Stii... cateodata am pretentii asa de mari de la mine , si sa obtin chestii extraordinare , si poate dau impresia si profesorilor si colegilor de clasa , pentru ca sunt serios si as parea ca sunt pus pe fapte... dar dup-aia , am eu intr-o zi o revelatie ca de fapt pot mult mai putin decat mi-as fi dorit... Sau o chestie de care incep sa scap : ma angajez in foarte multe proiecte si unele din ele fara nici o utilitate in viata mea , sau care in mod sigur nu permit celor incepute anterior sa se desfasoare asa cum trebuie... De exemplu desi ar trebuie sa scriu mult la mate , eu ma apuc de uitat la televizor sau de stat la calculator.
Eu sunt gemeni (25 mai ) si mama e rac (23 iunie ) , fratele e pesti (24 martie).
Cu mama am incercat sa ma port frumos , s-o incuviintez fara sa comentez , fara sa clipesc chiar ... dar reactia a fost ca sunt prea umitl , ca urmareasc ceva... si parca pana la urma nu era o imbunatatire , nu am primit mari cuvinte de lauda...
Ba mi se pare acum , si nu cred ca exagerez mult ca imi cauta motive de cearta. Bine , e si un temperament mai vulcanic , impulsiv , orgolios , care nu stiu sa cedeze.
Dar simt ca nu pot sa stau asa , ca nu o sa am mintea intreaga daca stau sa inghit motive inexistente.
Si in plus , chiar mama a zis , fratele meu e martian , nu-l intereseaza decat ce face el , desi are o varsta care i-ar permite sa dea copii la scoala , si deci toate oalele , chiar si cele care nu imi apartin , se sparg in capul meu...

asa e ... ai dreptate , calatoria cea mai lunga incepe cu un singur pas, nu? sau preferata mea "lucrurile nu sunt grele de facut , ceea ce este cu adevarat greu este sa ne punem in stare sa le facem" , mi se pare ca apartine lui C. Brancusi.
Mi-e foarte greu cu concentrarea mie , nu am suficienta rabdare , si ma cam plictisesc cateodata. Insa in ultimul timp am inceput sa-mi spun ca trebuie sa am mai multa rabdare si insist chiar atunci cand rezultatele nu se vad , pentru ca pana la urma vor da roadele...
Ce sa zic , sunt cam cu capul in nori... Iar daca imi repet in minte ce trebuie sa fac , pentru ca numai asa pot sa fiu constient de urmatorul pas , pot parea un ciudat sau rupt de realitate...In ultimul timp seriozitatea mea nedisimulata ii determina pe colegii mei sa ma ia drept cal de bataie pentru glumele lor de prost gust , iar eu suport cam greu...
Legat de cititul cartilor...sunt totusi la mate-info si vreau sa ajung la o facultate unde se face foarte mult mate si fizica , si deci nu prea pot sa citesc multe carti... eu atunci cand scriu sau repet , sau reved exercitii rezolvate la mate de exemplu , stau cu orele , si imi dau seama ca dupa 4 ore de exemplu nu am facut decat vreo 5 exercitii , cand trebuia sa fac cel putin douazeci...asa ca timpul nu imi lasa prea mult loc de asemenea delectari cu literatura...
Si mai e o chestie daca tot m-am apucat sa zic , nu inteleg din prima anumite chestii la mate , din prima... atunci cand le explica profesorul , sau la fizica , desi cam 5-6 colegi din clasa care invata bine le inteleg imediat , ca banalitati... eu trebuie staaauu 5 minute si deja se trece altceva la tabla sau cu problema , sau trebuie sa le iau acasa ca sa le inteleg , si stau asa o ora sau doua doar ca sa inteleg ce am facut in clasa.
Carti de superinvatare??
Pai ti-as fi recunoscator daca mi-ai da titluri , as incerca sa le gasesc la biblioteca judeteana atunci cand as avea timp.

ce ciudat! eu nu am spus nimic de olimpiada de mate sau de concursuri.
Irinel , multumesc pentru indrumari , dar pentru olimpiada nu as fi niciodata pregatit , fiindca e foarte mult de munca si stiu ca nu pot face fata. Si da , cassandra , cred ca poti ajunge un ciudat daca faci numai matematica . Eu vreau sa-mi cunosc limitele si sa nu le depasesc.
Laur1st , da sunt gemeni , si da , sunt superficil si lenes , curios si atras de necunoscut. Poate fi un dezavantaj.

maan: mi se pare ca ai pus punctul pe i ; imi place mate si imi place si sa invat in general. Nu stiu exact cu ce ma voi ocupa daca o sa termin Calculatoare , si nu m-am gandit serios la alte facultati. Cred ca am vrut Automatica dintr-a noua , eu sunt la liceu de mate-info exclusiv , sunt profi buni si la celelalte materii dar o activitate multilaterala in a invata pentru scoala , pe cat de variata , pe atat de obositoare mi se pare. Deci m-am gandit ca sa incep cu altceva si sa dau chiar la alta facultate ar insemna s-o iau de la 0 in acel domeniu si sa-mi pun bete in roate , pentru ca in afara de mate la incadrarea clasei mele altceva nu se face , asa ca...
Poate sunt neincrezator pentru ce e vorba de ceva real (mate si fizica) si pentru asa ceva iti trebuie o pasiune genetica , daca se poate spune asa sau multa inteligenta. Recunosc ca nu am o gandirea in simboluri matematice , sau ca aplic logica si rationalul in tot ceea ce fac. Numai lucrand si rumegand mult la mate am reusit sa retin si sa-mi formez exercitiul , dar mi se pare ca in acest moment al vietii mele scolare e prea tarziu sa dau inapoi.
Colegii mei sunt sinceri , dar sunt si indolenti in acelasi timp , constient sau incostient. Ca sa-i schimb eu ar trebui intai sa vor sa fie schimbati. Dar ii mai ajut pe unii la lucrari la mate cu cate un exercitiu sau doua , ca sa nu se supere pe mine.
Este intr-adevar si vina mea pentru ca nu am invatat la fizica inainte , dar e chiar vorba de invatat , aveam note mari , dar nu am invatat sa gandesc si asta ma dezavantajeaza acum. Pentru ca in a zecea aveam o profesoara care explica foarte bine , dar care a iesit la pensie , acum am o profesoara ca explica mai putin.
Da , nu pierd chiar asa de mult timpul la calculator , dar ai dreptate si am inteles ce vrei sa spui , "incerc" sa ma tin de programul meu zilnic.

M-am razgandit. Nu mai dau la Academie. Dau la Calculatoare , Bucuresti. Eu sunt din Craiova.

Ba e foarte bine sa fii idealist , dar asta sa nu impiedice sa traiesti in lumea reala.
Eu cred ca mai am un defect. Sunt prea de treaba. Incerc sa fac la toata lumea pe plac. Si o fac chiar atunci cand unii colegi imi cer favoruri neserioase , atunci ma simt de parca sunt luat de fraier , si mi-e greu sa ies dintr-o asemenea situatie.

Deja imi pare rau ca am zis ceva de familia mea. Eu sunt un om care vrea rezultate imediate atunci cand isi doreste ceva. Vad un film cu "the perfect family picture" , si cand ma duc si vad ca frate-meu nu e acasa sau tace agresiv si maica-mea se plange ca o doare nu stiu ce , ma simt amarat. As vrea sa-i schimb atunci , dar imi dau seama ca sunt neputincios.

Maica-mea nu putea sa-mi impuna ceva neaparat. A venit de la tara la oras si a devenit invatatoare. In plus , cred ca e si mai idealista decat mine si foarte sensibila pe deasupra. Mi-a zis si mie sa fac din ce auzise ca ar fi bine. S-a bucurat foarte mult cand fratele meu mai mare a luat la facultate , pentru ca ea nu a reusit sa ia la medicina cand a dat , si nu a mai dat a doua oara... Ai vazut cumva "Monalisa Smile" cu J. Roberts.

Ba maica-mea le face pe amandoua : se plange si ne si lauda , pe mine si Gabi (fratele). Dar chestia e ca atunci cand Gabi face vreo neregula , ma baga si pe mine in aceeasi oala cu el si ne ocaraste pe amandoi. Ma enerveaza cand sunt nevinovat si totusi sunt pedepsit verbal/emotional.

Maica-mea vede numai bani inaintea ochilor , crede ca banii aduc fericirea si e suparata toata ziua daca vede ca nu-i ajung.
Intotdeauna ca a fost vreo problema intre noi : "De , ma , daca nu am avut si eu mai multi bani , sa va fac mai fericiti..."
O ajut si eu cum pot. Si eu fac toate treaba cand nu poate sau e nevoie. G nu face nimic. Incerc tot timpul sa o fac fericita.

Chestia cu ceata ar fi tare faina. Dar cred ca nu poate fi indusa imediat , trebuie sa mai treaca ceva vreme si sacrificii din partea mea. Sper sa am taria sa merg pana la capat pe drumul pe care l-am ales , pentru ca este un drum lung , fara cotituri.

N-am inteles: asculta-ti inima? daca banii-s mai importanti ca sufletul, nu pune niciodata inima pe primul plan?
Intr-o zi mi s-a parut ca am o revelatie : Orice lucru poate fi in mintea mea cum vreau eu , asa cum eu il intrepretez. Asta dupa ce mi-am dat seama ca multe lucruri le-am interpretat complet gresit sau foarte anormal. Apropa de tipul intelectualului lucid al lui Camil Petrescu

maan: mi se pare ca ai pus punctul pe i ; imi place mate si imi place si sa invat in general. Nu stiu exact cu ce ma voi ocupa daca o sa termin Calculatoare , si nu m-am gandit serios la alte facultati. Cred ca am vrut Automatica dintr-a noua , eu sunt la liceu de mate-info exclusiv , sunt profi buni si la celelalte materii dar o activitate multilaterala in a invata pentru scoala , pe cat de variata , pe atat de obositoare mi se pare. Deci m-am gandit ca sa incep cu altceva si sa dau chiar la alta facultate ar insemna s-o iau de la 0 in acel domeniu si sa-mi pun bete in roate , pentru ca in afara de mate la incadrarea clasei mele altceva nu se face , asa ca...
Poate sunt neincrezator pentru ce e vorba de ceva real (mate si fizica) si pentru asa ceva iti trebuie o pasiune genetica , daca se poate spune asa sau multa inteligenta. Recunosc ca nu am o gandirea in simboluri matematice , sau ca aplic logica si rationalul in tot ceea ce fac. Numai lucrand si rumegand mult la mate am reusit sa retin si sa-mi formez exercitiul , dar mi se pare ca in acest moment al vietii mele scolare e prea tarziu sa dau inapoi.
Colegii mei sunt sinceri , dar sunt si indolenti in acelasi timp , constient sau incostient. Ca sa-i schimb eu ar trebui intai sa vor sa fie schimbati. Dar ii mai ajut pe unii la lucrari la mate cu cate un exercitiu sau doua , ca sa nu se supere pe mine.
Este intr-adevar si vina mea pentru ca nu am invatat la fizica inainte , dar e chiar vorba de invatat , aveam note mari , dar nu am invatat sa gandesc si asta ma dezavantajeaza acum. Pentru ca in a zecea aveam o profesoara care explica foarte bine , dar care a iesit la pensie , acum am o profesoara ca explica mai putin.
Da , nu pierd chiar asa de mult timpul la calculator , dar ai dreptate si am inteles ce vrei sa spui , "incerc" sa ma tin de programul meu zilnic.

M-am razgandit. Nu mai dau la Academie. Dau la Calculatoare , Bucuresti. Eu sunt din Craiova.

Ba e foarte bine sa fii idealist , dar asta sa nu impiedice sa traiesti in lumea reala.
Eu cred ca mai am un defect. Sunt prea de treaba. Incerc sa fac la toata lumea pe plac. Si o fac chiar atunci cand unii colegi imi cer favoruri neserioase , atunci ma simt de parca sunt luat de fraier , si mi-e greu sa ies dintr-o asemenea situatie.

Deja imi pare rau ca am zis ceva de familia mea. Eu sunt un om care vrea rezultate imediate atunci cand isi doreste ceva. Vad un film cu "the perfect family picture" , si cand ma duc si vad ca frate-meu nu e acasa sau tace agresiv si maica-mea se plange ca o doare nu stiu ce , ma simt amarat. As vrea sa-i schimb atunci , dar imi dau seama ca sunt neputincios.

Maica-mea nu putea sa-mi impuna ceva neaparat. A venit de la tara la oras si a devenit invatatoare. In plus , cred ca e si mai idealista decat mine si foarte sensibila pe deasupra. Mi-a zis si mie sa fac din ce auzise ca ar fi bine. S-a bucurat foarte mult cand fratele meu mai mare a luat la facultate , pentru ca ea nu a reusit sa ia la medicina cand a dat , si nu a mai dat a doua oara... Ai vazut cumva "Monalisa Smile" cu J. Roberts.

Ba maica-mea le face pe amandoua : se plange si ne si lauda , pe mine si Gabi (fratele). Dar chestia e ca atunci cand Gabi face vreo neregula , ma baga si pe mine in aceeasi oala cu el si ne ocaraste pe amandoi. Ma enerveaza cand sunt nevinovat si totusi sunt pedepsit verbal/emotional.

Maica-mea vede numai bani inaintea ochilor , crede ca banii aduc fericirea si e suparata toata ziua daca vede ca nu-i ajung.
Intotdeauna ca a fost vreo problema intre noi : "De , ma , daca nu am avut si eu mai multi bani , sa va fac mai fericiti..."
O ajut si eu cum pot. Si eu fac toate treaba cand nu poate sau e nevoie. G nu face nimic. Incerc tot timpul sa o fac fericita.

Chestia cu ceata ar fi tare faina. Dar cred ca nu poate fi indusa imediat , trebuie sa mai treaca ceva vreme si sacrificii din partea mea. Sper sa am taria sa merg pana la capat pe drumul pe care l-am ales , pentru ca este un drum lung , fara cotituri.

N-am inteles: asculta-ti inima? daca banii-s mai importanti ca sufletul, nu pune niciodata inima pe primul plan?
Intr-o zi mi s-a parut ca am o revelatie : Orice lucru poate fi in mintea mea cum vreau eu , asa cum eu il intrepretez. Asta dupa ce mi-am dat seama ca multe lucruri le-am interpretat complet gresit sau foarte anormal. Apropa de tipul intelectualului lucid al lui Camil Petrescu