De acord cu Maan. Du-te la el si zii verde, de fata cu toata lumea "Chiar crezi ca ne intereseaza parerea ta? Hai sa vedem, pe cine intereseaza ce crede asta despre cutare, pe tine, sau poate pe tine, tu, ala d-acolo, o sa dormi mai bine ca l-ai auzit pe asta spunand asta?". Spune-i ca de cand esti cu el acolo, ai ajuns sa afli toate persoanele ce lui nu-i plac, si motivele pentru care nu-i plac, si desi nu vroiai sa stii asta de la-nceput, acum te roade s-auzi si care sunt persoanele ce sunt pe placul lui, in afara de el insusi bineinteles.

Da, l-am vazut, e excelent. De plans n-am plans, dar am empatizat cu Ralph.

ce este terebentina?

Cola, dupa ce o lasi 2 zile in soare.

Ce este uitarea?

Excelent, am ras 5 minute! Asta dupa ce mi-au trebuit cateva secunde sa ma prind ca-i o gluma!:). Da? Ok!:) Recunosc, eu nu m-am prins din prima, mai ales ca pana sa citesc totul, mai ca mi se parea ca auzisem povestea asta la stirile de la 5, din televizorul vecinului perfect surd de deasupra, ale carui discutii cu nevasta-sa sunt de genul asta: "Esti tu acolo", "Ce?", "ESTI TU ACOLOOO???", "N-AUDDDD", "Ce zici, ca n-aud?!", "N-U A-U-D, Z-I-I, C-E???"
Si mai era si aritmetica varstei personajelor:). Mai ceva ca relatia dintre suma laturilor piramidei, circumscrire sfinxului cu urechea bleaga, totul impartit la varsta mamei fiicei ce era d-o varsta cu mama celelilalte, da' oricum avea peste 30 de ani!
Hehe, ecelent!

Maan, esti atat de aproape si-n acelasi timp atat de departe de adevar. Nici eu n-am spus tot despre... tot (probabil de-aici si dezacordul meu cu unele din lucrurile pe care le-ai spus, dar oricum, esti un om "trait").
Poti iubi pe cineva pentru omul ce este, si nu pentru ca acea persoana te iubeste pe tine. Poti iubi acea persoana, chiar daca ea iubeste pe altcineva. Sentimentul nu se schimba nici macar o fractiune si nu apare nici o urma de gelozie, nu exista nici urma de traire negativa pentru persoana respectiva. O iubesti pentru ca ai ajuns sa o cunosti mai bine decat ai cunoscut pe oricine si pentru ca ea te cunoaste pe tine mai bine decat te-a cunoscut cineva vreodata. O iubesti pentru sinceritatea cu care te-a tratat mereu, si astfel te-a facut sa nu poti fi si tu, la randul tau, altfel decat sincer cu ea. E ceva visceral, n-are nici o legatura cu ratiunea. Sinceritatea te va elibera, (ala care spunea ca si "adevarul" face acelasi lucru, s-a uitat la prea multe filme) si te va face sa descoperi in tine lucruri ce nu stiai ca existau acolo pana atunci. Ea te-a facut sa le descoperi, fara sa faca nimic special, doar fiind... "ea".
Ce faci insa cand realitatea da buzna? Cum poti sa functionezi fara ea. Motivul pentru care ea n-ar mai fi prin preajma e neimportant. Poate are un iubit care nu ar fi deloc de acord cu tine prin preajama (absolut de-nteles), poate cineva important pentru ea considera ca relatia ta cu ea este... aiurea, nepotrivita. Poate unul din noi trebuie sa plece... departe. Ce faci atunci? Ii spui ca esti indragostit de ea, riscand ca ea sa creada ca spui asta doar de frica de a nu o pierde din cauza relocarii, ca tocmai in legatura cu un lucru atat de important ai ales sa nu fii,pentru prima data, sincer (chiar daca tu esti sincer, dubiul ei este justificat). Sau ii ceri sa se desparta de el, pentru ca numai astfel poate fi cu tine (cata meschinarie din partea ta!)?
Ce faci daca ii spui ca esti indragostit de ea, si ea iti spune ca nu-ti impartaseste sentimentul? Stii ca are dreptate, ea te cunoaste mai bine decat oricine, si stie ce simte pentru tine. Risit sa imbini dezamagirea si consolarea in aceasi persoana.
Poate problema e ca imi analizez prea mult sentimentele. Principiul incertitudinii emotionale: prin observatie , starea unui sentiment se poate schimba. D-aia e ba, sentiment (palma peste cefa!), pentru ca nu e gandit, e simtit!