Multi dintre copiii de acolo nu-si permit sa-si cumpere o carte.Eu am cartile copiilor mei pentru lectura obligatorie din gimnaziu care sunt absolut noi si ei au posibilitatea sa-si cumpere in caz ca vor mai avea nevoie, deci stau in bilioteca pe raft degeaba cand unii copii le cauta.
M-am gandit ca e un gest frumos sa-ti intre in casa o carte cu o dedicatie din partea unui scriitor, nu stiu cati vor raspunde, de asemenea donand o carte cu un indemn pentru lectura nu vad ce e asa scandalos, revistele din retururi sunt absolut noi deci nu vad care-i impedimentul , sa dai la topit ceva care cineva nici nu a visat vreodata sa tina in mana.
E o incercare de a ajuta, eu nu zic ca este cea mai buna , o sa vedem ce iasa.
Nu cer decat celor care stiu ce inseamna sa traiesti intr-un sat izolat unde nu exista nici macar telefon.Nu cer sa inteleaga toata lumea gestul, nu cer sa faca gestul cei care nu-l inteleg.
Va multumesc tuturor pentru comentarii.Eu doresc doar un singur lucru ,fiecare copil sa aiba o carte la un eveniment deosebit din viata localitatii lui.Incerc.Va voi comunica ce-a iesit.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca.In spitalele noastre se moare cu zile , ma intreb de ce nu i s-au facut investigatii ca lumea , dupa parerea mea a murit cu zile, daca era operat era salvat, doar era in Bucuresti unde ar trebui sa fie spuma medicinii romanesti.De data aceasta ca de atatea ori i-a prins nepregatiti.
Mare pacat!A fost un om deosebit , un excelent profesor.Sigur multora ne va lipsi!

Uite, am sa fiu sincera ,la noi nu era la moda nici Miorita nici Manastirea Argesului, in schimb sunt o sumedenie de povesti de dragoste .Satul se afla pe vatra unei foste cetati turcesti asa ca eventual pot sa-ti spun numai povesti ca cele de pe cuvertura bunicii dar te asigur ca povestite extraordinar de frumos erau o placere in noptile de vara cand eram copii si pe care le ascult si azi cu aceeasi placere cand am ocazia doar ca povestasii incet, incet, ingroasa numarul celor trecuti in alta lume si-n loc nu vine nimic.:):):)

Da, eu zic ca e in genul poeziei populare scrisa si am incercat sa fac o carte cu poezii pentru fiecare familie din satul meu ceva cu care sa se identifice, fiecare numar de casa are un poem cu o intamplare, e o mica monografie in versuri a unor oameni care au fost odata pentru cei din generatia mea, povestiri povestite "pe şanţ" povesti facute uneori sa ne sperie alteori simple intamplari de fiecare zi spuse la o barfa mica .Imi place ideea, am poemele
dar vreau sa vad si reactia doar ca se adreseaza mediului rural exclusiv sie mai greu de gasit pe internet cei cu care sa interactionezi."Adrisantilor" mei le plac, sunt chiar incantati dar incercam si reactia altora care au trait sau inca traiesc in mediul rural
sa vad daca place sau nu.:):):)Voiam sa vad cum sunt primite emotional si de altii, daca trezeste sau nu amintiri .Asta-i povestea poemelor arhaice ale Valeriei care mie personal imi plac dar pe altii vad ca-i scot din pepeni.:):):)

Nu cred ca ai inteles ceva.Mesajul e extrem de simplu e adevarat... dar tu din pacate nu ai inteles nimic.Daca vrei sa-mi dovedesti contrariul comenteaza pe text.Sa vedem cat de departe suntem ...:):):)
Multumesc pentru semn..., daca te-olovit sughitul ia o patratica de zahar.Poate apoi vei deslusi si poemul...despre un calaret...