Eu imi amintesc forma cartelei de paine imaculata la inceputul lunii si terfelita la sfarsit, diminetile in care nu veneau la alimentara decat doua navete de lapte si calculam o ora si ceva pana se deschidea magazinul daca apuc sau nu hrana copilului meu. Imi amintesc de asemeni, o seara in care fetitei mele i s-a rupt tetina, venea noaptea si nu aveam de unde sa cumpar alta, am mers in tot orasul si intr-un tarziu am gasit la un magazin si de frica ca nu cumva sa nu mai gasesc altadata, am cumparat 5 tetine. In fiecare seara de la ora 6 la ora 8 se oprea curentul pentru a face economie. Citeam la o lampa cu gaz pe care o am si astazi.Nu pot uita sarbatoarea de 23 august, pregatirile care se faceam cu o luna si jumatate inainte, eram scosi din productie si obligati sa facem ceea ce ni se impunea. Nu pot uita cozile la care ne asezam fara a sti ce vom cumpara pentru ca nu stiam ce vor aduce. Cu toate astea, au fost si zile frumoase: anii tineretii mele cu iubirile lor, serile de joi in care ascultam Cenaclul Flacara, serile cuminti de pe malul marii, vacantele lungi in care abia asteptam sa inceapa scoala ca sa-mi revad iubitul, cartile plimbate de la copil la copil pentru a avea ce comenta si nu in ultimul rand scrisorile clasice cu parfumul lor.

Va fi foarte greu sa te obisnuiesti fara bani. Atunci cand nu le stii gustul nu e grav dar dupa ce te-ai obisnuit cu ei, nu vei mai putea trai fara. Eu zic sa lasi situatia asa cum este, nu-l mai ranesti nici pe sotul tau, gaseste-ti o ocupatie, fa ceva ce-ti place si fa-o cu pasiune, probabil n-ai un loc de munca, gaseste-ti, fa-ti prietene cu care sa iesi la o cafea si uita ceea ce s-a intamplat. Nu stiu daca se numeste lasitate ceea ce te invat eu dar se vede de-acum ca vei suferi din cauza lipsei banilor.

Nu ai dreptate,Mihai. Mie viata nu mi se pare deloc asa cum o vezi tu. Niciodata o alta persoana nu umple golul lasat de cea precedenta. Orice pierdere doare si nimeni nu o poate inlocui. Oricat ai incerca sa fii indiferent nu cred ca se poate. Toate pierderile dor si odata cu pierderea lor se duce o parte din noi. Din sufeltul nostru trist.

Anisia draga, ca de obicei, tu dai cele mai frumoase raspunsuri!
Tristetile tale cred ca sunt tristetile tuturor.

Si fata mea e alergica la polen. Calvarul a inceput in urma cu 10 ani. Am mers la Bucuresti la un alergolorg in spatele spitaluilui Grigore Alexandrescu, langa ambasada Siriei, medicul se numeste Filip, am facut testul apoi, pe perioada din an cat nu era polen, din 5 in 5 zile ii faceam niste vaccinuri cu polen aduse de la Institutul Pasteur de la Paris. Costau cam mult dar au dat rezultate. Nu pot spune ca s-a vindecat definitiv, mai apare din cand in cand cite o umflatura dar e nimica pe langa ce avea la inceput. Se trezea dimineata cu gura umflata, altadata cu ochii, altadata cu talpie, se numeste Edem Qinqe. De asemeni, poti lua 10 seri la rand medicamentul CLARITINE.