Daca era personaj de desene animate i-ar fi sarit ochii din cochiliile lor, cu arcurile intinse pana sub barbie si globii atarnand caraghiosi la capete.
Femeia cu care impartea banca rece si ingusta de metal din statia de autobuz se dezbraca lent, dar metodic, dand drumul hainelor cumva amuzata pe betonul de sub picioarele lor. Intai isi scosese pantofii albi, prafuiti, apoi isi lasase geanta sa-i alunece de pe umar, urmata de jacheta crem, iar acum isi descheia nasturii rotunzi ai camasii de matase.
Barbatul isi trecu cu un gest nervos mana prin parul tuns unu si dadu sa se ridice - nu putea sa ramana langa ea, nu?! Sau sa incerce sa-i vorbeasca... femeia avea o problema la mansarda, era clar. Din stanga refugiului se precipita catre ei o femeie tanara, eleganta, tinand in maini o gramada de hartii fluturande si o geanta diplomat. Le tranti jos, langa banca si se repezi sa incheie nasturii de peste sanii femeii.
- Oh, Dumnezeule mare, Luiza, ce faci ?!...
Luiza o privea zambind cald, fara o vorba, un gest.
-Matilde, Matilde ! Se auzi de pe trotuarul de vis –a vis.Las-o!!
Matilde intoarse capul si il vazu pe Alexandru –varul Luizei.
Acesta, agitat, gesticula si cantarea din priviri distanta dintre el si masina care venea pe banda marginita de trotuar.Intr-un moment prielnic a traversat in graba si s-a indreptat spre grupul de la refugiu;grup la care s-a adaugat un baiat cam la vreo 12 ani insotit de bunica lui si un biciclist intre doua varste.
In acest rastimp, Luiza, profitand de faptul ca toata atentia era indreptaat catre Alexandru, a continuat foarte preocupata si cu un usor tremur sa scape de camasa de pe ea si cu miscari precise si-a desfacut fermuarul de la fusta, tragand-o spre glezne.
Barbatul ramase in picioare uimit peste masura de ce se intampla; nici nu a inteles ce l-a intrebat biciclistul si cand doamna a incercat sa spuna ceva , a ridicat o privire nauca. El se uita la Luiza care ramasese intr-un corset de culoarea piersicii coapte, ce ii sublinia bustul intr-un mod ispititor, iar capul era acoperit de palarie.
Pana cand sa se desmeticeasca lumea se auzi un zgomot provocat de o masina care venea cu viteza dinspre centru ; a franat brusc, s-a deschis portiera si a coborat o femeie insotita de un sofer;femeia aducea cu personajul care a uimit trecatorii- cu Luiza-, dar era ceva mai tanara, cu o fata pe care se citea entuziasmul si in ai carui ochi se vedeau sclipiri al unui amuzament pe cale sa se transforme in ras. Soferul politicos tinea pe brat un balonzaid si inainta spre Luiza facandu-si loc printre cei care erau pe trotuar.
Matilde, vazand-o pe Roxana-sora Luizei, s-a repezit catre ea incercand sa ii explice acesteia cum a gasit-o pe Luiza. Roxana razand, i-a spus sa nu isi faca griji si s-a dus la Luiza care avea deja balonzaidul pe ea.
-Draga, nu credeam ca vei avea curajul; ai castigat pariul.L-am trimis pe Alexandru sa vada cum te descurci si eventual sa te apere daca era cazul.Acum stai de vorba cu Matilde care este total nelamurita si contrariata.
Luisa a luat-o pe Matilde de umeri si a indreptat-o catre masina.
-Matilde te rog sa ma ierti ca am avut un astfel de comportament; am facut pariu cu Roxana si Alexandru pe 5000 de euro. Ei au spus ca nu sunt in stare sa fac ceva socant nici daca imi dau 5000 de euro, bani pe care ii aveau de la tata ca sa puna la punct niste treburi de-ale firmei.Atunci le-am spus ce am de gand sa fac si au tinut pariul.
In timp ce Luiza vorbea cu Matilde, barbatul s-a apropiat de Roxana si i-a inmanat poseta Luizei, hartiile si geanta diplomat. Aceasta i-a multumit si s-a urcat in masina alaturi de Luiza ,Matilde si Alexandru, spunandu-i soferului:,, la vila , te rog”.
Masina a pornit, lasandu-i pe cei de langa refugiu fara grai. Barbatul s-a asezat ingandurat pe banca, biciclistul a plecat mormaind ceva , dupa care a ales o melodie si a fuierat-o pana ce a ocolit rondul din intersectie. Bunica si-a luat nepotul de mana, a facut un semn catre barbat ca si cum multi nebuni pe lumea asta si s-a indepartat incet pana cand barbatul nu a mai auzit intrebarile surescitate ale baiatului si raspunsurile pline de indignare ale bunicii.
Se apropia autobuzul, asa ca s-a ridicat de pe banca cand privirea i-a fost atrasa de un obiect aflat la picioarele sale.Era ceva alb, calcat in picioare. S-a indreptat catre autobuz, care mai avea putin si oprea in statie, dar un gand l-a facut sa se opreasca.Oare ce o fi biletelul acela?O mare curiozitate nu ii dadea pace si cu toate ca nu avea in obicei sa ridice de pe strada obiecte care nu ii apartineau, s-a hotarat sa o faca. S-a aplecat, a ridicat obiectul care de fapt era o carte de vizita.A sters-o de pulpa pantalonului si a citit: Matilde Bazavan, manager tel:0212275100; 0746000050.
Cand a ridicat privirea autobuzul era in statie si a grabit pasul ca sa il prinda.

Daca era personaj de desene animate i-ar fi sarit ochii din cochiliile lor, cu arcurile intinse pana sub barbie si globii atarnand caraghiosi la capete.
Femeia cu care impartea banca rece si ingusta de metal din statia de autobuz se dezbraca lent, dar metodic, dand drumul hainelor cumva amuzata pe betonul de sub picioarele lor. Intai isi scosese pantofii albi, prafuiti, apoi isi lasase geanta sa-i alunece de pe umar, urmata de jacheta crem, iar acum isi descheia nasturii rotunzi ai camasii de matase.
Barbatul isi trecu cu un gest nervos mana prin parul tuns unu si dadu sa se ridice - nu putea sa ramana langa ea, nu?! Sau sa incerce sa-i vorbeasca... femeia avea o problema la mansarda, era clar. Din stanga refugiului se precipita catre ei o femeie tanara, eleganta, tinand in maini o gramada de hartii fluturande si o geanta diplomat. Le tranti jos, langa banca si se repezi sa incheie nasturii de peste sanii femeii.
- Oh, Dumnezeule mare, Luiza, ce faci ?!...
Luiza o privea zambind cald, fara o vorba, un gest.
-Matilde, Matilde ! Se auzi de pe trotuarul de vis –a vis.Las-o!!
Matilde intoarse capul si il vazu pe Alexandru –varul Luizei.
Acesta, agitat, gesticula si cantarea din priviri distanta dintre el si masina care venea pe banda marginita de trotuar.Intr-un moment prielnic a traversat in graba si s-a indreptat spre grupul de la refugiu;grup la care s-a adaugat un baiat cam la vreo 12 ani insotit de bunica lui si un biciclist intre doua varste.
In acest rastimp, Luiza, profitand de faptul ca toata atentia era indreptaat catre Alexandru, a continuat foarte preocupata si cu un usor tremur sa scape de camasa de pe ea si cu miscari precise si-a desfacut fermuarul de la fusta, tragand-o spre glezne.
Barbatul ramase in picioare uimit peste masura de ce se intampla; nici nu a inteles ce l-a intrebat biciclistul si cand doamna a incercat sa spuna ceva , a ridicat o privire nauca. El se uita la Luiza care ramasese intr-un corset de culoarea piersicii coapte, ce ii sublinia bustul intr-un mod ispititor, iar capul era acoperit de palarie.
Pana cand sa se desmeticeasca lumea se auzi un zgomot provocat de o masina care venea cu viteza dinspre centru ; a franat brusc, s-a deschis portiera si a coborat o femeie insotita de un sofer;femeia aducea cu personajul care a uimit trecatorii- cu Luiza-, dar era ceva mai tanara, cu o fata pe care se citea entuziasmul si in ai carui ochi se vedeau sclipiri al unui amuzament pe cale sa se transforme in ras. Soferul politicos tinea pe brat un balonzaid si inainta spre Luiza facandu-si loc printre cei care erau pe trotuar.
Matilde, vazand-o pe Roxana-sora Luizei, s-a repezit catre ea incercand sa ii explice acesteia cum a gasit-o pe Luiza. Roxana razand, i-a spus sa nu isi faca griji si s-a dus la Luiza care avea deja balonzaidul pe ea.
-Draga, nu credeam ca vei avea curajul; ai castigat pariul.L-am trimis pe Alexandru sa vada cum te descurci si eventual sa te apere daca era cazul.Acum stai de vorba cu Matilde care este total nelamurita si contrariata.
Luisa a luat-o pe Matilde de umeri si a indreptat-o catre masina.
-Matilde te rog sa ma ierti ca am avut un astfel de comportament; am facut pariu cu Roxana si Alexandru pe 5000 de euro. Ei au spus ca nu sunt in stare sa fac ceva socant nici daca imi dau 5000 de euro, bani pe care ii aveau de la tata ca sa puna la punct niste treburi de-ale firmei.Atunci le-am spus ce am de gand sa fac si au tinut pariul.
In timp ce Luiza vorbea cu Matilde, barbatul s-a apropiat de Roxana si i-a inmanat poseta Luizei, hartiile si geanta diplomat. Aceasta i-a multumit si s-a urcat in masina alaturi de Luiza ,Matilde si Alexandru, spunandu-i soferului:,, la vila , te rog”.
Masina a pornit, lasandu-i pe cei de langa refugiu fara grai. Barbatul s-a asezat ingandurat pe banca, biciclistul a plecat mormaind ceva , dupa care a ales o melodie si a fuierat-o pana ce a ocolit rondul din intersectie. Bunica si-a luat nepotul de mana, a facut un semn catre barbat ca si cum multi nebuni pe lumea asta si s-a indepartat incet pana cand barbatul nu a mai auzit intrebarile surescitate ale baiatului si raspunsurile pline de indignare ale bunicii.
Se apropia autobuzul, asa ca s-a ridicat de pe banca cand privirea i-a fost atrasa de un obiect aflat la picioarele sale.Era ceva alb, calcat in picioare. S-a indreptat catre autobuz, care mai avea putin si oprea in statie, dar un gand l-a facut sa se opreasca.Oare ce o fi biletelul acela?O mare curiozitate nu ii dadea pace si cu toate ca nu avea in obicei sa ridice de pe strada obiecte care nu ii apartineau, s-a hotarat sa o faca. S-a aplecat, a ridicat obiectul care de fapt era o carte de vizita.A sters-o de pulpa pantalonului si a citit: Matilde Bazavan, manager tel:0212275100; 0746000050.
Cand a ridicat privirea autobuzul era in statie si a grabit pasul ca sa il prinda.

Daca era personaj de desene animate i-ar fi sarit ochii din cochiliile lor, cu arcurile intinse pana sub barbie si globii atarnand caraghiosi la capete.
Femeia cu care impartea banca rece si ingusta de metal din statia de autobuz se dezbraca lent, dar metodic, dand drumul hainelor cumva amuzata pe betonul de sub picioarele lor. Intai isi scosese pantofii albi, prafuiti, apoi isi lasase geanta sa-i alunece de pe umar, urmata de jacheta crem, iar acum isi descheia nasturii rotunzi ai camasii de matase.
Barbatul isi trecu cu un gest nervos mana prin parul tuns unu si dadu sa se ridice - nu putea sa ramana langa ea, nu?! Sau sa incerce sa-i vorbeasca... femeia avea o problema la mansarda, era clar. Din stanga refugiului se precipita catre ei o femeie tanara, eleganta, tinand in maini o gramada de hartii fluturande si o geanta diplomat. Le tranti jos, langa banca si se repezi sa incheie nasturii de peste sanii femeii.
- Oh, Dumnezeule mare, Luiza, ce faci ?!...
Luiza o privea zambind cald, fara o vorba, un gest.
-Matilde, Matilde ! Se auzi de pe trotuarul de vis –a vis.Las-o!!
Matilde intoarse capul si il vazu pe Alexandru –varul Luizei.
Acesta, agitat, gesticula si cantarea din priviri distanta dintre el si masina care venea pe banda marginita de trotuar.Intr-un moment prielnic a traversat in graba si s-a indreptat spre grupul de la refugiu;grup la care s-a adaugat un baiat cam la vreo 12 ani insotit de bunica lui si un biciclist intre doua varste.
In acest rastimp, Luiza, profitand de faptul ca toata atentia era indreptaat catre Alexandru, a continuat foarte preocupata si cu un usor tremur sa scape de camasa de pe ea si cu miscari precise si-a desfacut fermuarul de la fusta, tragand-o spre glezne.
Barbatul ramase in picioare uimit peste masura de ce se intampla; nici nu a inteles ce l-a intrebat biciclistul si cand doamna a incercat sa spuna ceva , a ridicat o privire nauca. El se uita la Luiza care ramasese intr-un corset de culoarea piersicii coapte, ce ii sublinia bustul intr-un mod ispititor, iar capul era acoperit de palarie.
Pana cand sa se desmeticeasca lumea se auzi un zgomot provocat de o masina care venea cu viteza dinspre centru ; a franat brusc, s-a deschis portiera si a coborat o femeie insotita de un sofer;femeia aducea cu personajul care a uimit trecatorii- cu Luiza-, dar era ceva mai tanara, cu o fata pe care se citea entuziasmul si in ai carui ochi se vedeau sclipiri al unui amuzament pe cale sa se transforme in ras. Soferul politicos tinea pe brat un balonzaid si inainta spre Luiza facandu-si loc printre cei care erau pe trotuar.
Matilde, vazand-o pe Roxana-sora Luizei, s-a repezit catre ea incercand sa ii explice acesteia cum a gasit-o pe Luiza. Roxana razand, i-a spus sa nu isi faca griji si s-a dus la Luiza care avea deja balonzaidul pe ea.
-Draga, nu credeam ca vei avea curajul; ai castigat pariul.L-am trimis pe Alexandru sa vada cum te descurci si eventual sa te apere daca era cazul.Acum stai de vorba cu Matilde care este total nelamurita si contrariata.
Luisa a luat-o pe Matilde de umeri si a indreptat-o catre masina.
-Matilde te rog sa ma ierti ca am avut un astfel de comportament; am facut pariu cu Roxana si Alexandru pe 5000 de euro. Ei au spus ca nu sunt in stare sa fac ceva socant nici daca imi dau 5000 de euro, bani pe care ii aveau de la tata ca sa puna la punct niste treburi de-ale firmei.Atunci le-am spus ce am de gand sa fac si au tinut pariul.
In timp ce Luiza vorbea cu Matilde, barbatul s-a apropiat de Roxana si i-a inmanat poseta Luizei, hartiile si geanta diplomat. Aceasta i-a multumit si s-a urcat in masina alaturi de Luiza ,Matilde si Alexandru, spunandu-i soferului:,, la vila , te rog”.
Masina a pornit, lasandu-i pe cei de langa refugiu fara grai. Barbatul s-a asezat ingandurat pe banca, biciclistul a plecat mormaind ceva , dupa care a ales o melodie si a fuierat-o pana ce a ocolit rondul din intersectie. Bunica si-a luat nepotul de mana, a facut un semn catre barbat ca si cum multi nebuni pe lumea asta si s-a indepartat incet pana cand barbatul nu a mai auzit intrebarile surescitate ale baiatului si raspunsurile pline de indignare ale bunicii.
Se apropia autobuzul, asa ca s-a ridicat de pe banca cand privirea i-a fost atrasa de un obiect aflat la picioarele sale.Era ceva alb, calcat in picioare. S-a indreptat catre autobuz, care mai avea putin si oprea in statie, dar un gand l-a facut sa se opreasca.Oare ce o fi biletelul acela?O mare curiozitate nu ii dadea pace si cu toate ca nu avea in obicei sa ridice de pe strada obiecte care nu ii apartineau, s-a hotarat sa o faca. S-a aplecat, a ridicat obiectul care de fapt era o carte de vizita.A sters-o de pulpa pantalonului si a citit: Matilde Bazavan, manager tel:0212275100; 0746000050.
Cand a ridicat privirea autobuzul era in statie si a grabit pasul ca sa il prinda.

,,Exista oameni buni si oameni rai." Eu cred ca exista oameni. Ei fac si bune si rele.Sunt doar oameni.

-pestele de la cap se impute
-nu e bine vaca noastra, vine tata cu ea pe batz
-ce iei pe mere dai pe pere
-sta ca curca in lemne
-unde-s vite e si paguba
-alta gasca-n alta traista
-ce se naste din pisica shoareci mananca
-daca nu au paine sa manance cozonaci( asta intra la indemnuri de ieri cu posibilitati de actualizare);
Ma mai gandesc, ca desi repetitzia e mama intelepciunii aici parca nu merge;devine mama plictiselii.





____________________________________________________________________
Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor.
Confucius