comentarii

zugrav


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Muzica este muzicä... - de Andreas la: 23/09/2003 13:26:29
(la: Sfertodoctii cu pretentii si muzica clasica.)
si mîncarea este mîncare. Dacä nu-ti place ardei iute mänînci lokum sau dropsuri. esti un pasionat de hard rock, nu bag mîna în foc dar räspunsul täu are miros de "geci" de piele cu lanturi si dorinte de Harley -Davidson. Stimabile, muzica nu este muzicä asa cum portretele ceausestilor nu au o valoare pentru decit pe ora de muncä (cît mai cîstigä un zugrav prin romînia ???)
Alege alte subiecte decît muzica, te afli pe un strat subtire de gheatzä.
Salutäti baroce ( cum spunea räposatu' Bach)
#382 (raspuns la: #377) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu am sa zic Nichita! - de Alice la: 17/11/2003 01:53:48
(la: Cele mai frumoase poezii)
Ia cunostinta ca pot ucide,
ca pot zdrobi cu calcaiul capul suav
al stelei rasarinde si placide,
din pricina careia am devenit zugrav!

Ia cunostinta ca nu am mila de mine,
ca sangele meu mi-l amestec cu mestecenii!
Grabnic ti-aduc la cunostinta toate acestea!
Vezi ce faci!
("Nod 19")
La Ratzushca cea urita - de Dinu Lazar la: 22/01/2004 17:14:14
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
adica la www.fotografu.ro/ratzushca a mai aparut un text, extrem de interesant, insotit de o fotografie, a lui Vasile Dorolti; citam :

Nu stiu altii cum sunt, dar stiu insa ca Ratzushca cea urita poate fi numai o tema, un proiect si nu o fotografie anume.

Cind am pus, usor reticent, prima oara pe masa (sa tot fie vreo doi ani de atunci) primele mele fotografii cu troitze, m-au intimpinat mirari politicoase si delicate ridicari indiferente din umeri. "Ce-o fi si cu crucile astea!?!Nu spun nimic! Dar ce-o fi cu Vasile asta!?!"…Nu eram nici eu pe un teren prea sigur, nici fotografiile nu erau "cine-stie-ce", dar sigur aveam un gind, aveam o intuitie, ma macina ceva difuz, ca un fel de ceatza…simteam ca in spatele acestor chipuri cu Fiul, unele comice, altele tragice, insa nici unul trist, se iteste chipul Lui, al omului simplu din Maramuresul Meu, Omul credincios, naiv, violent.

Astfel, "crucile lui Vasile" au ajuns sa fie cunoscute si r e-cunoscute! Colegi ma consulta si cer respectuos dreptul de a fotografia uneori si ei subiectul (altfel …..monopol!?!…nu-i asa?) dar mai ales ma sperie groaznic cind eu sunt la volan si ei urla de pe bancheta din spate a masinii: "Vasileeee!!!!! Uite o Cruce pe dreaptaaaaa…"

Sigur ca sceptici au mai ramas…si vor mai fi…dar intre timp am si eu entuziastii mei…..pentru care "crucile lui Vasile" sunt deja repere sentimentale, entuziasti care ma rasfata si-mi organizeaza expozitii….Evident, in timp, amusinind tot mai aproape subiectul, si stilul si abordarea carevasazica mi s-au mai rafinat : "In fata Troitzelor te simti ca Pestele in apa…"spune Pinxit (asta e porecla lui Oleg Tishkovets n.n.), frunzarind citeva din ultimele imagini…."Mda…"mormai eu,…frunzarind la fel printre cele vreo doua sute de probe…."Mda,Mda!"…..si o tristete cu marginile rupte ma cuprinde, vazind cum "crucile lui Vasile" dispar lent ,o data cu sufletele celor care le-au zugravit.

…..Si cum, din urma, o minte frenetica le inlocuieste cu Cristoshi de Plastic prinsi in Shuruburi….

#8355 (raspuns la: #8354) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
integrare naturala?!?!? - de bluey2564 la: 04/03/2004 06:58:44
(la: Integrarea tiganilor)
Varianta propusa imi aminteste de o discutie "coffee break" avuta cu ceva timp in urma despre un cu totul alt subiect, dar pe care o sa incerc sa o redau cat mai pe scurt. Enuntasem ideea ca unul din motivele pentru care se traieste prost in Romania este acela ca toata lumea face de toate, ne pricepem la orice si refuzam sa ne recunoastem diletantismul. Daca am renunta sa ne zugravim singuri bucataria si am plati un zugrav calificat, bucataria noastra ar arata mai bine, iar zugravul isi va permite sa plateasca un mecanic in loc sa-si dreaga singur masina in fata blocului iar mecanicul i-ar da nevestei bani de coafor ca sa nu o mai vada cu vopseaua in cap prin bucatarie, iar coafeza ar avea si ea bani mai multi si... pana se inchide cercul la zugrav.
Argumentul era ca - in felul asta - banii circula si devin productivi. Am primit o replica ce m-a lasat fara replica: "e un rationament corect, dar de ce sa incep eu prin a plati un zugrav, in loc sa zugraveasca Pisi (asta era sotul partenerei mele de discutie).

Revenind la integrarea naturala si la ramanerea in expectativa pana la realizarea acesteia, nu ma pot opri sa remarc, ca un pieton grabit aflat in trecere prin jungla de beton, ca nefacand nimic, inseamna sa-i lasam pe ei sa faca ce vor.
Ma mai mir de ce vad la ProTV, la principala editie a stirilor cum a fost incoronat regele manelelor, in timp ce o alta echipa reportericeasca se afla acasa la "concurenta" si pare a se simti minunat. La alt buletin de stiri crainica schita cativa pasi de dans tiganesc printre fetele ce aspirau la titlul de Miss Piranda 2004. Deci integrarea rromilor in societatea romaneasca se produce prin tiganizarea romanilor....
Daca asta e scopul urmarit, atunci putem astepta linistiti: il vom atinge cu siguranta, dupa principiul "daca nu-i poti dovedi, alatura-te lor!"
Propun organizarea un training al factorilor de raspundere din justitie care sa urmareasca modul de solutionare al problemelor specifice in cadrul staborului tiganesc, in timp ce noi, ceilalti, sa invatam lectia solidaritatii de la etnia rroma!
#11303 (raspuns la: #11290) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Discutii in plus... - de Dantimis la: 16/03/2004 11:02:35
(la: Cat va ramane din salariu?)
Cu riscul de a ma repeta, vreau sa spun ca e mult mai important cum iti chibzuiesti ceea ce-ti ramane din salariu, decat cat anume iti ramane. Cel caruia ii raman $200/luna de pus deoparte si ii investeste cu cap, la sfarsitul anului, sau in 10 ani va avea mai multi bani decat cel caruia ii raman $1000 pe luna dar ii cheltuie pe lucruri aiurea sau ii investeste pagubos.

Sa luam un exemplu fictiv: un tip Andre, conservator din fire, economiseste in fiecare luna $500. Ii depune constincios la banca intr-un savings account. Un alt personaj, sa-i zicem Ozzy, pune si el deoparte $500, dar nu intr-un savings account ci intr-un mutual fund (grup larg de actiuni in diferite sectoare ale stock marketului). Cine va avea mai multi bani la sfarsitul anului? Poate Andre, daca a fost un "bear market" (marketul in scadere). Dar in 10 ani? Dar in 30 ani? Sansele sunt 99% ca Ozzy va avea de cateva ori mai multi bani decat Andre. De ce? Pentru ca un savings account la o banca e ca si cum ai pune banii la CEC in Romania. Dobanda d-abia acopera inflatia. Peste 30 de ani banii din cont vor avea aproape aceeasi putere de cumparare ca si acum. Pe cand chiar si cel mai amarat mutual fund in 30 de ani va da o dobanda mult mai buna decat un savings account. De fapt, orice literatura de specialitate vei citi iti va spune acelasi lucru: saving accounturile (ca si CEC-urile din Ro) sunt cea mai proasta forma de investitie pe termen lung. Acestea sunt instrument de economisire pe termen scurt, cateva luni, un an cel mult. Pe o durata mai lunga, mai bine mergi si cumperi treasury bonds sau CD-uri sau orice alte forme de investitie garantate de stat. Sunt 100% sigure si au o dobanda mai buna decat un savings account. Dar cel mai bine e sa-ti faci un portofoliu bine balansat cu de toate. Atunci dobanda medie pe tot portofoliul va fi mult mai mare. O dobanda medie de 10%/an la un investment pe 30 de ani e ceva normal si aduce un profit frumusel.

Anul trecut de exemplu, si cel mai amarat mutual fund a adus un profit de 20-30%. Ce daca au scazut 2-3% datorita evenimentelor din Spania? Peste cateva zile sau saptamani sau chiar luni, se va reveni inapoi la valoarea dinainte de evenimente. S-a revenit si dupa evenimentele din 9/11. Marketul intotdeauna isi revine. Important e sa nu te pierzi cu firea si sa vinzi totul cand marketul e down, numai ca sa cumperi inapoi dupa ce marketul a crescut.

Andre, gresesti enorm cand zici "Sa investesti banii in actiuni este o pierdere sigura chiar si pentr cei care joaca la bursa mereu." Pai daca ar fi asa nu ar mai exista stock market si traders (jucatori la bursa) demult amice. Chiar crezi ca toata America, de fapt toata lumea, ar continua sa investeasca bani daca ar pierde mereu? Stock marketul are atatea aspecte: stocks (from penny stocks to blue chips), commodities, options (on stocks, on commodities), mutual funds, bonds, etc. Stock marketul este in continua crestere pt ca acolo se fac bani si se fac bani multi, ca-ti vine greu sa si numeri zerourile.

Zici ca singurul loc sigur este real estate-ul sa investesti? Ok, pot sa investesc in stock market in real estate funds. Si fara sa ma doara capul de chiriasi sau de pereti de zugravit. Ai auzit de "housing bubbles"? Si preturile la case au ups and downs ca si stock marketul. Iar in plus au un mare dejavantaj: nu sunt lichide. Ca sa vinzi o casa, iti trebuie timp, chiar ani uneori, iar daca te grabesti pierzi. Pe cand stock marketul e foarte lichid in majoritatea cazurilor.

Spui ca real estate e o afacere sigura? Sa-ti dau un exemplu simplu: acum cativa ani un prieten din Toronto, Canada, si-a cumparat o casa faina, intr-un cartier ca lumea dintr-o suburbie a orasului. A platit $280k. Dupa 2-3 ani era bucuros caci casa i-a fost reevaluata de primarie (pt impozite) la $350k. Un profit frumos. Alaturi s-a mutat o familie de indieni cu o duzina de copii si tot satul din India dupa ei. La scurt timp strada s-a umplut de turbane. Datorita recessiunii actuale tipul si-a pierdut jobul si si-a gasit ceva de lucru in capatul celalalt al orasului (aproape doua ore de condus cu masina). Si-a vandut casa ca sa se mute mai aproape de servici. A primit pe casa $250k, tot de la o familie de turbanezi.

Nu ar strica daca din cand in cand ai mai citi cate o carte de personal finance si chiar despre stock market. Un pic de educatie financiara nu strica nimanui. Poate astfel vei face diferenta dintre a lua un second mortgage pe casa si a-ti refinanta mortgage-ul. E o mare diferenta intre ele. Spunea-i ca ai vandut vechea casa si ca o parte din bani i-ai pus la banca in savings? Nu m-as mira deloc daca dobanda pe care o primesti pe banii depusi in banca e mai mica decat dobanda pe care o platesti tu la noul mortgage. In cazul asta, da-mi voie sa te intreb care-i afacerea? Si de ce nu ai pus toti banii ca si downpayment pt noua casa? De ce sa platesti dobanda pe un mortgage mai mare? Nu spuneai tu ca nu-ti place sa platesti dobanzi?

Pt Ozzy: am vizitat site-ul si am vazut ceva desene. Foarte faine. Felicitari. Ai talent intradevar. Mult succes in viitor.

In ceea ce priveste the real Ozzy: urasc heavy metal iar Ozzy mi se pare cel mai antipatic artist al tuturor timpurilor, indiferent de realizarile lui artistice. Sorry dar asta-i parerea mea personala. Tu in schimb poti sa-l admiri cat vrei, e treaba ta.

Nu tin partea nimanui si nu sunt impotriva nimanui. Si nu sunt inca milionar nici macar pe hartie. Dar ambitia mea e sa devin in curand si asta fara sa-mi cumpar masini si lucruri second-hand si fara sa muncesc 100 ore/sapt la patron. Romanii sunt un popor de oameni destepti, chiar daca au si unele defecte. Oricum suntem cu o treapta de inteligenta mai sus decat americanii, francezii, englezii sau alte natii dezvoltate. Chiar si cu numai cateva sute de dolari disponibili intr-o luna, se pot face multe daca ai vointa. Totul e sa-ti pui mintea la contributie si sa nu te complaci in comfortul de a nu face nimic.

Multa bafta,

Dan

Idee buna, sa luam o pauza de - de relu la: 01/04/2004 22:02:43
(la: Incremenirea in proiect...)
Idee buna, sa luam o pauza de la "soul searching" si sa trecem la propuneri. Pai as mai adauga citeva (din Canada):

- infiintarea chiriilor care includ totul: consumul de energie, apa, totul
- cumpararea aragazului si al frigiderului nu de catre locatar, ci de catre cel caruia ii apartine cladirea
- intretinerea apartamentului (incluzind repararea aragazului, frigiderului, chiuvetelor, conductelor, zugravitul) de catre patronul cladirii
- infiintarea serviciilor urgente cu pret dublu decit normal (ca sa nu trebuiasca mai dai spaga); de exemplu ia 2 saptamini sa obtii pasaportul dupa ce ti-ai depus actele si costa cam $80; dar poti obtine pasaportul intr-o zi daca ai motive de urgenta, dar platesti o suma extra in jur de $80 (nu mai tin minte exact cit) pe care ti-o da inapoi daca aduci dovada (precum un certificat de deces, sau spitalizare)
Pentru Ly - de Florin si atat la: 09/05/2004 13:32:40
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Am inteles perfect ca nu esti rupta de Romania si ca deranjeaza stirile care zugravesc Romania in negru. Este firesc. Si eu am avut reactii ca tine pe aici.

Si ai dreptate ca sint multi oameni inteligenti care au plecat din Romani, nu numai programatori, specialist de toate felurile.

Singura noastra arma, cred eu, nu stiu daca, din dragoste prea mare, unii o numesc datorie, este ca sa fim competenti acolo unde lucram, sa fim cinstiti si sa plantam respect pentru noi.
Un program de la CNN facut de un reporter obscur se uita. Tu, eu si ceilalti romani pot sa faca insa o diferenta.

De exemplu miine, conduc cu masina 130km sa fiu la un 'meeting' care incepe la 9.30am cu un Client, apoi conduc alti 130 km ca sa fiu la alt meeting la firma mea cu alt Client la 14.00 hours. Sint proiecte de milioane de sterline.
Amindoi Clients stiu ca sint roman si ma trateaza ca un egal. Compania mea ma lasa sa iau decizii fara sa se gindeasca ca vai doamne sint roman. Sint respectat pentru ceea ce fac si pentru ceea ce sint.
Ma ridic deasupra oricarui reportaj sau articol din Ziar pentru ca sint confident ca cei din jurul meu ma percep si judeca asa cum sint eu, nu dupa ce au vazut ei la TV sau citit in ziar.

N-am uitat Romania sau ca sint roman. Faptul ca sint roman nu o consider o stigma fie buna sau rea. N-am de ce sa-mi fie rusine sau sa fiu mindru. Este ca si cind cineva mi-ar spune ca sint european.
Cred insa ca in Romania s-a uitat cum sa se respecte omul.

Sint plecat de ceva vreme din tara. Daca puneam la suflet tot ce se scrie sau se arata despre Romania as fi avut 'heart attack'...:)

Cu ginduri de bine din Anglia
Florin si atat
#15182 (raspuns la: #15180) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Daniel - de Florin si atat la: 22/05/2004 15:19:55
(la: Cati dintre romanii plecati din tara isi fac meseria)
Nu cred ca este nimic injositor sa ai o pregatire cu studii universitare si sa muncesti munca necalificata.
Cred ca tocmai asta a reusit educatia din tara. Sa te faca sa crezi (in general, nu pe tine neaparat) ca ar fii injositor sa muncesti cu muschii, sa pui osul.
Sint oameni destui in UK care, avind pregatire universitara si o slujba foarte bine platita, stresanta, intr-o zii au spus: gata, m-am saturat. Au demisionat si au inceput sa fie zugravi, instalatori si mult mai fericiti...:).

Raspunzind la intrebarea initiala, in 11 ani am avut servici tot timpul, doar 8 luni ca stockist intr-un supermarket. M-a ajutat imens acea perioada:
mi-am gasit singur de lucru, am muncit cinstit si mult, nu am avut nevoie de nici un ajutor financiar, m-a ajutat sa ma acomodez in Anglia si a fost o experienta deosebita.
Mi-am gasit de lucru apoi avind studiilor din tara si am progresat constant in meserie.
Nu regret nimic.
#15760 (raspuns la: #15716) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alaturi de tine.... - de (anonim) la: 05/07/2004 17:30:52
(la: Sa te caut)
………..Valatuci de fum, de praf, rostogoleste frunze, dansand cu ele, un fuior de vant transparent si evaziv se iveste inaintea pasilor mei.Imi rapeste placerea de a-mi cufunda ochii in culoarea zugravita de octombrie pe trotuare, nu inainte de a-mi trage sufletul , oftand , gandindu-ma ca se sfarseste si aceasta luna, fara a vibra in galben, ocru, purpuriu.
Cu gandurile aninate de crengi, adulmecand mirosul ploii ce se anunta , imi plimb pasii incercand sa inteleg in ce secunda m-am desteptat si m-am trezit la viata.Oare ce energii s-au rasculat , simtindu-mi chemarile?
Plang.
Este si aceasta o modalitate de a multutmi, dar nu stiu cum ar trebui sa o fac mai bine de atat.Consider ca a plange de fericire este cel mai mare dar care poate fi facut unui om, este o stare de gratie la care putini muritori ajung.
Printre lacrimi , caruselul in care se leagana frunza de frunza, capata alte dimensiuni, fantastice.
Intind mana.O frunza isi pune stavila dansului si cauta putina caldura……
E un gest calm, pios prin care aduc ofranda zilelor de toamna si incerc s ama regasesc printer nervurile sangerii .Cateva picaturi spala culoarea , o prelinge, o uniformizeaza , curatand frunza de praful atator amintiri.Sufera, se strange, doar cu atat mai ramasese dupa o vara torida,cu amintirea mangaierilor pitite si se chirceste si marginile ii sunt arse.Mai are viata doar atat cat sa se lipeasca de pamant, sa devina una cu tarana. O las sa alunece, dirijandu-I plutirea , nu inainte de a-I sorbi culorile si tremurul.
Reusise sa ma opreasca din plimbarea mea fara tel, o simpla biciuire a toamnei.Am simtit in lacrimile prelinse de pe-o geana , un intreg murmur de frunza .
Emanam tristete. Dar totusi eram fericita in cel mai intim colt , tremuram de speranta .
Poate ca sunt ciudata, poate ca sper prea mult, nu reusesc sa “revin cu picioarele pe pamant”;inca simt ca legatura mea cu universal este la nivelul frunzei, al zbaterii de aripi.Totul incepe acolo unde se si termina.In cerc ma regasesc , in rotunjimea marului, a boabei de strugure, in picatura de apa, printre anotimpuri, incepand in toamna si sfarsind prin ea.
Si cu toata aceasta frangere si tanguire a frunzelor rotunde, a celor palmate, a altora prelungi si fine,este atata liniste si pace in aer, fuioare fine de ceata se ridica si aluneca peste copaci, luand cu ele tot freamatul , lasand in urma doar speranta ca anotimpul viitor este un alt inceput plin de promisiuni , sfarsind prin regrete.


filek - de (anonim) la: 23/08/2004 06:39:38
(la: Snobismul ieftin in Romania - din punctul de vedere unui Polonez)
esti de mult timp la cafenea? daca esti de putin timp atunci se explica intrucatva "atacul" tau. altfel ai fi vazut din mesajele anterioare ale celor ce-si invart coada pe-aici ca nationalismul si valorile care tin de el sunt incontestabil tinute cu strasnicie ca o zestre de mai toti romanii. nu vreau sa fac comparatii cu alte tari, discrepantele si deosebirile dintre culturi si/sau mentalitati nu ne avantajeaza in tragerea unor concluzii stricte si universal valabile cu referire la nationalism. in orice caz, m-as feri din start sa compar Polonia (polonezii) cu Romania (romanii). dintr-un simplu principiu: suntem unici! in felul nostru, atat de neplacut si de scarbos pt. altii care se cred mai europeni decat noi.

vorbesti de "prostitutie mentala"... acelasi dezgust ca si tine pt. oamenii care se prostitueaza (si la propriu si la fiurat) incerc la randul meu, mai ales cand vine vorba de AI MEI. dar stii ceva, concetatenii mei nu se prostitueaza mai mult decat altii. asta e doar o parere subiectiva, crede-ma. sunt convins ca au si polonezii destui prostituati de cand cu intrarea asta grabita in...stim noi ce structuri.

snobismul de care pomenesti mataluta se vede clar in chiar mesajul tau. insa cel mai "jalnic" nu e snobismul, ci e faptul ca tu cataloghezi romanii care te-au primit, te-au omenit si te-au instruit cum poate n-ar fi facut-o nici propria ta tara, dupa un singur individ. asta nu mai e prostitutie, sa injunghii pe la spate pe cei care ti-au deschis ochisorii tai patrunzatori in tainele omenirii? "jenant", mai jenant decat orice pt. noi, cei care ne ofensam vrem nu vrem la auzul unor astfel de cuvinte izvorate parca dintr-un fel de dezgust fata de romani, este faptul ca instruim strainii in scolile noastre ca mai tarziu acestia sa ne scuipe in fata, comparativ cu posibilitatile copiilor si studentilor romani care sufera la propriu de lipsuri acute. jenant este sa fim oropsiti economic pt. ca nu vrem sa renuntam la principiile si aspiratiile noastre, la ortodoxie si la datinile strabune, ca sa fim "ca ceilalti", toti o apa si-un pamant.

tu esti frapat? ce sa mai zicem noi? ca nu noi am colorat tara asta in negru, ci cei ca tine, scoliti pana la genunchiul broastei. sa-ti dau un ex. acu` vreo 2 ani am vazut niste nemti care iesisera dintr-o biserica voevodala cum luau fotografii unor cersetori mizerabili care-si faceau veacul pe la poarta ei. ce crezi tu ca am simtit atunci fata de acei nemti? o repulsie totala! pt. ei a avut o mai mare importanta ce-au gasit in fata portii decat ce era in spatele ei, ma-ntelegi? asa si tu, la randul tau faci fotografii pe aiurea fara a te durea macar capul de valorile adevarate.

"ce ajunge sa fiu un magnes pentru Romani"- expresia asta n-am prea inteles-o, ce inseamna "magnes"? magnat, ori ce anume? bre frate, daca nu ti-a zis-o nimeni pana acum, apoi afla de la mine ca nu esti tu nici buricul pamantului si nici nu se invarte soarele dupa tine. esti cat un fir de praf in bataia vantului, nimic mai mult. si tare as fi eu curios sa aflu de la colegul tau cam cum vorbeai tu despre tara ta. ai zugravit-o in culorile curcubeului? inseamna ca ai fost un mincinos fiindca stii la fel de bine ca si mine ca Polonia, ca multe alte tari europene, are destule probleme, nu e fruntasa lumii.

da, din pacate in Romania e viata grea si multi decid sa emigreze din cauza asta. apoi o parte dintre ei uita sau se fac ca au uitat de unde au plecat. totusi, pe cuvant de onoare iti spun ca aceia nu au mai multa liniste decat tine insuti. ei nu vor fi niciodata in tara lor, oricat de danezi sau polonezi ar deveni peste noapte! fiindca vor fi ceea ce se cheama la noi "VENETICI" (veniti de aiurea). si tara asta pe care o reneaga acum, ii va primi din nou ca o closca puii sai atunci cand se vor razgandi si vor vrea sa revina la ea, indiferent in ce imprejurari. pun pariu pe ce vrei tu ca daca maine Romaniei i s-ar declara razboi de nu stiu cine, mai toti romanii din diaspora ar dori si chiar ar sari in apararea ei.

nu stiu ce ai invatat la scoala aia mare la care mergi, dar se pare ca istoria noastra nu ti-a prea placut. altfel ai fi stiut unde trebuie sa-ti cauti stramosii: imprastiati pe la Codrii Cosminului. si in acelasi timp ai sti si unde ti-e locul: sub oblancul seii lui Stefan cel Mare si Sfant. scurt pe doi.

impartasesc intrucatva "temerile" unor forumisti de aici asupra faptului ca ai fi una si aceeasi persoana "romana"... si tare imi semeni, prin continutul mesajelor tale, cu Filip Antonino. il cunoaste cineva pe acest individ?

just me- enigmescu
Destin - de carapiscum la: 30/08/2004 03:32:01
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Mai, uite cum sta treaba. Vad ca de la inceputul acestui subiect continui sa pendulezi intre crestinism, credintele asiatice si cele mai moderne (protestantism si neoprotestantism), fara o directie clara, in opinia mea. Nu am inteles pana aici care este "doctrina la care aderi", daca ai vreuna, sau daca e propria ta parere despre problemele de teologie. Ai citat o multime de surse, unele parca voit contradictorii, si nu pricep ce vrei sa demonstrezi in final. Ca parca ai afirmat ca "sufletul este nemuritor". Daca tu insuti crezi in propria afirmatie, atunci nu mai vad rostul atator divagatii, sunt inutile.

Vad ca ai citat din Tutea, un mare ganditor si filosof contemporan, pe care in felul tau il admiri. Totusi, ce ar spune el despre concluziile ce le tragi tu dupa ce aduci in discutie atatea citate disparate? Sau cum ar reactiona citind si subintelegand ideile ascunse in spatele acestor cuvinte insirate aici?

Am mai observat ca folosesti f. f. des ceea ce a devenit un lait-motiv la tine, o expresie pe care o parafrazez din memorie: "desigur, prin creatie suntem liberi, liberi in gandire, in cuget, in credinta..." Si folosesti asta cu un automatism demn de invidiat atunci cand cineva te contrazice sau iti pune intrebari "indecente"/incomode. Acest lucru demonstreaza, in opinia mea, faptul ca tu nu esti dispus la considerarea unor argumente venite din partea altora. Dar argumentatiile tale le crezi logice fiindca le construiesti pe citate luate de pretutindeni si de nicaieri, ca sa zic asa. Nu vreau sa intru in polemici cu tine, am vazut mai dinainte ce s-a intamplat cu altii si in ce a degenerat discutia initiala. Tin numai sa-ti atrag atentia asupra unor aspecte legate de modul in care obisnuiesti sa le dai dreptate tuturor si in acelasi timp sa-i contrazici subtil.

Revenind la tema de fata, presupun ca ar fi indicat sa-ti exprimi tu intai un pdv personal referitor la nemurirea sufletului, si abia apoi sa vii cu citate de pe nu stiu unde. Adica sa inteleaga domnule toata lumea ce gandesti tu, nu ce au gandit altii inaintea ta, ma-ntelegi. Si fii mai concis un pic, si mai direct. Nu ne mai lua pe ocolite, te rog frumos. E obositor sa privesti la schimbul de mingi (peste sau pe sub fileu) stanga-dreapta, stanga-dreapta, fara a se concretiza intr-un punct. Adica nu cred ca aici vrem sa ne punem pase ca sa ne radem de spectatori.

Sper sa nu-mi porti pica pt. aceste randuri. Sigur ca suntem liberi: in gandire, in logica, in simtiri, in vointa s.a.m.d. Asta nu ne da totusi dreptul de a defila cu libertinajul zugravit pe chip. Am auzit mai demult o vorba ce mi-a ramas intiparita pt. totdeauna in minte: "libertate in Hristos si prin biserica"! Libertatea in afara de Hristos este robie, iar in afara bisericii ai putine sanse de mantuire. Asta cred eu. Iar sufletul este nemuritor in masura in care noi nu suntem morti prin faptele noastre rele/ sau prin neindeplinirea celor bune. "Moartea- cum spune si Eminescu- nu este decat un vistiernic de vieti" si "e singura atee". Ce inseamna ateu? Fara Dumnezeu. Asadar moarte inseamna FARA DUMNEZEU. Simplu si concret.

Sa auzim de bine.

So far, so good.
#20623 (raspuns la: #20618) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu te lasa!!! - de mya la: 03/09/2004 13:43:17
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
Draga Andrei,

Am dat acum peste mesajul tau si am citit cu interes toate interventiile forumistilor.

Vin sa-mi dau si eu cu parerea daca...nu te superi. Poate ai rabdare sa citesti tot mesajul desi prevad ca o sa ma intind cu el. E greu sa scriu in trei fraze ceea ce vreau sa-ti transmit. Sper sa nu te plictisesc. Imi cer scuze daca o sa o fac. Poti sa te intrerupi cand vrei si sa treci la altceva...faci cum doresti. Sanatate taica si noroc!

Eu personal sunt de parere ca oamenii supraponderali, alcoolici, fumatori inraiti si dependenti de droguri sau de altele, etc.etc.....au o chestie mica de tot la cap. Nu zic ca esti nebun! Stai! Doamne fereste.

Zic ca sunt putin mai slabi mental...nu e nimic rau aici. Asa e lumea, fiecare are slabiciuni de un fel sau de altul. Cum le controlezi e alta mancare de peste...stai ca ajung si acolo.

Am si eu o prietena foooarte buna care de mica este supraponderala. Parintii sunt normali, fratele idem si ea...totusi este supraponderala (sau era...ma rog.). Stai sa vezi.

Dependentele astea de care vorbesc...vin de fapt din subconstient. Exista pe undeva in subcontientul tau o lipsa de ceva (dragoste, intelegere, ceva...o trauma din copilarie...ceva poate de care nici nu-ti aduci aminte acuma) si astazi incerci sa compensezi aceasta lipsa prin mancare (care te face fericit pe moment). Altii beau, altii iau droguri, altii se duc des la femei, etc...Din cauza lipsei ce-o simt in suflet se recompenseaza cu cate ceva (ce-si aleg ei).

Prietena de care-ti zic e o tipa extraordinara (am fost colege, ne stim de mult timp), foooooarte sufletista, draguta (cand nu e supraponderala, altfel...nu i se mai disting trasaturile). Tot ea este foarte vioaie, extrem de in forma, sprintena si nu greoaie. Canta la pian, e arhitecta, are preocupari diverse, etc. Are insa...ceva in subconstient. Eu am discutat cu ea in timp mult despre chestia asta si treptat am ajuns sa fim prietene la catarama, cum rar se intampla in viata. Desi nu mai traiesc in tara de ceva timp imi scriu cu ea mereu mesaje, o sun si stam de vorba, ma vad cu ea de fiecare data cand ma duc in Bucuresti, etc. etc. Cum spuneam tipa e fooooarte ca lumea.

E foarte greu la inceput sa contientizezi si sa depistezi cauza supraponderalitatii (sau a altor dependente). E dificil in primul rand pentru ca oamenii respectivi isi gasesc scuze nenumarate instantaneu de genul: mostenesc pe cineva din familie, am probleme cu glanda (hei...unii chiar au!), e de la stres (bulimie de stres cum zicea I.G. Pascu din Divertis ;-) ), am incercat orice si tot ma ingras, si daca beau un pahar cu apa si se depune, se uita lumea urat daca alerg, etc. etc. Scuzele astea ti le gasesti singur cat ai zice peste. Nu trebuie sa te justifici in fata nimanui si nici nu trebuie sa ai complexe de inferioritate cand rade lumea de tine ca esti gras (o prostie!). E plina lumea de oameni fara busola care toata viata stauuuu si vegeteaza, se uita in jur si dau din gura, rad de unul sau de altul, baga cuie, instiga...fac si ei ce pot, ce-i duce capul. Uite asa se simt mai bine si isi iarta lor toate defectele si porcariile. Da-i in colo...ce-ti pasa de ei, lasa-i in durerea lor. Orice ai face tot nu poti sa-i multumesti pe toti, ocupa-te de tine!

Transforma-te pe tine mai intai in om ca lumea si sa vezi pe urma ce-ti creste si magnetismul (oamenii ca lumea la suflet atrag prieteni si tovarasi precum ei si nu ciurucuri).

Nu te supara pe mine daca iti vorbesc asa...direct si fara ocolisuri. Insa pe undeva exista in subconstientul tau o dezamagire, ceva...habar nu am ce...si incerci sa-ti gasesti refugiul si fericirea (ca o recompensa) in mancare. Asta este adevarul!

Cel ma simplu si logic este sa te duci la un doctor nutritionist si sa discuti cu el dar foarte serios. Sa te apuci de a doua zi sa-ti schimbi viata (regimul alimentar, modul de-a respira, de-a mesteca, de-a gandi) sa te vezi cum esti, EXACT cum esti si apoi - sa-ti imaginezi cum ti-ai dori sa fi. Acorda-ti cativa ani pana la reusita, nu iti propune deziderate pe care nu poti sa te atingi (in trei luni slabesc 100 de Kg. si ma duc la concurs de manechini). Fii realist, fii cu capul pe umeri, fii sincer cu tine si nu te induce in eroare (era sa scriu oroare!).

Gandeste la rece...iesi din corpul tau si studiaza-te din afara ta ca pe un strain. Zic asa...ipotetic, fa o incercare. Ce pierzi!?

Prietena mea si-a rezolvat oarecum problema, a reusit sa dea jos vreo 30 de Kg. si arata omeneste acum. Totusi a ramas cu o mica chestie la cap si cateva complexe. Greutatea ei e mereu oscilanta insa nu mai ajunge sa fie supraponderala atunci cand sare calul ci doar mai plinuta. La ea exista din copilarie o lipsa de afectiune din partea familiei (mama are probleme psihice iar tatal a decedat cu ani buni in urma; fratele nu se implica desi e mai mare ca ea...un tip mai egoist, deh). Da' noi nu depindem de mediu si de imprejurari...suntem stapani pe noi, nu?

E foarte greu sa dai sfaturi asa...de pe margine, realizez asta - lumea e circumspecta si satula de sfaturi d-astea de la oameni care cica le stiu pe toate. Eu una, stiu ca nu le stiu pe toate...cu cat inveti mai multe cu atat iti dai seama ce putin cunosti de fapt ;-). Am si eu lipsuri si nu putine da' ma straduiesc sa le controlez...si nu e usor deloc dar nici nu e imposibil. Nu exista imposibil! Iti garantez ca poti sa faci ce vrei din tine daca iti canalizezi energia exact unde trebuie.

D-aia zic ca nu ar fi rau sa citesti cu mare atentie mesajul asta. Poate la prima citire o sa te enerveze si o sa ma injuri de mama da' daca il recitesti...asa, dupa un timp...poate gasesti aici ceva care o sa te ajute. Fa o incercare, ce zici? Injura-ma cat vrei...da' pe urma reciteste mesajul...;-).

Mi-am dat seama ca esti un tip ca lumea si sufletist, reiese clar din postarile tale. Totusi problema asta cu kilogramele in plus - reprezinta un cui pentru sufletul tau. Scapa de ea! Arunc-o, da cu ea de pamant, fa-o bucati! Sunt atatea chestii in viata de care o sa te lovesti, hai sa-ti antrenezi vointa cu treaba asta slabind. Esti la inceput de drum si trebuie musai sa prinzi un start bun ca altfel...viitorul nu se intrevede prea roz. Sa vezi pe urma ce bine o sa-ti prinda. Te redescoperi ca om si razi si tu de tine...ia uite domne' cum eram, de necrezut!

Acum la final...inchei asa...mai dur: cum domne' sa ajungi sa te domine dorintele si corpul - PAI DOMINA-LE TU PE ELE!!! Ca doar tu (cu mintea, capul si vointa) esti mai presus decat carcasa in care le porti pe toate!

Mancam sa traim nu traim ca sa mancam! La fel si cu altele...nu traim de dragul sexului, a drogurilor, a lu' mama mare sau mai stiu eu de ce.

Capul sus si nu te lasa!!! Eu sunt alaturi de tine, uite crede-ma ca daca am stat sa-ti scriu mesajul asta asa de lung (in loc sa dau la trafalete...tocmai zugraveam...;-) )... se cheama ca imi pasa si nu-mi esti indiferent!

Mult succes, rabdare si sa iasa precum VREI!

Pt. Simeon Dascalul - de Paianjenul la: 15/10/2004 09:40:36
(la: Eugenia)
"De ce daca o munca-i necesara, se presupune ca-i si facuta cu entuziasm?"

- N-am presupus asa ceva.


"Am asa o banuiala, cum ca ai de s-or dus prin facultati or facut chestia asta nu ca se plictiseau, ci ca sa scape de muncile mai nasoale."

- PRECIS remarca de mai sus se aplica la destui "care s-or dus prin facultati ca sa scape de muncile mai nasoale", dar cu certitudine nu la TOTI. Am avut in viata ocazia sa vad ingineri arhitecti pe care in santier ii deosebeai de "ultimul" salahor doar dupa ecusonul de la piept (si eventual dupa unele trasaturi fizionomice...)... sau ingineri zootehnisti lopatind balegarul din grajdul CAP-ului cot la cot cu "badea Ilie"... Sau pe doamna doctor "D", care pe strada arata intotdeauna ca "decupata" din Neckerman, dar care, dupa ce i s-a zugravit apartamentul, a preferat sa-si faca singura curatenie decit sa apeleze la femeile de serviciu de la spitalul la care sotul ei era director.
Sa mai adaug ca toti cei exemplificati mai sus se bucurau de mai mult respect si popularitate decit colegii lor mai sclifositi... si asta fara sa li se shifoneze citusi de putin diplomele?...


"Cred ca o societate compusa numai din esteti si eruditi ar avea mari probleme cu canalizarea si nu numai.
Sunt utili si cei cu IQ redus, ba cateodata mai utili ca ceilalti."


- Poate ca nu, totusi. Oamenii se mai adapteaza la nevoie.


"Dar ramane o intrebare: unde se sfarseste munca de jos, de unde incepe munca sa fie 'onorabila'?"

- In umila mea opinie orice munca necesara este si onorabila (chiar daca nu neaparat si placuta). Sau... nu asa ar fi si normal sa fie?!...
#25151 (raspuns la: #25061) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sunt aproape gata cu bucatari - de Horia D la: 28/10/2004 23:29:17
(la: Trancaneala Aristocrata)
Sunt aproape gata cu bucataria (mai am de zugravit, si de facut counter-tops, si de conectat aragazul)... Ceea ce m-a tinut in loc e faptul ca am facut o aditie la casa, iar acum am inceput garajul si un breezeway ce cinecteaza garajul cu casa (de fapt numai fundatia e gata la garaj si breezeway)... Iarna asta trebuie sa termin proiectele din interior:))

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
#26712 (raspuns la: #26709) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daca sti ce vrei, si ai "ball - de Horia D la: 02/11/2004 02:53:45
(la: Sindromul emigratiei si romanul.)
Daca sti ce vrei, si ai "balls", si nu ti-e frica sa iei riscuri, the sky is the limit.
Eu am plecat inainte de asa zisa "revolutie", si cand am plecat am stiut ca nu am cale de intoarcere. La inceput am lucrat ca zugrav, apoi ca taxi driver, ca desenator, inginer, iar apoi am avut afacerile mele personale. (intre timp am fost la scoala, multa scoala, care nu stiu la ce mi-a folosit, dar mi-a deschis o multime de usi)
Deci, daca eu am reusit, oricine poate sa reuseasca. Doar rabdare si perseverenta sa fie. Si niciodata sa nu va lasati descurajati, pentru ca veti avea multi "prieteni", care vor face tot ce le sta in putintza sa va descurajeze. De aceea, in afara de fratele meu (care la randul lui e FOARTE succesful aici), toate legaturile mele cu romania sunt "virtuale".


The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
adevarat ca americanii au avut bani ca sa-i arunce pe cateva calatorii pe luna. Dar ne inselam daca credem ca doar banii sunt suficienti. Sauditii castiga mai multi bani pe cap de locuitor decat americanii, dar asta nu inseamna ca vor ajunge vreodata pe luna.

Cand ma refer la cultura, nu ma refer la poezie ori muzica, ci la ansamblul de cunostinte si deprinderi ale unei mase de indivizi. Intre acestea intra de la cunostinte de fizica, chimie si matematica pana la tehnica punerii unei garnituri ori al unui punct de sudura.

Ca europenii sa investeasca in Romania nu este suficient ca sa ne laudam cu mana de lucru ieftina. Munca de proasta calitate este mai scumpa.

Trebuie macar sa dovedim vesticilor ca zugravii nostri sunt in stare sa traga o linie dreapta, instalatorii sa puna o chiuveta fara sa curga, chimistii sa amestece substante fara sa faca explozie etc.
#30814 (raspuns la: #30546) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum va simtiti cand va intoarceti din Romania? - de Crestinul la: 27/12/2004 15:56:59
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti din Romania ?)
Trebuie sa recunosc, este o intrebare cam perfida.
Adica te intreaba ceva relativ inofensiv: Cum va simtiti cand va intoarceti din Romania ca tu sa-ti dai drumul si sa iti deschizi sufletul si inima, ceva mai decat daca ai fi in transa adanca sub hipnoza pe canapeaua psihiatrului. Imediat se deschide pana in tatani usa sufletului si iese la iveala tot ce zace acolo: ba cristale pure si pretioase, ba viermi colcaind in mizerie.
Numai asa imi pot explica unele raspunsuri trimise de utilizatori. Ei venind in Romania vad numai gropile de pe sosele sau trecerile peste calea ferata fara bariere, etc. Citind raspunsurile de fapt citesti sufletul si caracterul utilizatorilor care raspund. Si ii deosebesti cu usurinta: ba maimute, ba paduchi, ba oameni deosebiti.
Dar acum este randul meu sa raspund.
De fiecare data cand vin in Romania ma simt la mine acasa, coplesit de bucuria revederii oamenilor si locurilor cunoscute cat si de bucuria cunoasterii altora noi. Si respir aerul de acasa care pentru mine miroase a pamant reavan ori a fan cosit, indiferent daca masina cu numar romanesc din fata mea nu are catalizator sau nu. Eu simt in nari aerul din Romania si asta ma face fericit. Daca intr-un sat prin care trec, vad o singura casa proaspat zugravita, ma bucur ca ceva se misca spre bine, oamenii dau unul din putinii bani pe care ii au si pentru ceva frumos, indiferent daca poate gardul de la drum este darapanat sau nu. Imi zica ca or fii oameni nevoiasi si ca acum nu pot mai mult.
Cu sute de kilometri inainte de granita caut primele posturi de radio romanesti, pe care le mentin acordate tot timpul. La intoarcere plec cu portbagajul incarcat cu carti romanest si cu CD-uri cu musica romaneasca. Si asta se intampla de 3-4 ori pe an.
Doua vorbe despre mine: sunt inginer si am fugit din Romania acum exact 30 ani. M-am stabilit in Germania, locuiesc la Munchen. Am tot ce-mi trebuie, ba si pe desupra. Desi mai am doua case in Romania si una la Munchen, eu si sotia, ne-am mai cumparat recent un apartament in Timisoara. Varsta pensionarii nu mai este prea departe dar cu siguranta ca ne vom petrece majoritatea timpului in Romania fiindca aici ne simtim bine.








mai intai promisiunea - de carapiscum la: 08/01/2005 05:24:29
(la: FILOSOFUL)
Stii ca o promisiune facuta e datorie de onoare... Recunosc faptul ca nu m-am straduit f. mult in construirea versurilor mele, a fost pur si simplu vorba de insiruirea celor simtite de mine. Si sper sa nu te supere ca am luat la modul personal ce ai scris acolo :} .

DE-AS FI IUBIREA

Tocmai singuratatea ma sperie de moarte,
Nu suferinta cruda pe care capu-mi plec
In fiecare clipa, din noapte pana-n noapte;

Iar suferinta asta nu voi ca sa o trec
Ci vreau cu drag s-o mangai- poate
Intr-un sfarsit voi reusi s-o-nduplec.

Mi-e frica sa-mi arat obrazul
Ce l-am lasat ades nepalmuit
Si mi-e rusine sa-mi arat extazul;

Chiar dorul meu l-am zugravit
Cand peste mine da necazul
Ca mi-a parut mult mai cinstit.

Drept sa iti spun, prieten de departe,
La cei ca tine vreau s-ajung
Macar cat ochii-mi pot sa cate;

Si fie drumul cat de lung,
De oi cadea in praf, pe coate,
Singuratatea voi voi s-alung.

Nu cred in mine, ca nu-s zeu,
Desi spre toti intorc privirea
Cea lacoma, de unic semizeu;

Dara dreptatea si iubirea
Raman de-a pururi telul meu
Pe cand ceilalti voiesc doar fericirea.

Mi-e mila sau mi-e sila uneori
De toti acei manati orbeste
A caror cizma neagra calca flori;

Si chiar de vad ca stratul se goleste
De ma cuprind in brate reci fiori,
Ii iert, caci viata lor boleste.

Oh, de-as fi eu acel ce umple lumea
M-as infunda in cea mai rece stanca
Si-as pravali pe mine culmea,

Apoi lumina ce soarele-o arunca
Mi-ar lacrima in ochi doar lunea
Pana ce m-as sfarsi in vis ca o naluca.

E-adevarat, aici sunt totul si nimic,
Unii ma vor aproape si altii ma gonesc,
Pot fi chiar mare si puternic, pot fi pitic,

Cu cei fara de lege nu voi sa ma-nvoiesc,
Am suflet tanar dar parul de bunic
Si asta e cosmarul pe care il traiesc.

Un singur loc mi-a mai ramas
Unde sa-mi odihnesc tampla straina
Si pot sa fac un ultim, lung popas:

Oh, scumpa mama, cu fata ta blajina
Inrourata-ades de plans si de necaz,
Mai lasa-ma odat la sanul tau cu smirna!…

Lumestii oameni cata placerile de-o zi
Si parca dinadins alunga nemurirea
Ce zace in uitare, la antici si in vis;

Se invoiesc cu totii sa afle lamurirea
Si cearca fara noima, ca un fugar proscris,
Sa-si uite fardelegea ce i-a adus pieirea.

Am invatat demult ce-nseamna sa iubesti
Dar cand credeam ca-i sorb suflarea minunata
Ascunsa intre file de mituri si povesti

Mi-a tras o palma grea ce-mi stinse verva toata
Si mi-a racnit severa: -Acestia nu-s onesti!
Atunci mi s-a strivit tot sufletul pe roata.

Dar ce sa fac cu firea-mi pacatoasa,
Ca am iubit din nou, cu patima nebuna,
Pana ce vocea ei tuna din nou geloasa

Si fara ca macar acum sa mai imi spuna
Imi prefacu iubita in harca cea gheboasa
Si ma lasa sa urlu ca lupul inspre luna.

Insa acum sunt prins in chingi si in robie:
Cu cat mai mult ma chinui sa uit de dorul ei,
Cu cat mai mult imi spun ca asta-i o prostie,

Cu toate ca respinge cu cruzi-i ochi de lei,
Nu pot uita argintul sclipind in pirostrie
Si gandul nu se-mpaca cu pumnii sai cei grei.

Probabil am sa mor visand de dor si jale,
Poate deja sunt mort si inca nu-mi dau seama,
De-as fi iubirea insasi, atunci de ce ma doare?

Pot trece peste toate, pot umili si teama
Dar sa nu-mi ceara nimeni sa calc la fel pe floare
Caci n-as mai fi eu insumi, cum poti sa iti dai seama.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#32961 (raspuns la: #32907) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Muresh - de Paianjenul la: 12/01/2005 07:39:48
(la: Evolutionism vs Creationism. Dar Panspermia?)
"Si de ce nu l-a creeat pe Adam dintr-o vietuitoare vertebrata oarecare ("direct intr-un trup din materie organica" ), caci doar ele existau deja?
Habar n-am de ce a inceput totul de la zero si de ce a primit Adam atentia asta speciala"


- Poate pentru ca, OMUL fiind de fapt SCOPUL in sine al creatiunii, Dumnezeu a gasit de cuviinta sa-i imprime "chipul si asemanarea SA"... si nicidecum al vre-unei "vietuitoare vertebrate oarecare", destinata sa fie stapinita de catre OM...

(...Mie cel putin, povestea creatiunii imi aminteste de cuplurile tinere care - isi pot permite si insista ca - inainte de a avea un copil, sa-i pregateasca o camera speciala - special zugravita si decorata pentru un copil, dotata cu un patut si o sumedenie de jucarii... probabil si un colt special in curte, cu o groapa cu nisip, un scrinciob, un bazin cu apa unde sa se balaceasca... o colivie cu un canar, o cusca cu un Grivei... numeste-le tu mai departe... - ... si cind copilul vine, vine la totul de-a gata... el, cel facut "dupa chipul si asemanarea lor", fiind in ultima instanta obiectul atentiei lor... si nu restul "inventarului", creat doar pentru a-i face lui existenta fericita...)...
#33208 (raspuns la: #33073) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: