Zicea cineva, undeva, candva:
"paradoxul uman este ca s-a spus totul dar nu s-a inteles nimic".
Coelho poate de asta "preia niste mituri esentiale pe care le explica prea mult pina devine obositor". Cati dintre cei care au citit Alchimistul au puterea interioara, curajul si vointa de a incerca sa-si urmeze legenda personala? Multora le-a placut ideea, le-a uns sufletul, dar cine a inteles beneficiul fiintei de a-si urma legenda?

> parafrazindu-l pe blaga,,distrugind misterul
Blaga, Eminescu, Eliade, etc... au pus sacrul in profan... nu i-a inteles nimeni. Le-a placut doar cum suna ideea si forma de exprimare... Culmea, lumea cauta misterul.. sa aiba oarece emotii misterioase, dar nimeni nu cauta sa-si imbunatateasca viata de zi cu zi.... ceea ce multi autori au incercat sa ne transmita.

> Nu este destul de profund, nu poate sa dezvolte o intriga,
> reia un leit motiv
Dupa parerea mea, Coelho nu a vrut sa scrie literatura care sa "bucure sufletul", ci a vrut sa dea niste retete de optimizare a vietii. Daca mergi la un "doctor pentru suflet" si el te trateaza cu intrigi si mistere il consideri idiot.
Eu nu-l consider pe Coelho un scriitor :-) dar nici medic, ci o persoana care a vrut sa transmita un mesaj.... adica un fel de reporter care a ales sa spuna ceea ce avea de spus prin intermediul literaturii narative.

> "Etapele preliminarii" pot fi de ajutor, avand in vedere ca
> mintea moderna este atat de agitata si incapabila
Etapele preliminarii nu se refera (nu "instruiesc" mintea) la minte. Ele "pregatesc corpul" astfel incat mintea sa nu fie sustrasa de anumite dis-conforturi.

> in care multi nu se simt bine, se deprima, nu se mai simt vii, din
> cauza detasarii
De aia poate e mai... buna (umana) calea tolteca, cu toate ca si prin aceasta cale se ajunge tot la un fel de detasare/indiferenta. Don Juan, in cartea "Cealalta realitate" a lui Castaneda numeste aceasta detasare: "nebunie controlata".

> Exista si riscul de a innebuni. Nu din cauza meditatiei
Bine a zis cine a zis:
"Nu cerceta aceste legi
Caci esti nebun de-le-ntelegi"

> Si nu este greu sa pierzi contactul cu normalitatea.
Lucrul asta il spui din experienta ta sau ai citit despre asta?

Cred ca sunt mai multe cai... de a ajunge la Dumnezeu.
Noi, occidentalii consideram ca Yoga ar fi doar o cale. Dar nu este chiar asa. Yoga traditionala are 4 mari ramuri care, dupa parerea mea, fiecare reprezinta o cale.
Aceste 4 ramuri sunt bine definite pentru diferite temperamente umane. Vechii indieni, fiind fini observatori ai psihologiei (psihismului) umane, au observat ca oamenii nu sunt toti la fel. Unii sunt mai sentimentali, altii mai rationali, altii manifesta o oarecare indiferenta fata de valorile vietii, etc.
Cele 4 ramuri sunt
- Bhakti - yoga devotiunii - yoga iubirii de Dumnezeu, pentru oamenii sentimentali, cu o mare putere afectiva, care pot sa iubeasca divinul pana la "abandonare de sine". Nu toti oamenii au, in personalitatea lor, o asa mare "putere afectiva"...
- Karma - yoga actiunii dezinteresate - adresata oamenilor "activi", celor care reusesc sa nu puna pret pe bunurile materiale. Acesti oameni "inchina" totul divinului. Ei nu marg la servici pentru a castiga bani si a se intretine zi de zi. Ei merg la servici pentru a-l multumi/servi pe Dumnezeu...
- Raja - sau yoga regala - adresata oamenilor cu o ratiune puternica, meditativa. De fapt aceasta ramura implica 8 etape:
1+2. yama si nyyama - un fel de cod moral. Sunt foarte multe asemanari cu cele 10 porunci a lui Moise.
3. asane - posturi corporale - destinate de a face corpul flexibil si de a te simti confortabil in anumite pozitii, pentru a putea sa incepi tehnicile de meditatie.
4. pranayama - tehnici de respiratie - pregatesc organismul pentru celelalte tehnici... sa nu ti se infunde nasu' :-) si sa poti medita zeci de minute ne-pertuebat
5 pratiahara retragerea simturilor - sunt putine informatii despre aceasta etapa, dar si ea este destinata sa-ti poti mentine concentrarea asupra mintii/gandurilor si a nu fi perturbat de celelalte simturi.
6.concentrarea - concentrarea mintii asupra unui lucru: de exemplu o lumanare sau o minge de ping-pong
7.meditatia - este, intr-un fel, o tehnica de concentrare, dar asupra gandurilor... nu asupra unui obiect exterior. Unii practicanti sustin ca este o demarcatie foarte greu definibila intre concentratie si meditatia din Raja. Unii spun ca din concentratie ajungi in meditatie, deci, cumva ca meditatia ar fi o "performanta" a tehnicii de concentrare.
8 samadhi - este o stare in care se ajunge din meditatie.
A 4. ramura de yoga este:
- Jnana - yoga cunoasterii - destinata tot firilor/temperamentelor cu un grad scazut de afectivitate/sentimentalism. Este yoga oamenilor curiosi, a celor care vor sa despice firul in patru, a celor care-si pun mereu intrebari: de ce? de ce asa si nu altfel?
Aceasta curiozitate este manifestata de copii mici... cu intrebarilor lor "sacaitoare": de ce ploua? de ce bate vantul? de ce ninge? de ce copacii sunt verzi? De ce nu sunt albastri?

Dupa parerea mea, orice tip de meditatie ai aborda, este bine sa practici niste "etape preliminarii": asane etc....
Altfel cand incepi sa meditezi o sa inceapa sa te manance nasu' :-) sa te gadile urechile, sa te bazaie o musca, sa treaca o masina, etc...

Invataturile toltecilor s-au transmis pana in zilele noastre.
Carlos Castaneda este unul din cei care a luat contact cu aceasta invatatura si a scris cateva carti.
Au mai aparut cateva carti si de un alt "contemporan" se pare chiar direct descendent.... Ruiz.
Mai este o tipa: Abelar (parca).... dar nu am citit nimac scris de ea.

Acest procea mental, de "meditatie" este ceva mai greu de definit.
Exista doua mari procese de meditatie:

1. Prin retragerea simturilor - specific orientalilor
2. Prin extinderea simturilor - specific toltecilor.... dar ATENTIE!!! toltecii nu il numesc "meditatie".

Procesul descris de ante-vorbitorul (ante-scriitorul) meu :-), prin care te desprinzi de fizic, apartine primului gen de meditatie.
Sunt multe de spus... multe detalii; vreau doar sa fac o precizare din cele citite: marii yoghini (adepti ai retragerii simturilor) au murit de boli incurabile (cancere, etc...), toltecii erau "sprinteni" si la varste inaintate.
Sufitii spun ca Dumnezeu l-a creat pe om si i-a dat simturile pentru a se bucura de viata. Adica simturile ar trebui sa fie folosite de om, nu sa se retraga din ele, asa cum fac orientalii.
Nu vreau sa critic pe unii sau altii, important este sa intelegem ce se intampla cu noi, oamenii.