i/ / / sunt aruncat în ceaţă, nimic nu e de spus.../ Şi mii de kilometri de viaţă m-au parcurs./ Înzăpezit pe piscuri, de gheaţă, fără gest.../ sângele se scurge, în ocean... spre vest./ din foile prea sfânte şi ude în mormânt,/ cârpele se ard în scumpul lor pământ;/ de vină-n adăpost nu-şi mai găseşte viaţă/ nici colţii împuţiţi, surâsul lor de gheaţă./ / e greu a-i scrie versuri când ochii sun  ...continuare .
comenteaza!

i/ ‘fie, când arde o lumină mor/ cu vise ce-mi vâră ochii-n zare;/ la ce-au lăsat odată zeii lor,/ să găsesc nici pace, şi nici soare.’/ aşa zicea sângele în mine,/ Şi nu eram nici armă, şi nici drog./ aleg doar un clovn a mă păcăli,/ cu o frică la care să mă rog;/ o cale desprinsă de minune,/ de un infinit ce m-ar umili./ ii/ pe gânduri, în tăcere plute trec/ cu morţi ce se izbăvesc. durere,/ din poarta legii mele vrei să plec?/ Şi ce am  ...continuare .
comenteaza!

ca doi cai sălbateci spre lumină ne-ndreptăm,/ pe căi diferite, fără să ne ştim, fără să ne vrem;/ din munţi veniţi de vii, din văi de vise/ Şi mult prea plini de viaţă cărarea ne-o sculptăm,/ cu sânge de-animal, cu dorul de a şti./ În găuri de tăcere, în goluri de lumină,/ Încă mai căutăm, pe câmpii... încă ne urmărim./ de răul tău încă mă simt şi răstignit târziu/ mă-ntruchipez în tine, curândul meu copil,/ târzia mea simţire, tocită; tu şi eu,/  ...continuare .
2 comentarii