am incercat sa postez ca anonim (din graba, uitasem sa login, si nu avean parola la indemana) si vad ca 'mesale anonime nu sunt bine vazute la Luneta'.... fain, bravo Daniel.... :-) postez din nou, ca nu vreau sa fiu prost vazut...


deci.
...exemple de unire?
primul pe care-l gasesc: unirea-n cuget si simtiri intru FSN ( si copiii aferenti): peste 50% din romani voteaza feseneaua over and over again... chiar si cei care 'se jura ca nu (o) 'fura'.... vezi GDS si apelul la unitate din turul doi, 2000....

mai am si alte exemple, dar cred ca ai inteles ca nu e greu sa le gasesti.

suntem un popor foarte compact.

unire inseamna proiect comun, idee, actiune.

nu te unesti asa, fara sa ai o idee de ce vrei sa te unesti....

teza dezbinarii romanilor, a incapacitatii lor de a se uni, a fost mult folosita de securitate de-a lungul anilor tocmai in ideea de a taia cheful celor care aveau de gand sa 'puna la cale ceva' de a se uni intru vreo IDEE...

cu destul succes. comunitatea romaneasca din Franta/Paris e un exemplu.

deci: chestia cu 'unirea', sau lipsa ei este un bun exemplu de manipulare a emigratiei romanesti in dorinta de o face cat mai ineficienta in straturile ei cu potential de IDEI, actiune, program.

ca inca vorbim de 'unire' in acesti termeni 2004, nu poate fi decat plictisitor si foarte trist....


ceva IDEI, careva?

'La démonstration de Suzanne Brandstatter est séduisante, mais comme l'exécution des Ceausescu et la vidéo qui va avec, elle est un peu sommaire.'

este 'concluzia' aceluiasi articol pe care-l citeaza Daniel (din Le Monde).

chestiunea mi se pare legata de cat vrem sa stim, cat ne place sa ne lasam sedusi....

articolul mai spune ca de 14 ani, comunitatea istoricilor (de peste tot)este scindata in legatura cu interpretarea evenimentelor din dec. 89 de la Bucuresti.
Sigur ca jurnalistii sunt mai transanti si mai hotarati in a face afirmatii... asa se scriu ziarele, asa se fac reportajele de televiziune, in definitiv asta se vinde...

personal, astept verdictul unui istoric, nu ca n-am mai auzit 'verdicte' din astea la viata mea... dar parca nu mai am chef sa ma las sedus....

cat de uniti sunt romanii din strainatate?

sunte tentat sa spun: exact atat cat isi doresc, cat simt nevoia.

fiecare roman din afara Ro are propria lui dorinta si nevoie 'de unire'... sau explicatia proprie despre ce ‘vrea sa zica’ aceasta unire...

La fel, fiecare, va avea o parere proprie legata de 'starea uniunii' si importanta concluziilor in functie de prioritatile personale si locul pe care a hotarat fiecare sa-l atribuie aceastei uniri intr-o viata care se desfasoara intr-o majoritate ne-romana. Faptul ca viata se desfasoara in aceasta majoritate este legata de cele mai multe ori de o optiune personala.

Sigur, exista statistici, unele oficiale, care pot limpezi cat de ‘uniti’ sunt romanii in comparatie cu alte minoritati intr-o anumita tara, dar inteleg ca dumneata ai hotarat sa afli raspunsuri mai ‘calitative’ si mai putin cantitative.

Poate facem o statistica ‘calitativa’ gen sondaj internet (mai) la sfarsit, cand se strang mai multe opinii. Bineinteles, metoda este nestiintifica si deci lipsita de relevanta.

eu nu pot vedea canalul Arte in Canada.

Daniel a postat un articol din Jurnalul lui Tuca (unde, cand a vazut Tuca sau cei de la J. acest film, inainte sa fie difuzat?), am citit ce am gasit online pe Jurnalul.ro la acest subiect (filmul si 'teoria') si am incercat sa comentez.

In decembrie 89 am fost in cateva puncte fierbinti, sau mai reci (Jilava), si poate ca am ramas cu un interes personal pentru ce s-a intamplat atunci.

Nu stiu daca odata cu trecerea anilor ne apropiem de aflarea adevarului sau ne departam.
Pana la urma suntem cu totii responsabili de ceea ce stim (sau nu stim) despre acele evenimente si ce a urmat.

Felul in care ne raportam ca indivizi si colectivitate la ce s-a intamplat atunci, nevoia noastra de 'a afla', cred ca defineste un pic evolutia Romaniei din ultimii 14 ani si explica ce s-a intamplat in cei 20-30 de ani dinainte...