Am postat acum ceva vreme cateva mesaje legate de ortodocsii romani de stil vechi. Parintele Iulian mi-a indreptat afirmatiile cu blandete si le-a dat conotatia menita. Revin asupra subiectului pentru a pune in discutie un aspect nou, pe care l-am neglijat. Este drept ca o parte din bisericile ortodoxe au ales sa observe in continuare calendarul vechi. Ma intrebam insa zilele trecute de ce oare calugarii de la muntele Athos se impartasesc cu ortodocsii romani sau greci insa refuza categoric orice incercare de comuniune cu ortodocsii romani aflati pe stil vechi. Intr-una din cartile sale, parintele Cleopa povesteste grija cu care un calugar atonit s-a asigurat de legitimitatea parintelui ca preot ortodox, lansand sa se inteleaga ca, de va fi fost "stilist", nu ar fi putut sluji cu ei. Nu trebuie uitata nici marturia parintelui Ioanichie Moroi care a decis sa faca ascultare fata de ierarhi, desi initial se opusese.

Mi se pare ca stilismul se aseamana cu cangrena cu care Biserica Ortodoxa Romana se confrunta in Statele Unite: asa numina Biserica Ortodoxa "Libera". Desi nu la aceeasi scala, o parte din romanii din SUA au "decis" sa se "razvrateasca" si sa isi puna episcop nou. Inca se mai pot auzi acuzatii de genul "esti comunist", acuzatii bazate numai pe apartenenta la o parohie.

Unii se declara "liberi", altii pe "stil vechi" si acuza pe ceilalti ca sunt "comunisti" sau "masoni". Si in lista asta intreaga de insulte si jumatati de adevaruri, asa "comunist" si "mason" cum sunt, adaug o intrebare retorica: oare nu ar fi mai bine sa fiu "liber" de patimi si pe "stilul" atat de vechi si frumos al Sfintilor din Pateric, oare nu ar fi mai bine sa devin atat de "comunist" incat sa vad un egal in fratele meu si sa urmez lui Hristos? Poate ca acestea ar trebui sa fie lucrurile la care sa meditam... restul se va adauga noua.

In primul rand, nu am idee la ce hotarare a Sinodului I ecumenic, va referiti.

In al doilea rand, cand spuneti ca " nici Crezul nu este o dogma" va inselati: Crezul este in fapt dogma Sfintei Treimi. De aceea a si fost scris, pentru a contracara ereziile lui Arie si Nestorie. Asadar crezul este o dogma; prescurtata- e drept, dar ramane o dogma.

In al treilea rand, de ce nu recunoastem ca, daca ar fi sa mergem dupa canoane, poate numai 10% din crestinii de azi ar putea sa se impartaseasca. Asadar canoanele aplicate fara discernamant sunt moarte, devin pur si simplu legi si dupa cate imi amintesc eu, Hristos a condamnat legalismul fariseic. Iar cand vine vorba de stilisti, ei tocmai asta au facut: au ales un punct pe baza caruia sa faca razmerita si o tot tin asa de aproape un veac. O sa incerc sa pun in lumina cateva puncte care ar putea aduce lamuriri:
1) Sf. Sinod a ales trecerea la noul calendar si mi s-ar fi parut corect ca ascultarea sa fie mai mare decat urmarea unui instrument de masurare a timpului. E clar ca nu pentru toti ascultarea inseamna acelasi lucru. Repet aici avem de-a face cu o unealta de masura si nu cu o dogma (nici macar teologumena). Asadar, aveam de-a face cu un caz tipic de zel religios, care din nestiinta sau rea vointa, a dus la schisma. Reiterez, schisma cu pricina nu a fost fundamentata pe un adevar de credinta ci pe un pur argument stiintific.
2) Nu sunt sigur ca stilistii au intrunit numarul necesar de episcopi care sa le asigure continuitatea apostolica. Chiar de le-ar fi asigurat aceasta continuitate, s-au pus pe sine in afara Bisericii prin neascultare fata de Patriarhul Ecumenic.
3) Daca sunteti la curent cu viata parintelui Ioanichie Moroi, veti vedea ca in urma unui post de 40 de zile a primit semn de la Dumnezeu prin care era indemnat sa se supuna mai-marilor sai.
4) Mi se pare extrem de graitor faptul ca preotii romani se pot impartasi cu preoti rusi, sarbi sau calugari de la muntele Athos, cei din urma fiind "pe vechi". Nu stiu cu cine se pot impartasi stilistii din Romania.
5) Desi nu esential in discutie, de ce ascund stilistii adevarata lor identitate? De cate ori isi fac o manastire "uita" sa scrie ca sunt pe stil vechi si in felul asta amagesc lumea. Mi s-ar parea corect sa avertizeze pe cei interesati ca manastirea cu pricina este in afara ascultarii de Biserica.

Eu nu am spus ca Hristos a venit numai pentru a le spune oamenilor cum sa traiasca. Daca cititi ce am scris in paranteza, veti vedea ca am vorbit de Trupul si Sangele lui Hristos in cadrul Sf. Liturghii ca mijloc de indumnezeire. Nu este vorba de o jertfa rituala asa cum o inteleg protestantii: o incercare de a multumi un Tata nedrept.

Cat despre asa-zisul "rationament circular", el este circular numai in masura in care ne raliem unei anumite pareri care e posibil sa nu aiba nimic de-a face cu realitatea. In primul rand, afirmatia ca nu stim cine a scris Biblia este o gogorita care probabil a fost "inventata" doar ca cineva sa isi mai ia un doctorat in "teologie". Ca sa ma refer numai la Noul Testament, se stie clar cui le sunt atribuite scrierile de acolo. Si nu sunt pure inventii, la stabilirea canonului Noului Testament in Sinodul din Cartagina, Parintii Bisericii au avut motive intemeiate de a considera cartile respective ca fiind autentice. Ca se trezesc acum voci care sa nege autenticitatea anumitor carti, nu ma mira. Luther avea cam aceleasi idei prin 1516 numai pentru ca unele texte nu mergeau mana in mana cu teologia lui. Din cate stiu eu, in Traditia ebraica primele 5 carti ale Noului Testament sunt atribuite profetului Moise. Ma intreb cum poate infirma un cercetator acest fapt la mai bine de 2500 de ani de la scrierea cartii?

Iar daca vine vorba de a chestiona cartile Bibliei, putem chestiona la fel de bine si ideea de Dumnezeu. Nu cred ca acesta este scopul grupului de discutii. Aici se vorbeste despre spiritualitate, ceea ce inseamna ca se pleaca de la un numitor comun: acceptarea existentei
lui Dumnezeu si implicit a revelatiei divine (Sf. Traditie).

Caracterul vadit de mahala al mesajului dvs vadeste lipsa bunului simt. SI desi ati incercat sa spuneti ca ati folosit din abundenta afirmatii de genul "dupa parerea mea", "eu cred" etc. textul cu pricina dovedeste contrariul. Il redau pentru ca se pare ca l-ati uitat: "marile religii monoteiste cam acelasi lucru spun. si daca stai sa citesti destul, vezi ca in functie de locatia geografica oamenii au numit deitatea ba dumnezeu - sau fiul isus - ba yahve, ba allah, ba buddha. iar perceptele ideologice nu difera chiar asa de mult. ba chiar....
in fine, o las balta. dar culmea e cu iudaismul si crestinismul - singura diferenta majora (nu ma refer la practicile religioase ci la percepte) este ca in iudaism noul testament nu exista - pe cind in crestinism (fie el catolic, ortodox sau de care-o mai fi) cam pe noul testament se pune accentul."

Afirmatiile dvs sunt pe cat de categorice pe atat de diletante. Nu este treaba mea sa judec ce cunostinte aveti, dar pentru cine are habar de Istoria Religiilor e clar ca nu sunt prea aprofundate. Iar daca vine vorba de a-mi cere iertare, nu vad de as face-o: afirmatiile dvs sunt false, exprima pareri proprii neacceptate de mediul academic. Stiu ca romanii se pricep la toate, insa e bine sa ne amintim ca exista universitati si specialisti.

Numai bine.

Un anonim a pus problema "scuzelor" care apar pe acest grup de discutii. Trebuie mentionat ca in tot ceea ce s-a scris aici nu am intalnit cuvantul "scuze", ci iertare. Desi sinonime, cuvintele sunt conectate cu diferite stari sufletesti greu de inteles pentru cineva care poate emite expresii de genul: " calitatzi de opresiune a religiei orthodoxe romane". Lasand la o parte greselile de ortografie si faptul ca ortodoxia romana nu este o religie, trebuie sa ne punem intrebarea daca avem de-a face cu un caz patologic sau daca intr-adevar Biserica lui Hristos a supus opresiunii pe cineva. E greu de spus pentru ca, pentru unii opresiune inseamna luare de pozitie. Daca BO ia pozitia impotriva martorilor lui Iehova sau mai stiu eu ce secta ratacita, atunci avem de-a face cu opresiune. Daca BO incearca sa pastreze o biserica pentru cei 200 de credinciosi ortodocsi care au nevoie de ea si nu "intelege" sa o retrocedeze celor 5 si greco-catolici (care ar putea frecventa o alta biserica), atunci este vorba de opresiune. Daca un ierarh afuriseste un preot care cerea cu nerusinare bani si daca acest preot alearga la baptisti, atunci BO este acuzata de opresiune. Daca se ia atitudine impotriva homosexualitatii si a prostitutiei, BO pune sub opresiune. Insa daca drepturile BO sunt calcate in picioare de secte si politicieni, daca preotii ii sunt umiliti si disconsiderati, daca BO este numita biserica satanica de catre niste neaveniti care s-au trezit crestini dupa 1800 de ani de la Hristos, nimeni nu va lua nici o pozitie. Biserica lui Hristos a mai indurat astfel de atitudini. Si le-a trecut cu bine. Insa mie nu mi-ar placea sa ma aflu luptand impotriva lui Hristos.