Povesti sunt, doar ca nu postate pe cafenea. Cine stie...poate in curand:)
In legatura cu temperamentul nebun, il mai scot din cand in cand la plimbare prin lume, atat cat sa nu ma certe ca am uitat de el.


"O, suflete al meu, nu nazui la viata nemuritoare, ci epuizeaza domeniul posibilului."

Hehee...in sfarsit vad si eu pe cineva din Cluj :)
De fapt, vroiam sa iti multumesc asa ca nu ma intind prea mult...Ma bucur ca ti-a placut.

"O, suflete al meu, nu nazui la viata nemuritoare, ci epuizeaza domeniul posibilului."

Ai dreptate, mult prea multa melancolie si tristete. Mai trist e faptul ca uneori imi plac:). Hai sa nu exagerez...imi place sa fiu plina de viata, de ce nu...chiar putin simpatica, dupa cum spunea cineva drag mie. Problema este ca imi place sa visez, mult. Dar stii ce am realizat zilele astea gandindu-ma la trecut? Ca am trait unele momente mai frumoase decat orice vis fara sa imi dau seama la timpul respectiv.
Dar trebuie sa plec acum....e PRIMAVARA...e SOARE...;)

......
''Ne nastem goi, uzi si flamanzi, apoi lucrurile incep sa se inrautateasca.''
''Omul e singurul animal care roseste, sau singurul care e nevoit sa o faca''

...iar daca nu ar fi "rujate, fardate, creionate, glosate, platinate, etc-ate, "pina la Dumnezeu"!?...", poate ca mai multa lume ar sari in sus sa spuna: "Vai ce rau arata...!". Problema e ca la critica suntem buni cu totii. Ele nu fac altceva decat sa se adapteze cerintelor publicului. Pana la urma vina este a noastra, a tuturor. Daca noi nu am cere "frumos", nu ni s-ar da, daca "frumosul" nu s-ar vinde, nu s-ar pune nici in vanzare.


....
''Ne nastem goi, uzi si flamanzi, apoi lucrurile incep sa se inrautateasca.''
''Omul e singurul animal care roseste, sau singurul care e nevoit sa o faca''

M-am intrebat de multe ori cum ar fi daca as muri maine. Si ciudat, nu m-am intrebat intr-un moment de depresie sau de negativism, din contra intr-un moment de liniste, impacare poate chiar fericire de o anumita intensitate. De fapt, daca ma gandesc bine nici macar nu m-am intrebat ci mi-am spus ca as putea muri in acel moment fara sa am regrete. Cred ca singuratatea, greutatile, apasarile, nu fac decat sa ne provoace sa traim. Depasirea lor este cea care ne face sa radem, sa ne simtim stapani peste noi sau peste lumea noastra, sa ne credem macar, fericiti.
Si totusi, ce as face azi daca as muri maine...? Iertare as cere probabil la toti cei pe care i-am cunoscut, mai mult sau mai putin. Macar o data tot am gresit fiecaruia, imbratisari...cat de multe, iar de iertat n-as avea pe cine sa iert pt ca i-am iertat deja pe toti. Supararea nu tine la mine, iert, dar nu uit.
Ce imi imaginez eu mai des decat ultima zi din viata mea, este ultima zi din viata altor persoane, pe care am trait-o, pe care nu o mai pot schimba dar pe care as vrea sa o traiesc altfel. Si ma amagesc singura...poate poate intr-o buna zi nu voi mai stii cum am trait-o cu adevarat si singurul adevar va fi al meu. Nu spun ca e corect dar nici ca va fi asa...cine stie cum si ce va fi...?


.......
''Ne nastem goi, uzi si flamanzi, apoi lucrurile incep sa se inrautateasca.''
''Omul e singurul animal care roseste, sau singurul care e nevoit sa o faca''