juca prin aburi timpul hamesirii;/ un frig, in voie, alaturea zbura./ ce starv ne paste dand curs opririi/ cand moartea-n gheare ne va tortura!?
1 comentariu

gandul ca unealta a sufletului si ca putere primordiala a naturii umane este o capodopera aflata la confluenta dintre energiile macrocosmosului si materie. insa nu poti percepe clipa sau simti senzatia de spatiu si totusi el devine o masina a timpului sau contravine legilor dinamicii newtoniene.
comenteaza!

dintr-o piatra am plecat/ eram opac si-ngandurat/ cu timpul eu m-am sfaramat/ am suferit si invatat/ in pamant m-am transformat/ fundul gropii l-am tasat/ floarea-n hrana m-a schimbat/ m-a-naltat si ridicat/ am realizat ca-s minunat/ un gand curat; nu vis desart/ ca-s acum ca nimeni alt!/
comenteaza!