; cu mintea la un posibil editor de imagine, trebuie sa fotografiezi un subiect bun si pe lat si pe inalt, eventual si pe patrat, si mai mic in cadru si mai mare, si cu un eventual spatiu de scris si sus, si jos...
Asa ca exista niste considerente exacte care te obliga sa faci multe fotografii la un subiect generos, pentru a avea siguranta unei imagini bune. Fotografiatul la intimplare nu rezolva problema si e ca pushcociul cu alice multe pentru o tinta prea indepartata; face zgomot, te face sa te simti vinator, si atit, tolba ramine goala.
Oricum, o fotografie este o comunicare cu ajutorul unor modalitati de expresie foarte clare; cind fotografiezi trebuie sa stii culoare, perspectiva, compozitie, si un numar mai mare de imagini trase cu motoru` nu iti asigura o perspectiva mai buna sau o compozitie mai lucrata. Arta nu e loto...
#4576 (raspuns la: #4561) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sara pe deal ...tot a lui Paunescu - de Ingrid la: 22/11/2003 11:09:02
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sara pe deal
Iese amurg dintr-o bataie de clopot
caii culeg iarba din ultimul tropot,
pasari adorm daca amurgul le-atinge,
sus la izvor, sus la obirsie, ninge.

Case cuprind sufletul zilnicei fringeri,
oamenii sint umbre tacute de ingeri,
nimeni aici legea cereasca n-o calca,
sufletu-n plop, trupul se-apleaca in salca.

S-a auzit de peste uliti o veste,
un nou nascut viu intr-o iesle mai este,
lemne de foc, oarbe carute mai cara,
ultim sarut, ca o pecete de ceara.

Misticul sat luneca in rugaciune,
nimeni nimic, inspre pamant nu mai spune,
toate se-ntorc ireductibil spre ceruri,
florile tin sipete de adevaruri.

Iarasi amurg, dangatul parca revarsa,
cucii dispar langa clopotnita arsa,
cade-n fintini ziua sa urce iar, miine,
in amintiri satul miroase a piine.

In cimitir, oile nu mai pasc iarba,
mieii o pasc, pofta din ei este oarba,
nevinovati, anii se-ncarca de vina
cum ne-ating, fiintele cum le declina.

Sara pe deal seamana cel mai ades cu
sara pe deal cum o scria Eminescu
sara pe deal e si-aici cum si-ntr-insul,
sara pe deal, fetisizindu-ne plinsul.

Sara pe deal, parte din noaptea eterna,
sara pe deal, capul se-apleaca pe perna,
sara pe deal, totul deodata invie,
sara pe deal, muzica din poezie.

Caii in apus pasc magnetismul chindiei,
omului bun, casa puternica fie-i,
noi intre noi sa mai gustam cat se poate
sara pe deal, cea mai de pret dintre toate.

Si sa privim cerul cu tragice stele,
care mai ia forma poruncilor grele,
oamenii trec, nici nu vom sti unde pleaca,
iar dupa ei se mai aude o toaca.

Urmele lor sint sau copiii sau munca,
intr-un temei lasa intreaga porunca,
sara pe deal nu e dacat un amestic
de fabulos, de nebunesc si domestic.

Ziua s-a stins, zeama de zarzara cruda,
tipa guzgani, cine-are timp sa-i auda,
carii batrini de-o vesnicie lucreaza,
printre copii zgomotul lor isca groaza.

Daca intinzi mana cu-o mica lumina
ai sa si simti vrejuri crescind in gradina,
niste pindari, haulituri isi arunca,
fetele mari grup se intorc de la lunca.

Poarta in sini dorul de-o mana barbata,
cei cautati mult mai tarziu se arata,
podul pe rau scirtie si se indoaie,
mustele bat, semn de-nnorare si ploaie.

Lina-n fuior in turbioane se leaga,
creste-n dovleci dor de saminta intreaga,
parca de ieri luna rasare-nspre miine,
plange-un copil, sau parca latra un caine.

Plaurii morti, cresc dintr-o apa uitata,
sfinti intelepti celor cuminti li se-arata,
sara pe deal, uite un minz care moare,
suflet din el, ca si o seara apare.

Dulce-albastrui cauta suflet de iapa,
ea nu mai e, alta va sti sa-l inceapa,
ultimi copii striga pe ulita noastra,
blinde bunici ii insotesc din fereastra.

Sara pe deal, cumpana sinea nu-si strica,
sara pe deal e ca un duh de bunica,
fruct zemuit imprastiat pe tot locul,
coacem porumb, unde ai nostri fac focul.

Sara pe deal, dulce vinare de vara,
azi nici un om nu are dreptul sa moara,
sara pe deal, fum doborit dintr-un sfesnic,
cade pe om, parca-ntrupindu-si-l vesnic.

Sara pe deal, cinepa fumega bice,
cei pedepsiti, nu au curajul s-o strice,
toate ramin, precum au fost in natura,
starea de om trece spre starea cea pura.

Sara pe deal, spune ca asta ni-i rostul,
sa o numim suflet din sufletul nostru,
sara pe deal, sufletul mare al lumii,
sara pe deal, ochii in lacrimi ai mumii.

Iar cand noi toti vom murmura ce ne doare,
tu sa ne dai o crestineasca iertare,
sara pe deal, nu a murit idealul,
sintem aici: Oamenii..Sara..Si Dealul.


Despre fotografie - de Dinu Lazar la: 23/11/2003 01:43:54
(la: Despre fotografie)
Tehnologia realizarii imaginii nu are nimic comun cu arta fotografica in sine, adica salturile tehnologice nu au schimbat nici perceptia imaginii nici modalitatea de comunicare a imaginii.
Cel putin nu brusc.
La inceput se faceau scrijelituri pe peretii pesterilor; apoi se sculpta in piatra; aparitia papirusului si a tocului nu au modificat nici ce se scria si nici cum se recepta ce era scris.
Aparitia tocului cu rezervor sau a pixului au permis ca o poezie sa poata sa fie scrisa foarte bine si la closet sau in transee; asta nu schimba poezia in sine.
La inceput fotografia se facea cu placi de cupru care trebuiau sensibilizate la locul fotografierii; fotograful avea un cort negru in care prepara placa si o developa apoi; aparitia placilor pe sticla cu emulsie depusa la fabrica si a filmului pe suport de celuloid au strinit scandaluri, asta e adevarata fotografie? unde e cortul si albusul de ou?
Fotografia a colectat in decursul timpului importante evolutii tehnologice, salturi si scandaluri care au facut sa curga riuri de cerneala; aparitia fotografiei pe 35 mm si a aparatului Leica a fost la fel de cutremuratoare ca aparitia aparatelor digitale azi; autofocusul, aparitia aparatelor cu exponometru (mai e fotograf ala care nu stie tabela de expunere?) - spuneau atunci cei ce discutau pe tema.
Fotografia e o comunicare. Poarta un mesaj. E o imagine, cu compozitie, culoare, sens, echilibru, perspectiva, indiferent cu ce e facuta, cu un aparat foto cu burduf verde si lemn de cires de trandafir sau cu un aparat foto digital sau cu inelul de la mina.
Problema reala e ca in poezie ; democratizarea si ieftinirea pixului nu au dus la cresterea exponentiala a numarului de poeti cu adevarat buni.
Si in fotografie, in Ro cel putin, usurinta de a face poze si cu telefonul nu a dus la aparitia unor fotografi buni sau a tone de fotografii senzationale. Poate ca numarul pixurilor si al aparatelor nu modifica numarul creatorilor care pot sa se exprime.
Aparatul de fotografiat evolueaza, se inglobeaza in alte obiecte, poate sa si dispara si sa se transforme in alte scule; comunicarea cu imagini, va evolua si se va dezvolta, dar mai greu - ca in Internet, usurinta de a te exprima si de a transmite si de a crea pare mai favorabila celor ce nimic nu au a spune.
Marirea exponentiala a usurintei de comunicare si a modalitatilor de exprimare vor duce la cresterea in aceeasi masura a zgomotului de fond si a rateurilor de tot felul, nu la aparitia a mii de rembranzi si matishi pe centimetru patrat - dar in nici un caz nu vor duce la disparitia fotografiei, care mai are ani buni inainte. Momentan se schimba dalta, ciocanul si peretele pesterii cu pana si papirusul. Si?
Oricine va putea mizgali mult mai simplu. Asta e.

Dinu Lazar
sa-i puna muzica - de (anonim) la: 10/12/2003 09:19:52
(la: Nu se cer bani, dar poate cunoasteti...)
linistita,
in surdina.
eu am cumparat recent un disc
cu muzica creata pe limbajul delfinilor.
nepoata-mea de 7 luni canta cand o aude.
asa cum poate ea.

sa alunge zgomotul
sa nu tipe nimeni

are prieteni de varsta ei?
sa-i intalneasca dar numai sub supravegherea lor
sa nu o sperie cumva unul dintre ei
sa se joace

cu alte cuvinte sa-si doreasca sa traiasca.
ceva o goneste dintre noi
nu sunt in stare sa judec -nu cunosc suficiente data
dar sunt convinsa
ca ceea ce v-am scris
o va ajuta.

Doamne ajuta!
Eu n-am citit decit Alchimist - de (anonim) la: 24/12/2003 16:06:20
(la: Paulo Coelho?)
Eu n-am citit decit Alchimistul si gindul nu m-a dus pina la Micul print, am ramas pe la noi, pe la basmele cu Fat-Frumos cel truditor pe la diverse babe. Dupa cit zgomot auzisem despre el am fost sleit-dezamagita.
Robert Rauschenberg, R.B. Kitaj, Larry Rivers, Warhol, Jim Dine, Jasper Johns, Eric Fischl, Alice Neel, Chuck Close, Germaine Lemieux (cu care sint norocos sa fiu vecin si prieten).

M-am ferit intodeauna sa ma incadrez intr-un curent artistic anume. Nu-mi plac "ism-ele." Unii artisti sint mai usor de incadrat decit altii. Nu stiu, ar trebui sa ma distantez obiectiv de ceea ce fac, cred ca ii voi lasa pe altii sa faca pasul acesta.

Relatia cu galeriile de arta....la inceput au fost citiva oportunisti care vroiau contracte exclusive, dreptul de a ma reprezenta aici sau in Europa. Era destul de clar ceea ce urmareau. M-am ferit de cei mai zgomotosi, am invatat sa triez ofertele. N-am gasit un dealer pina in 1994. O femeie minunata, cu un deosebit simt al afacerilor, si gust pe masura. Mi-a oferit prima expozitie in 1995. Am devenit prieteni, tocmai am fost la o petrecere de Craciun pe care a avut-o aici. Am invatat ca o galerie trebuie sa faca mult mai mult decit sa-ti agate lucrarile pe pereti.
La inceput, nu cred ca am cautat sa vind, am lucrat pur si simplu. Nu imi inchipuiam ca cineva va cheltui bani pe lucrarile mele. Am avut expozitii in restaurante, biblioteci publice, etc. Sistemul oficial de galerii in State e destul de deprimant. Faptul ca artistul trebuie sa cedeze 50 sau chiar 70% din profit mi se pare si astazi, in special pentru cineva care e la inceput de cariera, descurajant.
Acum doi ani mi s-a oferit reprezentata in New York, intr-o galerie de pe Broadway. Bineinteles ca primul impuls a fost sa semnez, dar mai tirziu m-am razgindit. Sint norocos sa pot alege fara sa fac compromisuri. Contractele cu galeriile pot deveni sufocante. Cred ca e important sa stii cind sa spui "nu."
#7362 (raspuns la: #7356) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dilema veche - de Catalina Bader la: 21/01/2004 05:03:37
(la: Regele Mihai de PSD)
Înainte să moară sufocat în abundenţa de cîrnaţi, şorici, raportări guvernamentale glorioase şi zgomotoase veselii în masă puse la cale de primarii noii lumi, anul 2003 a strecurat, cu ultimele-i puteri, o dezamăgire în inimile unora care nu meritau, sub nici un chip, un asemenea cadou. Pentru acea categorie firavă care mai crede, încă, în idei întrupate şi care mai priveşte, încă, cu respect pios spre simboluri istorice şi naţionale, decembrie 2003 a fost o lună proastă. Desuetă în maniere şi nostalgică în aşteptări, ridiculizată de şleahta de pragmatici dezlănţuiţi ai tranziţiei noastre, prostiţi de o istorie care s-a scris peste capetele lor, cu capetele lor, minuscula categorie de români care mai crede, încă, în M.S. Regele Mihai I a putut vedea, stupefiată, în imagini vii şi adevărate, la emisiunile de ştiri, abdicarea Sa. Căci Regele a abdicat în decembrie 2003 şi nu în decembrie 1947.

Abdicarea din 1947, semnată de tînărul Rege de atunci în condiţiile ştiute, a fost şi este nulă din punct de vedere juridic şi imposibil de considerat din punct de vedere moral - ea există doar din perspectiva, e drept, decisivă, a lui real-politik. De aceea, am fost dintre cei care s-au revoltat, în decembrie 1990, cînd Regele a fost alungat din ţara sa ca un borfaş alogen care a trecut ilegal frontiera. De aceea, am fost printre cei care au plîns de bucurie, cîteva luni mai tîrziu, cînd au vazut mulţimea venită pe Calea Victoriei să-şi ovaţioneze Suveranul - pentru prima dată după instaurarea ciumei roşii. De aceea, am fost printre cei care s-au umplut de admiraţie şi respect cînd l-au auzit pe Rege pledînd, în 1991, cauza României în faţa Consiliului Europei - adevărată demonstraţie de nobleţe şi de patriotism. În ochii mei, Mihai I umplea fără rest conturul majestuos al regalităţii. În acel timp, aveam fotografia Majestăţii Sale pe masa mea de lucru.

Cînd, mai tîrziu, administraţia Constantinescu, temîndu-se şi de umbra ei, a înţeles să lase chestiunea monarhică în coadă de peşte, am fost dezamăgit. Mai apoi, cînd Regele s-a aşezat cu preşedintele la masă, mi-am temperat nedumeririle cu truismul "Regele e deasupra..." Istoria pe care o încarnează îl plasează nu dincolo, ci deasupra preferinţelor noastre politice. Micile noastre idiosincrazii, fie ele şi politice, nu au cum să intre în logica regală. În fond, dacă mie nu-mi place preşedintele României, Regele nu e în nici un fel obligat să-şi croiască atitudinile în consecinţă. La fel mi-am spus cînd am aflat că ginerele regelui, "Prinţul", a acceptat un post de consilier al actualului prim-ministru. Am refuzat mereu să cred zvonurile privitoare la starea materială a Regelui şi a familiei
. Sale şi la dependenţa acestora de bunăvoinţa actualului guvern. Mi-am spus, de fiecare dată, că "Regele e deasupra..."

Dar, în ultima lună a lui 2003 (de bună seamă, luna decembrie nu e deloc fastă pentru acest Rege), am încetat, pentru prima oară, să-mi repet mantra monarhiştilor şi mi-a venit în minte o întrebare mult mai republicană: bine, bine, dar Regele e chiar deasupra a orice, pluteşte inocent şi angelic, fără responsabilităţi? Nu există, totuşi, rigori ale acestei detaşări? O atare situare deasupra nu impune, totuşi, o oarecare cenzură în relaţia cu imediatul? A fi deasupra te îndrituieşte să fii la braţ cu oricine de dedesubt? A fi deasupra, în sens regal, îţi dă dreptul să operezi indiscriminat în raporturile cu lumea "supuşilor"? Aşa m-am gîndit cînd l-am văzut pe Rege înmînînd dlui A. Năstase, la festivitatea organizată de o revistă mondenă, titlul de "omul anului 2003". Nu ştiu ce o fi fost în mintea Regelui cînd a acceptat să joace rolul de vedetuţă la butoniera acestui prim-ministru, hrănindu-i ştiuta obsesie de "a da bine" şi dîndu-i iluzia anvergurii istorice. Şi nici ce o fi fost în sufletul lui cînd a schimbat elogii cu premiantul anului, pe scenă. Dar nici nu mă interesează, pentru că nici lui nu i-a păsat ce va fi în sufletul puţinilor care, încă, mai credeau în el.

Deşi efectele sale ţin de exercitarea puterii, substanţa oricărei abdicări e extra-constituţională. Strict juridic, abdicarea unui rege înseamnă părăsirea tronului, a puterii prin voinţă unilaterală. O abdicare în sens constituţional poate fi oricînd discutată şi disputată. Scurta istorie a monarhiei noastre ne oferă două abdicări, amîndouă cît se poate de controversate. Dar adevărata abdicare a unui Rege înseamnă părăsirea stării de regalitatate, a nobleţei superioare, a aristocraţiei autentice, înseamnă demisia din logica demnităţii pe care trebuie să o încarneze un Suveran - înseamnă, de fapt, părăsirea lui "deasupra". Mihai I a abdicat de la starea de regalitate în decembrie 2003, împins, probabil, de nevoi pămîntene. Mihai I a devenit un personaj monden, cu nimic diferit de Mutu, Jojo sau Pepe. Mihai I s-a integrat în mecanismul pieţei notorietăţii bucureştene şi cel mai puternic om al momentului l-a afişat, vanitos, în vitrina sa. Păşind pe scenă în dans tandru cu dl Năstase, în coregrafia celebrului Micky, Regele a întors spatele destinului său înalt şi a părăsit inima cîtorva români, de Sărbători. Sigur că, la urma urmei, asta nu are nici o importanţă. Într-o ţară rănită aproape fatal de atîtea dezamăgiri, gestul neputinciosului Rege nici nu adaugă, nici nu scade ceva. Şi poate, cine ştie, Regele pe asta s-a şi bazat...

Sever VOINESCU

"A venit Lucian Blaga, a spus - de SB_one la: 31/01/2004 16:46:18
(la: Spovedania tortionarului de la Aiud)
"A venit Lucian Blaga, a spus: “Domnule, la gardul vecinului canta un cocos, nu pot sa lucrez, nu pot sa scriu, nu pot sa dorm”. A ras lumea, erau multi acolo, oameni simpli. Am chemat pe cineva si am spus: “Domnule politai, scrie acolo: sa dispara cocosul. Multumit, domnule profesor?”. Da, domnule! Le-am explicat alora 40 care erau acolo si radeau: “Voi radeti degeaba. Au am lucrat la locomotive, in zgomot, am nervii cat pumnul. Dar dansul e scriitor, e un om fin. Nu stie cum sa rezolve cu cocosul si vine la politie, rezolvam noi”.
.....................................................

Si sa mai zicem ca oamenii nostri cu ochi albastri erau baietzi rai!



SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#8686 (raspuns la: #8645) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...