zile de nastere

am glumit... de vreo 10 zile am intrat pe Atkins, deci bye-bye dulciuri, paine, pasta, cartofi, si asa mai departe... vreau sa stau vreo 3 saptamani pe 0 carbs, iar dupa aceea max 5g carbs pe zi... doar vine primavera, si trebuie sa fiu sexy daca e sa ma duc la lac:))

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.

de 3 zile sint pe telefon si net in incercarea disperata de a afla procedura legala pt. transcrierea certificatului de casatorie CA in RO si sa aplic pt. un nou pasaport. Poti sa crezi ca din 2 surse oficiale (ambasada si consulat) am aflat 2 moduri total diferite? sa nu mai spun ca taxele sint exagerate iar perioada de rezolvare pe masura......adica ce in RO poti rezolva in 3-4 saptamini, aici dureaza 5-6 luni!!!!!! De ce? Nu stiu! Am impresia ca sint pedepsita! Cunosc cazuri in care persoane renunta sa faca acte RO pt. ca sint foarte scumpe (inscrierea unui minor in pasaport presupune certificat de nastere RO, ori pasaport nou pt. parinti......o gramada de hirtii, drumuri, procuri.....o nebunie) sau in care pur si simplu "ocolesc" legea, declarind ca sint necasatoriti, nedivortati, etc.etc. Este de-a dreptul strigator la cer. In loc sa incerce sa ajute, asa cum ai spus si tu: "are grija statul roman sa nu ne bucuram prea tare". Eu m-am resemnat: am crezut ca ceva-ceva s-a schimbat in bine in tara, dar nu-i asa. Mentalitatea e aceeasi si nu stiu daca vom fi curind o tara civilizata, cu respect pt. oameni! Inchei aici si-ti urez noroc!

In toate tarile normale din lume, legislatia nu permite fertilizarea prin metoda "in vitro" la femei de peste 40 de ani, 45 de ani, 50 de ani, depinde de tara. Si mai depinde si daca e vorba de cuplu sau de mama singura. In Romania chestia asta nu exista, inca.

Vorbeam zilele trecute cu ai mei la telefon si imi povesteau ca s-a facut o emisiune la tv (acolo) exact despre subiectul in cauza. Cica puteai sa votezi pro sau contra, ca telespectator (dadeai telefon sau asa ceva). La final votul pro nasterea respectiva (oricum tipa nascuse deja) a fost majoritar. Adica 75% dintre telespectatori au fost pentru. Asta...asa, ca sa vedeti cum inteleg unii responsabilitatea.

De aici si concluzia ca nu tot ce e acceptat de majoritate e si bun intotdeauna. Dumneavoastra ca medic pensionar, va ganditi mai intai la copil, sanatate si viitor insa lumea e ignoranta, egoista si nu vede in viitor. Vor "instant satisfaction" acum, pe loc. Isi doreste una nebuna copil acum pe loc, gata pac...il are. Si cei din jur se extaziaza.

Eu personal m-as gandi NUMAI la copil si la viitorul lui si nicicand la mine. Poate sunt eu anormala...se poate si asta da' nu cred :)))

O intrebare fara legatura cu subiectul. Inteleg ca veniturile familiei dvs. sunt mici (ca pensionarii din ziua de azi), de ce nu intrati in legatura cu o asociatie caritabila? Ati putea lucra pentru ei (un camin de batrani eventual) benevol la inceput si cu timpul poate se gaseste cineva sa va platesca. S-au mai vazut cazuri, sincer va zic. Multa sanatate!

3 zile, asta inseamna 72 de ore, si o gramada de secunde... cine poate fi cuminte atata timp?

Intrebarea mea suna asa: "cum crezi ca exista aerul, pe care nu-l vezi si nu-l poti pipai sau mirosi, dar in schimb nu crezi in Dumnezeu pe care la fel nu-L vezi, nu-L pipai si nu-L mirosi?"
Tu raspunzi: "aerul, adica existenta si inexistenta precum si componenta lui pot fi determinate experimental. in grecia antica, Democrit si al filozof apropiat lui (i-am uitat numele si nu am timp sa caut pe net) au reusit sa aprecieze destul de precis tinand seama de apratura pe care o aveau la dispozitie marimea moleculelor (folosind ulei si apa)."
Faptul ca s-a demonstrat existenta aerului nu explica in acelasi timp si cum sau cand a luat el fiinta- sau de ce, spre ex., este specific numai invelisului atmosferic al pamantului si nu tuturor corpurilor cosmice. Si daca stiinta aproximeaza data formarii acestui invelis fara de care n-ar fi posibila viata terestra, ea este pur si simplu incapabila de a arata si care sunt mecanismele sau fortele exterioare care intretin acest invelis neschimbat de mii de ani. Am auzit si am citit despre nenumarate povesti de succes ale unor cercetatori care s-au grabit sa dea verdicte pt. ca mai apoi sa vina altii dupa ei si sa-i contrazica cel putin partial in teoriile lor. Sa nu te mire daca peste catva timp o sa se gaseasca cineva sa demonstreze ca de fapt vidul este un nonsens si ca nu se poate practic scoate aerul din aer, ca sa zic asa, ci doar sa se scoata o parte din el pt. a-l face sa aiba proprietatile pe care le cunoastem. Oricum tehnica nu este destul de avansata si nici nu va avansa destul incat sa fie capabila sa explice in totalitate formele existentei unor lucruri sau fenomene. Nu pt. ca omul nu-i capabil sau nu si-ar dori, ci pt. ca suntem limitati in gandire si mai ales in simtire. Citeam de curand o carte scrisa despre o femeie oarba care tamaduieste cu puterea energiei ce izvoraste din ea, o femeie simpla si fara educatie de specialitate (insa si credincioasa), care prin puterea simturilor sale extraordinare a patruns dincolo de tainele cunoscute de stiinta moderna, mai exact dincolo de puterea de patrundere a celui mai puternic microscop din lume. Specialistii au ramas perplecsi cand femeia respectiva le-a dat detalii uimitoare despre ceea ce ei stiau doar din studii aprofundate si le-a mai descoperit si ceva in plus. Ce vreau eu sa spun e ca nu intotdeauna stiinta poate si reuseste sa patrunda tainele universului prin puterea mintii/logicii, uneori e nevoie de ceva mai mult care cu siguranta nu mai tine de stiinta: anume suflet (cu inteles de simtire interioara). Dealtfel in ultima perioada s-au intensificat studiile pe marginea descoperirilor oferite de stiintele spirituale (neexacte).
In fine, ca sa ne intoarcem la problema aerului, eu consider ca existenta lui este prea sofisticata si incalcita chiar pt. cei mai multi dintre specialisti. Ca si in cazul oferirii imaginilor acelor monstri preistorici (sau, mai nou, a monstrilor care se vor naste dupa nu stiu cate milioane de ani de evolutie de acum inainte), stiinta abuzeaza de-a dreptul in a nascoci cele mai nastrusnice si idioate explicatii care sa le sustina niste fundamente invechite fara de care dealtfel nici n-ar mai exista. Ia spre ex. cazul omului de neanderthal, caz care a facut deliciul lumii intregi atunci cand s-a descoperit ca totul a fost pus la cale de niste indivizi dornici de a intra gratuit in cartea de aur a istoriei lumii- si cate alte multe masluiri voite sau involuntare care i-au pus in incurcatura chiar pe unii dintre cei mai zelosi cercetatori.

In ce priveste lumina si existenta ei tu-mi raspunzi: "lumina e formata din fotoni, deci intunericul e lipsa de fotoni (cum vacuum-ul e lipsa de aer sau 0 e lipsa de orice ". Pt. a putea trece mai departe in explicarea acestor lucruri, te rog mai intai sa-mi mai raspunzi la o intrebare: acesti fotoni cum se misca (daca se misca), au o miscare rectilinie si uniforma sau una alandala?

Despre Aghiazma Mare (sau apa sfintita la Boboteaza- este diferita de Aghiazma Mica ce se poate face in tot cursul anului) stiam ca asa o sa mi se raspunda- si aici ii dau raspunsul inclusiv Danielei. In primul rand imi dau seama ca tu insuti n-ai incercat niciodata macar experimental aceasta treaba, adica sa pui intr-un vas de argint apa nesfintita si in altul Aghiazma de la Boboteaza ca sa vezi cat sta una si cat sta cealalta nestricata. Te-ai rezumat la a exprima o parere raspandita de clica iudeo-comunista de dupa caderea regimului Antonescian, idee care a inoculat populatiei (fara pregatire teologica) in timpul greilor ani de comunism ateu acest "ghiseft" ridicol prin care se vrea distrugerea valorilor ortodoxiei romanesti- si nu numai. Ca dovada ca este o bazaconie tin sa-ti spun ca eu insumi am luat parte la un mare numar de astfel de sfintiri de apa si in multe din aceste cazuri preotii n-au folosit cruci de argint si nici macar vase din acelasi metal. Apa a stat bine merci in butoaie mari de plastic zile in sir, descoperita si la temperatura camerei. Nu s-a stricat niciodata- dealtfel am adus cu mine aici o sticla cu astfel de Aghiazma si dupa un an inca are aceleasi proprietati. Sticla e din plastic, reciclabila, si o tin in camera. N-am supus-o nici unui tratament special ca s-o mentin in starea ei initiala, asta-i sigur. Apoi voi uitati ca atat argintul cat si aurul au fost dintotdeauna niste metale scumpe folosite in semn de adanca piosenie fata de divinitate, in nici un caz ca sa intretina anumite proprietati ale unor materii folosite in cult. Asta e una gogonata rau. Si inca un contra-argument este acela ca la nunta din Cana Galileii, acolo unde Hristos a prefacut apa in vin, acea apa n-a stat in vase de argint ca sa-si pastreze prospetimea in timpul nuntii respective, ci in vase DE LUT, si de acolo luau slujitorii si duceau la mese. Apoi faza cu spalarea mainilor in ritul evreu n-are nici o legatura cu argintul (materia in sine), ci cu faptul ca era un act ritualic ce nu permitea atingerea sub nici o forma a acelor vase (nu numai a celor de argint, ci in general). Si cum evreii au fost dintotdeauna inclinati sa puna accetul pe forma mai mult decat pe implinirea Legii, se ajunsese pana acolo incat ei nu miscau nici un deget in zi de sabat, nu ajutau nici macar un sarac in respectiva zi ca sa nu intineze sfintenia ei, in schimb isi aveau slugile lor care le slujeau si le faceau toate (si pana in ziua de azi a ramas la fel: ei nu misca nici un deget in zi de sambata, dar toata lumea munceste pt. ei); tocmai de aia i-a facut Hristos fatarnici, ca puneau sarcini grele pe umerii tuturor, sarcini pe care ei insisi nu le miscau nici macar cu un deget.
Si ca sa revin, unii au mai insinuat ca de fapt chiar busuiocul folosit in sfintirea apei are anumite proprietati in "distilarea" ei. Nimic mai eronat! In primul rand nu peste tot in lumea ortodoxa se foloseste busuiocul; apoi daca lasi fie si o simpla crenguta in Aghiazma pt. cateva zile, atunci aceasta pur si simplu cloceste. Scurt si cuprinzator. Ca se foloseste pulbere de argint in curatirea apei de impuritati e adevarat, insa nu mai putin adevarat e ca la robinete nu curge Aghiazma, nu-i asa? Ca daca ar curge Aghiazma pe teava din casa, atunci n-ar mai fi nevoie de nici o pulbere. Si cum ti se pare, oare n-ai invatat ca cel mai bun filtru pt. apa e chiar pamantul? Si ce, in scoarta terestra care filtreaza apa se gaseste peste tot pulberi de argint? Sa-ti spun ceva, eu as prefera sa beau apa dintr-un rau de munte decat din apa filtrata de ei si trasa prin arginturi.
In ce-l priveste pe saracul Emmanuel Kant sa pastram decenta cuvenita si sa nu-l vorbim de rau. Critica ratiunii lui pure este una cu totul impura si plina de prostii dupa care se ia lumea asa-zis scolita si moderna. Daca cineva imi poate arata un singur om pe pamantul asta care sa aiba asa o ratiune de curata si de clarvazatoare incat sa nu puna pe tapet vreo greseala ca fiind buna, apoi eu ma las de sportul scrisului. Dumnezeu se reveleaza in permanenta ochilor omului, n-are nevoie sa faca minuni ca sa Se descopere pe Sine fiindca in fapt noi nu putem vedea din cauza valului de pe ochii mintii. Raspunsul il da chiar Proorocul David in psalmi: "cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mainilor lui o vesteste taria; ziua, zilei spune cuvant si noaptea, noptii vesteste stiinta." Apoi in alt loc zice ca "iti multumesc Doamne ca ai ascuns acestea de mintea inteleptilor si le-ai descoperit pruncilor". Si inca una: "din gura pruncilor si a celor ce sug Ti-ai savarsit lauda." Cu alte cuvinte de aia S-a si exprimat zicand: "Lasati pruncii sa vina la Mine si nu-i opriti"! Ca nu doar de prunci Ii pasa lui Hristos. Ci e vorba de inima si de sufletul uman curatit de pacate, curatit de acea pacla care innegureaza constiinta si stiinta in egala masura. Caci zice tot David asa: "ce este omul ca-ti amintesti de el sau fiul omului ca-l cercetezi pe el? Micsoratu-l-ai pe el cu putin fata de ingeri, cu slava si cu cinste l-ai incununat". Asadar omul este aproape ca ingerii in ceruri, numai ca starea lui de decadere morala il face sa-si piarda capacitatile pe care le-a avut la creatie- una din aceste capacitati era aceea de-a vorbi direct cu Dumnezeu. Paralel cu asta trebuie spus aici clar si raspicat ca la inceput Dumnezeu nu se revela oamenilor prin minuni, ci minunile au aparut ca o necesitate in istoria mantuirii oamenilor dupa caderea in pacat, ca sa nu piarda omenirea legatura cu divinitatea. Apoi minunile au scopuri diferite si se adreseaza unor grupuri diferite de oameni, nu doar unor cazuri izolate si singulare-asa cum se crede indeobste. Si pt. ca sa aiba loc o minune este nevoie mai intai de o necesitate ori, asa cum spune Hristos prin pilda "saracului nemilostiv si a saracului Lazar, nici daca ar invia cineva din morti si-ar merge sa vesteasca celor vii Evanghelia n-ar crede nimeni. Daca noi nu putem crede vietii si invataturilor parintilor nostri care ne-au invatat credinta in Dumnezeu, atunci cu greu ne va fi sa credem fie si intr-o minune- ca si pt. unele minuni se mai gasesc explicatii "logice". Insa ce se pierde intotdeauna din vedere este faptul ca minunile in sine SUNT LOGICE chiar daca uneori trec dincolo de pragul legilor fizice, numai ca noi le percepem ca fiind minuni tocmai din cauza ca n-avem credinta nici cat un graunte de mustar.
In incheiere n-am inteles ce ai vrut sa intrebi, dar daca e ceea ce banuiesc eu atunci gasesti o parte din raspuns in cele de mai sus. Ce vreau eu sa-ti mai zic insa e ca cu cat cercetatorii si oamenii de stiinta vor gasi mai multe raspunsuri la intrebarile lor, cu atat mai multe intrebari vor trebui sa-si puna pe parcurs. Este ceea ce eu as numi "teoria spitei/rotii"- ajuns intr-un anumit punct, dupa ce in prealabil ai mai trecut prin nu stiu cate puncte si-ai cautat sa ajungi pe orbita cercului fiecaruia urmand o anumita spita, iti dai seama ca acel punct constituie in sine o alta roata care se invarte in propriul cerc si trebuie sa-i descoperi mecanismele dupa care actioneaza. Asa ca mergi din roata in roata si din spita in spita ca sa descoperi mecanismele ceasorniclui universal si cu cat inaintezi in stiinta cu atat mai mult iti dai seama cat esti de limitat si cate ar mai fi de descoperit. Tocmai in asta consta una din minunile lumii moderne, ca multi nu se sfiesc sa ia in mainile si gandul lor cele despre divinitate ca sa demonstreze ca-i o aberatie, si pe masura ce inainteaza in vana lor stiinta isi dau seama ca s-au invartit in cerc, un cerc cu spite infinite si uneori nedefinite. Cam acelasi lucru l-a facut si Kant, cam acelasi lucru probabil uneori il fac eu insumi.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

Privind peisajul fotografiei clasice contemporane prin Europa (adica ce ar fi fotografia cu compozitie, perspectiva, subiect si obiect, nu fotografia artistica si experimentala promovata de cei ce nu iubesc ingredientele amintite aici) constatam o extraordinara coagulare a fotografilor in grupuri de creatie.
In revista Reponses Photo de luna trecuta (nr 155) este chiar un articol extrem de important despre acest fenomen; in franceza, ei au ales termenul de "colectifs" care la noi ar avea o alta incarcatura... grup foto parca suna mai bine in romaneste decit colectiv foto.
Masura in creatia franceza si europeana foto estefestivalul de la Perpignan; acolo au expus 18 grupuri in 2003 si 60 de grupuri in 2004!!!
O adevarata noua moda, benefica, as spune.
Si la noi ar fi citeva grupuri; a fost cindva grupul, vechiul grup Fotomagazin, care s-a lasat de meserie (nici unul din participantii la iesiri foto din anii 2000 si dupa nu mai face fotografie serios) si vedem acum "7 zile" care rezista, grupul fotoclubului nou de la Fotomagazin, poate cei de la Punctum, desi acolo grupul e cam difuz, si cam atit, sau imi scapa mie ceva.
Deci un grup foto ar trebui sa fie un grup de amici care sa iasa la pozat, care sa fie uniti de un crez artistic unitar, care sa se ajute si sa isi faca reclama impreuna, care sa puna si sculele la bataie in grup ( ca nu o sa-si ia fiecare cite un 400/2,8)
Grupul foto are multe avantaje si putine dezavantaje; oricum si pentru amatori si pentru pro cu grupu` ar fi mai usor de rezistat, iesit la pozat, de gindit si de gasit energie, si beneficii ar mai fi.
Cum zice si la revista " grupul foto este un grup de fotografi care decid sa lucreze impreuna, sa isi confrunte imaginile in grup si sa elaboreze proiecte foto amitioase, imposibil de abordat de un fotograf izolat"
Istoria fotografiei este plina de coagulari de energii de acest fel: ca sa nu citez decit grupul Magnum care a reunit pe Capa, Bresson, David Seymour ...
Citeva situri ale unor grupuri foto de vazut neaparat ar fi:
www,collectifargos.com, www.collectifitem.com, www.tendancefloue.net , www.blowup-photos.org, www.collectifdolcevita.com, www.exmundo.com, www.tangophoto.net - si R Mi si citeva sute interesante.

Acum, ca s-a aruncat nada si a prins o discutie pe forumurile romanesti despre pretul si valoarea fotografiei, pe cind o discutie despre grupuri si pe cind nasterea - benefica pentru noi toti - a unor grupuri distincte de fotografi, fie ei pro sau amatori... apropo de pro sau amatori... si la noi am vazut imagini tot mai bune facute de amatori in ultimul timp decit de profesionisti, pe ansamblu .

Deci, fotografi romani, pregatiti sa faceti grupuri? Ca cu asociatia tuturor e mai greu.
Pe urma niste grupuri puternice pot sa se uneasca sa faca si o asociatie.
Dar sa avem momentan niste creatori uniti cite citiva care sa faca mult maimult decit fiecare separat.
Ar fi grozav. Si proiecte s-ar putea aborda altfel. Doamna ministru, suntem un grup si vrem sa facem portrete saptamina viitoare la Teatru National... domnu` de la Opera, grupul ostru vine sa fotografieze dansatoare in intervalul cutare... domnu` redactor shef, grupul nostru pregateste un material care v-ar interesa... domnu` director de banca, grupul nostru a strins un numar de 30 de imagini grozave cu portrete de bancheri iesind de la PNA, si ar fi dispus sa le expuna in foaierul Dvs, dati bani de catering?
Si tot asa...

Grozave poze faceti domnu` Nicolae; pacat.
Trebuie sa invatati totusi sa faceti imagini banale, prost expuse, prost compuse, ca sa priceapa lumea de specialitate ceva; pe bune.
Si ca sa fiti in ton cu ce e pe la noi.
Asa, o sa aratati un portofoliu cu pozele astea pe la Cinemagia sau pe la alte citeva din asa multele publicatii despre lumea filmului care mai apar pe la noi si ce o sa zica aia, vai de mama noastra, unde sunt imaginile plate pe care sa le intelegem si pe care le stim si pe care le promovam?
Eu am hotarit sa pun la aceeasi adresa www.fotografu.ro/filmu imaginile din cele citeva zile de filmare, cit ne-or lasa sa orbitam pe acolo, si sa nu depasesc 21 de poze, sa selectez si sa nu ramina decit un total de 21 de imagini.
Sigur, e greu cu lumina... ieri s-au facut poze la 1600 ISO si diafragma 2,8 si o patrime de secunda, din mina, ca cine te lasa sa pui trepiedu`... Si eu sunt foarte curios sa vad cum o sa iasa filmu` ca imagine. Ma gindesc ca totusi nu trebuie comparat cu ce mai vedem la eigibio pentru ca e alta lume si cred ca in subconstientul multor creatori din lumea filmului de la noi se incearca crearea unei scoli locale care sa aiba alta abordare a subiectului, nu neaparat sa copieze retete de succes cu lumini de fundal, ochi, pom, contur si expunere brici. Cred ca punind punctul pe i asistam de fapt la o lupta surda dar vizibila impotriva invaziei culturii vizuale clasice gen holywood; vom trai si vom vedea.
Cred ca este extrem de interesant de vazut si comparat abordarea tuturor celor care au avut posibilitatea sa asiste cu aparatul in mina la nasterea acestui film care eu tot nu stiu cum sau daca se numeste cumva, dar atmosfera e interesanta.
In mintea mea cam asa ar trebui sa inceapa promovarea unui film, cu intrebari si stari. Sa pui oamenii pe jar si sa intorci shumuroiu` de furnici cu aparatul foto.
Deocamdata, de cinshpe ani cinematografia romaneasca are treaba cu creatia si i se rupe de promovare si marketing, cu rezultate dezastruoase pentru actul cultural in sine.
In mod normal pozele de la filmare nu le vede nici dracu, situri ale filmelor romanesti nu exista, dosarele de presa daca exista sunt rusinoase, afisele filmelor romanesti sunt mizerabile, si uite asa tinem coada sus, dar asociatii de cineasti sunt vreo trei sau patru si in loc sa promoveze obiectul se bat intre ei pentru cashcaval.
Trist.
Mai e mult ( doua generatii??) pina la industria spectacolului care sa aiba nevoie de imagine buna.
La teatre, la fel. Dezastru. Si daca intrebi actorii romani de dosarul lor de imagini te iau la misto ca te-ai dilit.
Dar recunoastere si bani si succes vor; dar sa nu faca nimic pentru asta.
D`aia zic domnule Nicolae ca nu e bine ce faceti.
Sau nu e locu` care trebuie.
Oricum, traiasca Adrian tzitza de mitza! E un tip grozav.

Uneori, vezi in magazin un obiect si brusc ti-l doresti. Ajungi acasa si te intrebi "de ce l-am cumparat, ca nu-mi place..." Asezi achizitia undeva unde sa nu te-ncurce si... altul la rand.
Dar daca, intrand de mai multe ori in magazin, ochii ti se opresc tot la el, e clar: chiar ti-l doresti!
***
Lasa timpul sa-si spuna cuvantul. In traditia romaneasca, lehuza nu avea voie sa faca nimic si nici sa iasa din curte sau sa primeasca vizitatori pana la botezul pruncului. Era protejata, pana la urma, si de emotiile ei. Care in perioada post-nastere sunt mari. Si puternice. Precum greu se obisnuieste trupul cu fatul, tot greu se obisnuieste si fara.
Acorda-ti un ragaz; daca, dupa 30-45 de zile, iti vei mai dori sarutul, fa-o! Si fa tot ceea ce iti doresti dar ai grija ca dimineata, cand te speli pe dinti, sa-ti poti infrunta privirea.

O gagica o punea de mai mult timp cu un doctor. Dupa o perioada,
gagica ramâne gravida. Cum sa faca, cum s-o drega sa nu-l faca pe
doctor de rahat? Vine luna a noua, gagica pe punctul de a naste. În
ziua cu pricina, un preot, cu prostata super-umflata vine la doctor:
-Domnu' doctor nu ma pot, nu mai pot...
-Lasa parinte, ca te operez si nu-i nici o problema. Mâine dimineata
vii pregatit.
Dupa consultatia preotului, gagica doctorasului îi spune:
-Auzi, am o idee, dupa ce se trezeste din operatie popa, sa-i
punem copilasul în brate si sa-i zicem ca este un miracol, un dar de
la Dumnezeu.
-Si crezi ca nu se prinde? întreaba doctorul, neconvins.
-Hai sa vedem....
Zis si facut. Preotul se opereaza si când se trezeste dimineata din
anestezie, doctorul lânga el:
-Parinte, s-a întâmplat o minune.
-Ce minune fiule?
-Parinte ai nascut! Si ca dovada uite-l pe fiul dumitale, spuse
doctorul prezentând copilul abia nascut.
Fara sa zica nimic, ca doar era preot si credea în miracolele celui
de Sus, l-a luat si l-a crescut. Peste cincisprezece ani, preotul îsi
ia inima în dinti si îi spune fiului:
-Baiatul meu, acum ai crescut mare si nu mai pot tine în mine
minciuna ce ma macina de atâtia ani de zile. De fapt eu nu sunt tatal
tau.
-Cum asa !?! spuse baiatul mirat.
-Eu de fapt, sunt mama ta, tatal tau este arhiepiscopul.

Dar cum ne nastem?:) "Predestinati"? Eu zic ca ne nastem ... neutri.. daca am fi crescut intre homosexuali, de exemplu, credeti ca nu deveneam si noi? Cred ca se merge pe acelasi principiu - good or bad.. de asta se si ascund persoanele acestea.. "because it's bad".. cei care recunosc fara pic de retinere fac parte din acea categorie de oameni care sunt revoltati mai tot timpul, sau, de ce nu, sunt mai cu-durere-n-cot :)

Nu cred ca toti ne nastem egali. Sa nu uitam ca exista persoane cu handicapuri din nastere sau supradotari tot din nastere.
Desi unele persoane se nasc cu o inclinare catre homosexualitate, asta totusi nu inseamna ca toate aleg sa fie homosexuali(se ascund in mariaj de obicei). Aceste cazuri sunt mai rare.
Deasemenea puteti observa ca foarte multe persoane homosexuale sunt persoane de succes, frumoase, dotate fizic si intelectual. Desi asta nu este o regula.

presupunand ca e posibila nasterea in trecut, adica sufletul se poate reincarna intr-o corp in trecut, putem afirma cam cu acelasi grad de certitudine ca aceasta (reincarnarea in trecut) e echivalenta cu calatoria in timp.
prin cartile lui Asimov si alti scriitori SF sunt enuntate tot felul de principii (sau legi) si paradoxuri legate de calatoria in timp.
unul din paradoxurile interesante este cel al nepotului care-si ucide stra, stra, ....bunicul. sau schimba cursul istoriei ucigandul sa zicem pe Attila sau salveaza viata lui Julius Cezar. raspunsul logic la acest tip de paradox (considerand ca logica intoarcerea in timp) este existenta unor 'lumi' paralele in care istoria a evoluat in mod diferit. cateodata sarim dintr-o lume in alta...considerand deasemeni ca un numar foarte mare de oameni are un numar foarte mare de fantezii, obtinem un numar infinit de existente paralele, samd...

Am citi acest comentariu si am inceput sa ma gandesc la bunica..:)
A murit de curand, dar stiu ca este langa Dumnezeu, pe care l-a iubit atat de mult.
Sa va zic cum a trait aceasta extraordinara femeie:
S-a maritat la 19 ani, a facut acest pas datorita parintilor si nu din dragoste - asa era la vremea aceea. A facut casa cu barbatul ei, si a avut 4 copii, un baiat si 3 fete. Cand fata cea mai mica (mama) avea doar 8 luni o boala urata l-a luat pe bunicul de langa bunica, ramanand la 27 de ani vaduva. Si-a acceptat soarta, nu s-a plans, si-a pus increderea in D-zeu si si-a crescut copiii singura, fara ajutorul nimanui - stiti de ce? Dupa moartea bunicului meu ea a ales o alta religie, o credinta noua la acea data - penticostala. A fost blamata de catre toate rudele, huiduita, dar nu s-a lasat - a cantat cantece de slava Lui Isus si si-a dus "crucea" fara sa se planga niciodata! - Doamne cat de mult am iubit-o!
Asta parca nu a fost de ajuns, fiica ei cea mare dupa cea de-a doua nastere a surzit - nu aude nici in ziua de azi! A plans si s-a rugat lui Dumnezeu sa-i dea putere Auritei sa-si duca zilele in pace si liniste. Pace...asa se saluta penticostalii...Pace!
Dar aceasta nu a fost ultima lovitura de la viata!
Fiica a doua a innebunit... Din nou s-a asezat in genunchi si s-a rugat la Dumnezeu pentru aceasta fiica...
Mama s-a maritat cu un barbat rau... ne batea de fiecare data cand se imbata...pe noi, copiii lui, pe mama, pe bunica o injura f urat...
Ce facea bunica in aceste situatii? Ne lua pe langa ea si ne punea sa cantam spre slava lui Dumnezeu, se ruga pt sufletul tatalui meu, pt linistea noastra...niciodata nu i-a purtat pica! Ne spunea: "ii tata vost, trebe sa-l iubiti asa cum ii".
Dar n-a fost de ajuns nici aceasta graoznica lovitura de la viata...
baiatul ei, a fost inselat de catre nevasta-sa... plangea sarmanul om...venea si i se plangea maica-sii... a decazut intr-o luna in asa fel, incat eu nu l-am mai recunoscut...
Am intrebat-o pe bunica: '"cum poti sa mai crezi in Dumnezeu?"
stiti ce mi-a raspuns?
" Iov a trecut prin mult mai multe incercari ca mine"
"Astea sunt incercari, ne incearca dumnezeu credinta in El"
L-am urat pe Dumnezeuin acel moment.. am zis ca nu e corect, nu trebuie sa fie asa! Ea e o sfanta, de ce sa sufere ea?
A observat bunica incrancenarea mea si mi-a spus: "Dumnezeu te iubeste indiferent daca tu crezi sau nu..."
Acum stiu ca ma iubeste, El ma iubeste, si ne iubeste pe toti!
S-a stins din viata senina si cu zambetul pe buze la 85 de ani.
Eu cred ca nu a vut timp sa fie bolnava, credinta i-a ocupat tot timpul.

____________________________________

Nu ma uit la tv de ani de zile...In sensul nu cu consecventa, poate de 3-4 ori pe luna.
Oricum, ideea thread-ului a pornit de la o experienta recenta.Am fost in Franta si, seara, in camera de hotel am deschis tv-ul.Am butonat vreo 10 minute, emisiunile erau identice cu cele din Italia si, mai mult sau mai putin cu cele din Romania.
Repet, nu asemanatoare, ci identice!Deci deja nu se mai pune problema proletarului roman care-si bate nevasta...e si proletarul francez si cel italian...Pariez ca nu numai.Iar aici in Italia 99% din oameni o sa iti spuna ca nu se uita la TV.
If Jesus paid for our misstakes, let's make his money worth!

am terminat acu vreo 2 zile "dama cu camelii" de dumas fiul, si vreau sa incep "jucatorul" d dostoievski

A propos de raspuns in engleza. locuiesc in Cardiff si eram odata la spitalul din oras sa traduc pentru o tigancusa de 15 ani gravida. cu uimire, am realizat ca doctora care venise sa discute cu moasa (intr-o engleza aproximativa) era romanca si plina de bucurie, i-am intins mana si i-am spus fericita 'buna ziua'. spre marea mea surprindere, mi-a raspuns intr-o engleza stalcita (pe cuvant ca nu exagerez, chiar o vorbea prost si am inteles ca este casatorita si lucreaza aici de peste 5 ani) dupa care ne-a ignorat total si a iesit fara sa salute.
am regasit-o apoi pe hol, am reincercat, mai timid acum, un 'buna ziua' si am primit acelasi 'good mo'ning' apatic. m-am prezentat si i-am spus unde lucrez si ca ma bucur ca am intalnit-o; din nou, un 'me too' fortat, ferindu-se sa se uite la mine. eram oarecum singure intr-un colt, nu pot s-o scuz spunandu-mi ca o fi politica spitalului sa nu-si vorbeasca limba. mi-am zis ca o fi intr-o zi proasta si am lasat-o-n pace.
dupa vreo 2 luni, am primit telefon urgent sa ma duc la spital ca naste tigancusa si au nevoie de translator. mi-a luat ce mi-a luat prin trafic, cert e ca am ajuns acolo exact cand ii scoteau placenta. tigancusa, plangand, imi spune ca pana sa vin eu a fost "doctora aia romanca si stiti ce mi-a spus: mi-a zis sa nu mai urlu, ca mi-a placut sa stau cracanata sa fac sex si acum fac atata scandal, ca doar nasc, nu mor, ce tip atata?" si alte cateva texte, atat de cunoscute mie din povestile cu unii doctori de pe-acasa.
am batut spitalul s-o gasesc si sa-i povestesc ca data viitoare ii fac personal complaint si ma asigur ca n-o sa-si mai permita asa ceva. bafta ei ca n-am gasit-o in ziua aia (se lasa cu paruiala... verbala).
dragi compatrioti imprastiati prin lume, va intreb: sunt unii dintre noi asa jenati de propria obarsie incat le e greu sa raspunda la 'buna ziua'? si chiar si in strainatate, isi permit unii dintre noi sa-si nege profesionalismul acoperiti de replici intr-o limba 'straina' si de faptul ca se adreseaza cuiva care nu-si stie drepturile? si ne mai miram ca suntem discriminati; ei bine, vom fi si in continuare atata timp cat nu vom sti noi in primul rand sa fim oameni cu indiferent cine este cel de alaturi. mai om mi s-a parut atunci tigancusa, care de peste-un an de zile aici se invatase sa traiasca cu respect si care chiar a fost jignita de ceea ce i s-a spus, decat doamna doctor, cea evident embarrassed de originile ei 'dubioase'.

mona

Fara nici o pretentie de a fi nici la a mia parte din valoarea grupului 7 zile 3 prieteni au hotarat sa umble hai hui, fara destinatie, timp de 3 zile. Un jurnal mai putin fidel al deplasarii:

ziua 1: http://www.paginiweb.com/blog/?p=62
ziua 2: http://www.paginiweb.com/blog/?p=63
ziua 3: http://www.paginiweb.com/blog/?p=64

In masura in care si restul participantilor vor avea materialele gata voi incerca sa va tin la curent si cu viziunea lor.

eu n-am spus nicicand ca umorul este singura trasatura esentiala si tot ce mai incape in individul respectiv pot fi defecte. eu ma intrebam doar in ce masura conteaza pentru multi oameni.
in alta ordine de idei, si eu sunt inalta (1,75), ani de zile am fost calul clasei, pe vremea cand nu existau atatea E-uri in mancare si femeile nu se nasteau inalte si cu sani mari, ca acum.. evident, inaltimea mea era un defect major, toata lumea din jur se uita la mine urat, iar eu plangeam acasa "ca de ce nu sunt si eu mica"! primul meu prieten, cu care am stat 7 ani era cu 2 centimetri mai mic decat mine, iar eu mergeam cu calcaiele in asfalt.. dar asta nu conta intr-atat incat sa renunt la el; recunosc, in viata, majoritatea barbatilor de care m-am simtit atrasa s-a nimerit sa fie de inaltime medie, nu mai inalti ca mine. nu mi-au placut lunganii. si acum ma minunez de faptul ca sotul meu e mai inalt cu 10 cm decat mine...
m-a interesat ca e bun, e bland, are caracter, joaca bridge, ma suporta.... si altele. faptul ca e inalt mi-a facut placere, dar nu era inclus in pancartele pe care le agitau piticii mei pe-acolo, prin creieras... fiecare cu piticii lui, si fiecare palc de pitici cu platforma lui program, asa-i?! :-))

nu stiu unde in alta parte a pamantului ai mai fi putut reusi in sensul in care zici tu, dar e cert ca cine reuseste intr-un loc il duce capul intr-atat incat sa reuseasca la fel de bine si in alta parte. ce ma nedumereste pe mine este faptul ca ai fost nevoit sa o iei de la zero in 5 ani de zile, ceea ce imi da mult de gandit. si apoi vrei sa spui ca daca te nasteai chinez si emigrai intr-o tara capitalista ca Australia ai fi avut macar curajul de a-ti ponegri tara de origine? intreb si eu asa fiindca n-am auzit la prea multe natii ale pamantului sa se planga atata despre tara lor, asa cum o facem noi cu infocare de multe ori. toti se mandresc cu tara si neamul lor, numai noi ne mancam si ne terfelim pe unde apucam, ca niste fiinte de ultima speta. asta am tinut in mod neaparat sa scot in evidenta.
in ceea ce priveste caritatea de care vorbesti, o zicala romaneasca spune ca "lauda de sine nu miroase-a bine"! comparat cu cat castigi tu si pastrand proportiile de rigoare, se prea poate ca uneori tu sa dai 25 % din cat ai in buzunar, dar altul care are mai putin decat tine poate da mai mult, sa zicem 35 % din "averea" lui. intelegi aluzia: "fiecare se intinde cat ii este plapuma"! sunt oameni care in saracia lor dau mai mult decat se falesc altii. si apoi caritatea nu mai este caritate cand esti scutit de taxe si impozite pt. ea sau cand iti faci reclama pt. lauda oamenilor. nu spun ca nu e bine ce faci, dimpotriva, dar asta nu te arata pe tine un om cu doua capuri pe umeri si nici ca unul cu zece inimi in piept. esti om ca toti oamenii si in plus ESTI ROMAN. nu pot decat sa te laud pt. reusita ta, bravo tie! insa tine minte de unde ai plecat si ca, probabil, ai ajuns unde ai ajuns tocmai pt. ca ai un "background" romanesc. apropo, ti-ai imaginat gresit ca as locui in Romania. sunt plecat de vreo 17 luni si traiesc printre straini de carton si de plastic pt. ca doresc sa fac ceva mai mult atat pt. mine insumi cat si pt. cei ramasi acasa.
P.S. grandomania si mandria exagerata sunt proverbiale pt. multi dintre fostii sau actualii conationali de acelasi sange. cand cineva incepe "sa dea vantul cu var", in sensul ca vorbeste ca sa se arate tuturor cat de important este, pur si simplu ma plesneste rasul. nu de alta dar multi dintre ei sunt plini numai de "fas"-uri, de aere, de vid daca vrei, si incearca sa umple golul din ei insisi cu minciuni sau cu basme in care nici ei insisi nu cred. scuza repetitia. all the best to you. i hope to here about you when you'll be next to Bill Gates.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

" VIATA NU VALOREAZA NIMIC, dar nimic nu valoreaza cat o viata"
da normal si eu furam la 7(sapte) ani ...da nu cirese sau struguri...ciresele astea au prea multi viermi...si ies la suprafata numa dupe ce le fierbi...si pacatos cum sunt am si eu niste reguli in viata asta...si carnea nu e un aliment de care sa ma ating...asa ca nu ma hraneam cu viermii cireselor...dar in schimb furam corcoduse si struguri verzi ca sa trag cu tubu de pe balcon in trecatorii din viata...bine la 7 + 7 ani incurcam ashabadu cu taskentu si alte chestii d-astia...bine acu la 14 ani deja te lauzi cu vaste colectii de femei si marci de distilerii...ce sa zic? tot mai bun e vinu! si am ajuns la 7+7+7 ani aproape si nu stiu daca e cazu sa-mi mai bat capu cu ceva...si culmea e ca tot anu asta implinesc 7777 de zile de la nastere...asta pe 7 iulie(07) 2005 (2+0+0+5) oare poti sa prinzi destinu de coada? preferabil e sa inhati ghiavolu de coada si sa-l prajesti ... nu poate fi diavolu puternic ... eu am incercat sa-l tin la usa...zile in sir inchideam camera cu cheia...ma ascundeam sub dus...si intr-o zi obosit si visator am deschis usa m-am asezat in fata pc-ului am urmarit un film de tot merde-ul si in 3 minute diavolu a intrat in camera...primu lucru pe care l-am zis: oops n-am inchis usa! sunt un om mort...dar nu mi-am terminat gandu si diavolu a spus( de fapt era diavolu cu o ghiavolita) deci a spus: BANII ce era sa fac m-am uitat complice la colegul de camera ... am intins mana spre buzunar dar era gol...m-am uitat in gol...culmea e sa marchezi goluri la fotbal...victoria ti-o aduce un gol...da si ma uitam zadarnic spre colegu asta care era mai speriat ca mine...si brusc mi-am dat seama ca am gresit buzunaru...trezit din reverie am dus mana spre buzunaru stang...deci mana dreapta la buzunaru stang...am scos o suma nesemnificativa de bani si-am spus...atat mai am de platit? da pana luna viitoare...am inghitit de data asta in gol , am salutat respectuos cu teama si-am spus in gandu-mi: luna viitoare fac naveta! e total in afara subiectului sau poate ca nu e! da important e ca E