Buna Laura! E interesant ca ai intalnit un asemenea om. Cred ca e vorba de un om optimist din fire dar nu exagerat. Concluzia e desprinsa mai mult din experienta decat din optimism. Orice problema are rezolvare cu siguranta. Poate nu rezolvarea la care ne-am fi asteptat si cea dorita dar o problema complicata se va rezolva si se va simplifica la un moment dat chiar daca pare fara solutie. Uneori si timpul le rezolva fara sa faci nimic sau uneori o situatie evolueaza indiferent de vointa noastra. Important e ca atunci cand avem situatii care depind de noi sa cantarim, sa analizam, sa luam decizii si sa ne asumam raspunderea pentru cele ce am hotarat. Solutiile pentru orice problema trebuie cautate. Chiar daca ai ales o solutie mai putin buna, important e ca ai ales o varianta si ai actionat. Asta va duce la simplificarea situatiei concrete. Cel mai rau e sa asteptam ca timpul sa le rezolve. Inactiunea e cea mai paguboasa alegere. Timpul rezolva doar uneori problemele dar de cele mai multe ori le complica. Numai bine! Cristi

Din pacate ai dreptate. Actul in sine leaga si complica lucrurile. Intr-un cuplu sunt rare cazurile cand amandoi iubesc la fel. Unul va cauta sa il ameteasca pe celalalt si sa il determine sa semneze actul pentru siguranta. Dupa semnatura incep problemele. Iubita devine nevasta. Incepe rutina, mofturile, totul e greu, ajutorul pe care il dai nu e niciodata suficient. Tot ce e rau e vazut, lucrurile bune se uita. Orice femeie intre 20 si 50 ani e vazuta ca o posibila rivala. Diferentele culturale si avansarile profesionale ale unuia vor produce traume, gelozii si invidie din partea celuilalt. Si s-a produs ruptura. Dar au trecut 11 ani din viata si contractul e semnat. Ce e de facut? Ceea ce spuneai: instanta, lege, avocati impartirea bunurilor si multa trauma sufleteasca. Cu siguranta nu sunt foarte multe cazuri de genul asta dar eu din pacate sunt aproape de deznodamant. Dragostea e ceva ce dispare (era o teorie cinica care spunea ca dragostea vesnica dureaza 3 ani). Raman mai importante lucrurile pe care cei doi le au in comun, pasiuni, comunicarea, respectul reciproc si increderea. Sper sa tineti cont de astea din urma la inceputul relatiei sa vedeti daca sunteti compatibili. Numai bine!

Salut Horia! Ma bucur ca ti-a placut articolul. In legatura cu ce m-ai intrebat voi incerca un raspuns fara sa am pretentia ca ar fi corect sau complet. Rivalitatea dintre USA si URSS si confruntarea dintre ele a facut ca americanii sa piarda din vedere cat de mare pericol poate deveni miscarea islamista. Politica americana a avut greseli in perioada respectiva cum dealtfel mai fac si astazi. Atunci atat au vazut americanii: pe rusi care erau principalul inamic. Poate te referi ca si-au facut-o cu mana lor. E o parere care contine o parte de adevar. Experti americani i-au instruit pe mujahedini in tehnici de terorism. Au urmat dupa retragerea rusilor, lupte interne, razboi civil si prin 96 au reusit sa preia talibanii puterea. Ca sa incerc sa fiu pe subiect intrebarea principala era "de ce s-au intors impotriva americanilor?". E greu de spus. Cred ca frustrarile si saracia generate de razboi a facut sa fie nevoie sa fie gasit un inamic. Sa fie aratat cineva cu degetul pentru esecuri si ruina existenta si asa a aparut Marele Satan cum ii zic Americii islamistii radicali. Un alt factor important care a determinat instabilitatea ar fi statele din zona care sunt structuri create artificial.In Afghanistan se vorbesc cateva zeci de limbi si dialecte. Nu exista o ideologie, un liant care sa ajute la crearea unei natiuni afghane. Un individ apartine in primul rand de trib si apoi va urma religia. Talibanii au incercat sa aiba liant prin interpretarea habotnica a Coranului si aplicarea shariei si nu au reusit (bineinteles americanii au grabit mult prabusirea statului taliban). Daca unei populatii sarace neinstruite ii spui ca traieste prost pentru ca occidentul ii exploateaza si mai arati prin propaganda "opulenta si decaderea morala" a societatii occidentale bazate pe cultura iudeo-crestina atunci gata ai gasit inamicul. Lupta se da pe 2 planuri: religios si social. Urmeaza partea recrutarii, instruirii, selectionarii obiectivelor si actiunii propriu-zise. In cazul Irakului e o situatie asemanatoare. Un kurd din Irak nu va spune niciodata ca e irakian ci ca e din Kurdistan. Urmeaza arabii separati religios intre siiti si suniti. Lumea poate ar fi evoluat altfel daca Lawrence al Arabiei nu ar fi trezit sentimente nationaliste printre arabi el urmarind sa-i ridice impotriva turcilor in perioada primului razboi mondial. Cauza palestiniana e doar un pretext pentru a gasi motive de a continua un razboi de guerila absurd. In 1947 urma sa ia fiinta statul Palestina o federatie intre evrei si arabi. Evreii ar fi detinut 60% din teritoriu si arabii 40% desi procentele de populatie erau inverse. Arabii nu au acceptat aceasta solutie si au incercat sa ii arunce in mare pe evrei numai ca situatia a devenit inversa. 2 milioane de arabi palestinieni refugiati care au asigurat carnea de tun pentru atentalele de zi cu zi din zona ca sa le denumesc asa cinic. Acum Cisiordania si fasia Gaza reprezinta mai putin de jumatate de cat ar fi primit prin proiectul ONU din 1947. Si au murit atatia oameni inutil. In schimb palestinienii deja au o administratie corupta. Arafat avea avere personala de 1 miliard de $ facuta din bani colectati pentru cauza palestiniana de la diverse tari( inclusiv Ceausescu a sponsorizat )in timp ce poporul lui avea rata somajului de 50%. Nu-i asa ca si-a iubit poporul? Fara sa fiu rasist, cred ca incercarea de a gasi o logica in modul de gandire al teroristilor nu are sorti de reusita. Arabii au o componenta interioara bazata pe fanatism si orgoliu care exploatata corespunzator asigura materia prima pentru atacatori-sinucigasi. Atacurile astea sunt si un raspuns la globalizare. Dar oamenii simpli vor avea castiga macar prin circulatia rapida a ideilor si se vor trezi datorita globalizarii. Pericolul care paste America e ea insasi. Orice atac extern asupra ei va face ca America sa iasa mai puternica in schimb problemele interne pot subrezi din interior America. Numai bine! Cristi

Incerc sa te consolez si sa-ti spun ca Marea Iubire nu e doar una in viata ci cu siguranta vor fi mai multe. Dar in acelasi timp si deceptiile sau cum le spuneai tu Marile Esecuri vor fi pe masura. Cred ca intervine hazardul in a fi fericit. Cu varsta devii mai intelept si mai pretentios si privesti cu un ochi critic o relatie. O relatie la distanta are sanse infime, deci din start ai pornit gresit. Simti un gol in suflet si te simti pierduta. Nimic nou sub soare, sau mai bine zis "bine ai venit in club". In functie de cat timp va trece pana sa te vindeci vei sti daca a fost iubire adevarata sau nu. Viata merge inainte si nu are rost sa filosofezi. Cand vei avea alt prieten vei vedea ce departe e amintirea acestuia dupa care suferi. Succes!

Partial ai dreptate. Poate am fost cam acid in exprimarea ideilor. Dar cei din conducerea sindicatelor nu-i reprezinta pe profesori, dupa parerea mea si fac jocuri politice utilizand dascalii. E greu cu 4,5 milioane pe luna si aproape imposibil de trait. Dar trebuie cautate solutii individuale. Depinde ce predai. Poti da ore in particular sau avea un serviciu part-time. Capitala ofera alte posibilitati decat provincia. Daca spui ca esti profesor debutant inseamna ca esti tanara si ar trebui sa fii mai optimista si mai energica si sa cauti solutii care ti se potrivesc pentru tine. Iti doresc numai bine! Cristi