comentarii

zi de vara


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
cea mai frumoasa zi din viata mea - de oanalaur la: 25/09/2005 07:18:47
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
concurs international de creatie pe vremea lui ceausescu pe tema cea mai frumoasa zi din viata mea. se anunta premiul III care se acorda britanicului john smith, se citesc cateva randuri din compunere: "era o superba zi de vara, nu mai ploua asa de mult, stateam la gura focului pentru ca totusi era destul de frig, cand bate cineva la usa. ma ridic, deschid, era un valet cu o scrisoare in mana: sir, maine sunteti invitat la dineu la regina. a fost cea mai frumoasa zi din viata mea."
premiul II se acorda americanului john johnson, sa ascultam cateva randuri din compunerea lui:"era o zi superba de vara eram la picnic cu familia, ne imbuibam cu hot dogi si coca cola, cand se apropie doi domni cu un plic in mana: hi, john. maine esti invitat cu familia sa iei masa cu presedintele. a fost cea mai frumoasa zi din viata mea."
premiul I se acorda romanului ion ionescu, sa-i citim compunerea:"era o zi cumplita de toamna, eram cu totii acasa, cu ligheane in maini incercand sa oprim plaia care curgea prin tavan, nu era lumina si caldura, cand deodata bate cineva la usa. ma uit pe vizor, doi domni imbracati in costume, in spatele lor doi militieni, in spatele lor doi caini polititisti. intreb:
-cine-i?
-militia. aici locuieste vasile vasilescu?
-nu. aici sta ion ionescu.
a fost cea mai frumoasa zi din viata mea.
belle - de Jimmy_Cecilia la: 21/04/2005 20:58:39
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
acum da meteo la mine....naiba sa-i ia,
ieri anuntzau zi dez vara pt we, acum zic ca ploua cu
furtuna si timp rece,
si eu care vroiam sa merg la mare...
absolut!! - de anisia la: 14/05/2005 20:20:31
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
n-o sa-mi pun niciodata canapele de piele rosii sau galbene in sufragerie...ashhh, ce stridente...
in schimb rosu' merge folosit la un deux-piece intr-o zi de vara...
#48921 (raspuns la: #48918) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cu fixatii - de kedi la: 25/10/2005 22:07:42
(la: Ce muzica ascultati in ultima vreme?)
Intre Doors, Deep Purple, Pink Floyd, Janice Joplin... Beck, Franz Ferdinand, Archive ... dar neaparat o data pe zi, iarna-vara, ninge-ploua ceva din repertoriul marelui Marcel Pavel- al carui fan este tanti care face facturi la firma! sunt genul care fac fixatii pe anumite piese sau formatii, de exemplu de 2 zile nu schimb Zeppelin, cand am ceva nervisori sau o stare albastra ascult 'Fuck u'- Archive.
to live is to die, to love is to lie
belle - de oanalaur la: 31/10/2005 18:50:50
(la: Trancaneala Aristocrata "6")
mi-am amintit de ce-a patit fratele meu. venea de la munca si a vazut de departe o gramada de oameni stransi in jurul unui stalp de telegraf. a trecut printre ei (ca pe acolo avea drum) si a vazut ca toti se uitau in sus. a ridicat si el ochiii si a vazut un corp balanganindu-se deasupra. tocmai se spanzurase unul. partea cea mai rea e ca l-au lasat acolo jumatate de zi (zi de vara) pentru ca era weekend si nu-l gaseau pe medicul legist.
#83323 (raspuns la: #83295) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de cattallin2002 la: 24/11/2005 18:26:55
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Scuze ca m-ai intrebat de mai multe ori ceva si nu am putut sa raspund.
Avind in vedere ca amindoi nu am gasit dovezi stiintifice ale teoriei evolutioniste si se pare ca nu o sa gasim niciodata, o sa continui cu ce am inceput sa ii scriu lui RSI despre Hronograf.
Prezentarea acestuia am gasit-o facuta de parintele Cleopa. Pt cine nu cunoaste cine a fost (relativ la credibilitate), o sa scriu o intimplare:
Într-o zi din vara anului 1978 a venit la chilia Pr. Cleopa o delegatie de la Consiliul Ecumenic al Bisericilor de la Geneva, condusă de directorul acestei miscării. Ce au spus acestia despre el se reflecta din urmatoarele desprinse din dialogul purtat: "Noi n-am venit să vedem un om învătat aici. Am venit să vedem un om sfânt." "Noi credem că aveti o inspiratie de sus să vedeti în problema ecumenică, dacă noi cheltuim degeaba sau umblăm degeaba." "Discutie ca asta cu dumneavoastră, n-am mai avut niciodată, nicăieri, asa de adâncă." (le-am luat de la http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/ecumenism.htm )
Inchei paranteza si revin la subiect.
Scire ca Hronograful a fost scris (sau a inceput sa fie scris) la anul 3360, dupa Creatie, de catre Caldei. A fost tradus in greaca de Gheorghe Chedrinul din Constantinopol la anul 1000, , iar in chirilica a fost scris din greaca la anul 1837 la Min. Neamt.
Datele combinate cu cele din Biblie:
-anul 1- Adam iese din Rai
- la 15 ani dupa iesirea din Rai, Eva naste pe Cain si Calmaca, sora lui
-la anul 30 Eva naste pe Abel si Delvora, sora lui
-intre anii 300-400 Lameh il ucide pe Cain si pe sluga lui, Lameh (facere 4.23)
-300-400 Eva naste pe Set , care 40 de zile e rapit in Rai. Acum apare primul scris cu litere de piatra
- in 1142 moare Set
-in 1488 Enoh e luat la cer de DUmnezeu.
-in 1642 sw naste Noe (Hronograf, pag 97)
- "fii lui Dumnezeu sint urmasii lui Set" " Fiicele oamenilor sint urmasele lui Cain, ucigasul" Facere 6.2
- in 2243 incepe potopul
- in 2572 Noe imparte lumea fiilor sai: (fac cap 10) Sem Asia, Iafet Europa si Ham Africa
- in anul 2800 se zideste turnul Babel. Zidirea a durat 40 de ani D-au amestecat 71 de limbi, Limba a a 72-a a lui Eber: evreii nu au luat parte la zidirea turnului.
- in anul 3000 apare idolatria, prin imparatul Nin, cu idolul Bel (Bal)
etc.
Printre fii lui Iafet sint si Magog (scitii) si Tiras (tracii)***
Cu bine
















#90343 (raspuns la: #89597) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Simplete...ceinseamna pentru - de Selima la: 18/02/2006 12:44:11
(la: CE INSEAMNA SA FI SIMPLU?)
Simplete...ceinseamna pentru mine aceasta simplete? Bucuria de a vedea o zi insorita in care fericirea imi este acompaniata de ciripit de pasarele si de un vant cald care-mi mangaie obrazul. Si-mi rapeste un zambet din coltul gurii.
Simplitatea se regaseste in roice zi normala din viata mea. Ador pur si simplu verdeata copaciilor intr-o zi de vara sau dasnul indraznet al fulgilor de zapada intr-o zi de ianuarie.
Simpltitatea se ragaseste acolo unde ne asteptam cel mai putin. Si chiar daca manipularea nu poate fi evitata are si ea farmecul ei, daca tu ca om stii s-o eviti, cu simplitate. demonstrand ca ai de unde sa faci rost de aceeasi informaitie cu un mincim de chin sau superficialitate.
O iubire simpla fara complicatii...un dar al vietii...simplitatea.
apropo de moda - de Cassandra la: 29/03/2006 01:03:46
(la: Cat din viata noastra ne apartine?)
Cu mult timp in urma, aveam o vecina de cartier pe care nu o cunosteam personal dar care mi-a ramas in amintire pentru fascinatia pe care mi-o producea. Fascinatia era legata de moda sau mai bine zis de nerespectarea ei. Banuiesc ca isi facea singura hainele, de altfel cu multa maiestrie, si mereu era deosebita pentru ca niciodata nu urma moda. Imi amintesc perfect mai ales cum intr-o zi de vara iesise la plimbare cu o pereche de shalvari cu turul la genunchi, confectionati dintr-un material deosebit de frumos. Problema este ca era...atit de diferita si nu trecea niciodata neobservata. Ea isi purta "independenta" cu mare indiferenta si nu avea obiceiul sa intoarca privirea curiosilor. Era centrul birfelor desigur, si nu de putine ori am auzit cum persoane care nu o cunosteau personal vorbeau urit de ea. Ca era increzuta, ca era vagaboanda, ca umbla cu straini etc. Totul pentru ca avea un stil personal de a se imbraca si desi ii placea sa se imbrace cu bun gust, nu o facea dupa canoanele modei. Indraznea sa nu fie ca ceilalti. Cred ca asta spune multe. Chiar mi-ar placea sa mai stiu despre ea... :)

___________
"The more sand has escaped from the hourglass of our life, the clearer we should see through it" Niccolo Machiavelli
#114009 (raspuns la: #114003) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rodica - de latu la: 16/11/2007 08:29:21
(la: MISTER CAFENEAUA 2007 - PREMIEREA)
Ai dreptate.
Dar tot mi-e ciuda:

De ce? Ca doara au mai ramas doua zile din trei, pentru "zi de vara pana-n seara"! Ca ce-a stiut Creanga sa organizeze om fi si noi in stare...:-))))
#256409 (raspuns la: #256403) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fara violenta - de hastalavista la: 25/03/2008 17:00:15
(la: uneori nu doar nobletea obliga)
si se luptara zi de vara panan seara,imi place corb stiu sa scot dopuri ,ploooc ploooc,s-a facut da ne trebe si ileana cosanzeana,GB a furat merele de la om cand dadeau in parg,il bagi in pamant pana la gat da nu-i tai capul te rog ca e simpatic ...uneori
*** - de Intruder la: 28/03/2008 21:43:46
(la: despre poeti si poeziile lor)
Isarlâk - Ion Barbu

La vreo Dunare turceasca,
Pe ses vested, cu tutun,
La mijloc de Rău si Bun
Pân’la cer frângându-si treapta,

Trebuie să înfloreasca:
Alba,
Dreapta
Isarlîk!

Ruptă din coastă de soare!
Cu glas gales, de unsoare,
Ce te-ajunge-asa de lin
Când un sfânt de muezin
Fâlfâie, înalt, o rugă
Pe fuisor, la zâna-în fuga…

*

- Isarlîk, inima mea,
Data în alb, ca o raia
Intr-o zi cu var si ciuma,
Cuib de piatra si leguma
- Raiul meu, ramâi asa!

Fii un tîrg temut, hilar
Si balcan - peninsular…

La fundul marii de aer
Toarce gâtul, ca un caer,
In patrusprezece furci,
La raiele;

rar, la turci!
Beată, într-un singur vin:
Hazul Hogii Nastratin

*

Colo, cu doniti în spate,
Asinii de la cetate,
Gâzii, printre fete mari,
Simigii si gogosari,
Guri casca când Nastratin

La jar alb topeste în,

Vinde-în leasă de copoi
Catei iuti de usturoi,
Joaca, si-în cazane suna
Când cadâna curge-în Luna.

*

Deschideti-va, porti mari!
Marfa-aduc, pe doi magari,
Ca să vând acelor case
Pulberi, de pe luna rase,
Si-alte poleieli frumoase;
Pietre ca apa de grele,
Ce fireturi, ce inele,
Opinci pentru hagealîk

- Deschide-te, Isarlîk!

Să-ti fiu printre foi un mugur
S-aud multe, să mă bucur

La rastimpuri, când Kemal
Pe Bosfor, la celalt mal,
Din zecime, în zecime,
Taie-în Asia grecime;

Când noi, a Turchiei floare,
Intr-o slavă stătătoare

Dăm cu sâc
Din Isarlîk!

(“Pentru mai dreapta cinstire
a lumii lui Anton Pann”)

sursa: poezii.t2i
#296955 (raspuns la: #296952) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
partea a IIa - de cosmacpan la: 14/04/2008 07:27:06
(la: Leandru)
Merse Ileana şi merse zi de vară până-n seară că din poveste încă mult mai este şi merse şi merse până ce într-o bună zi ajunse la palatul lui Verde Împărat. Acolo, sute de corturi şi de flamuri: fii de împărat, prinţi si cavaleri, lume de pe lume şi toţi aşteptau să se dea semnal de plecare la lupta pentru a stârpii sămânţa zmeilor şi a scăpa lumea de numele lor. Se prezentă în faţa Împăratului cu cartea de la tatăl său şi cu banii trimişi de ajutor iar Împăratului îi plăcu înfăţişarea tânărului şi-l întrebă:
-Care îţi este numele şi rangul tinere?
-Leandru Mărite Împărate şi sunt nepotul Împăratului, vecinul tău căci după cum bine şti el nu are decât o fată.
-Îmi plac purtarea şi înfăţişarea ta. Nu ai dori să fi în alaiul meu?
-Cum îţi este voia Mărite Împărat, zise Ileana, dar să nu se supere ceilalţi cavaleri şi fii de împărat.
-Fii pe pace, ei au venit aici să lupte cu zmeii nu pentru un loc în alaiul meu.
Astfel primi Ileana cameră la palat şi unde era Verde Împărat era şi ea, şi de câte ori i se cerea părerea spunea câte o vorba înţeleaptă care mergea la inima Împăratului. Acesta dori să-i dea rang, dar Ileana refuză spunând că “slujitorul pe care îl răsfeţi de mic la urmă ajunge de se crede fiu”, şi nu vrea sa stârnească nemulţumire în rândul curtenilor Măriei sale si nici să se încreadă prea mult. La timpul cuvenit Împăratul dădu semnalul, şi toată oştirea strânsă se porni la drum şi toţi cavalerii ardeau de nerăbdare să înceapă odată lupta. Ajunseră la hotarele împărăţiei şi văzură în faţă armia zmeilor, mai înfricoşătoare decât toate visele urâte şi mai numeroasă decât frunza şi iarba. Împăratul ţinu sfat de taină şi după ce împărţi fiecărei căpetenii ordine, dădu semnul de începere. Şi luptau cavalerii şi fii de împărat pe viaţă şi pe moarte, dar nici zmeii nu se lăsau mai prejos. Până la asfinţit, câmpul de luptă era acoperit cu leşuri şi de o parte şi de alta, dar bag seama că cele ale zmeilor erau mai multe, că şi păcatele lor erau mai multe. Şi dacă despre ceilalţi feciori de împărat va avea cine să spună şi să scrie, să vedem ce a făcut Leandru al nostru, adică Ileana.
Căci ea stătea numai în dreapta Împăratului şi lupta cot la cot cu el şi nu se spăimânta şi nu avea nici o teamă căci îl ştia pe Dumnezeu aproape şi scut. Dar în timpul bătăliei se cam răzleţise de grosul oştirii şi se lăsase noaptea, dar ea încă mai lupta, ostenindu-se pentru pacea şi liniştea oamenilor. La un moment dat zări două mogâldeţe ce se tot tupilau şi se fereau. Îndrepta calul spre ele şi când ajunse aproape, vazu că are de-a face cu doi pui de zmeu, un băietan şi o fătucă din rasa zmeilor. Ridică paloşul dar când le văzu ochii măriţi de spaima morţii apropiate, i se muie inima şi îi lăsă să plece ba chiar îi feri de ceilalţi cavaleri. Cei doi plecară mulţumind cu ochii în lacrimi şi cine ştie prin ce fund de peşteră s-au ascuns căci după două zile, când oastea Împăratului ostenită şi slăbită sună Victoria, nu mai era suflet de zmeu pe tot cuprinsul.
După ce se odihniră, Împăratul îi strânse pe toţi şi le mulţumi pentru curajul şi credinţa de care au dat dovadă şi înmână fiecăruia carte de mulţumire şi recunoştinţă. După ce se terminară serbările închinate izbânzii toţi voinicii se pregătiră să se întoarcă la casele lor, luânduşi rămas bun. La urmă rămăsese numai Leandru. Împăratul îl luă deoparte şi îl întrebă dacă nu ar vrea să fie în slujba lui. Leandru îi spuse că nu ştie ce să zică pentru că îl aşteptau unchiul său şi treburile împaraţiei, dar împăratul atâta îl cercetă încăt până la urmă Leandru se învoi să stea în slujba împăratului un an. Şi din acea zi Împăratul era nedespărţit de Leandru şi orişiunde era unul era şi celălalt. Împăratul puse de-i scriseră scisoare vecinului său, unchiul lui Leandru, adică tatăl Ilenei în care îi povesti despre vrednicia şi despre cutezanţa acestuia cerându-şi iertare că îl oprise la curte timp de un an pentru a fi împreună.
partea a IIIa - de cosmacpan la: 14/04/2008 07:29:57
(la: Leandru)
Într-o zi, pe când se preumblau ei prin grădină, Împăratul îndepărtă ceilalţi curteni şi îl întrebă pe Leandru, căci aşa îi vom spune de acum, dacă n-ar vrea să-l ajute. Acesta privi mirat la împărat neînţelegând ce vrea să zică. Atunci împăratul îi povesti cum auzise de la un bătrân pribeag despre Ziurel de Ziua, fata cea frumoasa a Prierului, care locuia în palatul de cleştar şi ar fi vrut ca Leandru să meargă în numele său şi s-o ceară de soţie pentru el. Leandru nu ştiu ce să zică, dar ceru răgaz de-o zi ca să se gândească. Ieşi Leandru din palat şi merse la grajduri, acolo unde era calul său, încălecă şi plecă în galop, dorind să rămână singur cu gândurile lui. Inima îi dădea ghes să plece după fata Prierului, dar gândurile nu-i dădeau pace. Ştia că nu va fi o călătorie şi o misie tocmai uşoară, dar tocmai asta îi stârnea dorul de ducă. “Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri” îşi spuse şi găsi de cuviinţă să se întoarcă la palat. Intră şi merse la Împărat spunându-i că va face acest drum căci ştie, că cine îşi încredinţează lucrările în mâna lui Dumnezeu aceluia sigur îi vor izbuti planurile. Îi mai spuse că într-o săptămână vrea să plece şi îl roagă să-i pregătească cele de drum şi cele de trebuinţă pentru când va ajunge la Prier să-i ceară fata. În acest timp, toată ziua stătea la grajd pregătindu-şi calul şi armele sau în capelă rugându-se Domnului să nu-şi întoarcă faţa de la el, să-i îndrume paşii: “o Doamne, tu ai învăţat leul şi şoimul cum să vâneze şi să le fie bine cu ajutorul dinţilor şi al ciocului. Învaţă-mă cum să vânez cu cuvintele ca să nu-mi fac duşmani şi să-mi fie cu izbandă în toată intreprinderea mea”.
După ce luă de la Verde Împărat carte şi daruri pentru Prier şi fata lui, Ziurel de Ziuă, îşi luă ziua bună şi plecă fără a şti încotro s-o apuce. Ei dar iată că plecă Leandru al nostru şi merse şi merse până ajunse la horatul zmeilor. Acum toată împărăţia lor era pustie şi peste tot erau stârvuri şi leşuri ciugulite de corbi lacomi, sau sfârtecate de tot felul de dihănii. Deodată în marginea drumului zări un pui de solomâzdră ce se chinuia să scape de urmărirea unui corb nesăţios. Dar oricât se străduia să se pitească, petele galbene o dădeau de gol şi ciocul corbului o ajungea din urmă. I se făcu milă de mica făptură şi alungă pasărea luand-o în ocrotirea sa. Abia când ajunse într-un loc mai ferit ăi fără zburătoare, îi dădu drumul în iarbă şi puiul dispăru printre frunzele de brusture, nu înainte de a-i lăsa un mic solzişor galben în palma.
Merse Leandru ce merse, zi de vară până-n seară şi din seara-n ziua iară şi de ce mergea lumea se schimba, până şi iarba şi pomii şi pământul toate erau altfel de parcă s-ar fi întors iarna aşa arătau toate. Întâi pomii îmbobociţi şi apoi golaşi şi fără nici un boboc ca în plină iarnă, iar iarba se ghemuise pentru ca până la urmă să se ascundă cu totul sub pământ la căldură, căci peste pământul pustiit se aşternea o pătură subţire de zăpadă pufoasă. Dar iată că în zarea-ndepărtată în aburi înveşmântată era cetatea Prierului şi Palatul său de Cleştar care sclipea în razele soarelui ca un giuvaier. În apropierea palatului era un crâng şi ajuns acolo, Leandru opri, îşi primeni hainele de drum, îşi îngriji înfăţişarea pentru a nu se arăta în faţa Prierului ca un nimeni. Ajunse apoi la poarta palatului şi bătu cu stăruinţă chiar dacă se lăsa înserarea. Nu trecu mult şi la poarta palatului îşi facu apariţia însuşi stăpânul, Prier. Înfăţişarea acestuia ar fi îndepărtat orice fată căci ochii lui erau roşii ca focul şi se ascundeau sub perdeaua deasă a sprincenelor. Urechile erau prelungi şi rotunde ca ale leilor iar gura ascundea dinţi uriaşi ca ai mistreţului, dar Leandru al nostru îşi ţinu firea şi ceru găzduire spunând că avea poruncă şi carte împărătească. Prier îl pofti să intre şi după ce îl conduse şi-i arătă camera de găzduire îi spuse că-l aşteaptă la masă pentru a ospăta şi a discuta. După ce se aranjă, luă cartea şi darurile de la Verde Împărat şi coborâ în camera de ospeţie. Focul ardea vesel şi era destul de plăcut în încăpere iar la masă nu erau decat Prier şi fata lui, Ziurel de Ziuă. Leandru se înfăţişă după cuviinţă, făcu o plecăciune în faţa fetei şi aşteptă să fie poftit. Prier îl pofti să ia loc şi abia atunci îndrăzni Leandru să-i înmâneze cartea şi darurile aduse. Ziurel de Ziuă tăcea şi nu spunea nimic dar cu ochii pe ascuns, tot la Leandru al nostru pentru care prinsese drag chiar de când îl văzuse. Şi cu toate că era fată, lui Leandru nu putea să nu-i placă boiul şi alcătuirea gingaşă a fetei. Prier citi cartea de la împărat şi întrebă de ce nu venise chiar acesta să-i ceară fata de soţie.
Leandru găsi cuvinte de laudă pentru prietenul şi stăpânul său şi spuse că treburi mult prea grele îl împiedicase pe acesta să vie şi ceru iertare în numele lui.
Partea a VIa - de cosmacpan la: 15/04/2008 07:14:33
(la: Leandru)
Ar fi vrut să scape acum de el dar nu ştia cum să facă. Sfetnicul cel netrebnic chiar îi spuse Împăratului că dacă l-ar trimite pe Leandru să-i aducă o scânteie din focul viu, tocmai de unde se bat munţii cap în cap poate că pe acolo îi vor rămâne oasele şi în felul acesta ar putea scăpa de el. Împăratului îi plăcu şiretlicul şi-l chemă pe Leandru la el.
-Bunul meu paj, sunt mândru de tine şi te rog să mă ajuţi. Mândra Ziurel de Ziua şi-a dorit foarte ca până la nuntă să aibă o scânteie din focul viu, tocmai de unde se bat munţii cărunţii cap în cap. Ştiu că ţii la mine şi la viitoarea mea soţie şi te rog să mă ajuţi ca să nu mă fac de ruşine.
-Grea dorinţă are domniţa, dar cu credinţă vom izbândi, Maria ta. Mâine plec la drum şi într-o săptămână trag nădejde să mă întorc.
-Ştiam că pot să am încredere în tine Leandru, mai zise împăratul fericit că va scăpa de pajul său.
În noaptea aceea Leandru se rugă de Zână Zorilor naşa sa să vină să-i ceară sfatul şi-abia într-un târziu aceasta apăru.
-Ce s-a întâmplat? De ce m-ai chemat?
Leandru îi povesti despre dorinţa prinţesei şi rugămintea Împăratului şi-i ceru sfatul, căci nu ştia cum să izbândească.
-Să ştii că asta nu-i dorinţa prinţesei căci Împăratul ţi-a pus gând rău şi vrea să te piardă. Îmi pare rău, dar de acum nu mai pot să te ajut, va trebui să te descurci singur. Să nu uiţi niciodată că “cel rău fuge fără să fie urmărit dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tânăr”. Ai grijă să-ţi fie inima şi cugetul curate ca şi până acum şi pune-ţi toată nădejdea în grija Domnului.
Atâta mai spuse şi dispăru într-o ceaţă aurie. A doua zi, Leandru îşi lua armele, încălecă şi plecă în lume căutând locul unde se băteau munţii cărunţii în capete. Merse ce merse, zi de vara până-n seară şi din seara-n ziua iară şi tot drumul avea însoţitori soarele cu florile şi luna cu stelele. Dar iată că într-o zi văzu în zarea îndepărtată o coloana de foc ce străpungea cerurile. Prinse curaj şi merse până când ajunse la poalele munţilor cărunţilor ce se băteau în capete şi dintre care izvora focul viu. Lăsă calul să pască şi plecă pe poteci spre vârf. După mult chin şi suferinţă din cauza căldurii dogoritoare, ajunse tocmai sus spre vârfuri dar poteca se sfârşea chiar acolo unde erau cele trei vârfuri de munte ce se izbeau tot timpul şi nu era cu putinţă să se strecoare printre ele ca să ia o scânteie de foc viu. Încercă să se strecoare dar era cât pe-aci să fie strivit. Se uita şi nu ştia cum să facă să treacă dincolo. Atunci ca prin minune îşi aminti de puiul de solomâzdră şi de solzişorul galben. Îl scoase din sân din legătura unde-l pusese bine şi nici nu-şi termină bine gândul că se şi trezi cu ea lânga el.
-Iată că pot să-ţi întorc binele făcut. Aşteaptă numai şi-ţi voi aduce focul viu mai zise, apoi dispăru printre cele trei creste care se băteau cap în cap.
Nu trecu mult şi apăru ducând în gură un căuş de piatră pe care îl lăsă în palma lui Leandru. În el strălucea scânteia de foc viu.
-Fie ca zilele să-ţi fie senine şi fără grijă şi fie ca inima ta să fie la fel ca şi până acum, mai zise salamandra după care dispăru printre stânci.
Leandru nici nu apucă să mulţumească, atât de iute dispăruse vietatea printre stânci. Luă poteca şi coborâ la poale unde-l aştepta calul. Încălecă şi ajunse la palat aşa cum promisese. Când îl văzu împăratul nu mai ştia ce să zică şi ce să creadă căci deja îl vedea mort şi uitat de lume. Leandru merse drept la Ziurel de Ziuă şi îi înmână căuşul de piatră lucitoare cu focul viu, dar cum mergea el tot palatul se lumina de la puterea şi tăria acelei scântei. Fata luă căuşul şi mulţumi de dar măcar că pe faţa ei se vedea că nu ştie nimic. Împăratul făcu feţe feţe apoi îi spuse pajului că se poate retrage pentru a se odihni.
partea a VIIa - de cosmacpan la: 15/04/2008 07:16:42
(la: Leandru)
Când văzu sfetnicul cel pizmaş şi această ispravă reusită nu mai putea de ciudă şi atunci îi şi veni o altă răutate în minte. Se duse la împărat şi îi spuse că poate i s-a părut dar parcă zărise nişte priviri ascunse între Leandru şi Ziurel de Ziua şi câte şi mai câte că Împăratului i se înverzi inima şi viaţa de ciudă. Tot el îi mai spuse că pe tărâmul Zânelor ielelor, este o fântână cu apă vie dar că nimeni nu poate lua apă fără să fie pedepsit de iele ori cu luarea minţilor ori cu prefacerea în stană de piatră. Atat i-a trebuit Împăratului.
Nu trecură două zile şi iar îl chemă pe Leandru şi îi spuse că mireasa doreşte ca până la nuntă să aibă şi o cofiţă cu apă vie de la fântâna de pe tărâmul ielelor. Acesta spuse că numai credinţa în Dumnezeu îl va ajuta să izbândească şi de asta data. Îşi luă armele şi calul, plecând abătut ca vai de el, căci nu ştia cum o va scoate la capăt în această încercare. Merse ce merse, zi de vară până-n seară şi din seară-n ziuă iară dar de ce mergea tot mai abătut era. Mai că ar fi înturnat calul şi ar fi plecat acasă la părinţii săi, dar ştia că nu poate umple de ocară numele tatălui său. Cum mergea aşa, odată vede în marginea drumului o floricica vineţie şi îşi aduse aminte că aceasta ajuta la pregătirea unei băuturi adormitoare. Atunci mulţumi din inimă Domnului pentru gândul bun. Coborâ de pe cal şi începu să culeagă florile acelea şi încă două feluri, care fierte împreună dădeau o licoare adormitoare. După ce pregăti licoarea, porni iar la drum şi după căutări şi încercări ajunse pe tărâmul Ielelor, Zânelor frumoaselor ce stăteau şi păzeau fântâna cu apă vie. Lăsă calul acolo şi pătrunse cu teamă.
Nu merse el prea mult şi odată se trezi în faţă cu cea mai mare dintre ele. Aceasta vru să-l prefacă într-o stană de piatră dar când vazu frumuseţea şi tinereţea lui i se făcu milă. Îl întrebă ce caută prin părţile alea pe unde nu călca picior de om pământean. Atunci Leandru spuse o poveste despre un copil sărman şi oropsit, fără de părinţi şi fără nimeni pe lume ce a plecat să-şi caute norocul şi că aşa a ajuns pe acele tărâmuri pline de pace şi linişte. O întrebă dacă nu are nevoie de o slugă pentru un blid de mâncare şi un rând de straie. Aceasta îl primi bucuroasă căci multe treburi aşteptau o mână de voinic pentru a fi terminate. Îl luă şi merseră împreună spre palatul lor. Chiar la uşa palatului Leandru văzu fântâna cu apa vie dar o făcu pe prostul şi întrebă care este rostul acestei fântâni aici lângă uşa palatului. Zâna îi spuse că aceea era fântâna minunată cu apă din care ia Domnul de udă pământul atunci se împlineşte sorocul. Şi ele stau acolo s-o păzească pentru ca nici o frunză, nici o pasere şi nici o vietate, ca să nu mai vorbim de mână de om, să nu atingă apa şi s-o tulbure. Deci îi spuse că orişice s-ar întâmpla să nu se apropie de acea fântâna căci îşi va pierde viaţa.
Leandru se prinse şi asa ajunse sluga Ielelor, Zânelor stăpânelor. Începu a aranja treburile pe lângă palat şi într-o zi le spuse că poate să le prepare o mâncare aşa cum învăţase mai de demult de la un bătrân priceput. Acestea se prinseră râzând de el că nu va putea face o mâncare ca lumea. Atunci Leandru pregăti o mâncare aşa cum numai el ştia iar c ând termină ceru şi o cofă cu vin căci mâncarea aceea trebuia stropită cu vin la sfârşit. Mâncau zânele şi se minunau de priceperea flăcăului nostru. Acesta asculta bucuros laudele lor iar la final le puse vinul dres cu licoarea ce o pregătise, în cupele de aur. Zânele ielele mâncară şi băură pe săturate şi spuseră că niciodată nu mai mâncasera o mâncare atât de gustoasă. Dar nu apucară să termine cu laudele că pe dată le căzu capul greu pe masă. Vezi bine că îşi făcuse datoria licoarea pregătită. Atunci ieşi tiptil din încăpere, luă o cofiţă curată şi nu se opri până afără lânga uşa palatului, la fântâna fermecată. Luă apa uşurel ca să nu tulbure apele apoi se dezbrăcă şi se cufundă în apa înmiresmată şi parfumată. Ieşi iute, se îmbrăcă, luă cofiţa cu apă şi pe aici îţi e drumul. Nici nu apucă el să iasă bine pe porţile palatului că odată începu fântâna a bolborosi şi mai apoi începu a scoate tot felul de strigăte şi de vaiete de hăuleau codrii şi văile de jur împrejur. Dar în acest timp, Leandru al nostru nici că se oprea. Cu greu ajunse la hotarul ielelor şi se pregătea să încalece când se auzi strigat. Întoarse capul şi văzu toate Zânele ce veneau în fuga mare să-l prindă. Încăleca iute pe cal şi porni într-o goana nebună, ştiind că dacă îl vor prinde va fi vai de capul lui. Cea mai mica dintre ele se opri şi zise urmată şi de celelalte:
-Voinice, voinice, apă ai luat, fântâna ai tulburat şi nici măcar o sărutare nu ne-ai dat.
-O voinic, voinic, frumos, şi călare şi pe jos, apa ne-ai furat şi ca un fur ai plecat. Nici rămas bun nu ţi-ai luat, zise alta zână.
Ce este viata? - de Areal la: 11/07/2008 12:40:13
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
Intr-o frumoasa zi de vara, pe la ora pranzului, se facu mare liniste in parc. Pasarile se odihneau linistite in umbra copacilor.
O vrabiuta isi scoase capul de sub aripa si intreba: “Ce este viata?”
Toti cei din jur au fost surprinsi de aceasta intrebare grea. Un trandafir tocmai inflorea, deschizandu-si petalele. El spuse: “Viata este o deschidere!”
Fluturele, care tocmai se odihnea pe una dintre petalele trandafirului dupa ce zburase de la o floare la alta, ii raspunse: “Viata este libertate si fericire!”
O papadie simti vantul atingand-o in joaca si spuse tematoare: “Viata este risipire, da, doar risipire…”
Jos, pe pamant, o furnica tragea dupa sine un pai de grau de zece ori mai mare decat ea. Cand auzi un asemenea lucru se opri, isi trase sufletul si spuse: “Viata nu este decat truda si munca!”
Poate ca ar fi inceput sa se certe daca nu ar fi venit o ploaie fina care sopti: “Viata este formata din lacrimi, doar din lacrimi!”
Deasupra ei plutea plin de maiestate un vultur care, de acolo de sus, spuse: “Viata este o nazuinta spre inalt!”
Apoi veni noaptea.
Dupa un timp, un om mergea acasa pe aleile goale. Venea de la o petrecere si se gandea… “Viata este o continua cautare a fericirii si o inlantuire de deceptii!”
Dupa lunga noapte venira in sfarsit si zorii diminetii, care spusera: “Asa cum noi suntem inceputul zilei care vine, la fel viata este inceputul vesniciei…”

__________________________

Ma intreb cum ai raspunde daca te-as intreba: “Pentru tine, ce este viata?”

Protagoras - de monte_oro la: 27/07/2008 13:01:02
(la: Despre geniu si handicap)
Deh..."e" grele...si-o putem tine asa zi de vara pana-n seara... Vei fi vazand oare...in cultura romana...vreun geniu...?.. Par curiosite... oare nu sunt oameni care vor fi "mutat" insusi cursul istoriei...in orice domeniu...al dezvoltarii lui...de pe o albie...de pe ramura...catre alta albie/ramura... Nu vor fi nascut universuri noi...necunoscute pana la ei ce au "schimbat", la randu-le perceptia omului si a umanitatii despre acea problema...de la arta pana la relativitatea timpului, sa zicem?..Eu cam pe-acolo pricep...genialitatea..
*** - de Alitalia la: 29/07/2008 20:36:52
(la: dorinte)
Cand eram mica si nemultumita de cate ceva,o amenintam pe mama ca plec in lume.Intr-o zi de vara,mi-a pus intr-o bocceluta ceva de-ale gurii,apa si mi-a dat si paltonasul,va veni si iarna si in lume iti va fi frig...M-a condus la poarta si mi-a urat drum bun.
Lumea? Unde era lumea? M-am uitat in stanga,in dreapta,m-am asezat pe paltonas si am inceput sa plang.Noroc ca a venit matusa mea,m-a luat de mana si m-a dus INAPOI.
De atunci,poate,nu mai vreau sa fug in lume.Fug mereu in mine insami...
si completari - de alex boldea la: 01/01/2009 23:36:00
(la: Top 10 pop-rock-disco al anilor 80)
pink floyd nu-i heavy, e doar o mare slabiciune a mea.

despre guns - pur si simplu imi vine greu sa ascult albumul nou, si nu doar al lor, nici ultimul ac/dc nu l-am ascultat si nici macar motorhead din cate au scos dupa 2000. ultimul maiden l-am ascultat o singura data si am fost dezamagit, si tare rau mi-a mai parut ca de la 9 ani tot suporter maiden am fost (si sunt).

voi asculta si chinese democracy intr-o zi de vara
#380630 (raspuns la: #380619) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
adina - de latu la: 11/01/2009 04:34:25
(la: LISTA ANTICLONE)
m-am temut ca o sa vii cu dovezi

Aveam impresia ca ne bazam pe incredere reciproca, si ca nu trebuie sa aduc dovezi
Si asa dialogara, intelegandu-se mai mult din priviri, zi de vara pana-n seara...
Si daca n-a fost asa, nu-mi mai trebe shea.

Si la treaba cu complimentele, sunt sigura ca experienta ta de viata este mai bogata decat a mea...
Adica ai intuit dupa stilul meu ales, dupa profunzimea reflectiilor si dupa modul elegant in care stiu sa bat campii, ca tre' sa fiu tare batran, poate chiar peste 30 de ani...:)
#388133 (raspuns la: #387932) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...