Dupa cum pui problema esti mai ceva ca Toma necredinciosul. Nu stiu ce te-ar putea face sa crezi in Dumnezeu daca poti sa spui astfel de lucruri si mai ales pe asa un ton.
Probabil ca multe lucruri au fost inventate si de mintea omului, insa cu siguranta ca Dumnezeu exista. Daca nu vrei sa-l numesti asa spune-i Divinitate, Energia Suprema, Sufletul Universului sau cum vrei. Sunt convinsa ca ai observat chiar daca nu ai vrut sa-ti pui problema in felul asta ca exista o forta mai presus de puterea noastra de intelegere (la tine si de acceptare), care mentine un echilibru in toate si care face dreptate pana la urma. Nu stiu in ce masura cunosti cele 10 Porunci, insa daca stai sa judeci putin cred ca daca toti oamenii le-ar respecta si ar crede in ele, n-am avea nevoie de alte legi, de tribunale, n-ar exista inchisori iar lumea in care traim sunt convinsa ca ar deveni Raiul pe pamant.

Cu tot respectul, da-mi voie sa te contrazic. Nu cred ca Johnny Raducanu poate fi numit un ,,etern cautator esuat". Nu stiu ce cultura muzicala ai, ce gusturi, dar nu prea ai venit cu ceva concret in a sustine ceea ce ai afirmat. Poate nu-ti place tie, asta e cu totul alta problema. Te rog da un exemplu de un cantaret de jazz de la noi care sa-l intreaca in realizari.

Nu cred ca este vorba de o teama de oglindire ci este vorba mai degraba ca poate nu ne privim in oglinda care sa ne arate imaginea dreapta si egala cu obiectul.
Din diverse motive, suntem tentati sa ne privim intr-o oglinda in care imaginea apare deformata, rasturnata si mai mica decat obiectul, asa incat realitatea ne apare deformata, rasturnata, iar defectele si calitatile sigur ca vor fi si ele micsorate si deformate.
Poate fortata de imprejurari, a trebuit sa schimb oglinda, sa privesc adevarul din suflet asa cum e el si surpriza a fost pe masura. Fara a fi ipocrita, am descoperit defecte care nu-mi fac cinste si pe care ma straduiesc sa le corectez, dar si multe calitati de care n-am fost constienta.
Le multumesc tuturor celor care mi-au fost aproape si m-au obligat sa ma cunsoc mai bine.

Poate ca exista un drum trasat dinainte pentru fiecare, insa felul in care il parcurgem de la un capat la altul, de la nastere pana la moarte ne apartine. Nu pot sa cred ca Dumnezeu in marea lui bunatate ne-ar trimite in lume stiind dinainte ce pacate avem de facut. Ce rost ar mai avea atunci judecata de apoi? Am putea fi oare judecati pentru niste lucruri pe care am fost siliti sa le facem sau le-am facut fara ca noi sa avem dreptul sa alegem daca le facem sau nu?

Oricate prejudicii mi-ar aduce adevarul, prefer sa-l aflu oricat de mult as suferi la un moment dat. Se spune ca minciuna are picioare scurte si ca adevarul iese pana la urma la lumina...daca e asa de ce sa prelungesti agonia? Nu tot suferinta se numeste? Mi se pare mai corect sa fi transant si sa spui adevarul sau sa taci, oricum nu sa minti.
Cel ce minte des nu mai este crezut atunci cand spune adevarul.