Behemot, zilele trecute am vazut filmul ¨In numele trandafirului¨dupa cartea lui Umberto Eco. Cu filmul asta am vrut sa inveninez un calugar a spus Eco. La fel eu am vrut sa inveninez un protestant, mai bine spus un neo protestant.

Si da, cred in Dumnezeu cu adevarat. Nu mi-e rusine nici de mine, nici de bazaconile si nici de stralucirile mele. Sin inca un om pe pamintul asta.

Gigi2005, foarte frumoasa si emotiva evocarea bunicului tau, felicitari, desi nu-mi place sa intru in intimitatile oamenilor (uneori din predenta daca nu dn pudoare) intr-ata am facut-o alegindu-ma chiar si cu ceva.

Vorbind insa de modele sugerez pe Andrei Plesu.
Una peste alta este infinit mai apreciat de Franta si Germania, pentru integritate, eruditie si inteligenta, decit in propria sa tara.

Timisorii i se poate reprosa raceala cu care intimpina relatiile umane, insa in acelasi timp vorbim de spatiul confortabil dintre oameni. Individualista insa in acelasi timp toleranta. Timisoara este cumva mai mult germanica decit latina.

Si atunci vorbim de istorie, una incarcata, bogata si prolifica, in care habsburgii au jucat poate, unul dintre cele mai importante roluri in viata orasului. A fi banatean este un prilej de mindrie, de orgoliu si de fala.

De aici la etnocentrism nu este decit un pas. Iar daca pasul e sustinut istoric el este facut odata cu diferentele economice: in Timisoara se traieste mai confortabil decit in alte zone ale Romaniei, sau mai putin rau, depinde cum se vede.

De Timisoara se pot spune multe, foarte multe, o majoritate o prietenilor mei locuiec deja acolo, sint asimilati si fac parte din viata sociala a orasului, insa e greu sa fi Timisoarean, pretinzind sa ai si alte radacini sau stindarde decit ale Timisorii.

mii de scuze ptr. intirziere, din mai multe motive nici macar numai intram pe poll-ul asta.

acum am facut-o intimplator si vi-am trimis la fiecare cite una, sper sa va fie de folos.

Ma scuzati inca o data

Se ia un ràu. Se cauta un mal al lui si se incepe a vorbi cu voce tare. Orice, oricum, oricat. Cea mai mica stuizenie si cel mai amununtit secret va fi auzit atunci de cineva.

La fel de bine se poate lua o carte: Gog, a lui Pappini. Nu am cunostinta de un om mai plictisit ca acest Gog, a lui Pappini. Se ia cartea atunci, si se pune in pielea sa. Orice dorinta va putea fi indeplinita intr-un instant. Vei putea fi surprinsa de dezolant si de deziluzie.

Intr-o aceiasi ordine de idei poti apela la un joc. Civilization III sau IV. Se porneste cu o capitala si cu un regim democratic- esti despot. Pe masura ce avansezi in istorie vei trebui sa apelezi la invataturi machiavelice: poporul e nevolnic iar dusmanii sint neiertatori. Trebuie sa rezisti, trebuie sa fi cind conservator, cind progresisit, cind canalie, cind diplomat, la final, poti da foc capitalei sau sa te sinucizi la intrarea in Piramide... Magnific, nu

Poti, de ce nu, sa calatoresti.
In ultima instanta poti lua un ciocan si sa incepi sa-ti maruntesti degetele in lovituri scurte si sece.
Emigreaza, macar o perioada...