Mister Brown, soţu' lu' Sandra, nu face decât să preia tema, acolo admirabil tratată, din „The Last Temtation of Christ”. În rest...ne jucăm cu ce nu cunoaştem, da' neamu' prost din noi ne face să dăm cu părerea. Mai slujim banului...

Cu siguranţă, acolo unde sunt recunoscute ca valori! Iar recunoaşterea lor se concretizează în răsplată suficientă care să îi facă să se respecte şi nu să le aducă impresia că fac „sluj” la uşa unor decrepiţi cocoţaţi ilogic în funcţii de conducere! Fatal, pentru România, valorile pleacă spre asemenea tărâmuri. Cam atât despre valorile „în viaţă”. Cât despre cele care fac deja parte din tezaurul naţional..., toţi fanii manelelor şi al telenovelelor au ştire despre Enescu dar habar n-au cum sună muzica lui. Exemplu la întâmplare... Altă fatalitate, lipsesc „crăuşii”, adică învţâtorii care cu stoicism să şteargă praful de pe „comoară” şi să o expună „elevilor”. Răspuns tâmpit: „La bancă, frate! Acolo sunt valorile!”

Paradoxul este dorinta de a fi liber in afara lui Dumnezeu.

Ce este batranetea?

Lumina să fie cu noi! Hai să ne bucurăm cu adevărat!

Dragă Mario, mă bucur pentru că nu ai reuşit să sesizezi unda de cruntă amăreală din cuvintele mele! Iisus e prietenul tău? Şi atunci de ce te grăbeşti să arunci cu piatra cuvintelor? De ce nu ţi-ai dat seama că pe mine mă doare acest popor care îşi uită tradiţiile, inclusiv Naşterea Mântuitorului, înlocuindu-le cu fuga după materialităţile şi deziluziile financiare ale unor sărbători de iarnă virate direct spre teoria consumismului? Da, ai dreptate, sunt născut în '63 da' nu am fost membru de partid deşi eram vânaţi cu arcanu', toţi cei care sub diverse pretexte refuzam să uităm că în fiecare an, pe 25 decembrie se naşte Mântuitorul şi nu vine Moş Gerilă! Pace ţie!