Nici nu s-a calugarit si nici nu s-a insurat ca e maritata de mult. Doar nu a mai avut timp de net.
Dupa raspunsuri se pare ca nu am fost bine inteleasa, deci sa lamurim. Prietenul in cauza, cu care dezbateam subiectul e necasatorit si traieste cu o femeie. El sustine ca e buna varianta casatoriei albe, ceva de genul "suntem prieteni si ne intelegem durerile...". In sfarsit. Eu una sunt casatorita, avem 3 copii si sunt de parere ca cine vrea sa traiasca "lumeste" trebuie sa se casatoreasca. Si pentru mine casatoria e sfanta (doar e prima minune savarsita de Mantuitorul in Cana Galileei). Numai ca nu e usor sa faci o casnicie sa functioneze si cred ca asta e motivul principal pentru care unii cauta scuze si alte modalitati de a-si duce viata (fara a face referire la calugarie unde intradevar numai putini ajung). Cam asta ar fi.
Ei, acum puteti sa comentati.

ptr. simplul motiv ca exist, asa cum sunt?!
crocolilu

Probabil ca suna pretentios sa spun ca eu am dovada ca exista si casnicii fericite... si totusi asa este atata timp cat noi, eu si sotul meu, ne consideram fericiti. Nu stiu in ce masura voi fi crezuta, dar este o realitate, nu e o lauda(nici nu cred ca ar trebui privita in acest fel). Cat priveste sfaturile, in acest domeniu e aproape imposibil de dat sfaturi. Totusi, daca ar fi sa privesc in urma si in prezent si sa vorbesc despre noi, iata ce cred ca ne ajuta sa fim cum suntem: in primul rand am luptat ptr. aceasta casnicie si nu am renuntat la primul "hop", cum din pacate fac multi in ziua de azi. Chiar e adevarat ca, dupa ce depasesti momentele grele, acestea te unesc mai mult. Apoi nu am lasat sa se banalizeze relatia; evoluam amandoi in ceea ce ne intereseaza si ne sustinem reciproc. Si poate ceea ce e mai greu de realizat, dar nu imposibil: ne iubim-mult-prospat-mereu-oricum-din priviri-din gesturi--din soapte-prin fapte-prin dorinte-oricand si cat mai sincer. Cand gandesti pozitiv despre cel de langa tine ajungi sa ii vezi numai calitatile si sa ii tolerezi cu usurinta defectele...si atunci izvorul iubirii ramane nesecat si e prilej de minunate impliniri pe toate planurile. Ar mai fi si copiii, dar ei nu sunt un mijloc de implinire si fericire, ei sunt un dar... Si ar mai fi multe mici amanunte..., dar fiecare cu ale lor...nu vreau sa se creada ca traim intr-o telenovela siropoasa. Avem si noi destule necazuri, probleme, ca fiecare. Si tocmai de asta fericirea se simte mai mult. Va urez si voua, tuturor, spor la fericire...macar cat a noastra. Sa fiti iubiti!

Mă întreb: Dacă nu există Dumnezeu şi totul nu e decât o manifestare a materialului şi a unor legi fizice, chimice, matematice bine stabilite şi cunoscute, de ce NU CREAZĂ OMUL O FORMĂ DE VIAŢĂ TOTAL DIFERITA DE CELE EXISTENTE? Şi când spun asta, cer să nu se folosească decât elemente chimice iar acţiunea omului să fie hotărâtoare în evoluţia procesului, acesta nefiind lăsat la mila...naturii! Ca să nu mai spun de o formă de viaţă raţională... La urma urmei nu mă enervează că sunt mai multe forme de dumnezei ci faptul că sunt mult prea mulţi oameni. Cu idei! Nu puteţi să taceţi din gură şi să vă bucuraţi de ce înţelegeţi cu adevărat?

Viata dupa moarte de Mitropolitul Hierotheos de Nafpaktos
Este autorul ale carui carti m-au pus in linie dreapta in ceea ce priveste intelesul vietii

crocolilu